Revenirea Domnului Isus Hristos şi starea bisericii Sale
Album: pentru suflet
Categorie: Diverse
Revenirea Domnului Isus Hristos şi starea bisericii Sale
Unul din cele mai solemne şi mai glorioase dintre adevărurile descoperite în Biblie este a doua venire a lui Hristos, pentru a săvârşi acea mare lucrare de mântuire. Pentru poporul pelegrin al lui Dumnezeu, atât de mult timp lăsat să pribegească în “negura şi umbra morţii”, este dată o nădejde, preţioasă şi inspiratoare de bucurie în făgăduinţele revenirii Aceluia care este “Învierea şi Viaţa”, pentru a conduce acasă pe cei alungaţi ai Săi. Învăţătura cu privire la a doua venire este notă dominantă a Sfintei Scripturi. Din ziua în care prima pereche de oameni a părăsit cu durere Edenul, copiii credinţei au aşteptat venirea celui făgăduit pentru a doborî puterea nimicitorului şi a-i aduce iarăşi în Paradisul pierdut. Bărbaţii sfinţi din vechime priveau înainte către venirea lui Mesia în slavă, ca împlinire a nădejdii lor. Lui Enoh, din a şaptea generaţie şi urmaş a acelora care locuiseră în Eden, Cel care timp de trei secole de vieţuire umblase cu Dumnezeu, i s-a îngăduit să privească de departe venirea Eliberatorului: “Iată, zicea el, că a venit Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă o judecată împotriva tuturor” (Iuda vers.14-15).�Patriarhul Iov, în noaptea suferinţei lui, exclamă cu o încredere neclintită: “Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte şi că se va arăta la urmă pe pământ... voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Ochii mei îl vor vedea şi nu ai altuia” (Iov cap.19:25-27). Profetul Isaia spunea:
“Treziţi-vă şi săriţi de bucurie cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua ta este o rouă dătătoare de viaţă şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi. Nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele şi îndepărtează de pe tot pământul ocară poporului Său” (Isaia cap.26:19). Apoi profetul Habacuc, răpit în viziune sfântă, privea venirea Domnului Hristos: “Dumnezeu vine din Teman şi Cel Sfânt vine din muntele Paran... Măreţia Lui acoperă cerurile şi slava Lui umple pământul. Strălucirea Lui este ca lumina soarelui. Se opreşte şi măsoară pământul cu ochiul; priveşte şi face pe neamuri să tremure; munţii cei veşnici se sfărâmă, dealurile cele vechi se pleacă. El umblă pe cărări veşnice... Ai încălecat pe căii Tăi şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă... La vederea Ta se cutremură munţii, adâncul îşi ridică glasul şi îşi înalţă valurile în sus. Soarele şi luna se opresc în locuinţa lor, de lumina săgeţilor Tale care pornesc, de strălucirea suliţei Tale care luceşte. Ieşi ca să izbăveşti pe poporul Tău, să izbăveşti pe unsul Tău! Sfărâmi acoperişul casei celui rău, o nimiceşti din temelie până în vârf” (Habacuc cap.3:3-13). Când Mântuitorul era pe punctul de a se despărţi de ucenicii Săi, i-a mângâiat în necazurile lor cu asigurarea că va veni iarăşi: “...�Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine” (Ioan cap.4:16). Proorocul de pe insula Patmos spunea: “Iată El vine pe nori şi orice ochi Îl vă vedea. Da, Amin!” (Apoc. Cap. 1:7).
În jurul venirii Sale se adună slava acelei “restatorniciri a tuturor lucrurilor”, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci încă de la întemeierea lumii (Fapte cap.3:21). Atunci stăpânirea de lungă durată a răului va fi nimicită şi împărăţia Domnului nostru Isus Hristos va fi statornicită şi El va domni în veci de veci (Apoc. Cap.11:15). “Slava Domnului se va descoperi şi orice făptură o va vedea... Domnul va face să răsară mântuirea şi lauda în faţa tuturor neamurilor... El va fi o cunună strălucitoare şi o podoabă măreaţă pentru rămăşiţa poporului” (Isaia cap.40:5, cap.61:1 şi cap.28:5). Atunci va fi întemeiată sub întregul cer împărăţia cea paşnică şi multă vreme aşteptată a lui Mesia. “Tot astfel Domnul are milă de Sion şi mângâie dărâmăturile lui. El va face pustia lui ca un Rai şi pământul uscat ca o grădină a Domnului...” (Isaia cap.51:3). Revenirea Domnului a fost în toate veacurile nădejdea urmaşilor Săi adevăraţi. Făgăduinţă Mântuitorului la despărţirea de pe muntele Măslinilor, că va reveni, a luminat viitorul ucenicilor Săi, umplându-le inimile de bucurie şi nădejde pe care suferinţa n-o putea stinge şi încercările să o umbrească. În mijlocul suferinţei şi a persecuţiei arătarea marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos a fost “fericită nădejde” (Tit cap.2:13). Din temniţă, de la rug, de pe eşafod, unde sfinţii şi martirii au mărturisit despre adevăr, vine de-a lungul veacurilor exprimarea credinţei şi a nădejdii lor.�Fiind “asiguraţi de învierea Sa personală şi în consecinţă şi de învierea lor la revenirea Domnului, pentru motivul acesta”, spune unul dintre aceşti creştini,... ei nu se temeau de moarte şi se constată că erau mai presus de ea. Erau gata să meargă în mormânt pentru a putea învia liberi. Ei aşteptau pe Domnul lor “să vină din cer, pe nori cu slava Tatălui Său, ca să aducă celor drepţi Împărăţia Sa”.
A iubi revenirea Sa şi a aştepta această fericită nădejde este lucrarea credinţei şi a caracterului sfinţilor Lui. Dacă moartea este ultimul vrăjmaş care va fi distrus la înviere, ne putem da seama cât de stăruitor trebuie să se roage şi să dorească credincioşii a două venire a lui Hristos, până când va fi făcută această cucerire deplină şi finală.�Această este ziua pe care toţi credincioşii lui Dumnezeu trebuie să o dorească, să o nădăjduiască şi să o aştepte, ca fiind împlinirea întregii lucrări a mântuirii lor şi toate dorinţele şi străduinţele sufletelor lor. “Grăbeşte, o Doamne, această zi binecuvântată!” Această este nădejdea bisericii apostolice, “a bisericii din pustie” şi a reformatorilor. Domnul Hristos îi îndemnase pe copiii Săi să fie atenţi la semnele revenirii Sale şi să se bucure când vor vedea semnele revenirii Împăratului lor. “Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, a spus El, atunci să vă ridicaţi capetele; căci mântuirea voastră se apropie.” Domnul a îndreptat privirea ucenicilor Săi către pomii care înmugureau primăvara şi a zis: “Când înverzesc şi îmbobocesc, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, când veţi vedea aceste lucruri, să ştiţi că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape” (Luca cap.21:28,30,31).
Dar, pe măsură ce spiritul umilinţei şi consacrării în biserică a făcut loc mândriei şi formalismului, iubirea pentru Hristos şi credinţa în revenirea Sa s-au răcit. Absorbiţi în căutarea de plăceri şi afaceri lumeşti, aceia care pretindeau a fi poporul lui Dumnezeu au fost orbi la sfaturile Mântuitorului cu privire la semnele revenirii Sale, semne care s-au împlinit pe plan mondial. Învăţătura cu privire la a doua venire a Domnului este neglijată de cei mai mulţi. Libertatea şi confortul de care se bucură toate clasele sociale, dorinţa ambiţioasă după bogăţie şi lux, care dă naştere unei închinări avide după câştigarea de bani şi dorinţa nestăvilită după popularitate şi putere şi care par să fie la îndemâna tuturor, i-au făcut pe oameni să-şi concentreze interesele şi nădejdile asupra lucrurilor vieţii acesteia. Când Mântuitorul a arătat urmaşilor Săi semnele revenirii Sale, El a prezis starea de păcătoşenie care va exista chiar înainte de a doua Sa venire. Ca şi în zilele lui Noe, va fi o activitate şi o alergare după afaceri lumeşti şi după căutare de plăceri, cumpărând, vânzând, clădind, zidind, căsătorindu-se şi dând în căsătorie –�împreună cu uitarea lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare. Pentru aceia care vor trăi în vremea aceasta sfatul Domnului Hristos este: “Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Vegheaţi dar în tot timpul şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, care se vor întâmpla şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului” (Luca cap. 21:34,36). Starea bisericii în această vreme este arătată în cuvintele Mântuitorului din Apocalipsa cap.3:1:”�Îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort”. Iar acelora care refuză să se trezească din siguranţă lor fără grijă le este adresată avertizarea solemnă: “Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoţ şi nu vei şti în care ceas voi veni peste tine” (Apoc. Cap.3:13). Este strict necesar ca oamenii să fie treziţi în faţă primejdiei, pentru a se pregăti pentru evenimentele solemne legate de închiderea “harului”. Profetul lui Dumnezeu declară: “Dar mare este ziua Domnului şi foarte înfricoşată: cine o poate suferi?” (Ioel cap.2:11).” Cine poate sta în picioare atunci când se va arăta Acela ai cărui ochi sunt atât de curaţi încât nu pot să vadă răul şi nu pot privi nelegiuirea?” (Habacuc cap.1:13). Pentru aceia care au călcat legământul lui Dumnezeu şi s-au îndreptat spre alt dumnezeu, ascunzând păcatul în inima lor şi iubind căile nedreptăţii, Ziua Domnului este “întunecime şi nu lumină” (Osea cap.8:2). “Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsună trâmbiţa şi strigătele de război” (Ţefania cap.1:15,16). “Iată vine ziua Domnului, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el” (Isaia cap.13:9). În vederea acelei zile mari Cuvântul Domnului în limbajul cel mai solemn şi mai impresionant, cheamă poporul Său să se trezească din letargia lui spirituală şi să caute faţa Lui cu pocăinţă şi umilinţă: “Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziuă mâniei Domnului” (Ţefania cap.2:3). “Sunaţi din trâmbiţă în Sion! Sunaţi în gura mare pe numele Meu cel Sfânt, ca să tremure toţi locuitorii ţării. Căci vine ziua Domnului, este aproape! Sunaţi cu trâmbiţă în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare! Strângeţi poporul, ţineţi o adunare sfântă! Aduceţi pe bătrâni, strângeţi copiii... Să iasă mirele din cămara lui şi mireasa din odaia ei! Preoţii, slujitorii Domnului să plângă între tindă şi altar... Întoarceţi-vă la Mine cu toată inima cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile nu hainele şi Întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru, căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate” (Ioel cap.2:1,15-17,12,13).
Pentru a pregăti un popor care să stea în ziua Domnului urma să fie adusă la împlinire o mare lucrare de reformă. Dumnezeu a văzut că mulţi dintre aceia care se numesc “Poporul Său” nu clădesc pentru veşnicie şi, în mila Sa, le trimite o solie de avertizare pentru a-i trezi din indiferenţa lor şi a-i determina să se pregătească pentru ziua Domnului.�Această avertizare este prezentată în Apocalipsa cap.14:6-13,15,16. Aici întreita solie îngerească este prezentată de cei trei îngeri a lui Dumnezeu şi urmată imediat de venirea Fiului Omului pentru a îndeplini “secerişul pământului” (vers.15,16). Domnul Isus Hristos este gata să vină. Pentru aceasta Dumnezeu trimite o avertizare şi o chemare întregii omeniri de pe tot pământul, să-I aducă închinare şi să asculte de Evanghelie. Având în vedere că are loc ceasul judecăţii Sale, Dumnezeu doreşte pocăinţa şi îndreptarea fiecărei persoane, pentru a nu avea parte de judecăţile şi de pedepsele Sale. Dumnezeu doreşte ca omenirea să fie salvată şi pentru această este necesar ca fiecare să răspundă chemării Sale, să asculte de Evanghelia Sa, cu credinţă şi pocăinţă şi să aducă numai lui Dumnezeu – Creatorul teama şi închinarea cuvenită. O ultimă lucrare mondială o va face şi o va desăvârşi Dumnezeu prin slujitorii Săi sfinţi şi consacraţi. Aceasta este�vestirea Evangheliei în toată lumea, cât mai există clipe de har (Matei cap.24:14; Apoc. Cap.14:6-7).
Se constată că nu toţi vor răspunde chemării lui Dumnezeu şi nu toţi vor aduce ascultarea şi închinarea cuvenită Lui. Datorită credinţei fiecăruia şi închinării ce o exercită, vor fi numai două categorii de oameni:
·���������Închinătorii la fiară şi icoanei ei şi care vor primi semnul ei pe mână şi pe frunte.
·���������Închinătorii Adevăratului Dumnezeu – Creatorul.
Atunci când se vor distinge aceste categorii de oameni va fi un timp foarte greu de încercare a credinţei fiecăruia şi a felului său de închinare şi cui aduce închinare. Va fi un timp de strâmtorare când nu va exista libertatea religioasă a credinţei şi a închinării şi, prin constrângere şi autoritate, se va impune un singur mod de religie şi închinare la toată lumea, pe plan mondial (Apoc. Cap.13:14-18). “Fiara” este simbolul unei autoritari mondiale “aşa zis religioasă” care se va impune din punct de vedere legal şi civil, asupra modului de închinare a fiecărei persoane. Se constată că “fiara” aceasta este unealta Satanei de la care a primit putere şi care acţionează împotriva lui Dumnezeu şi împotriva Legii Sale Sfinte prezentate în Sfânta Evanghelie. Legile şi poruncile impuse de această “apostată”, tuturor oamenilor, cu privire la credinţă şi închinare sunt contrare lui Dumnezeu şi poruncilor Sale. Cei care vor ceda în faţa autorităţii acestor legi şi vor accepta şi vor acţiona pentru reguli de credinţă contrare lui Dumnezeu, automat ei vor fi închinători fiarei. Căci după faptele fiecăruia se poate vedea ce fel de credinţă are şi cui aparţine.
Cei care nu se vor supune închinării la fiară şi se vor închina numai lui Dumnezeu vor avea de suferit. Închinătorii lui Dumnezeu vor fi sfinţii care, oricât i-ar costa, nu vor ceda închinării păgâne şi vor rămâne până la ultima lor suflare de viaţă statornici în credinţă şi credincioşi lui Dumnezeu, păzind cu sfinţenie toate poruncile Sale – Cele Zece Porunci. Dumnezeu, Atotputernic, avertizează omenirea cu privire la alegerea credinţei fiecăruia, prin solia demascării şi căderii Babilonului. Prin această solie Domnul caută să trezească conştiinţa oamenilor din această lume, care nu se conformează Sfintei Evanghelii şi voinţei Sale. Babilonul este simbolul confuziei şi cuprinde lumea cu toate religiile ei false faţă de adevărata religie şi credinţă prezentată în Biblie. Domnul, prin Duhul Său cel Sfânt, va trezi conştiinţa multora pentru a ieşi din lume şi din Babilon care va fi demascat şi dat pe faţă ca o credinţă falsă şi care nu aduce mântuire oamenilor ci numai distrugerea lor (Apoc. Cap.14:8).
Judecata lui Dumnezeu este prezentată prin solia celui de-al treilea înger pentru toţi acei care vor respinge pe Dumnezeu şi se vor închina fiarei şi poruncilor ei. Aceştia, la revenirea Domnului Hristos, vor primi pedeapsa de la Dumnezeu şi vor bea din “păharul mâniei urgiei Lui” şi vor fi distruşi. Pentru această categorie de oameni, care au cedat, s-au supus şi au adus închinare fiarei şi Satanei, nu va exista nici un fel de scăpare, vor fi distruşi şi omorâţi de focul lui Dumnezeu (Apoc. Cap.14:9-11).
În acest timp de necaz şi de strâmtorare, sfinţii poporului lui Dumnezeu îşi vor păstra credinţă şi încrederea în Domnul Isus Hristos care va veni să-i salveze.�Ei sunt acei prezentaţi în Apocalipsa la capitolul 14:12: “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţă lui Isus”. Şi chiar dacă din această grupă de sfinţi vor plăti cu viaţa pentru statornicia credinţei şi închinării lor adusă numai lui Dumnezeu�sunt încurajaţi şi fericiţi după cum ne este spus în Apocalipsa cap.14:13: “... Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! Da, zice Duhul, ei se vor odihni de ostenelile lor, caci faptele lor îi urmează”.
Domnul este gata să vină pentru a pedepsi locuitorii pământului, pe toţi cei care L-au respins şi nu i-au adus ascultare şi închinare. Acum cât mai există har, Domnul, în mila Sa, ne cheamă la îndreptare şi la pocăinţă şi ne sfătuieşte să ieşim din lume, din Babilon, pentru a nu fi pedepsiţi o dată cu cei răi. “Apoi am auzit din cer un glas care zicea: Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei” (Apoc. Cap.18:4).
Dacă biserica lui Dumnezeu nu va urma providenţa pe care El o arată, primind orice rază de lumină şi îndeplinind orice datorie cunoscută, religia va degenera în mod inevitabil în păzirea unor forme, iar spiritul unei evlavii va dispărea. Acest adevăr a fost ilustrat în repetate ori în istoria bisericii. Dumnezeu cere de la poporul Său faptele credinţei şi o ascultare corespunzătoare cu binecuvântările şi privilegiile acordate.�Ascultarea cere un sacrificiu şi implică o cruce: şi pentru motivul acesta, mulţi din cei care se pretind urmaşi ai lui Hristos refuză să primească lumina din ceruri. În acest moment foarte greu de încercare a credinţei fiecăruia poporul lui Dumnezeu va rămâne tare şi neclintit în credinţa sa şi se va deosebi de restul oamenilor prin ascultarea de toate poruncile lui Dumnezeu, prin credinţa şi prin închinarea lor către Dumnezeu numai în Ziua lui cea sfântă de Sabat, respectând şi porunca a patra din Decalog.
În Epistola către Evrei sunt cuvinte de încurajare şi de avertizare pentru cei încercaţi care trec prin această criză:”�Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit.” Încă puţină, foarte puţină vreme” şi “Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului” Evrei cap.10:35-39. Căci în acele momente foarte grele de strâmtorare vom putea rămâne în” picioare” numai prin credinţă în Dumnezeu şi în cuvântul Său. Ca biserică a lui Dumnezeu suntem îndemnaţi de către Domnul Hristos la veghere şi la slujire cu credincioşie pentru ca să fim gata la întâlnirea cu El, să fim aceia cărora Domnul ne va spune: “Ferice de robul acela pe care stăpânul, l-a venirea lui, îl va găsi făcând aşa” (Luca cap.12:35-44).
Rugăciune:
Domnul şi Dumnezeul nostru Sfânt şi veşnic, în Numele Fiului Tău Sfânt şi preaiubit, Isus Hristos, te rog să ai milă de poporul Tău de pe pământ şi dă-ne ajutorul Tău pentru ca să ne trezim, să ne pocăim cu adevărat şi să îndreptăm ce este de îndreptat în vieţile noastre. Revărsă harul, mila şi îndurarea Ta peste fiecare membru al bisericii Tale care a încheiat un legământ cu Tine. Trezeşte conştiinţa fiecărui credincios, pentru a nu sta în nepăsare faţă de adevărul Bibliei şi pentru a ne achita, fiecare cu credincioşie, de răspunderea ce o avem faţă de Ţine şi faţă de darul mântuirii Tale. Dorim mântuirea sufletelor noastre, întâlnirea cu Domnul Isus Hristos şi Împărăţia Ta cea veşnică. Pentru aceasta Te rog, Bunul nostru Dumnezeu, ajută pregătirii noastre, pentru a fi vrednici de părtăşia cu Domnul şi Mântuitorul nostru. Te rog Părinte ceresc, revărsă Duhul Tău cel Sfânt peste toţi mântuiţii Tăi şi pecetluieşte-ne pentru a putea intra în odaia de nuntă a Mirelui, ce va avea loc în Împărăţia Ta.
Pentru tot harul şi binecuvântările Tale îţi mulţumesc şi fii slăvit, binecuvântat şi glorificat, Părinte ceresc şi Dumnezeul nostru care ne-ai creat, împreună cu Domnul Isus Hristos, Mântuitorul şi Răscumpărătorul nostru şi cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, AMIN!
Octombrie, 2010
Olga Bucaciuc, Suceava
Acest material este inspirat din “T. V.”�
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen