Vremuri de înviorare

Vremuri de înviorare

Autor: Petru Lascau
Album: fara album
Categorie: Diverse

Pentru unii din comentatorii blogurilor evanghelice, apariţia ştirii că Iosif Ţon a decis să adere la Mişcarea Străjerilor, n-a fost decât o strategie dibace de a deturna atenţia publică de la demersul cărţii “Răscumpărarea memoriei”. Unii chiar etichetau aceasta ca un succes al gazetăriei virtuale, o lovitură sub centură unuia dintre cei mai faimoşi blogheri actuali, Vasilică Croitoru. Se pare că s-au şi decernat premiile. Novicii de noi – începătorii într-ale blogului – am fost, zic aceste guri rele, uşor de păcălit, nu ne-am prins de figură şi ne-am şi repezit la postări cu Ţon şi Străjerii. Oare chiar aşa să fie? Nu cred. Am să vă spun de ce.

Apariţia cărţii “Răscumpărarea meoriei” a scos în evidenţă nevoia unei treziri spirituale, nu doar între penticostalii români, dar şi între baptişti, care ştiau mai dinainte din “Pigmei şi uriaşi” că sistemul actual de conducere al cultelor evanghelice este infestat de elementele vechiului regim, oameni care şi-au vândut fraţii la securitate şi Departamentul cultelor. Ştim acum clar cu toţii că întreaga societate românească din care facem parte integrantă este alterată de modul de gândire şi de lipsa standardelor morale, boală care produce corupţia politică

, economică, socială şi religioasă. Indiscutabil că avem nevoie de trezire spirituală. Am început să ne rugăm lui Dumnezeu să aducă vremuri de înviorare, de schimbări majore în ţara noastră. Am discutat subiectul acesta cu reprezentanţi ai celor două culte amintite mai sus, cu păstori şi evanghelişti, care nădăjduiau şi ei într-o schimbare majoră. Din nefericire o aşteptau de la vârf, mai ales prin alegerile de la penticostali. Unii credau cu naivitate că demersul desconspirării colaboratorilor şi informatorilor dintre noi va duce la curăţirea rândurilor personalului clerical de elementele corupte. Iată că alegerile au trecut. Efortul de a semna declaraţii de necolaborare ale pastorilor penticostali a eşuat. Sistemul comunist a rămas neatins. Cei care am militat pentru schimbări majore suntem luaţi în băşcălie. Pe ici colea, câte un informator ori a demisionat ori n-a mai fost ales. Ceilalţi sunt bine. Foncţia – foncţie!

După vizita de Rusalii pe care am făcut-o în ţară, mi-am dat seama mai bine ca oricând că o trezire sprituală ar putea începe de la “rădăcina ierbii” din întrunirile de rugăciune ale “Rugului Aprins” sau “Măslinul”, mişcările de rugăciune iniţiate de penticostali. Mişcarea Străjerilor a venit ca o supriză plăcută urechilor mele dornice de o trezire a neamului nostru. Acum când aud că “Străjerii” dau mână de cooperare cu “Rugul Aprins” şi organizaţia tinerilor “Peniel”, speranţele mele sunt şi mai mari.

Nădăjduiam la un anumit timp că organizarea unor zile de pocăinţă naţională pentru păcatele neamului nostru, în care să includem şi păcatul cooperării cu regimul comunist, ar putea deschide uşa unei treziri. A fost clar pentru mine că o cooperare dintre penticostali şi baptişti la un astfel de eveniment organizat pe oraşe, ar fi foarte dificilă. Dificultatea se ascunde tocmai în modul în care credem noi că trebuie să se comporte oamenii înaintea lui Dumnezeu. Cu siguranţă penticostalii vor fi gălăgioşi, se vor ruga în comun, tare. La orice clipă o astfel de întrunire de pocăinţă poate scăpa de sub controlul pe care şi-l doresc fraţii baptişti şi ar începe manifestări charismatice de care se tem ei atât de mult (De ce oare?). Dar au apărut la orizont Străjerii!

Slăvit să fie Domnul pentru această parte a baptismului românesc care nu se mai teme de darurile spirituale, care le îmbrăţişează, şi care este gata să fie instrumentul lui Dumnezeu pentru trezirea ţării noastre. Mă bucur acum şi de aportul pastorului Iosif Ţon. De cooperarea care se poate face acum între oamenii rugăciunii de la penticostali şi baptişti, împreună cu tineretul penticostal plin de energie şi credinţă. Organizarea acestor zile de pocăinţă pe oraşe ar putea schimba faţa ţării. O trezire sprituală care porneşte de jos în sus, va fi revoluţia care a întârzâiat să vină la neoprotestanţi, douăzeci de ani. Burdufurile vechi şi uscate vor plesni la vinul cel nou pe care-l face Domnul acum.

Democraţia n-a putut folosi la nimic pentru curăţirea cultelor neoprotestante de vechile instrumente ale securităţii. Domnul poate face această epurare printr-o trezire spirituală autentică. Demersurile: “Răscumpărarea memoriei” şi “Pigmei şi uriaşi” fac parte din acest proces de reînoire sprituală. Energiile strârnite de aceste cărţi trebuie folosite spre post şi rugăciune pentru lucrarea pe care Domnul a început-o între noi. Să fim parte din ea. Ea se va face. Cu noi sau fără noi.

n|