Am remarcat că Vechiul Testament are foarte puține de spus despre Satan și despre duhurile rele. Dintr-o dată, când deschidem Noul Testament, situația se schimbă dramatic: în fața noastră apare o lume populată de îngeri și de demoni și vedem o luptă încrâncenată între Fiul lui Dumnezeu și Satan pe tot parcursul Evangheliilor. Astfel, primul lucru pe care îl citim despre Domnul Isus, după botezul Lui în Iordan, după atestarea pe care I-o face Dumnezeu Tatăl și după ce Duhul Sfânt Se coboară peste El în chip vizibil, de porumbel, că ”a fost dus de Duhul în pustie ca să fie ispitit de Diavolul” (Matei 4:1; Marcu 1:12; Luca 4:1). Acolo a avut loc o confruntare de proporții cosmice și istorice: era o replică a confruntării din Eden, în care Satan a reușit să-i înșele pe primii oameni și era o replică a confruntării din pustiul Sinai, unde Satan a reușit să îndepărteze pentru o vreme poporul lui Dumnezeu de țelul lor, de intrarea in Canaan (legătura cu acest eveniment o face faptul că cele trei răspunsuri pe care i le dă Domnul Isus lui Satan sunt luate din Deuteronom 8:3, 6:16 și 6:13, toate din evenimentele petrecute la Sinai). De data aceasta, Isus din Nazaret, înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu și plin de Duhul Sfânt, obține o biruință decisivă asupra lui Satan.Luca încheie relatarea acestei lupte astfel: ”După ce L-a ispitit în toate felurile, Diavolul a plecat de la El, până la o vreme” (Luca 4:13). Cuvintele pe care le-am pus în italice ne arată că Diavolul n-a renunțat la luptă și că, mai târziu, a venit din nou. Nu avem loc și timp să vedem când și cum a venit din nou. E suficient aici să spunem că lupta supremă dintre Fiul lui Dumnezeu s-a dat în Ghețimani și pe Calvar. Domnul Isus Însuți recunoaște acest lucru când, în Ghețimani, le spune celor ce-L arestează: ”Acesta este ceasul vostru și puterea întunericului” (Luca 22:53).
Ispitirea din pustie a fost începutul războiului. Imediat după acest eveniment, Domnul Isus Își începe misiunea propriu zisă și iată cum o descrie Matei: ”Isus străbătea toată Galilea, învățând poporul în sinagogi, predicând Evanghelia Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință (infirmitate) care era în popor. I s-a dus vestea în toată Siria și aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și chinuri: pe cei demonizați, pe cei lunatici și pe cei paralizați; și El îi vindeca” (Matei 4: 23-24).
Marcu ne istorisește ce s-a întâmplat la prima predică pe care a ținut-o Domnul Isus în sinagoga din Capernaum:
”În sinagogă era un om care avea un duh necurat. El a început să strige: ”Ce avem noi a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Te știu cine ești: Ești Sfântul lui Dumnezeu!” Isus l-a certat și i-a zis: ”Taci și ieși afară din omul acesta!” Și duhul necurat a ieșit scuturându-l cu putere și scoțând un strigăt mare” (Marcu 1:23-26).
Din sinagogă, Domnul Isus S-a dus în casa lui Petru și acolo a vindecat-o de friguri pe soacra lui Petru. Luca ne spune cum a făcut Domnul Isus această minune:
”El S-a plecat spre ea, a certat frigurile și au lăsat-o frigurile” (Luca 4:39). Domnul Isus ”a certat frigurile” exact așa cum în alte locuri ni se spune că ”a certat” duhurile necurate, și prin aceasta ne dă o primă indicație despre legătura dintre boală si duhurile necurate.
Tot în seara aceea, în casa lui Petru, s-a mai întâmplat ceva:
”Seara, după asfințitul soarelui, au adus la El pe toți bolnavii și demonizații. Și toată cetatea s-a adunat la ușă. El a vindecat pe mulți care sufereau de diferite boli; de asemenea a scos mulți demoni; și nu-i lăsa pe demoni să vorbească, fiindcă Îl cunoșteau” (Marcu 1:32-34).
Tiparul lucrării Domnului Isus ne este dat de evangheliști ca fiind alcătuit din trei lucrări: predica Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, scotea demonii și-i vindeca pe oameni. Șapte eliberări de demoni ne sunt prezentate pe larg:
- Demonizatul din sinagoga din Capernaum (Marcu 1:21-28).
- Demonizatul mut (Matei 9:32-34).
- Demonizatul din Gadara (Matei 8:28-34; Marcu 5:1-20; Luca 8:26-39).
- Demonizatul orb și mut (Matei 12: 22).
- Fiica demonizată a femeii canaanence (Matei 15: 21-28).
- Orbul din naștere (Ioan 9:1-41)
- Copilul demonizat pe care ucenicii n-au putut să-l elibereze (Matei 17: 14-21; Marcu 9:14; Luca 9:37).
De cea mai mare importanță pentru noi este să vedem că atunci când Domnul Isus Își trimite ucenicii în practică, îi trimite exact cu aceleași trei misiuni pe care le îndeplinea El Însuși. Iată cum istorisește Marcu lucrul acesta: ”Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate”(Marcu 6:7). Iată ce relatează Marcu că au făcut cei doisprezece: ”Ucenicii au plecat și au predicat pocăința. Scoteau mulți demoni și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau” (v.12-13).
Matei ne dă și mai multe detalii: ”Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi și le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate și să vindece orice boală și orice fel de neputință (infirmitate)”, apoi le-a dat aceste instrucțiuni: ”Pe drum predicați și ziceți: ”Împărăția cerurilor este aproape”. Vindecați pe bolnavi, înviați pe morți, curățați pe leproși, scoateți afară demonii. Fără plată ați primit, fără plată să dați” (Matei 10:1 și 7-8).
Luca ne istorisește că Domnul Isus a mai avut un grup mai mare de ucenici, un grup de șaptezeci, și i-a trimis și pe aceștia doi câte doi, cu instrucțiuni identice cu cele date celor doisprezece. Ceea ce trebuie văzut este ce s-a întâmplat când aceștia s-au întors din misiune:
”Cei șaptezeci s-au întors plini de bucurie și au zis: ”Doamne, chiar și demonii ne sunt supuși în Numele Tău”. Isus le-a zis: ”Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer. Iată că v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului și nimic nu vă va putea vătăma. Totuși, să nu vă bucurați de faptul că duhurile vă sunt supuse, ci bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:17-20).
Să remarcăm în special reacția Domnului Isus la relatarea ucenicilor că au scos mulți demoni din oameni:
”Am văzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!”
Domnul Isus a venit să pornească războiul de cucerire a lumii de la Satan și de readucere a acestei lumi sub Domnia lui Dumnezeu. În reușita ucenicilor de a scoate demonii din oameni, Domnul Isus a văzut o biruință cosmică asupra lui Satan: l-a văzut pe Satan căzând din cer!
Așa cum am mai arătat, războiul pornit de Fiul lui Dumnezeu împotriva lui Satan și a duhurilor lui rele. Dar acest război nu este doar o zvâcnire de moment, ci este o acțiune de lungă durată. Isaia, vorbind despre Robul Domnului, scrie că ”El nu va slăbi, nici nu se va lăsa până va așeza dreptatea pe pământ” (Isaia 42:4). Apostolul Pavel ne spune că și după înălțarea Lui la cer ”trebuie ca El să domnească până va pune pe toți vrăjmașii sub picioarele Sale” și că El va preda totul în mâinile lui Dumnezeu ”după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire și orice putere”(1 Corinteni 15: 25 și 24).
Dar cum Își continuă El războiul de cucerire? Este clar că o face prin agenții Săi, pe care i-a instruit și pe care îi trimite exact așa cum L-a trimis pe El Tatăl Său: Să predice Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu, să elibereze oamenii de duhurile rele și să vindece bolnavii. Și mai mult! În marea însărcinare, El le poruncește apostolilor Săi să facă ucenici ”învățându-i să păzească tot ce v-am poruncit”. Cuvintele sunt deosebit de concentrate aici. Să le desfacem puțin. Domnul Isus i-a învățat să predice Evanghelia, să scoată duhurile rele și să vindece bolnavii. Acum le poruncește să facă și ei ucenici, să-i învețe ce i-a învățat El pe ei, și să-i învețe să facă aceleași lucruri pe care li le-a poruncit El, să le facă. Există aici o continuitate clară între ce a făcut El cu ucenicii, și ce trebuie să facă ei cu cei pe care-i vor face ucenici.
Cu alte cuvinte, războiul pe care l-a început El nu se termină odată cu plecarea Lui la cer și nici odată cu prima generație de ucenici, ci războiul acesta trebuie să continue până la biruința Lui finală!
Lucrul acesta ne este confirmat de această scenă dramatică pe care ne-o descrie apostolul Ioan în Apocalipsa: ”Și în cer s-a făcut un război. Mihail și îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Și balaurul cu îngerii lui s-au luptat cu ei, dar n-au putut birui; și locul lor nu s-a mai găsit în cer. Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit Diavolul și Satan, acela care înșeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; și împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui. Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: Acum a venit mântuirea, puterea și Împărăția Dumnezeului nostru și stăpânirea Cristosului Lui; pentru că pârâșul fraților noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viața până la moarte” (Apocalipsa 12: 7-11).
Să observăm că sunt două câmpuri de operațiuni: unul în ceruri, unde Mihail și îngerii lui alungă din cer pe Diavolul și pe îngerii lui, și în același timp un câmpuri de operațiuni pe pământ, unde ni se arată că niște oameni care nu-și iubesc viața până la moarte – deci acceptă să fie martiri - biruiesc pe Diavolul și pe îngerii lui prin doar două arme care le stau la dispoziție: sângele Mielului și Cuvântul lui Dumnezeu. Se subînțelege că martirajul este a treia armă: ei biruie când mor pentru cauza Evangheliei așa cum Domnul lor a biruit pe crucea de la Calvar!
Dar ceea ce se întâmplă pe câmpul de operațiuni din cer are legătură cu ce se întâmplă pe pământ: biruința oamenilor lui Dumnezeu pe pământ face ca forțele răului să-și piardă autoritatea de a mai rămâne în cer. Mihai și îngerii lui biruie fiindcă biruie armata martirilor pe pământ!
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen