Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

Domnul Isus – Invatatorul

Domnul Isus – Invatatorul


”Isus, plin de puterea Duhului Sfânt, S-a întors în Galileea și I s-a dus vestea în tot ținutul dimprejur. El învăța pe oameni în sinagogile lor și era slăvit de toți” (Luca 4: 14-15).

Așa începe evanghelistul Luca prezentarea lucrării Domnului Isus pe pământ: un învățător care mergea din localitate în localitate și dădea învățături. Foarte curând, El a devenit cunoscut pur și simplu ca ”Învățătorul”; în evreiește ”Rabi”, sau ”Rabuni”. Când doi ucenici ai lui Ioan Botezătorul au venit la școala Domnului Isus, Acesta i-a întrebat: ”Ce căutați?”, iar ei I se adresează: ”Rabi (care tălmăcit înseamnă ”Învățătorule!”) unde locuiești?” (Ioan 1:38). Când Natanael vine la Domnul Isus, și Domnul îi spune un lucru pe care numai El îl știa, Natanael exclamă: ”Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Sfântul lui Israel” (Ioan 1:49). Când Nicodim, ”un fruntaș al iudeilor,” cum îl numește Ioan, Îi face o vizită, iată cum I se adresează: ”Învățătorule, știm că ești un Învățător venit de la Dumnezeu...” (Ioan 3:2). Tânărul bogat I se adresează: ”Bunule Învățător” (Luca 18:18). Maria și Marta făceau parte din cercul celor mai intimi prieteni ai lui Isus. Maria i se adresează sorei ei Marta într-un mod plin de semnificație: ”A venit Învățătorul și te cheamă” (Ioan 11:28). Ioan ne relatează că Maria Magdalena, după învierea lui Isus din morți, nu-L recunoaște decât când El îi spune: ”Marie!” Ioan continuă:”Ea s-a întors și I-a zis în evreiește: ”Rabuni!”, adică ”Învățătorule!” (Ioan 20:16).



Vedem că, de la început până la sfârșit, pentru toată lumea, Isus era ”Învățătorul”. De ce? Fiindcă Isus făcea înainte de orice altceva acest lucru: Dădea învățătură! Dar trebuie să mai observăm un fapt: Domnul Isus Și-a luat ucenici, așa cum făceau rabinii din vremea aceea. Cu alte cuvinte, Domnul Isus a început o școală rabinică. Avea cel puțin șaptezeci de ucenici pe care, la un moment dat, după ce și-au însușit bine învățătura Lui, i-a trimis doi câte doi ca să dea ei învățătura pe care le-a dat-o El. Dintre acești ucenici, El Și-a ales doisprezece pe care i-a luat să fie cu El oriunde va merge, ca să-L vadă în acțiune și ca să audă de nenumărate ori cum dădea El învățătură.

Oamenii erau atașați în mod special de acest Învățător. Luca ne spune că cei din Capernaum țineau așa de mult la El încât atunci când S-a dus să se roage dis de dimineață într-un loc pustiu, oamenii au început să-L caute, fiindcă ”voiau să-L oprească să nu plece de la ei” (Luca 4:42).

Ce avea acest învățător de se făcea atât de iubit de oameni? Sinedriul (Parlamentul iudeu) a trimis niște spioni să-L asculte și când s-au întors cu raportul, ei au zis: ”Niciodată n-a vorbit un om ca omul acesta!” (Ioan 7:46).

Doi dintre evangheliști ne spun caracteristica principală a acestui Învățător. Luca scrie: ”Ei erau uimiți de învățătura Lui pentru că vorbea cu putere” (Luca 4:32). Matei scrie:”Noroadele au rămas uimite de învățătura Lui; căci îi învăța ca unul care are putere, nu cum îi învățau cărturarii lor” (Matei 7:28-29).

În limba greacă existau două cuvinte pentru ”putere”. Primul cuvânt, dynamis, însemna ”forță.” Al doilea, exousia, însemna și ”forță”, dar însemna și ”autoritate.” Cuvântul folosit și de Matei și de Luca este exousia, arătând că El vorbea atât cu un anumit fel de autoritate, cât și cu putere în sensul de forță.

Să analizăm aceste două sensuri pe rând. În primul rând, în sensul de ”autoritate.” În timpul Vechiului Testament, proorocii apăreau înaintea poporului și își prefațau vorbirea cu aceste cuvinte: ”Așa zice Domnul...” și apoi comunicau ce le-a vorbit Dumnezeu. Autoritatea lor stătea în faptul că le-a vorbit Dumnezeu și că ei sunt doar purtătorii de cuvânt ai lui Dumnezeu. Odată cu moartea ultimului profet, Maleahi, cu puțin înainte de anul 400 înainte de Cristos, fenomenul profeției a încetat în Israel. Atunci au apărut ”cărturarii,” adică experții în scrierile biblice. Unii dintre cărturari erau în același timp și rabini. Ei nu aveau autoritatea profeților. Ei doar își exprimau opinia zicând: ”Eu cred că așa trebuie interpretat textul...”

Când apare Învățătorul Isus, El vorbește într-un mod ne-mai auzit în Israel: El depășește autoritatea profeților! El nu spune ”Așa zice Domnul...” ci zice: ”Așa vă zic Eu!” Mai mult, El citează porunci din decalog cum ar fi ”Să nu ucizi” și zice: ”Dar Eu vă spun...”, îndrăznind să schimbe, sau cel puțin să nuanțeze, ceea ce a spus Dumnezeu! Cu alte cuvinte, El vorbea cu o autoritate ca a lui Dumnezeu!

Dar, cuvintele Domnului Isus nu aveau numai autoritate, ci aveau și putere, în sensul de forță. Trebuie să fim foarte atenți ca să vedem lucrul acesta, deoarece are o importanță fundamentală. Petru a fost primul care a constatat puterea cuvintelor lui Isus. Învățătorul era în barca lui și la un moment dat i-a spus să arunce plasa pentru pescuit. Petru știa că acolo nu sunt pești – pescuise acolo toată noaptea și n-a prins nimic – dar, la cuvântul lui Isus, a aruncat plasa. Îndată au năvălit în plasă o mulțime de pești, așa cum Petru n-a mai văzut vreodată. Petru a făcut următorul raționament simplu: ”Aici nu erau pești, dar când a spus Isus să arunc plasa și eu am aruncat-o, se vede că El a poruncit și peștilor să vină la plasă și peștii au venit. Prin urmare, El este cel puțin un supra-om”. De aceea, Petru a căzut în genunchi și a exclamat: ”Pleacă de la mine, căci sunt un păcătos.”

Precizare: Aceasta era prima lecție pe care au primit-o ucenicii de la Isus. După această lecție de bază i-a chemat Isus să lase plasele și să intre în școala Lui!

Ceva mai târziu, într-o noapte în care ucenicii erau singuri cu barca pe lac, Isus a apărut din întuneric umblând pe apă. Ei s-au speriat și El le-a strigat de la distanță: ”Eu sunt, Isus, nu vă temeți!” Petru, cu mintea lui logică, L-a pus la probă ca să vadă dacă e într-adevăr Isus: ”Dacă ești Isus, poruncește-mi să vin la Tine pe apă.” Raționamentul lui era acesta: ”Când El îmi va porunci să merg spre El pe apă, El va porunci și apei să mă țină!” Și într-adevăr, când Isus i-a poruncit: ”Vino!” și el a pășit pe apă, a constatat că apa îl ține, dovada că Cel care îl chema era Isus!

Ucenicii au mai văzut fenomenul acesta când Isus le-a poruncit să ia cele cinci pâini și să le împartă la miile de oameni care erau în fața lor. Ei au ascultat și... pâinile au fost înmulțite și miile de oameni s-au săturat și au mai rămas și 12 coșuri de fărâmituri.

Din toate acestea ucenicii au învățat o lecție absolut fundamentală: Când Isus poruncește ceva, tu ascultă și, chiar dacă ceea ce poruncește El ți se pare imposibil, sau este împotriva legilor naturii, tu pornește să împlinești ce poruncește El și vei constata că El face să fie posibil, deoarece odată cu porunca trimite și puterea ca ea să fie împlinită.

Așa se explică faptul că Dumnezeu le-a spus izraeliților: ”Porunca aceasta pe care ți-o dau Eu azi nu este mai presus de puterile tale, nici departe de tine... Dimpotrivă, este foarte aproape de tine, în gura ta și în inima ta ca s-o împlinești” (Deut.3011, 14) și că apostolul Ioan scrie că ”poruncile Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3).

Lucrul acesta este crucial! Isus le-a dat ucenicilor învățături foarte înalte, foarte grele, dar ei n-au protestat: ei au început imediat să le trăiască și au constatat că pot fi împlinite! Cel ce le dădea poruncile le dădea și puterea să le împlinească!

Lucrurile acestea sunt o lege în școala lui Isus. Iată cum a formulat El Însuși această lege: ”Iudeii se mirau și ziceau: ”Cum are omul acesta această învățătură, căci n-a învățat niciodată”? Isus le-a răspuns: ”Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învățătura este de la Dumnezeu, sau Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:15-17).

Primul lucru pe care trebuie să-l vedem și să-l reținem din textul acesta este că învățătura pe care ne-o dă Domnul Isus este ”voia lui Dumnezeu.” Dacă cineva întreabă: ”De unde să știu care este voia lui Dumnezeu pentru mine?” poți să-i răspunzi cu toată certitudinea: Citește cu atenție și memorizează învățătura Domnului Isus și fii absolut sigur că ea este voia lui Dumnezeu pentru tine!

Al doilea lucru este să vezi cum vorbește Domnul Isus aici. Parafrazez ceea ce spune El: ”Începe să trăiești după învățăturile Mele și vei constata că sunt aplicabile și sunt posibile, fiindcă odată cu învățătura Mea va veni în tine și puterea lui Dumnezeu și așa, prin practică, vei obține convingerea că învățătura aceasta vine de la Dumnezeu.”

De-a lungul a două mii de ani, mulți au respins învățătura Domnului Isus ca fiind prea dificilă. Lor li se potrivea ceea ce le-a spus Domnul Isus saducheilor, care erau raționaliștii din vremea aceea: ”Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!” (Matei 22:29)

Chemarea și provocarea pe care v-o fac la toți este aceasta:
Veniți să studiem cu atenție învățăturile Domnului Isus și să le aplicăm în viețile noastre, indiferent cât de dificile ni se par și indiferent cât ne costă trăirea lor, și vom cunoaște puterea lui Dumnezeu! Ieșiți din barcă și pășiți pe ape...




Dressed by Esomi


Leave a comment and / or appreciate the article!




CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen