Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Donnerstag, 19. Juli 2012

Un articol de S.L. Jacob

Un articol de S.L. Jacob

Postul este menționat des în Scriptură, nu doar în Vechiul Testament ci de asemenea și în Noul, și evident are un loc important în viața credinciosului, pentru că este unul dintre cele trei lucruri pe care Tatăl le va răsplăti în mod special, atunci când sunt făcute așa cum trebuie (vezi Matei 6 ). Lipsa lui pare că implică o lipsă mare de putere spirituală (vezi Matei 17:21 ), în timp ce este adesea menționat în legătură cu situații speciale de apropiere de Dumnezeu. Desigur este foarte de dorit să întrebăm ce este cu adevărat postul, potrivit cu gândul lui Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajute în acest subiect.

Sensul din dicționar al cuvântului, care ne arată modul obișnuit în care se folosește printre oameni, este „Abținerea de la mâncare, îndeosebi din motive religioase”. Creștinii în general îl privesc ca însemnând în mod literal acest lucru, sau ca pe spirit de sacrificiu în diferite forme, culminând cu jertfirea sinelui ca întreg, de exemplu refuzul de a ne fi milă de noi înșine sau de ne îngriji de noi; sau ca abținerea de la mijloacele firești de a face lucrarea lui Dumnezeu, ca atunci când David a refuzat armura lui Saul, sau când Ezra a refuzat să ceară escorta de la împărat și a recurs în schimb la post și rugăciune. Nu este negat faptul că majoritatea acestor lucruri sunt adevărate în mare parte, însă gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre, ci ele sunt extreme de minunate. Ce spune El despre acest subiect? Este remarcabil că El ne spune atât ce nu este cât și ce este. El spune:

Strigă tare, nu cruţa, înalţă-ţi glasul ca o trâmbiţă şi fă cunoscut poporului Meu fărădelegea lor şi casei lui Iacov păcatele lor. Totuşi ei Mă caută zi de zi şi le place să ştie căile Mele, ca o naţiune care ar fi făcut dreptate şi n-ar fi părăsit rânduiala Dumnezeului său. Ei cer de la Mine judecăţi ale dreptăţii, le place să se apropie de Dumnezeu. «De ce am postit noi», zic ei, «şi Tu nu vezi? De ce ne-am întristat sufletul, şi Tu nu iei aminte?» Iată, în ziua postului vostru căutaţi plăcerea voastră şi stoarceţi tot ce vă este datorat!

Iată, postiţi pentru învinuire şi ceartă şi ca să loviţi cu pumnul răutăţii. Nu postiţi acum ca să se audă sus glasul vostru. Acesta este postul pe care l-am ales Eu? O zi, ca să-şi smerească omul sufletul, să-şi plece capul ca papura şi să-şi aştearnă sac şi cenuşă? Vei numi aceasta post şi zi plăcută Domnului? Nu este acesta postul pe care l-am ales Eu: să dezlegi lanţurile răutăţii, să desfaci legăturile jugului şi să-i laşi liberi pe cei asupriţi şi să sfărâmaţi orice jug? Nu este ca să împarţi pâinea ta cu cel flămând şi să-i aduci în casa ta pe săracii care rătăcesc fără adăpost? când vezi pe cel gol, să-l îmbraci şi să nu te ascunzi chiar de semenul tău?” (Isaia 58:1-7 ; se pot citi de asemenea și versetele următoare).

Partea solemnă este că se vorbește despre cei care își găseau plăcere în mod declarat în a se apropia de Dumnezeu și în a practica dreptatea, și ei erau foarte grijulii cu ceremoniile exterioare. Acestora li se spune că postul lor efectiv și arătarea exterioară a suferinței erau toate zadarnice și că inimile lor erau rele.

Apoi vine partea remarcabilă a acestei adresări, căci, după ce se spune ce nu este postul, li se spune ce este acesta, și deși pare ciudat, nu este negativ așa cum ne-am aștepta, ci este pozitiv. Cu alte cuvinte, este adevărată filantropie.

Nu putem înțelege de ce unii vorbesc despre filantropie de parcă ar fi un lucru rău. Fără îndoială că termenul (ca orice alt termen pe care Îl folosește Dumnezeu) a fost din păcate întrebuințat greșit, dar remediul pentru acest lucru nu este să spui despre filantropie că este fără rost, ci să arăți adevărata filantropie.

Cuvântul este folosit de două ori în Scriptură. În Tit 3:4 este tradus ca „dragostea de oameni a lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru”, iar în Fapte 28:2 este tradus „bunăvoință”. Departe de a fi fără rost, caritatea sau filantropia este ce ar trebui să aibă fiecare creștin. El trebuie să fie un urmaș al lui Hristos și să aibă duhul lui Hristos. Deci, El ce a făcut? Nimeni nu ar putea vreodată să arate o așa dragoste față de om cum a arătat Hristos. Dumnezeu era în toate gândurile Sale dar El S-a smerit complet pentru a sluji pe om. „Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi”.

Atunci când ne gândim la post în legătură cu Domnul, de obicei ne vine în minte postul Lui de patruzeci de zile înainte de a-Și începe lucrarea. Dar marele gând pentru noi este că întreaga Sa slujire a fost una a postului. Căci, în timp ce întregul Său suflet se ridica către Dumnezeu în consacrarea și ascultarea celei mai curate iubiri, El S-a sacrificat pe Sine în întregime pentru om, niciodată gândindu-se la El sau îngrijind pentru El, neavând timp nici măcar să mănânce, binecuvântându-i pe toți, căutându-i pe toți, slujindu-i pe toți, făcând bine tuturor și astfel, într-o lepădare de sine desăvârșită arătând dragostea pentru om din inima Tatălui.

Totuși oamenilor li s-a părut că El postea atât de puțin încât L-au numit unul care se desfată, un mâncăcios și un băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor. El era liber să meargă pretutindeni, în casa fariseului, deși nu a fost bine primit de fapt, în casa vameșului; dar întotdeauna pentru a dărui, întotdeauna cu harul dres cu sare, întotdeauna în totală lepădare de sine pentru a-L glorifica pe Dumnezeu și pentru a face bine oamenilor.

Ce viață de post a fost viața Lui, totul pentru Dumnezeu, totul pentru om, nimic pentru Sine. Și totuși atât de diferită de gândurile oamenilor a fost viața Lui încât ei nu au înțeles deloc că El a postit. În privința aceasta, ca în toate celelalte, El a împlinit ceea ce a învățat pe alții în Matei 6 și în alte locuri.

Dar apostolii? Ei au trebuit să postească după ce Domnul a fost înălțat. Au fost ei ucenici și critici doar stând în fotoliu, sau s-au jertfit ei cu totul în slujba lui Hristos pentru oameni? Cu siguranță ultima.

Nu ni se spun foarte multe despre viețile celor doisprezece, însă viața apostolului Pavel ne este prezentată în detaliu, dezvăluind toate tainele inimii sale. O! Cum a postit el, după cum mărturisesc 1. Corinteni 4:9-13 ; 2. Corinteni 4:7-15 ; 6:3-10 ; 11:24-29 și alte numeroase pasaje. Totuși, în ciuda minunatelor sale lucrări, dăruirii, dragostei și lepădării sale de sine, el nu a dus lipsă de acuzatori, care au mers atât de departe încât l-au acuzat pe acest om care se asemăna cu Hristos că umbla în neorânduială (vezi Fapte 21:24 ). El a fost făcut toate tuturor oamenilor, dacă prin vreun fel ar fi putut salva pe unii, iar pentru a face asta el și-a înfrânat trupul și l-a adus sub supunere, și cu toate acestea mulți au găsit vină în el, spunând că nu era un adevărat apostol și căutând neîncetat să-i diminueze autoritatea morală.

El nu a făcut nimic ostentativ, el nu căuta aprobare, el nu a vrut nici o onoare de la oameni, el a suferit pierderea tuturor lucrurilor în credincioșie față de Hristos slujind pe sfinți, și a adus binecuvântare păcătoșilor. Totuși a fost un om foarte practic. Priviți cum s-a purtat pe corabie, cum i-a încurajat el pe toți. Priviți-l pe insulă adunând vreascuri. Dacă ar fi postit după gândul oamenilor ar fi stat deoparte în austeritate și seriozitate, și i-ar fi lăsat pe ceilalți să facă aceste lucruri. Însă postul lui era cel adevărat, pe care doar aceia care au ochii deschiși pot să-l recunoască astfel, căci el și-a uns capul și și-a spălat fața (vorbind la modul figurat), și astfel nu părea înaintea oamenilor că postește. Lui i-a păsat infinit mai mult de sufletele oamenilor decât de trupurile lor, totuși el nu a uitat de trup, însă a ajuns la suflet prin trup (vezi Fapte 20:33-35 ).

Aceste exemple să ne învețe ce este adevăratul post, și anume să fi atât de constrâns de dragostea lui Hristos încât să te oferi într-o dăruire adevărată oamenilor, și astfel să fi un adevărat urmaș al lui Hristos, nimeni să nu spună că aceste lucruri nu sunt la nivelul creștinului. Gloria lui Dumnezeu și binecuvântarea omului sunt indisolubil legate împreună. Ele se întrepătrund în întreaga viața a lui Hristos, în viețile apostolilor și ale sfinților. Ele nu pot fi separate. Gloria către Dumnezeu implică binecuvântarea omului, iar adevărata binecuvântare a omului merge mână în mână doar împreună cu gloria lui Dumnezeu. Unii cred pot face bine oamenilor și lăsându-L pe Dumnezeu deoparte, o greșeală terbibilă, dar nu este mai puțin greșit să gândim că Îl putem glorifica pe Dumnezeu lăsând omul deoparte. Măsura dragostei noastre pentru Dumnezeu este dragostea noastră pentru frații noștri, iar sentimentalismul nu este de nici un folos în această legătură. Categoric consacrarea cu toată inima pentru binele oamenilor, potrivit cu voia lui Dumnezeu, este atât de necesară în zilele noastre. Există cunoștință din abundență, și nu ducem lipsă de o vorbire elocventă. Însă viețile arzând de dragoste pentru Dumnezeu și pentru oameni sunt foarte, foarte rare, și din cauza acestei lipse ne degradăm.

Totuși puțini recunosc astfel de vieți dacă le întâlnesc. Cei mai mulți privesc la înfățișarea exterioară, ceva care atrage omul în carne, în timp ce acela care postește cu adevărat nu va părea oamenilor că postește, va ascunde ce face, va fi simplu, neprefăcut, vesel, sincer, deschis, iubitor, binevoitor și practic. El nu va lăsa stânga lui să știe ce face dreapta, care înseamnă nu doar că nu va căuta aprobare de la oameni, ci, încă și mai important, el nu va căuta aprobare față de el însuși. El va renunța la tot, va fi slujitorul tuturor, va căuta binele tuturor, dar va spune (și gândi) „Nu am făcut nimic, nu am jertfit nimic, totul a fost doar har și dragoste față de mine pe tot acest drum”. Dragostea suportă totul, crede toate lucrurile, speră toate lucrurile, îndură toate lucrurile, nu eșuează niciodată deoarece nu este egoism în dragoste, totul, totul este pentru Dumnezeu și, fiind pentru Dumnezeu, prin urmare este pentru om care este creat după asemnănarea lui Dumnezeu.

Fie ca Dumnezeu să ridice pe aceia care postesc cu adevărat în acest fel, căci postul nu este un lucru negativ, ci dragoste activă.

Leave a comment and / or appreciate the article!


CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen