Efecte ale lipsei de dragoste din biserică
Dragostea este strict necesară pentru o bună înţelegere unii cu alţii, pentru păstrarea liniştii, a păcii şi a bucuriei în suflete, în societate, între toţi oamenii, în familie, în biserica Domnului şi oriunde în relaţiile şi comunicările dintre oameni, dintre familii şi în tot felul de organizaţii: şcoli, spitale, servicii publice etc. Dragostea din inima omului se manifestă împreună cu respectul pentru persoane, indiferent cine sunt acestea.
Cum se manifestă dragostea în biserici?
Dumnezeu doreşte ca fiecare dintre noi să avem o dragoste statornică, fierbinte şi sinceră unul pentru altul. Numai Dumnezeu poate vedea şi cunoaşte ce este în inima fiecărui credincios, căci, este posibil chiar din cei care au încheiat legământul cu Dumnezeu prin botez, dacă ei nu împlinesc poruncile Sale şi viaţa nu este întocmai după voia Lui ci au o credinţă superficială, aceştia să nu aibă dragostea lui Dumnezeu în inimă şi nici Duhul Sfânt. “Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta şi că nu poţi suferi pe cei răi... dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Adu-ţi dar aminte de unde ai căzut, pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele dintâi” (Apoc. Cap.2:2,4,5). În aceste versete sunt arătate adevăruri importante pentru biserică şi fiecăruia personal care se găsesc în această situaţie. Îngrozitor lucru este ca Dumnezeu să ne stea împotriva, să ne condamne pentru că ne-am părăsit dragostea de la început. Chiar dacă am înfăptuit şi unele lucruri bune, pe care le vede Dumnezeu, totuşi cea mai importantă este dragostea pe care nu o mai avem. Ne-am părăsit dragostea: aceasta înseamnă
că nu mai suntem ca la început, cu o dragoste puternică şi cu o credinţă statornică. La început când ni s-a descoperit Dumnezeu şi mântuirea Sa, parcă am descoperit cea mai mare comoară. Eram cei mai fericiţi oameni, cei mai plini de bucurie şi de râvnă pentru credinţă şi pentru Dumnezeu. Dragostea noastră pentru Domnul Isus Hristos era văzută şi împărtăşită cu toţi cei din jur, iar Dumnezeu avea prioritate în inimă, în gândurile şi în faptele noastre. Eram în stare să ne dăm chiar şi viaţa pentru Dumnezeu. Totuşi Domnul în mila Sa ne dă îndemnul să ne întoarcem de unde am căzut şi să ne pocăim. În această situaţie este strict necesar să venim înaintea lui Dumnezeu cu multă rugăciune, cu credinţă şi să ne pocăim de ceea ce este rău în viaţa noastră, căci datorită păcatelor ne-am îndepărtat de Dumnezeu. Mulţumim bunului Dumnezeu că în marea Lui milă ne mai acordă şanse de îndreptare şi de pocăinţă (1Ioan cap.2:1-2 şi cap.1:9).
“Aşadar voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni di casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi împreună ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu prin Duhul” (Efeseni cap.2:19-22). Întrebarea pe care să ne-o punem fiecare: Ce facem noi, cât de puternică ne este legătură cu Domnul Isus Hristos, cât de consacraţi suntem slujirii lui Dumnezeu, ce facem şi ce eforturi depunem personal fiecare pentru a ajunge la acel înalt grad de sfinţenie, de dragoste şi de slujire uniţi cu Domnul Hristos încât să fim acei sfinţi şi cetăţeni ai cerului ca şi sfinţii celorlalte generaţii. Aceia care împreună cu Domnul Isus Hristos au contribuit la consolidarea, închegarea şi creşterea templului Său cel Sfânt – Biserica.
Având o imagine de ansamblu a bisericii creştine din zilele noastre şi văzând relaţiile dintre credincioşi se constată că nu există acea legătură de dragoste autentică ca între fraţi aşa cum o vrea Dumnezeu şi cum era la primii creştini de altă dată. Există dragoste dar aceasta este de suprafaţă, nu din inimă. Este o dragoste egoistă şi părtinitoare. Nu se vede dragostea sinceră pentru toţi, altruistă. Nu se vede unitate în ce priveşte credinţă şi zelul misionar. Membrii bisericilor existenţe (mare parte din ei) nu au dragoste “foame şi sete” pentru Cuvântul lui Dumnezeu – Biblia. Nu toţi studiază Biblia cu seriozitate, cu interes şi cu rugăciune pentru a înţelege pe deplin voia lui Dumnezeu, să ştim cum să ne trăim viaţa de credinţă. Nu toţi înţeleg şi nu toţi predică la fel Sfintele Scripturi. Unii spun că cele zece porunci sunt valabile şi alţii nu. Având în vedere că biserica lui Dumnezeu este una singură, că va avea parte de răpire şi va ajunge în împărăţia lui Dumnezeu, adevărul Sfintei Scripturi ne dă curaj să avem credinţă şi nădejde pentru mântuire şi viaţa să ne fie conform învăţăturilor ei. “Aici este răbdarea sfinţilor care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus” (Apoc. Cap.14:12). Pe cine îi vede sfinţi Domnul? Pe cei care păzesc poruncile Sale şi au credinţa lui Isus. Suntem mântuiţi şi salvaţi prin credinţa în jertfa mântuitoare a Domnului Isus de la calvar şi mergând pe urmele Sale sfinte vom împlini toate poruncile lui Dumnezeu date în Sfânta Evanghelie pentru noi. Din acest verset ni se arată că poruncile Domnului au fost şi vor fi păzite de sfinţii poporului Său şi care vor ajunge să rabde în încercări în acele zile de pe urmă, zile de necaz şi de strâmtorare. Deci poruncile lui Dumnezeu sunt valabile şi ni se porunceşte şi nouă să le păzim dacă iubim cu adevărat pe Dumnezeu.
În multe familii de aşa zişi creştini există neînţelegeri, familii unde soţii îşi lovesc soţiile şi la propriu şi la figurat, iar altele au ajuns chiar la despărţiri şi la divorţuri. Există copii cărora nu li s-a dat o educaţie bună, cei şapte ani de acasă�şi nu au avut o educaţie creştină, care, prin purtarea lor lor de neascultare şi de răzvrătire, nu fac cinste lui Dumnezeu şi nici familiei. Îmbrăcămintea multora care frecventează bisericile este în pas cu moda lumii şi cât mai deocheată. Referitor la surori acoperământul de pe cap este foarte superficial sau chiar lipseşte. Această ţinută în îmbrăcăminte şi aspect nu este conform învăţăturilor Bibliei. Femeile creştine şi sfinte prezentate în Biblie se îmbrăcau cuviincios şi decent, nu se vopseau, nici nu-şi încreţeau părul şi nu se împodobeau cu nimic, decât cu “fapte bune ca nişte surori evlavioase” (1Petru cap.3:3, cap.4:5 şi cap.5:5,6). În ce priveşte ţinuta, îmbrăcămintea şi comportamentul nostru în Casa lui Dumnezeu să ne întrebăm:�Îi place şi Domnului Isus şi facem cinste lui Dumnezeu ca nişte copii ai Săi? O dată de noi am ieşit din lume trebuie să nu mai fim ca lumea ci să fim cum ne vrea Dumnezeu.
Doresc ca starea multor creştini să nu fie ca starea celor din Laodicea: “Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece şi nici în clocot, am să te vărs din gura Mea... te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţit prin foc, ca să te îmbogăţeşti; şi haine albe ca să te îmbraci cu ele şi să nu ţi se vadă ruşinea goliciunii tale; şi doftorie pentru ochi, ca să-ţi ungi ochii şi să vezi” (Apoc. Cap.3:15,16,18). Domnul, în mila Sa ne mai dă şansa îndreptării şi a pocăinţei. Din experienţa poporului Israel, de câte ori aceştia păcătuiau şi îşi călcau legământul, Dumnezeu îşi arăta mila pentru ei şi îi mai răbda. De multe ori şi-au luat angajamente de pocăinţă, prin înnoirea legământului lor cu Domnul, numai că ei nu l-au ţinut şi nu şi-au respectat promisiunea de a fi credincioşi şi ascultători şi atunci Dumnezeu i-a pedepsit. Toţi cei în vârsta au murit în pustie, iar în ţara Canaan au intrat numai două persoane din acea generaţie. Aceasta este o lecţie şi pentru noi cei de azi care călătorim spre ţara Canaanului Ceresc.
“Vă dau o poruncă nouă” a spus Domnul Isus “Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi unii pe alţii” (Ioan cap.13:31). Ce minunată declaraţie! Dar este atât de puţin pusă în practică! Este dureros că în biserica de astăzi a lui Dumnezeu iubirea frăţeasca lipseşte. Membrii bisericilor de astăzi, din comportamentul lor, nu demonstrează că ar avea Duhul Sfânt care să-i călăuzească în purtare. Cei mai mulţi sunt lipsiţi de dragostea lui Dumnezeu şi sunt supuşi firii pământeşti (Galateni cap.5:16-21). Mulţi dintre aceia care pretind că îl iubesc pe Mântuitorul nu se iubesc între ei. Cei care niciodată nu au experimentat iubirea duioasă şi cuceritoare a lui Hristos nu pot conduce pe alţii la izvorul vieţii. Iubirea Domnului Hristos în inimă alcătuieşte o putere convingătoare care-i face pe oameni să-L descopere în vorbire, într-un spirit blând şi milos, în înălţarea vieţii acelora cu care ei sunt în legătură. Lucrătorii creştini care izbândesc în strădaniile lor, trebuie să-L cunoască pe Hristos. Şi, pentru a-L cunoaşte, ei trebuie să cunoască iubirea Lui. În ceruri, destoinicia lor ca lucrători este măsurată după capacitatea lor de a iubi aşa cum a iubit Hristos şi a lucra cum a lucrat Hristos. “Să nu iubim cu vorba” scrie apostolul “ci cu fapta şi cu adevărul.”
Efecte ale lipsei de dragoste din inima oamenilor şi din lume
Scopul lui Dumnezeu încă de la început a fost ca omenirea să trăiască în pace, să se iubească unii pe alţii, în bună înţelegere şi fericire. Tristă situaţie este că, datorită lipsei de dragoste din inimile oamenilor şi a răzvrătirii lor faţă de Dumnezeu, căci nu doresc să asculte şi să-L respecte, efectele călcării legii lui Dumnezeu le vedem şi le auzim peste tot în lume, pe întregul pământ. În relaţiile dintre state al lumii, în relaţiile dintre familii, în relaţiile dintre oameni se pot vedea:
·���������Conflicte şi neînţelegeri care generează răzvrătire, revolte şi nemulţumiri de tot felul.
·���������Legi nedrepte în societate care apasă greu pe “umerii” celor săraci, amărâţi şi bolnăvi.
·���������Neînţelegeri în familii care duc la despărţiri, la divorţuri şi la nefericirea copiilor.
·���������Copii lipsiţi de cea mai elementară educaţie şi lipsiţi de educaţie creştină, pentru a deveni oameni cinstiţi şi drepţi pentru societate.
·���������Foarte multă boală şi suferinţă datorită nerespectării legilor lui Dumnezeu şi a legilor sănătăţii.
·���������Din cauza lipsei de dragoste şi lipsa prezenţei lui Dumnezeu din inimă şi din viaţa celor mai mulţi, aceştia nu au fericire şi nici speranţă pentru viitorul lor.
·���������Există în lume foarte multă nelegiuire şi călcare de lege înfăptuite de mulţi. Aceştia fac ce vor fără nici o teamă de Dumnezeu (2Timotei cap.3:1-5). Oamenii îşi fac rău unii altora, îşi spun minciuni, se înşeală unul pe altul, se săvârşesc multe violenţe şi crime. Există multă cruzime şi ucidere asupra animalelor şi a altor vietăţi care sunt fără vină şi fără apărare. Există multe nedreptăţi şi vărsare de sânge datorită simţământului de ură ce stăpâneşte inimile lor şi aceasta vine de la Satana care-i conduce şi îi influenţează.
Mulţi se întreabă: De ce există această situaţie în lume privind nivelul global şi personal?
Răspunsul este: Cei mai mulţi nu au dragostea lui Dumnezeu în inimă, nu au pe Dumnezeu Creatorul lor, pentru că L-au respins şi i-au respins dragostea Sa prin care Bunul nostru Dumnezeu doreşte să salveze pe oricine. Aceştia care L-au respins pe Dumnezeu au ales să asculte de Satana şi să îi slujească. Pentru toate aceste nenorociri din lumea lumea noastră Dumnezeu a hotărât o zi când îi va pune capăt. Va face dreptate căci Domnul nu se poate lăsa batjocorit şi va răsplăti pe fiecare după faptele lui.
În ziua de judecată toţi acei nelegiuiţi vor fi judecaţi şi pedepsiţi în primul rând pentru cel mai grav păcat al lor şi anume că au respins, au batjocorit, au nesocotit şi au călcat în picioare dragostea lui Dumnezeu oferită lor pentru a fi salvaţi. Păcatul Sodomei: era îngâmfată, trăia în belşug şi într-o linişte nepăsătoare, ea şi fiicele ei, nu sprijinea mâna celui nenorocit şi celui lipsit (Ezechiel cap.16:49-50).
“O rămăşiţă cu o purtare sfânta va fi o mărturie a milei şi a dreptăţii lui Dumnezeu şi ei vor fi o mângâiere pentru cei nenorociţi” (Ezechiel cap.14:22-23).
RUGĂCIUNE:
Bunul nostru Părinte ceresc, Dumnezeu Atotputernic şi Sfânt, în Numele Domnului Isus Hristos, mai întâi îţi mulţumesc pentru măreaţa Ta dragoste şi milă, datorită căreia ne-ai dăruit salvarea veşnică prin jertfa Fiului Tău Sfânt, Isus Hristos. Mulţumesc Preasfinte Tată ceresc că Tu ai făcut totul şi ai dat tot pentru ca noi, păcătoşii, să fim mântuiţi şi salvaţi pentru Împărăţia Ta. Te rog dă-ne putere de la Duhul Tău cel Sfânt să putem trăi în sfinţenia şi dragostea Ta, încât să putem fi ai Tăi pentru veşnicie.
Pentru toate îţi mulţumesc. Ţie ţi se cuvine toată slava, cinstea, gloria şi mărirea, Tatăl, Fiului şi Duhului Sfânt, în vecii vecilor, Amin!
Olga Bucaciuc, Suceava
ern|
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen