Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Samstag, 25. Dezember 2010

Ce înseamnă să fii lider de închinare (Partea IV) Share

Ce înseamnă să fii lider de închinare (Partea IV) Share

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III) Share

Ce înseamna să fi lider de închinare (Partea III)

Modele de conducere din Noul Testament

Câteva modele de conducere Biblică pot fi găsite în Efeseni 4:11-13, care spune:

11. Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, proroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători,
12. pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,


13. până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos;

Intenţia lui Dumnezeu în ceea ce priveşte darurile este ca ele să lucreze împreună pentru scopul zidirii trupului lui Hristos. În orice situaţie dată, unul sau mai multe daruri pot fi utilizate printr-un grup sau printr-o persoană. Ideea este că aceste lucrări de conducere sunt esenţiale pentru zidirea trupului lui Hristos, fie că sunt folosite printr-o persoană, fie printr-un grup.

Vedem că există similarităţi între misiunea lui Isus şi misiunea bisericii. Dacă ţinem cont că aceste daruri sunt necesare până când biserica este unificată în credinţă (ceea ce nu s-a întâmplat de când s-a născut biserica), atunci putem spune că aceste daruri sunt încă date bisericii de către Dumnezeu.(Ef. 4:7-16). Din moment ce exista mai multe moduri de a ne uita la darurile spirituale, poate fi folositor să ne gândim la ele ca la un ciorchine de daruri.

Foarte rar se manifestă doar unul singur. De exemplu, Gregg Laurie şi Billy Graham sunt evanghelişti ce predică lecţii biblice ca să demonstreze nevoia oamenilor de mântuire. Ei combină darul de evanghelist cu darul de învăţator şi de predicator. Un păstor va folosi Biblia pentru a consola, mângâia şi încuraja turma. El combină darul de păstorire cu cel de învăţător şi cu cel de ajutorare. Cunoscând ce dar ai poate clarifica chemarea lui Dumnezeu în viaţa ta!
Aş vrea să ma adresez pe scurt femeilor în conducere. Deoarece există o prejudecată cu privire la femei, ce a fost introdusă în biserică dupa formarea ei, multe din ele nu îşi asumă chemarea la conducere. Ca rezultat, eu cred că biserica suferă…

Avem exemple biblice de femei ca lideri eficienţi în Israel şi în Biserică.Contrar unor tradiţii bisericeşti, aceste femei au exercitat conducere peste bărbaţi. Dacă menţinem o teologie ce limitează darurile doar la bărbaţi, trebuie să ne întrebăm dacă exemplele din Scriptură sunt “nebiblice” în teologia noastră. Dacă e aşa, atunci ar trebui să ne reconsiderăm teologia. Niciunde în Biblie nu arată că lui Dumnezeu i-a părut rău că a ales femei să fie lideri. De fapt, El continuă să aleagă şi să ungă femei. Orice prejudecată cu privire la sex trece de exemplele biblice pe care le avem şi peste Galateni 3:28. Acestea fiind spuse, trebuie să nu trecem cu vederea faptul că Biblia cere ca, femeia în conducere să rămână într-o relaţie de autoritate potrivită cu biserica. (1 Cor. 11:3, 1 Tim. 2:14). Există un echilibru biblic sensibil al autorităţii pentru femei; autoritatea de a conduce, în timp ce ea însăşi rămâne sub autoritatea bisericii. Şi bărbaţii trebuie să le ajute să găsească acest echilibru sensibil, în principal nu printr-o acceptare tacită sau tolerând pasivi femeile lider. Nu doresc să stăruiesc pe acest punct, deci o să cedez această conversaţie numeroselor cărţi care tratează subiectul şi care pot ajuta la echilibrarea autorităţii femeii.

Indiferent de gen, liderul creştin este ales şi împuternicit de Dumnezeu ca rezultat al voii Sale suverane. Dumnezeu nu alege oameni pentru experienţa lor, aptitudinile lor, abilităţile unice, poziţia socială sau politică, aşa cum fac oamenii. De fapt, când luăm în considerare pregătirea lui Moise de a conduce naţiunea ca fiu al lui Faraon, îţi dai seama că această chemare a lui Dumnezeu este cu mult mai mare decât orice abilităţi pe care cineva le-ar putea avea. Deci, ce califică pe oameni să fie liderii lui Dumnezeu? Liderii sunt chemaţi deoarece, în umila lor ascultare de Dumnezeu, ei vor produce în mod natural darurile supranaturale ale conducerii divine. Dacă este un singur lucru pe care liderii ar trebui să şi-l amintească, este acela că Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci El califică pe cel chemat!

Chemarea suverană a Lui Dumnezeu la conducere

Pentru că oamenii gândesc despre conducere în termeni de “a face”, mai mult decât un dar al caracterului, ei vor avea probleme cu chemarea lor de a conduce. În timp ce îşi doresc să împlinească chemarea divină de a conduce, în acelaşi timp unii nu doresc să fie prea îndrăzneţi în ce priveşte conducerea lor. Ca rezultat, liderii nici nu înţeleg nici nu folosesc la maxim autoritatea dată lor de către Dumnezeu şi de oamenii pe care îi conduc. Aşa că, ei se găsesc într-un cerc al conducerii ineficiente şi sunt neputincioşi să îndeplinească chemarea lui Dumnezeu şi viziunea pentru viaţa lor şi pentru grupul pe care îl conduc. Condiţia preliminară pentru a fi un lider creştin eficient este să operezi în autoritatea şi chemarea lui Dumnezeu.

Sunt mai multe căi de a afla dacă eşti chemat. Câteodată avem revelaţii ce confirmă, sau suntem conduşi să devenim lideri în timpul nostru pe care îl petrecem cu Dumnezeu. Când ni se dă oportunitatea să conducem, această oportunitate în sine poate fi actul princare Dumnezeu te cheamă. John Wimber a spus odată că un lider de închinare este o persoana care, atunci când conduce cântece de închinare, oamenii se închină! Această abordare pragmatică poate fi o altă confirmare a chemării lui Dumnezeu. Orice metodă ar fi, este important să poţi puncta în viaţa ta momentul şi calea prin care chemarea lui Dumnezeu de a conduce ţi-a fost revelată.

Spun aceasta din cauză că poţi fi sigur că vor veni momente când chemarea ta va fi pusă la încercare şi, prin urmare, trebuie să ai asigurarea că ştii, fără dubiu, că faptul că ai o chemare, nu are nimic de a face cu tine, ci totul este în voia lui Dumnezeu. Având un asemenea moment în viaţă, şi ştiind că lui Dumnezeu nu îi pare rău de darul şi chemarea făcută (Rom. 11:29), vei avea o mare siguranţă atunci când inamicul, sau chiar propriile tale dubii, vor încerca să submineze încrederea pe care o ai în chemarea primită.

Ce înseamnă să fii lider de închinare? (Partea a II-a) Share Exemple biblice de conducere Introducere În secţiunea precedentă, am discutat ide

Ce înseamnă să fii lider de închinare? (Partea a II-a)

http://www.radiovoceaevangeliei.de/

Exemple biblice de conducere

Introducere

În secţiunea precedentă, am discutat ideea că nu ceea ce face liderul este conducere, ci mai degrabă conducerea este o manifestare a caracterului nostru şi a ceea ce suntem noi ca lideri. De asemenea, te-am provocat să te examinezi pe tine însuţi având în vedere că vei manifesta conducere după caracteristicile interne în care crezi. Acest proces de autoexaminare este dificil, însă necesar. Beneficiul este că vei învăţa care sunt punctele tale tari în conducere şi care sunt darurile în care te simţi confortabil în timp ce te dezvolţi ca lider. De asemenea, tu poţi recunoaşte domeniile vieţii tale spirituale, caracterul şi darurile pe care le-ai putea folosi în timp ce te maturizezi luând în considerare nevoile lucrării tale speciale sau cum vezi lucrarea ta în viitor.


De exemplu, cineva care are iniţial darul învăţăturii arată puţină toleranţa faţă de oamenii care nu răspund adevărurilor Bibliei. Pentru ei, dacă Dumnezeu o spune, atunci oamenii ar trebui să-şi alinieze imediat viaţa Cuvântului Lui Dumnezeu. Totuşi, în societatea noastră relativistă, o abordare rigidă şi academică se poate să nu fie primită bine, sau chiar să fie respinsă. Astfel, cel ce predă trebuie să încorporeze o măsură de compasiune cu înţelegere faţă de punctele de vedere diferite ca să fie eficient în a împărtăşi adevărul Lui Dumnezeu. Cunoscându-ţi punctele forte, dar şi slăbiciunile, te va ajuta să devii mai eficient în comunicarea darului tău altora. Cum am spus mai devreme, recunoscându-ţi darurile sau combinaţia de daruri este un prim pas important. În continuare vom discuta modele biblice de lideri.

Modele de conducere din Vechiul Testament

Să începem prin a defini conducerea. Leadership-ul, sau conducerea este o chemare dată de Dumnezeu însoţită de o ungere specifică şi o autoritate în a îndeplini planul Lui Dumnezeu, nu doar ca lider ci şi în cei ce-l urmează. Chemarea lui Iosua în a conduce pe Israel ne arată multe calităţi de lider şi merită luată în considerare.

Numeri 27:18-22

18.Domnul a zis lui Moise: “Ia-ţi pe Iosua, fiul lui Nun, bărbat în care este Duhul Meu, şi să-ţi pui mâna peste el.
19. Să-l aşezi înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări şi să-i dai porunci sub ochii lor.
20. Să-l faci părtaş la dregătoria ta, pentru ca toată adunarea copiilor lui Israel să-l asculte.

21. Să se înfăţişeze înaintea preotului Eleazar, care să întrebe pentru el judecata lui Urim înaintea Domnului; şi Iosua, toţi copiii lui Israel împreună cu el, şi toată adunarea, să iasă după porunca lui Eleazar şi să intre după porunca lui.”
22. Moise a făcut cum îi poruncise Domnul. A luat pe Iosua şi l-a pus înaintea preotului Eleazar şi înaintea întregii adunări.

Aşa cum ştim, Iosua a condus pe Israel în ţara promisă şi a făcut-o câştigând multe campanii militare. Primul punct de notat în privinţa coducerii este că aptitudinile lui Iosua nu sunt experienţa sau relaţia sa cu Moise, ci mai degrabă “el era un om în care era Duhul Lui Dumnezeu”. Ideea este că Dumnezeu nu cheamă lideri în funcţie de realizările lor sau de relaţiile lor strategice; El cheamă în mod suveran prin aceea că vede rodul pe care ei îl vor purta trăind o viaţă de ascultare.

Apoi vedem că Iosua a fost dedicat în faţa întregului popor. Acest act de consacrare permite lucrătorului să fie recunoscut de congregaţie ca lider. Astăzi, fiecare tradiţie religioasă îşi dedică liderii în mod diferit. Deşi nu este scopul acestui curs să discute formele de dedicare, este important ca liderul emergent să cunoască acel punct în timp cand conducerea bisericii lui îi recunoaşte darul de lider. Acesta poate fi foarte evident ca în cazul ordinării sau mai subtil, biserica susţinând în mod tacit lucrarea liderului emergent.

În final, Iosua a întrebat pe preotul Eleazar. Este important pentru liderul emergent să stea aproape şi conectat cu conducerea bisericii sale, într-o relaţie în care, va avea parte de călăuzire spirituală şi de oameni cărora să le dea socoteală. Aceasta s-ar putea aplica şi la nivelul personal al liderului, incluzând relaţiile de familie, felul în care îşi folosesc timpul, şi cum îşi planifică viitorul. Ar fi cel mai bine ca relaţiile de dare de socoteală sau formare spirituală să fie în afara sferei de influenţă a liderului pentru a-şi menţine obiectivitatea. Ca lideri, avem nevoie să ne luăm timp să monitorizăm fiecare aspect al vieţii noastre interioare prin prieteni de încredere care să ţină informaţiile pentru ei, pentru înţelepciunea şi discernământul lor.

Să studiem aptitudinile de conducere ale lui Moise în Exod 3:7-12

7. Domnul a zis: “Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile.
8. M-am coborât ca să-l izbăvesc din mâna egiptenilor şi să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-o ţară bună şi întinsă, într-o ţară unde curge lapte şi miere, şi anume, în locurile pe care le locuiesc canaaniţii, hetiţii, amoriţii, fereziţii, heviţii şi iebusiţii.
9. Iată că strigătele israeliţilor au ajuns până la Mine şi am văzut chinul cu care îi chinuiesc Egiptenii.
10. Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”
11. Moise a zis lui Dumnezeu: “Cine sunt eu, ca să mă duc la faraon şi să scot din Egipt pe copiii lui Israel?”
12. Dumnezeu a zis: “Eu voi fi negreşit cu tine; şi iată care va fi pentru tine semnul că Eu te-am trimis: după ce vei scoate pe popor din Egipt, veţi sluji lui Dumnezeu pe muntele acesta.”

Întrebarea lui Moise: “Cine sunt eu?” ne arată că el recunoaşte că nici relaţia lui cu Faraon sau alţi lideri egipteni, nici educaţia excelentă în casa lui Faraon nu erau suficiente pentru a duce la bun sfârşit planul Lui Dumnezeu pentru el şi Israel. Notează de asemenea, că Dumnezeu nu îşi croieşte planul după abilităţile (sau inabilităţile) lui Moise; Dumnezeu îşi întocmeşte planul independent de Moise. Cănd Moise încearcă să fugă de responsabilităţile pe care Dumnezeu i le dă, Dumnezeu îi spune efectiv lui Moise: “Aici nu e vorba despre tine; este vorba despre Mine lucrând în tine.” Moise a primit de la Dumnezeu tot ceea ce avea nevoie ca să conducă pe Israel. Dumnezeu continuă să-şi cheme liderii din inabilităţile lor în abilităţile Lui extraordinare.

Ca o notă… închinătorii ar trebui să fie atenţi la ceea ce Dumnezeu foloseşte să autentifice cuvăntul Său pentru Moise… “Te vei închina pe acest munte (Mt. Horeb)” Închinarea este un rezultat consistent al împlinirii lucrării Lui Dumnezeu în şi printr-un individ sau grup.


Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I) Share

Ce înseamnă să fii lider de închinare?(Partea I)

Cuvânt înainte

Ce înseamnă să fii un lider de închinare? Multe articole pe acest subiect se referă la muzică, chestiuni spirituale şi tehnice, implicate în închinare. Pregătindu-mă pentru cursurile şi seminariile pe care le predau, am început să realizez că aceste articole rezolvă doar jumătate din ecuaţie. În timp ce putem afirma că închinarea este importantă, de asemenea, putem spune că şi conducerea este la fel de importantă. Următoarele patru articole se vor focaliza pe conducere. Ele sunt intitulate “Darul conducerii”, “Modele biblice de conducere”, “Liderul creştin maturizându-se” şi “Emergenţa liderului”.

Sunt incluse, de asemenea, câteva întrebări, cu intenţia de a întări punctele majore din fiecare secţiune. Îţi sugerez să dedici timp în rugăciune înaintea Lui Dumnezeu, în meditaţie şi cercetare a sufletului, pentru a răspunde la aceste întrebări cât se poate de temeinic şi sincer posibil. Dacă nu ai un răspuns bun, continuă într-o atitudine de aşteptare rugativă, până ai răspunsul potrivit. Mă rog ca, înţelegând chemarea Lui Dumnezeu la conducere, să devii mai eficient ca lider de închinare.


John White

Un lider este cineva pe care îl vei urma într-un loc unde nu ai merge tu singur.
Joel A. Barker

Introducere

Te-ai întrebat vreodată ce face ca un lider sa fie bun? Lucrurile care fac pe un lider să fie bun sunt multe şi foarte variate, în funcţie de poziţie. În afaceri, un lider bun este cel care maximizează profitul şi valoarea acţionarului, fără să epuizeze resursele companiei. În familie, un lider bun este cel care se focalizează pe bunăstarea familiei; profitabilitatea nu este o preocupare. În biserică, un lider bun este cel pe care Domnul îl foloseşte să zidească trupul Lui Hristos, să pregătească oamenii pentru slujire şi fapte bune şi să impacteze pozitiv lumea pentru Hristos, folosind resursele umane şi fizice ale Bisericii şi ale comunităţii Bisericii.

Deocamdată, am identificat liderii prin ceea ce fac. Oricum, aceasta nu ne spune nimic despre caracteristicile personale care îi fac pe lideri să fie buni. În această secţiune, voi încerca să definesc, şi aceasta va accentua, cu siguranţă, conducerea creştină bazată mai mult pe caracterul personal şi pe caracteristici, decât pe activitate. Premisa este că actul conducerii este născut mai degrabă din caracterul şi caracteristicile liderului decât din activităţile sale. Cu alte cuvinte, liderii Lui Dumnezeu sunt definiţi prin ceea ce sunt în Hristos şi nu prin ceea ce fac. Dă-mi voie să ilustrez acest punct de vedere.

Darul Conducerii

Fiecare cartier are un şef, un lider, deşi nu este clar de ce o anume persoană este aleasă ca lider. În cartierul meu, era Gary. Gary nu era mai deştept, mai frumos, mai puternic, mai mare sau mai draguţ ca oricare de pe strada mea, totuşi, în fiecare zi, după şcoală şi în weekend, toţi ne întâlneam la el acasă pentru a participa la următoarea “mare aventură” care, de obicei, nu era nici măcar ideea lui Gary. Indiferent de circumstanţe, chiar când grupul avea probleme şi era confruntat de o figură autoritară respectată (unul din părinţi sau un poliţist), copiii se uitau la Gary pentru ca el să valideze şi să aprobe ceea ce autoritatea spunea. Gary avea un dar al conducerii, care se manifesta într-un farmec şi o carismă ce atrăgea atenţia şi respectul copiilor din cartier. Unii experţi în conducere spun că acest fel de carismă poate fi cel mai important dar al conducerii eficiente.

Acum să îţi spun despre Zach, pe care l-am întâlnit la un studiu biblic al tinerilor. Zach avea un fel de a fi şi un trecut similare cu ale lui Gary. Totuşi, spre deosebire de Gary, Zach era conştient de darul şi chemarea de conducător. În fiecare săptămână, îl vei găsi pe Zach slujind membrilor bisericii, familiei lui şi prietenilor. Dedicarea lui Zach pentru slujire si pentru a ajuta oamenii se extindea, deasemnea, în evanghelizarea personală. El ajută străinii în nevoie, în acelaşi timp împărtăşind pe Hristos cu ei şi invitându-i la biserică. Zach nu doar că avea o personalitate şi o carismă asemănătoare cu ale lui Gary, ci a câştigat, de asemenea, respectul bisericii prin slujirea sa dedicată, conducerea, personalitatea şi integritatea sa.

Aceste două exemple arată cum conducerea poate fi considerată o trăsătură a personalităţii. Spunem “trăsătură” pentru că nu putem pune degetul exact pe ceea ce sporeşte activitatea de conducere. Aceasta deoarece conducerea este adânc încrustată în personalitatea liderului. În cazurile lui Gary şi Zach, conducerea lor a fost o exprimare “naturală” a personalităţii lor carismatice.

În acest punct, s-ar putea să îţi spui, “aş putea la fel de bine să renunţ, pentru că eu nu am fost niciodată un lider natural, ca Gary şi Zach.” Aceasta este exact ceea ce am spus şi eu, însă, chemările Lui Dumnezeu sunt “irevocabile şi fără părere de rău” (Rom. 11:39). Starea din care ne cheamă El pe noi nu limitează în nici un fel ceea ce ne cheamă El să fim. Să presupunem pentru o clipă două lucruri: Primul, s-ar putea să ai un dar “natural” de conducător care să fie adormit sau suprimat de ani de zile, şi al doilea, Dumnezeu poate crea o nouă lucrare în tine, o lucrare la care nu te-ai gândit niciodată până acum; “dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă; cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi!” 2 Cor. 5:17 Nu-i aşa că e în acord cu natura creativă a Lui Dumnezeu- care a creat universul din nimic şi creează vieţile noastre noi în Hristos, din moartea naturii noastre păcătoase- faptul că liderii sunt creaţi din oameni care nu au absolut deloc darul natural de conducere? Aceasta este exact ceea ce spune autorul epistolei către Evrei cu privire la cinstea de a conduce: “Nimeni nu-şi ia cinstea aceasta singur, ci o ia dacă este chemat de Dumnezeu, cum a fost Aaron”. (Evrei 5:4) Deci, Dumnezeu nu cheamă pe cel calificat, ci mai degrabă El califică pe cel chemat.

Influenţa chemării Lui Dumnezeu asupra ta va fi mult mai mult decât aceea de a-ţi schimba activitaţile; ea îţi va schimba personalitatea, caracterul, priorităţile; îţi va schimba viaţa! Aici putem vedea că a avea un dar “natural” de conducere poate fi, de fapt, un dezavantaj; cei care sunt lideri în mod “natural” pot avea tendinţa să meargă mai mult pe abilităţile lor “naturale”, decât pe darurile spirituale ce le-au fost date, în funcţie de chemarea lor.

Să mergem un pas mai departe şi să ne gândim la lucrarea de răscumpărare a Lui Dumnezeu. Odată eram morţi în păcatele noastre. Neregeneraţi, noi, “în mod natural”, producem fructele şi faptele firii pământeşti. Dar acum, suntem vii în Hirstos şi Hristos lucrează în noi. Fiind regeneraţi, născuţi din nou, noi avem o natură nouă, o natură a Duhului, care înlocuieşte natura carnală. Dacă noi, înainte să fim răscumpăraţi, “în mod natural” produceam lucrările firii vechi, nu ar trebui noi, ca şi creştini, să producem faptele Duhului “în mod natural”, ca un rezultat al noii noastre naturi spirituale? În felul acesta, se face că liderul va produce “în mod natural” conducere, pe măsură ce se maturizează în Hristos, pur si simplu fiind ceea ce Dumnezeu a intenţionat să devenim în Hristos. Cu alte cuvinte, conducerea nu înseamnă a face ceea ce Dumnezeu vrea, ci a fi ceea ce Dumnezeu vrea.

Mai există o formă de conducere, una în care liderul devine un conducător de paie pentru un grup. Acest tip de conducere este caracterizată prin abilitatea de a strânge şi organiza informaţia şi a reprezenta grupul pe care îl “conduc” înaintea constituenţilor grupului sau înaintea altor organizaţii. Asemenea lideri sunt găsiţi în mod frecvent în afaceri şi în religiile ierarhice. Deşi ei pot fi buni în luarea deciziilor, de obicei se consultă cu grupul pentru a ajunge la un consens înainte de a “ieşi în public” cu decizia. De multe ori, ei se oferă voluntari pentru poziţii de conducere pentru că nu o face nimeni. Câteodată, ei păşesc în conducere din cauză că simt că organizaţia este atacată sau există un vid de putere. Deşi aceşti lideri pot ajuta unele grupuri, ei sunt eficienţi în special atunci când conduc grupuri a căror misiune este pasiunea lor.

Prin aceste exemple, vedem că darul conducerii se manifestă în moduri diferite. Totuşi, pentru a fi eficient, darul conducerii trebuie exersat şi dezvoltat împreună cu caracterul liderului. Vom discuta atribuirea darurilor şi dezvoltarea conducerii în biserică şi despre cum poate afecta dinamica grupului stilul şi exprimarea conducerii în secţiunea următoare.

Gândeşte-te la asta.

by John A. White
EXW Contributing Write
rn|



Un copil mic… dar cu inima atât de mare! – NOU

Un copil mic… dar cu inima atât de mare! – NOU

Un copil mic… dar cu inima atât de mare! – NOU

“Când Dumnezeu se face Om şi trăieşte ca făptură în rândul făpturilor Sale în Palestina, atunci cu adevărat viaţa Lui este una a supremului sacrificiu de Sine şi ea duce la Golgota. Un filozof panteist modern a spus: “ Când Absolutul cade în mare, el devine peşte.”

Când Dumnezeu a ales să se apropie de noi, a ales să nu o facă într-un mod nemaipomenit la prima vedere. Îngerii care au dat de veste, naşterea Lui dintr-o fecioară şi implicaţiile pe care această naştere le-a avut asupra omenirii, fac într-adevăr din această naştere o naştere specială! un mod unic şi diferit de a’ţi face intrarea pe pământ şi totuşi, au fost puţini oamenii care au ştiut asta!

Şi totuşi să privim şi din cealaltă perspectivă: naşterea lui Isus într-o iesle, într-un Betleem – un sat obişnuit – fără prea mulţi chirurgi şi ginecologi la capul Lui, de fapt, fără nici unul! Nu a fost chiar naşterea la care m-aş aştepta din partea Eroului meu! Sincer, şi Superman a intrat mai spectaculos pe pământ!

Şi totuşi, diferenţa nu s-a făcut prin modul în care a venit în lume. Marea diferenţă constă în faptul că încă înainte ca inima Lui să bată într-un trup de om, tu şi eu eram acolo – inima Sa bătea deja pentru noi! Dumnezeu a făcut un gest cu totul şi cu totul ieşit din comun, asemenea unui îndrăgostit care dă tot ce poate pentru persoana care o iubeşte. Nu mai contează aşa de mult el (îndrăgostitul) ci doar cel căruia îi este destinată iubirea…

“…Isus, …, a arătat că Dumnezeu este un Tată de o inegalabilă tandreţe, că, dacă luăm toată bunătatea, înţelepciunea şi îndurarea celor mai buni părinţi, mame şi taţi, care au trăit vreodată, nu vor fi decât o umbră palidă a dragostei şi milei din inima lui Dumnezeu, a Celui care aduce răscumpararea.”

Vorbeam cu o prietenă despre faptul că de multe ori noi oamenii tindem să aducem în discuţie persoana noastră, facem oarecum să fie vorba în această poveste despre noi.� M-am gândit mai multe zile la acest lucru, despre cine este vorba?! Noi, ca şi nişte îndrăgostiţi, spunem că este vorba despre El; El însă, asemenea unui îndragostit, spune că este vorba despre noi. Şi totuşi despre cine este vorba? Tot ce a făcut El, a făcut pentru tine! a întors sensul poveştii spre tine. Singurul lucru care L-a motivat să-Şi dea drumul la bătaia inimii a fost inima ta. Tu ai fost motivul pentru care El a lăsat tot! “Cum de este aşa, nu ştiu: e mai presus de puterea raţiunii să explice de ce o făptură oarecare, ca să nu mai vorbim de o făptură asemeni nouă, trebuie să aibă o atare valoare în ochii Creatorului său. Este cu siguranţă povara unei glorii aflate nu doar mai presus de meritele noastre, cişsi, …, mai presus de ceea ce am dorit”

Iar ca toţii să încăpem în inima Lui şi nimeni să nu îşi dea prea multă importanţă a ales această cale de a se naşte. S-a descoperit oameniilor cu o educaţie precară, şi a felului în care a făcut-o, arată faptul că şi-a dorit mult ca aceşti oameni să înţeleagă. Oamenii învăţaţi ai acelei vremi nu au fost nici ei dezavantajaţi, naşterea Lui s-a lăsat înţeleasă chiar şi de ei.

“Dacă Dumnezeu e Iubire, El e, prin definiţie mai mult decât simpla blândeţe. Şi, după cum se pare, deşi ne-a dojenit şi condamnat adesea, El nu ne-a privit niciodată cu dispreţ… El ne-a adus omagiul neîndurător de a ne iubi, în sensul cel mai adânc mai tragic, mai inexorabil.”

Şi-a dorit mult să înţelegem tot planul Lui, să înţelegem dragostea Lui, să înţelegem că inima Lui chiar bate pentru noi! E Crăciun acum… sărbătorim naşterea Sa, momentul în care inima Lui a început să bată în trup de om. Alege să te bucuri de acest lucru, şi să conştinentizezi în mod real ce înseamna să bată o inimă pentru tine! Dumnezeu e iubire… Poţi să sărbătoreşti acest lucru!

Cite�te mai mult:


Să îngenunchem pentru O NOUĂ REVOLUȚIE! – NOU

Să îngenunchem pentru O NOUĂ REVOLUȚIE! – NOU

Să îngenunchem pentru O NOUĂ REVOLUȚIE! – NOU

revolutie-1989Anul acesta se împlinesc 21 ani de la revoluția din 1989. O revoluție despre care știm prea puține, o revoluție în urma căreia au rămas copii fără părinți, părinți fără copii, dar în același timp o revoluție care ne-a dat puterea să sperăm că va fi mai bine (chiar dacă în anii care au urmat ne-am tot întrebat dacă s-a meritat). Pentru cei mai mulți dintre români această revoluție a însemnat, în acel moment, eliberare, o eliberare plătită scump…cu sânge. Câțiva tineri au murit împușcați în Timișoara, îngenuncheați pe treptele bisericii. S-a tras în ei pentru că erau “dușmani ai poporului” având vina de a îndrăzni să îngenuncheze pentru a adresa o rugăciune Creatorului. Deși au fost conștienți de pericol, au hotarât să îngenuncheze, o îngenunchere plătită scump, cu propria lor viață. De fapt, eu cred ca îngenuncherea lor a făcut Cerul să privească înspre România și să rupă un blestem aflat de ani de zile peste poporul nostru, iar Cerul…, Cerul și-a luat eroii sus. Cred de asemenea că ei sunt eroii revoluției, eroi ce nu au apucat să se bucure de libertate.

Ca și creștini am așteptat această libertate pentru a ne putea închina liberi înaintea lui Dumnezeu, însă parcă tot mai mult ne închidem în biserici și în noi. Dumnezeu a privit spre noi și ne-a eliberat de comunism, însă noi în loc să profităm de aceasta pentru a face ca Împărăția lui Dumnezeu să se extindă, ne-am baricadat în biserici, înghesuindu-ne să ocupăm locurile cele mai bune, trăind deplin „religia băgării în seamă” (vorba lui Pustan). Să trăiască comunismu’ în biserică! Doar ce avem noi cu lumea?!

romanian-revolution-126-760x511Avem nevoie de o revoluție spirituală în bisericile creștine din România pentru a doborî de la putere nepăsarea, indiferența, religiozitatea și mediocritatea. S-a săturat Dumnezeu, cred, de creștinii mediocri și vrea o revoluție spirituală în viețile noastre.

Ne cheamă Dumnezeu să ne pocăim și să profităm de libertate, pentru că altfel, în Ziua Judecății, se vor ridica în picioare cei ce au murit la revoluție pentru credință, și vom fi judecați pentru că deși am avut libertate, nu am profitat de ea.

Să îngenunchem pentru O NOUĂ REVOLUȚIE!