SĂ FIM GATA PENTRU ÎNTÂLNIREA CU DOMNUL ŞI PENTRU VIAŢA VEŞNICĂ

SĂ FIM GATA PENTRU ÎNTÂLNIREA CU DOMNUL ŞI PENTRU VIAŢA VEŞNICĂ

“... Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău...” Amos cap.4:4

Se cuvine să mulţumim şi să binecuvântăm pe Dumnezeu Tatăl, în Numele jertfei Domnului Isus Hristos şi a jertfei de la calvar. Să-I fim recunoscători şi să-I aducem slavă, laudă şi închinare în permanenţă şi cu toată smerenia şi umilinţa inimii noastre pentru harul de mântuire, de răscumpărare şi de iertare în care ne-a cuprins după planul şi voia Sa cea sfântă.Dumnezeu ne-a ales încă înainte de întemeierea lumii pentru a-I aparţine (Isaia cap.41:8-9; Ioan cap. 13:18 şi cap. 15:16; 1Tes. Cap.2:12-13). Dumnezeu ne-a văzut şi ne-a căutat pe fiecare de acolo unde eram în întunericul acestei lumi (1Ioan cap.4:10). A lucrat în chip minunat, ne-a ales şi s-a ocupat de noi.

Ne-a chemat la mântuire prin glasul Evangheliei Sale Sfinte şi prin puterea Duhului Sfânt ne-a luminat ochii inimii şi ai minţii, să putem pricepe şi înţelege chemarea iubitoare a Lui, chemarea la mântuire şi la iertare. Răspunzând chemării, cu credinţă, cu dorinţa de mântuire şi pentru salvare din păcat, Dumnezeu, prin Duhul Său cel Sfânt, ne-a făcut să înţelegem şi să preţuim darurile cele mai măreţe al Sale: mântuirea, iertarea şi salvarea noastră pentru împărăţia Sa cea veşnică, prin jertfa şi sângele sfânt

a Domnului Isus Hristos de la Calvar (Ioan cap.3:16; Efeseni cap.1:3-14). La timpul potrivit şi hotărât de Dumnezeu ne-a trezit mintea şi conştiinţa să preţuim şi să căutăm mântuirea sufletelor noastre (1Petru cap.1:1-5). Căci eram morţi în greşelile şi păcatele noastre când trăiam după mersul lumii acesteia, împlinind poftele firii pământeşti şi ducând o viaţă străină de voinţa şi poruncile lui Dumnezeu. Dar Domnul, în mila Sa, ne-a trezit să ne dăm seama de starea noastră păcătoasă şi să căutăm salvarea. În bunătatea şi prin harul Său, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, s-a lăsat găsit de fiecare din noi (Ieremia cap.29:11-14). Dumnezeu ne-a adus la viaţă, căci eram morţi în păcatele noastre şi inconştienţi de voia Sa în ce priveşte viaţa şi faptele de zi cu zi.

Ne-a ales cu scopul de a face din noi copii ai Săi, înfiaţi prin lucrarea Domnului Isus Hristos de răscumpărare. Pentru noi a plătit, cu preţul nespus de mare, al jertfei Sale de pe Cruce (Ioan cap.1:12; 1Ioan cap.3:1-3).

Ne-a ales să intrăm într-o relaţie de legământ şi de pace cu El, Creatorul şi Tatăl nostru ceresc, pentru a asculta de voia şi de toate poruncile Sale (Evrei cap.8:10-12; Romani cap.9:30).

Ne-a ales Dumnezeu pentru a fi sfinţi în toată purtarea noastră, prin Cuvântul Său cel Sfânt şi călcând pe urmele Domnului Isus Hristos. Căci Domnul Isus Hristos a zis. “Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” (Ioan cap 14:16 şi cap.17:16-17). Suntem chemaţi să fim ascultători de El cu toată dragostea şi consacrarea noastră în slujba Sa.

Ne-a ales să fim o mărturie a Lui în “întunericul” acestei lumi şi să-I slujim numai Lui cu scumpătate, cu tot respectul şi cu toată lepădarea de sine (Filipeni cap.2:12-16).

Ne-a ales, după marea Lui îndurare, să avem o relaţie vie şi sfântă cu El, printr-o comuniune zilnică, prin rugăciunile noastre aduse înaintea tronului Său de milă şi de har. Acolo, Domnul Isus Hristos, mijloceşte pentru noi înaintea Tatălui Ceresc şi ne trimite iertarea, ajutorul, călăuzirea şi ocrotirea Sa ca răspuns la rugăciuni (Psalmul cap.1; Matei cap.21:22; Fapte cap.1:14; Romani cap.12:12; Filipeni cap.4:6). Suntem aleşi de Domnul pentru a fi o “lumină şi sare” pe pământul acesta ca, prin faptele noastre bune, făcute din dragoste, El să fie slăvit şi onorat (Matei cap.5:13-16).

Dumnezeu, care este dragoste, prin Duhul Său cel Sfânt, a pus dragostea Sa în inimile noastre şi Duhul Sfânt ne este dat pentru a fi luminaţi, a ne învăţa adevărul Său, ca Mângâietor, ne călăuzeşte, ne dăruieşte pace şi credinţă, ne întăreşte şi ne convinge de Cuvântul şi voia lui Dumnezeu cu privire la viaţa şi faptele noastre. În concluzie, Duhul Sfânt ne-a fost dăruit pentru a ne conduce şi stăpâni dorinţa inimii. Toate acţiunile, gândirea şi faptele noastre vor fi motivate de dragostea şi recunoştinţa noastră pentru Dumnezeu şi de dragostea şi mila pentru aproapele nostru care are nevoie de ajutor (Efeseni cap.1:3-11 şi cap.2:1-6). În prezenţa Duhului Sfânt vom respecta şi ne vom bucura de măreaţa lucrare de creaţiune a lui Dumnezeu din întreaga natură din jurul nostru chiar şi de fiinţa noastră, toate fiind create de El spre slava Sa, într-un chip minunat, măreţ şi nepătruns de înţelegerea minţii noastre (Ps. Cap.19). Şi acesta este un motiv să aducem lui Dumnezeu lauda, mulţumirea şi recunoştinţa pentru toate aceste daruri ale Sale (Geneza cap.1:1-31 şi cap.2:4-24; Prov. Cap.3:5-10).

Ne-a ales să-I recunoaştem măreţia lucrării Sale de creaţiune şi că El este marele Stăpân şi Creator. Se cuvine să-I aducem închinare, rugăciune, laude şi cântări, în permanenţă şi în mod special în ziua cea sfânta de Sabat, ziua a şaptea din săptămână, zi de odihnă, zi sfântă şi binecuvântată de Dumnezeu. În această zi a sfârşit Domnul toată lucrarea Sa de creaţiune. Ziua de Sabat (Sâmbăta), ziua a şaptea din săptămână, trebuie sărbătorită deoarece este poruncită de Dumnezeu, este ziua Domnului şi ne aminteşte de El, Creatorul nostru şi al pământului cu tot ce este pe el cât şi al întregului Univers (Geneza cap.2:1-3; Exod cap.20:8-11; Ps. Cap.24:1-2, cap.33 şi cap.50).

Ne-a ales să ne încredem în El, în făgăduinţele Sale şi să-I fim credincioşi Lui, legământului încheiat cu El. În aceste condiţii, a relaţiei noastre cu Domnul, noi suntem poporul Său cel sfânt, Biserica Sa formată de pe pământ. Pentru aceasta se impune să ne iubim unii pe alţii şi să fim uniţi în dragostea Domnului Isus Hristos. Fiecare din noi suntem mădulare ale trupului Său, Biserica, iar Domnul Isus Hristos este Capul care conduce Biserica şi pentru care şi-a dat viaţa la Golgota, ca preţ de răscumpărare. Noi nu mai suntem ai noştri ci ai celui ce ne-a creat şi ne-a răscumpărat din robia păcatului pentru veşnicie (1Cor. Cap.12:12-27; Efeseni cap.5:23;�Ioan cap.13:34-35). Domnul ne îndreaptă pe căile Sale şi este scut şi adăpost pentru noi care vom avea credinţă. Dumnezeu ne binecuvântează, ne ajută şi răspunde rugăciunilor noastre dacă avem dragoste şi încredere deplină şi neclintită în El (Ps. Cap.91; Ieremia cap.17:7-8).

Ne-a ales să călcăm pe urmele Domnului Isus şi să învăţăm de la El. Domnul Isus, când era pe pământul acesta, atras la Sine pe oameni cu dragostea şi mila Sa, făcându-le numai bine celor care erau în suferinţă şi în nevoi (Luca cap.10:25-37). A săturat cu pâine pe cei flămânzi şi a vindecat pe toţi bolnavii care au venit la El (Ioan cap.6:1-15; Marcu cap.3:10-11).

Să facem ceea ce Domnul ne-a învăţat şi ceea ce El a făcut pentru oameni. Caracterul nostru sfinţit, inima, gândurile şi faptele, să reflecte caracterul Domnului Isus Hristos, să învăţăm şi să înfăptuim tot ce ne-a învăţat El. Să trăim făcând dreptate, să nu uităm orfanul, văduva, săracul şi bolnavul, să avem dragoste şi mila pentru toţi cei din jur. Să nu obosim în facerea binelui, folosind toate ocaziile care ni se ivesc, făcând bine tuturor cât ne este posibil şi după cum nevoia o cere (Matei cap.5:48, cap.7:12 şi cap.22:37-40; Efeseni cap.5:8-9; Iacov cap.1:26-27).

Domnul Dumnezeul nostru ne-a deschis o cale şi o posibilitate pe care să mergem pentru a ajunge în Împărăţia Sa cea Sfântă şi veşnică, prin credinţa în jertfă Domnului Isus de la Calvar, acolo unde El a plătit pentru păcatele noastre (1Corinteni cap.15:3). Prin legământul încheiat cu Dumnezeu, botezul în apă, primim iertarea păcatelor noastre, datorită sângelui vărsat la cruce de Domnul Isus Hristos. O dată cu angajamentul nostru de credinţă, al legământului, am început o viaţă nouă, avem naşterea din nou şi nu mai trăim după îndemnurile firii pământeşti ci după îndemnurile Duhului Sfânt. Acestea sunt roadele credinţei şi pocăinţei noastre. Să cerem ajutorul lui Dumnezeu prin rugăciune să nu mai păcătuim, să biruim păcatul şi obiceiurile rele şi să trăim o viaţă nouă cu Dumnezeu şi pentru Dumnezeu. Cuvântul Evangheliei să-L citim şi să-L studiem zilnic căci, prin aceasta, avem toată lumina şi învăţătura pentru o viaţă de pocăinţă, de sfinţenie şi neprihănire. O viaţă de credinţă şi de slujire lui Dumnezeu din toată inima, cu tot sufletul şi cu toată fiinţa noastră (Ps. Cap. 119:1-11,105; Ioan cap.5:39; Matei cap.22:37; Romani cap.1:16; 2Timotei cap.3:15-17). Trăind o viaţă curată, în ascultare de Dumnezeu şi cu rugăciune, inima noastră este un templu al Duhului Sfânt.

Proverbe cap.9 cu 8 ne spune “hainele să-ţi fie albe în orice vreme şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap”. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim îmbrăcaţi cu haina neprihănirii Domnului Isus Hristos şi cu fapte bune, iar Duhul Sfânt să nu ne lipsească (Isaia cap.61:10). El să ne conducă, să ne călăuzească în permanenţă la trăirea şi împlinirea adevărului şi a poruncilor lui Dumnezeu. Căci, numai având o curăţie a inimii, a gândurilor şi a faptelor, permitem şi onorăm pe Duhul Sfânt să ne ia în stăpânire viaţa şi fiinţa noastră. Duhul Sfânt ne este dăruit de Dumnezeu ca o pecete, ca o arvună a împărăţiei Lui şi suntem pecetluiţi pentru a-I aparţine (Efeseni cap.1:13-14; Fapte cap.10:44-48; 1Cor. Cap.6:19; Tit cap 3,5).

Suntem aleşi de Dumnezeu şi scoşi din lumea aceasta pentru a fi poporul Său care să fie deosebit de lume şi caracterizat de dragoste pentru Dumnezeu, pocăinţă autentică şi ascultare de toate poruncile Sale (Tit cap.2:14; Apoc. Cap.14:12). Dumnezeu doreşte de la poporul Său cel sfânt de astăzi, ca şi poporul Israel prezentat în Vechiul Testament, să fie o lumină pentru toate popoarele lumii. La nivel personal, fiecare credincios al Domnului, prin viaţa lui sfântă şi credincioşia sa faţă de Cuvântul Evangheliei să fie o lumină. Să fie un exemplu de trăire în neprihănire ca Domnul Isus Hristos. În felul acesta suntem reprezentanţi a lui Dumnezeu şi susţinători ai împărăţiei Sale (Exod cap.19,6; Efeseni cap.5:8-11). Una din motivaţiile fiecărui creştin adevărat, de trăire în sfinţenie şi în neprihănire, de păzire a tuturor învăţăturilor Biblice, este făgăduinţa revenirii Domnului Isus Hristos în slavă. Pentru acest măreţ eveniment, al întâlnirii cu Domnul, fiecare să avem conştiinţa trează şi un interes profund al pregătirii noastre. Ţinta supremă a călătoriei noastre pe acest pământ este întâlnirea cu Domnul. Pregătirea fiecărui credincios şi copil al lui Dumnezeu începe chiar din momentul încheierii legământului cu El. Se impune o pregătire autentică pentru fiecare personal. Prin credinţa şi relaţia noastră cu Dumnezeu zilnic să experimentăm şi să trăim pocăinţa prin ascultare şi teama sfântă de El şi păzirea tuturor poruncilor Sale (Eclesiastul cap.12:13-14; Apoc. Cap.3:11; 1Tes. Cap.5:23). Pentru aceasta este necesar să ne hrănim zilnic cu Cuvântul lui Dumnezeu, să citim din Biblie şi învăţăturile Sale să le împlinim. Adevăratul credincios, care aşteaptă pe Domnul, cugetă în permanenţă la Dumnezeu, la Legea Lui cea sfântă şi se roagă Lui pentru orice nevoie, aducând Domnului, în permanenţă, recunoştinţă şi mulţumire (Ps. Cap.1). Este tare şi statornic în credinţă şi în nădejde, în orice situaţie ar fi, chiar şi în momentele de încercare şi de suferinţă. Pe un astfel de creştin nu-l sperie nimic: nici suferinţa, nici necazurile, nici durerea şi nici chiar moartea, deoarece încrederea lui în Dumnezeu şi prezenţa Duhului Sfânt din inimă îi dă putere, răbdare, înţelepciune, dragoste, curaj şi îndrăzneală. Trebuie să fim gata pregătiţi pentru Dumnezeu în orice clipă a vieţii noastre din următoarele motive:

1.�������Cât mai avem viaţă şi mişcare în corpul acesta, încă mai putem să ne îndreptăm.

2.�������Dumnezeu s-a folosit, la aducerea la împlinire a multor lucrări ale Sale, de slujitorii Săi consacraţi şi pregătiţi pentru slujire. Trebuie să fim gata şi să răspundem lui Dumnezeu atunci când suntem chemaţi şi trimişi în lucrarea Sa: să ajutăm pe cei săraci cu diferite nevoi materiale si spirituale, pe cei bolnavi în trup şi în suflet, pe orfani şi pe văduve.

3.�������Să fim pregătiţi să ducem mesajul Evangheliei la cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi nu cunosc dragostea şi mântuirea Sa (Matei cap.28:19-20; Faptele Apostolilor).

4.�������Să fim pregătiţi pentru a trece prin cuptorul încercării credinţei noastre (Evrei cap.11:13-16; Matei cap.10:21,22,39; Luca cap.21:13-19). Să ajungem la acea stare când, desprinşi cu totul de lucrurile pământeşti, inima şi voinţa să nu ne fie lipite de nimic din ce este trecător în această viaţă, ca atunci când va veni vremea să ne putem despărţi de ele.

5.�������Este posibil să întâmpinăm eşecuri la dorinţele noastre, datorită nedreptăţilor şi care să ne afecteze viaţa aceasta: agoniseala celor necesare traiului, slujbele la locurile de muncă, să ne pierdem locuinţa şi ceea ce am crezut că ne aparţine, să avem parte de planuri eşuate în ce priveşte organizarea vieţii de familie şi a muncii, dorinţe neîmplinite şi care credem că sunt necesare şi bune, toate acestea să le putem suporta şi să nu ne afecteze în nici un fel credinţa şi dragostea noastră pentru Dumnezeu (Ioan cap.12:25-26; Matei cap.10:39).

6.�������Deoarece nu ştim planul lui Dumnezeu cu fiecare personal şi având în vedere că nu suntem stăpâni nici pe suflarea noastră de viaţă, să-L rugăm să ne ajute la pregătire şi să fim gata pentru orice situaţie o vieţii.

7.�������Să ne dea acea putere prin care să putem suporta, să putem trece cu bine şi biruitori prin orice fel de încercare îngăduită de Dumnezeu. A fi biruitori înseamnă a iubi pe Dumnezeu la fel şi să răbdăm cu bucurie orice suferinţă (Ecl. Cap.7,14; Romani cap.12,12). Avem exemplul mărturiei creştinilor martiri, care şi-au dat viaţa, cu bucurie şi credinţă, pentru Domnul Hristos.

8.�������Să fim pregătiţi în orice clipă să părăsim pământul acesta atunci când Dumnezeu hotărăşte să ne treacă în ţărână, la odihnă, până în clipa învierii sfinţilor.

Pentru toate acestea este nevoie ca toţi, cei care dorim sincer şi din toată inima mântuirea în Împărăţia Domnului şi întâlnirea cu El când va veni în slavă, să avem luate următoarele măsuri în ce priveşte siguranţa că suntem acceptaţi de El:

1.�������Să fim siguri că numele ne-a rămas scris în Cartea Vieţii şi că Dumnezeu ne cunoaşte pe nume (Maleahi cap.3:16-17; Matei cap.5:2-16, cap.7:14 şi cap.25:4,10,34-40; Galateni cap.5:22-25).

2.�������Să avem “haina de nuntă”, haina neprihănirii Domnului Isus Hristos atribuită nouă (Isaia cap.61:10; Matei cap.22:11-14; Apoc. Cap.7:13,14). Aceasta presupune să avem păcatele iertate, o viaţă de pocăinţă şi sfinţenie, clipă de clipă şi ceas de ceas împreună cu rugăciuni.

3.�������Să fim umpluţi cu Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care să ne fie lumină şi călăuză până la ultima suflare de viaţă. Numai stăpâniţi de Duhul Sfânt şi plini de roadele Sale să fim siguri că am slujit lui Dumnezeu cu toată lepădarea de sine.

4.�������Atunci vom fi gata când vom spune, cum a spus apostolul Pavel: “acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine; mi-am sfârşit alergarea, mă aşteaptă cununa...”. Pavel, un exemplu de trăire şi de slujire lui Dumnezeu, cu toată lepădarea de sine şi-a pus viaţa în slujba Domnului, răspândind Cuvântul Evangheliei în lume. Nimic nu l-a oprit de pe calea Domnului după chemarea făcută lui de Dumnezeu. Nici necazurile şi împotrivirile, nici suferinţele, nici prigonirile şi bătăile, nici închisoarea şi lanţurile, nici foamea şi chiar frica de moarte nu l-au oprit pe acest slujitor al Domnului de la lucrarea la care a fost chemat.

Să ne ajute Bunul Dumnezeu şi pe noi, fiecare creştin, să ajungem să spunem şi noi: fie că trăim, trăim pentru Domnul şi dacă murim suntem ai Domnului, căci vom muri cu nădejdea primei învieri şi a întâlnirii cu Domnul Isus atunci când va avea loc revenirea Sa în slavă. Atunci Domnul va învia pe toţi cei sfinţi şi-i va readuce la viaţă din mormintele lor (1Tes. Cap.4:13,14; Filipeni cap.3:8; 2Cor. Cap.7:7-11; 2Timotei cap.4:8; Iacov cap.1:12; Apoc. Cap.4:4).

“Căci Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat şi ne învaţă să o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” Tit cap.2:11-13.

RUGĂCIUNE

“Bunul nostru Dumnezeu, Tată Ceresc şi Creatorul nostru, în numele Domnului Isus Hristos, Fiul Tău cel Preaiubit, îţi mulţumesc pentru harul şi mântuirea oferite în dar prin meritele Domnului Isus Hristos de la Calvar. Te rog dăruieşte-ne tot ajutorul necesar, iertarea păcatelor noastre şi călăuzirea Ta, dă-ne putere de la Duhul Sfânt pentru a putea fi gata pregătiţi în orice moment al vieţii noastre pentru întâlnirea cu Tine. Pentru toate îţi mulţumesc. Ţie, Părinte Ceresc, ţi se cuvine toată slava, gloria, cinstea şi închinarea în veci de veci, iar noi ne supunem şi ne umilim înaintea Sfinţeniei Tale.�AMIN” � �

ern|