Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

Apostolul Pavel

Apostolul Pavel

De la începutul acestei serii de articole, am clădit totul pe învățătura Domnului Isus, așa cum este normal să facem. Uneori m-am referit la scrierile lui Petru și la ale lui Ioan. De foarte puține ori m-am referit la scrierile apostolului Pavel. Am făcut lucrul acesta intenționat. Am vrut să arăt mai întâi sistemul de gândire pe care îl primim din învățăturile Fiului lui Dumnezeu.

Acum, după ce am formulat acest sistem de gândire, sau această concepție despre lume și viață, este timpul să-l aducem în schemă și pe apostolul Pavel. Având permanent în focarul gândirii noastre sistemul de gândire pe care ni l-a dat Domnul Isus, vom fi uimiți să vedem cât de identică este gândirea apostolului Pavel cu gândirea Domnului Său Isus Cristos!

Voi intra direct în subiect. Domnul Isus Însuși l-a ales pe Saul din Tars ca să fie agentul Lui special către toate națiunile. Domnul Isus i-a ieșit în cale pe drumul spre Damasc și i S-a arătat în gloria Lui divină. Saul Îl credea a fi fost un fals Mesia și considera că este de datoria lui să distrugă pe toți cei ce Îl credeau a fi adevăratul Mesia. Acum, când Îl vedea în fața lui, real și îmbrăcat în glorie divină, Saul singurul lucru care îi mai rămânea de făcut era să se pună pe sine însuși la dispoziția Lui și el o face prin întrebarea: ”Doamne, ce vrei să fac?!” (Faptele ap. 9:6).



Într-o relatare pe care o face către sfârșitul vieții, Pavel își amintește exact ce i-a spus Isus cel Înviat și Glorificat cu acea ocazie: ”Eu sunt Isus pe care-L prigonești. Dar scoală-te și stai în picioare, căci M-am arătat ție ca să te pun slujitor și martor atât al lucrurilor pe care le-ai văzut, cât și al lucrurilor pe care Mă vei vedea făcându-le. Te-am ales din mijlocul acestui popor și din mijlocul națiunilor, la care te trimit, ca să le deschizi ochii, să se întoarcă de la întuneric la lumină și de sub puterea lui Satan la Dumnezeu și să primească prin credința în Mine iertarea de păcate și moștenirea împreună cu cei sfințiți” (Faptele ap. 26:15-18).

În aceste cuvinte este rezumată în mod magistral concepția despre lume și viață a Domnului Isus: (1) lumea se află sub robia lui Satan; (2) oamenilor trebuie să li se deschidă ochii, adică să li se explice totul despre împărăția lui Satan și Împărăția lui Dumnezeu și despre cei doi stăpâni sau împărați și să fie chemați să treacă de sub Satan sub autoritatea lui Dumnezeu; (3) această trecere se face prin jertfa Lui de la cruce, prin care oamenii primesc iertarea de păcate; (4) apoi trebuie să fie introduși în școala de sfințire a vieții, prin care (5) se califică să primească moștenirea cerească.

Pavel era omul ideal pentru lucrarea specială la care îl chema Isus. El s-a născut într-un oraș grecesc din Asia Mică (actuala Turcie), unde și-a însușit cultura greacă. Dar Tarsul era de asemenea unul dintre orașele speciale ale imperiului roman în care se acorda cetățenia romană prin naștere. Pavel era cetățean roman și știa să se bucure de privilegiile pe care i le dădea această cetățenie. Pe lângă acestea, a studiat la Ierusalim cu unul dintre cei mai mari rabini ai vremii, Gamaliel. Absolvise școala și era el însuși rabin în toate drepturile. Așadar, omul acesta avea cele trei dimensiuni majore ale vremii sale: dimensiunea culturii grecești, dimensiunea imperială romană și dimensiunea religiei ebraice.

Când Pavel a înțeles că noua lui chemare este să-L prezinte pe Isus națiunilor din imperiul roman, și-a dat imediat seama că se lovește de la început de aceeași problemă de care a fost copleșit Petru: să prezinte imperiului roman, puternic și mândru, un Mesia care a fost răstignit de un Guvernator roman într-o obscură provincie numită Galilea. Ca rabin evreu care așteptase pe Mesia Eliberatorul, un pretendent la titlul de Mesia care a sfârșit prin a fi răstignit de romani, era unul care S-a dovedit a fi un fals Mesia. Dar acum, acest Mesia care a fost răstignit și ucis, i-a ieșit în cale viu și înfășurat în glorie divină! Faptul acesta îl obliga să accepte noua concepție despre Mesia pe care a prezentat-o Isus Însuși din Scripturile pe care le cunoștea atât de bine și pe care o răspândea acum Petru și ceilalți ucenici: că eliberarea adusă de Mesia nu era din robia romană ci din robia păcatului și a lui Satan și că Mesia nu s-a întronat ca rege la Ierusalim, ci a fost întronat de Dumnezeu Însuși la dreapta Lui, pe tronul lui Dumnezeu, ca Domn al universului și al istoriei!

Pavel mai știa un lucru de mare însemnătate. Cu câțiva ani în urmă se stinsese din viață cel mai strălucit împărat al Romei, Cezar August. Acest strălucit împărat a adus pacea într-un imperiu care fusese sfâșiat de războaie civile; a construit drumuri prin tot imperiul; a curățat drumurile și apele mărilor de tâlhari și de pirați și a făcut ca circulația bunurilor și a persoanelor să fie liberă și sigură; a construit orașe strălucitoare și a adus belșug și prosperitate. Pentru toate acestea, Cezar August a fost proclamat Soter și Kyrios, adică Mântuitor și Domn; a fost proclamat zeu și s-a introdus obligativitatea închinării înaintea statuii lui ca înaintea unui zeu. În toate orașele imperiului i s-au ridicat împăratului statui și altare. Înaintea acestor statui toți cei ce lucrau ca angajați ai statului trebuia să facă un act de închinare în fața statuii lui, să presare tămâie pe flacăra de pe altar și să declare solemn: ”Cezar este Domnul!”

Aceasta era situația în care Pavel, un cetățean roman, urma să răspândească o nouă credință care spunea că un tâmplar din Galilea, care a fost răstignit de romani ca pretendent la titlul de ”Mântuitor și Domn”, a fost înviat de Dumnezeu, a fost înălțat la cer și a fost întronat la dreapta lui Dumnezeu, care I-a dat poziția cea mai înaltă din univers și care cere ca toți oamenii să I se închine și să spună ”Isus Cristos este Domnul!” Aceasta era o acțiune politică de sfidare a puterii imperiale!

Pavel era acum convins că este așa, deoarece L-a văzut el însuși pe Domnul Isus Cel viu și glorificat. El știa că proclamându-L pe El ca Domn și Mântuitor își risca viața. Și era gata să o facă. Și el știa că lucrul principal care trebuia explicat era de ce acest Fiu al lui Dumnezeu a trebuit să moară răstignit pe o cruce. Iată cum definește el această problemă monumentală:
”Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu...
Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioși prin nebunia propovăduirii crucii. Iudeii, într-adevăr, cer minuni și grecii caută înțelepciune; dar noi propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de scandal, iar pentru celelalte națiuni este o nebunie, dar pentru cei chemați, fie iudei, fie greci, este puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 1: 18, 21b – 24).

Ca să intrăm și mai mult în atmosfera vremii, să ne uităm ce a făcut Pavel când a ajuns la Tesalonic: ”Pavel, după obiceiul lui, a intrat în sinagogă. Trei zile de sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind și lămurind că Cristosul (Mesia) trebuia să pătimească și să învieze din morți. ”Și acest Isus, pe care vi-L vestesc eu – zicea el - este Cristosul” (Fapte 17: 2-3).

Și iată cum se justifică el în fața guvernatorului Agripa: ”și am mărturisit înaintea celor mici și a celor mari, fără să mă depărtez cu nimic de la ce au spus proorocii și Moise, că are să se întâmple, și anume, că Cristosul trebuie să pătimească și că după ce va fi cel dintâi din învierea morților, va vesti lumină poporului și națiunilor” (Faptele ap. 26: 22b-23).

Faptul că apostolul Pavel își începe predicarea cu explicarea rostului morții lui Mesia a fost impus de situația în care se afla el când trebuia să proclame supremația lui Isus din Nazaret. Șansa lui de a reuși depindea de explicarea logică și convingătoare a necesității morții Lui.
Aceasta nu însemna că moartea lui Mesia era articolul cel mai important din crezul lui. El avea și alte lucruri extrem de importante de comunicat, care erau mai centrale în crezul lui, dar acelea nu puteau fi nici măcar amintite până când nu era clarificat subiectul care pentru evrei era un scandal, iar pentru greci era o nebunie.

Leave a comment and / or appreciate the article!


CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by NOTAR DANIEL IOAN

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen