Ne întoarcem înapoi la imaginea generală despre lume și viață pe care ne-o dă Domnul Isus, fiindcă toate aspectele vieții trebuie văzute și înțelese prin imaginea totală a realității așa cum ne-o arată Fiul lui Dumnezeu.Așadar, lumea este împărțită în două împărății. Oamenii sunt ori într-una, ori în cealaltă. Domnul Isus a venit să ne dea învățătura despre aceste două împărății, să ni-i descrie pe cei doi stăpâni și să ne convingă să trecem sub Stăpânirea lui Dumnezeu și să ne învețe cum să trăim sub Stăpânirea Lui.
Domnul Isus ni-L descrie pe Dumnezeu ca pe o Triunitate de Persoane care trăiesc în bunătate, în dragoste și în smerenie una față de celelalte – în relații care dau fericire și împlinire totală. La această imagine superbă a lui Dumnezeu se referă Domnul Isus când ne spune aceste două pilde:
”Împărăția cerurilor se aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără țarina aceea
”Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase. Și când găsește un mărgăritar de mare preț, se duce și vinde tot ce are și-l cumpără” (Matei 13:44-45).
Când vedem cât de minunat este Dumnezeu, ceva în noi strigă cu toată puterea: Este cea mai mare comoară inimaginabilă; trebuie să o ai! Renunță la tot ce ai, acceptă toate condițiile și obține comoara!
Cea mai mare poruncă pe care ne-o dă Dumnezeu este să-L iubim cu toată ființa noastră. Domnul Isus ni L-a descris pe Dumnezeu în toată splendoarea Lui tocmai pentru ca să ne putem îndrăgosti de El și pentru a ajunge să-L dorim cu toată ființa: El să fie al nostru și noi să fim ai Lui! Și când ajungem să constatăm că tot ce vedem în El ne place, se naște în noi dorința să fim ca El. Atunci observăm că dacă ascultăm de poruncile Domnului Isus devenim ca El! Atunci, poruncile Lui nu mai sunt grele, deoarece ele ne dau aripi să zburăm spre Dumnezeu! Transformarea noastră după chipul Lui devine parte integrantă din minunea intrării și a trăirii în părtășie cu Ființele din Sfânta Treime!
Ajungem aici la o întrebare dureroasă: Dacă Dumnezeu este atât de minunat, dacă El este o comoară atât de mare, de ce totuși atât de puțini aleg să facă totul să capete această comoară? Oare nu este aici și falimentul nostru de a-L prezenta ca pe cea mai de dorit comoară? Oricare ar fi răspunsul de astăzi, Domnul Isus Însuși ne spune că sunt puțini cei care descopăr comoara: ”Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află” (Matei 7:13-14).
Cu toate că ne aduce comoara cea mai mare din univers, Domnul nu Se așteaptă ca lumea să năvălească în masă spre El. Iată cum explică El situația: ”Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci ori cine face răul urăște lumina și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele” (Ioan 3:19-20).
Domnul Isus face aici două constatări tragice: oamenii ”fac răul” și ”iubesc întunericul”. Cu alte cuvinte, fiindcă ”nu lucrează după adevăr”, ei nu iubesc lumina. Ceea ce rezultă de aici este că ”răul” a pus o stăpânire atât de puternică pe oameni încât ei sunt sclavii răului. Și omul nu se poate elibera singur din sclavie!
Cu acestea ajungem la un alt scop fundamental pentru care a venit Fiul lui Dumnezeu în această lume: să-i elibereze pe oameni din sclavia răului, din sclavia păcatului. Să devenim conștienți că tot ”răul” din lumea aceasta își are originea ultimă în Satan și originea penultimă în păcatul omului.
Oamenii de acum două mii de ani așteptau să vină Mesia-Eliberatorul. Problema era că ei așteptau o eliberare politică – eliberarea de sub stăpânirea imperiului roman. Cei doi ucenici care mergeau spre Emaus, dezamăgiți de faptul că Isus, pe care Îl consideraseră mult așteptatul Mesia, iau spus Străinului care li s-a alăturat pe drum: ”Noi speram că El este acela care îl va elibera pe Israel” (Luca 24:21). Durerea și confuzia lor era că Isus, în loc să le aducă această eliberare, a fost răstignit de romani! Străinul de lângă ei, Isus Cel înviat din morți, le explică atunci din Scripturi că Mesia n-a venit să fie biruitor asupra romanilor, ci a venit tocmai ca să moară: ”Nu trebuia să sufere Cristosul (Mesia) aceste lucruri și să intre în slava Sa? Și a început de la Moise și de la toți proorocii și le-a explicat toate Scripturile care erau cu privire la El” (Luca 24:26-27).
În aceeași seară, El le explică ucenicilor în odaia de sus: ”Așa este scris și așa trebuia să pătimească Cristos (Mesia) și să învieze a treia zi dintre cei morți. Și să se proclame tuturor națiunilor, în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor, începând din Ierusalim” (Luca 24: 46-47). Eliberarea pe care trebuia să o procure Mesia pe cruce era scoaterea din robia păcatelor!
Acum, cu această înțelegere, să privim la discuția pe care a avut-o Domnul Isus cu ”iudeii care au crezut în El”. El le spune: ”Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți cu adevărat ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:31-32). Iudeii aceștia se simt jigniți că Domnul Isus le spune că ar avea nevoie de ”eliberare” și ripostează: ”Noi suntem sămânța lui Avraam și n-am fost niciodată robii nimănui; cum spui Tu: ”Veți fi liberi”?
Isus le explică: ”Adevărat, adevărat vă spun că ori cine trăiește în păcat este sclav al păcatului... Deci, dacă Fiul vă va face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (v.34 și 36).
Iudeii protestează și mai vehement și, în cele din urmă, Domnul Isus le spune adevărul despre ei înșiși: ”Voi aveți ca tată pe diavolul; și voi vreți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș; și nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună vorbește din ale lui, căci el este mincinos și tatăl minciunii” (v.44).
Cu aceasta suntem înapoi la imaginea generală a celor două împărății și aici Domnul Isus ni-l descrie pe ”stăpânitorul lumii acesteia” ca ucigaș și mincinos, iar pe Sine ni Se prezintă ca Eliberatorul din sclavia acestui tiran.
Să ne întoarcem la cuvintele Domnului Isus de la care a pornit discuția aceasta cu iudeii care au crezut în El. Domnul Isus vrea să le atragă atenția că nu este suficient să crezi în El: ”Dacă rămâneți în cuvântul Meu, sunteți în adevăr ucenicii Mei; veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:31). ”A rămâne în cuvântul Meu” înseamnă a continua să aplici acest cuvânt în viața ta. Când vei trăi suficient de mult după învățătura Lui, vei constata că această învățătură este însoțită de puterea lui Dumnezeu și așa vei ajunge să cunoști adevărul că Isus nu vorbește de la Sine, ci Dumnezeu Însuși vorbește prin El.
Domnul Isus Își încheie această discuție cu iudeii prin această declarație monumentală: ”Adevărat, adevărat vă spun că cine păzește cuvântul Meu în veac nu va vedea moartea” (Ioan 8:51). Iudeii au fost îngroziți de această declarație și, după câteva riposte, Îl întreabă: ”Cine Te crezi Tu că ești?” (v.53). El le răspunde: ”Înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (v.58). Ce face Domnul Isus aici este să folosească pentru Sine Numele lui Dumnezeu, Iahweh, Eu sunt!
Cu autoritatea lui de Dumnezeu, Domnul Isus ne spune că trăirea după Cuvântul Lui, care este Cuvântul lui Dumnezeu, înseamnă viață veșnică, deoarece numai cine face voia lui Dumnezeu așa cum o găsim în învățătura Domnului Isus vom intra în Împărăția cerurilor (Matei 7:21).
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen