Epistola către Romani se împarte în patru părți cu teme foarte ușor de identificat:1. De la 1:1 la 5:8, despre separarea omului de Dumnezeu și despre modul în care, prin moartea Lui pe cruce, Fiul lui Dumnezeu repară separarea sau ruptura și ne aduce înapoi la Dumnezeu, sau ne împacă cu Dumnezeu;
2. De la 5:12 până la 8:39, despre viața ”în Cristos” și ”în Duhul Sfânt”;
3. De la 9:1 până la 11:36 despre împietrirea în necredință a lui Israel, despre vremurile națiunilor și despre reîntoarcerea lui Israel; și
4. De la 12:1 până la 15:33 despre modul în care se trăiește după voia lui Dumnezeu din moment ce ai intrat ”în Cristos!” și ”în Duhul Sfânt”.
Totul se încheie cu un capitol de salutări.
Poate că ați observat că am scris că partea întâi se termină la 5:8 și că partea a doua începe la 5:12. Am scris așa deoarece versetele 9-11 din cap.5 aparțin și la partea întâi și la partea a doua: ele constituie trecerea de la una la cealaltă. Să ne uităm cu atenție la ele. Pavel ne spune că ceva s-a întâmplat – pentru noi – prin moartea lui Cristos și că de acum încolo ceva se va întâmpla – pentru noi – prin viața lui Cristos. În 5:10 el formulează totul succint:
- prin moartea Lui am fost împăcați cu Dumnezeu;
- prin viața Lui vom fi mântuiți.
În partea a doua, Pavel dezvoltă pe larg ce înseamnă faptul că vom fi mântuiți prin viața Lui. El începe prin paralela dintre primul Adam și al doilea Adam: al doilea Adam a venit să repare tot ce a stricat primul. Decizia primului Adam de a nu-L asculta pe Dumnezeu a însemnat călcarea poruncii (a legii) lui Dumnezeu și aceasta a însemnat vinovăție, care aduce după sine condamnare. Dar neascultarea primului Adam a avut și un efect profund în ființa lui Adam și a descendenților lui: a creat în ei o înclinare sau tendință puternică spre continuă neascultare.
Înlocuind cuvântul ”neascultare” cu cel de ”păcat”, putem spune că păcatul produce tendința spre continuă păcătuire. Păcatul capătă astfel o putere de stăpânire peste ființa umană.
Putem vedea din acestea că neascultarea lui Adam a produs două probleme: una este vina păcatului – care aduce după ea condamnarea la moarte –, iar cealaltă este puterea păcatului – care aduce starea de robie: omul este stăpânit de păcat, este rob al păcatului.
Al doilea Adam a venit să rezolve amândouă problemele: prin moartea pe cruce rezolvă vina păcatului și anulează condamnarea, iar prin viața Lui frânge puterea păcatului, ca să nu mai fim robi ai păcatului.
Afirmațiile cheie sunt acestea:
1. ”păcatul a stăpânit dând moartea” (5:21), și
2. ”pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui, ca să nu mai fim robi ai păcatului” (6:6).
Să urmărim logica lui Pavel:
- Păcatul este un stăpân,
- Dumnezeu este celălalt stăpân.
Câtă vreme eram ”în Adam”:
- Păcatul ne era stăpân, și
- Noi eram robii păcatului.
Când am ieșit ”din Adam” și am intrat ”în Cristos”
- Am fost eliberați de păcat, și
- Am fost făcuți robi ai lui Dumnezeu (6:22).
Vă amintiți că botezul este actul simbolic prin care am arătat că am murit față de un stăpân și am trecut sub celălalt stăpân. Dar vă amintiți de asemenea că această trecere ne-a prezentat-o mai întâi Domnul Isus în termenii de trecere din împărăția lui Satan în Împărăția lui Dumnezeu.
Trecerea a devenit posibilă prin moartea Domnului Isus, prin care El a ispășit păcatul.
În termenii Domnului Isus, când am ieșit din împărăția lui Satan am intrat în Împărăția lui Dumnezeu sau sub stăpânirea lui Dumnezeu, sub autoritatea lui Dumnezeu. De acum trebuie să trăim după voia lui Dumnezeu si poruncile Domnului Isus sunt o definire amănunțită a voii lui Dumnezeu.
În termenii ap. Pavel, când am ieșit din ”Adam”, am intrat ”în Cristos”. Câtă vreme am fost ”în Adam”, stăpânul nostru a fost păcatul. Când am intrat ”în Cristos”, stăpânul nostru a devenit Dumnezeu și noi am devenit robi ai lui Dumnezeu.
Problema care mai rămâne de decis și pe care numai noi, fiecare dintre noi, în mod personal, o putem decide este de cine ascultăm! Ascultarea a fost elementul decisiv în Eden și ascultarea rămâne elementul decisiv și astăzi. Stăpânii nu se schimba. Ei rămân aceeași. Dumnezeu ne îndeamnă să ascultăm de El. Diavolul ne îndeamnă să ascultăm de el. Și noi trebuie să decidem în fiecare zi de care dintre ei ascultăm.
Cuvintele pe care i le-a spus proorocul Samuel împăratului Saul sunt totalmente valabile și astăzi:
”Samuel a zis: ”Îi plac Domnului mai mult arderile de tot și jertfele decât ascultarea de glasul Domnului? Ascultarea face mai mult decât jertfele, și păzirea Cuvântului Său face mai mult decât grăsimea berbecilor. Căci neascultarea este tot atât de vinovată ca ghicirea și împotrivirea nu este mai puțin vinovată decât închinarea la idoli și terafimi.” (1 Samuel 15:22-23)
Ascultarea nu este o simplă decizie de a face ce zice unul sau celălalt, ci este ceva mult mai profund, mai total: când decid să-l ascult pe unul dintre cei doi, practic eu îl aleg pe cel pe care decid să-l ascult să fie stăpânul meu și eu mă dăruiesc celui pe care decid să-l ascult. Aceasta este o lege în lumea spirituală și Pavel o formulează astfel: ”Nu știți că dacă vă dați robi cuiva să-l ascultați, sunteți robii a celui de care ascultați?” (Rom. 6:16).
Acum ajungem iarăși la un punct de cea mai mare importanță. Care sunt alternativele de ascultare? Iată cum le formulează Pavel:
Înainte: ”...ați fost robi ai păcatului”,
acum: ”ați ascultat din inimă de dreptarul învățăturii, pe care ați primit-o” (Rom. 6:17).
O traducere mai exactă a acestui text este: ”învățătura etalon” sau ”învățătura standard” pe care ați primit-o. Despre ce învățătură este vorba? Nu este vorba de învățătura lui Pavel, deoarece el n-a fost niciodată la Roma, ci este vorba de învățătura despre care a vorbit Domnul Isus: ”Faceți ucenici ... și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit Eu” (Mat. 28:19). Când ei au fost încreștinați, sau după terminologia de atunci, au fost făcuți ucenici, ei u fost învățați să trăiască după învățătura lui Isus. Și Pavel scrie în continuare că învățătura aceasta îi duce la dreptate și la sfințire. Concluzia întregii discuții este pusă în aceste cuvinte:
”Dar acum, odată ce ați fost izbăviți de păcat și v-ați făcut robi ai lui Dumnezeu, aveți ca rod sfințirea, iar ca sfârșit : viața veșnică” (Rom. 6:22).
De cea mai mare importanță este să fim convinși că ”învățătura” de care vorbește Pavel este învățătura Domnului Isus. Pentru aceasta trebuie să facem un salt până la începutul capitolului 12. Capitolele 9-11 au fost introduse ca o paranteză în care Pavel a explicat ce se întâmplă cu Israel. După această paranteză, el reia discuția din cap. 5:12 – 8:39 și o rezumă (ca să o poată continua) în aceste cuvinte:
”Vă îndemn dar, fraților, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceți trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească. Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceți, prin înnoirea minții voastre, ca să puteți deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută și desăvârșită” (Rom. 12:1-2).
În 6:13, el ne-a chemat să ne dăm noi înșine lui Dumnezeu și să facem din toate părțile trupului nostru ”unelte ale dreptății”.
Contrastul este între a asculta de păcat sau a asculta de Dumnezeu. Dar cum ascultăm de Dumnezeu? Răspunsul este clar: Ascultând de învățătura care ne-a fost dată.
Acum în 12:1, se repetă chemarea să ne dăm trupurile lui Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă să nu mai trăim ca păgânii, ci să trăim după voia lui Dumnezeu. Dar de unde să știm care este voia lui Dumnezeu pentru felul nostru de viață? Pavel răspunde la această întrebare în tot restul capitolelor 12, 13, 14 și 15. Și dacă vă uitați bine, veți vedea că aici, în special în 12: 9-21, Pavel face o repetare prin cuvinte proprii a predicii de pe munte!
Să ne uităm acum la schema Domnului Isus.
1. El a început prin a ne arăta cele două împărății.
2. Ne-a dat poruncile Lui ca o descriere a felului de om care trebuie să fii ca să locuiești cu Dumnezeu în Împărăția Lui.
3. Apoi ne-a vorbit despre moartea Lui ca despre poarta de trecere dintr-o împărăție în cealaltă.
4. Apoi ne-a descris Sfânta Treime și ne invită să venim, prin cruce, la părtășia cu El. Și ne vorbește despre unirea cu Sine, ca vița și mlădița și despre călăuzirea Duhului Sfânt.
Acum să ne uităm la schema lui Pavel.
1. El începe cu moartea Domnului Isus ca să rezolve problema separării de Dumnezeu.
2. Ne arată că oamenii pot fi ori ”în Adam” ori ”în Cristos” (o paralelă perfectă cu cele două împărății, dar cu alte cuvinte). În altă parte, Pavel vorbește și el despre a fi în împărăția întunericului sau în Împărăția lui Cristos (Col. 1:13).
3. Ne arată că mântuirea ne vine prin unirea cu Domnul Isus, deoarece numai din această unire ne vine eliberarea de puterea păcatului.
4. Ne explică pe larg trăirea sub călăuzirea Duhului Sfânt în Romani 8 (la care vom reveni).
5. Ne arată că trăirea sub stăpânirea lui Dumnezeu, după voia lui Dumnezeu, se face prin învățăturile Domnului Isus.
Singurul lucru care diferă între cele două scheme este ordinea în care sunt așezate și am văzut cum ap. Pavel a fost obligat de împrejurări să pună la început pe Isus Cristos ca răstignit.
Apostolul Pavel ne-a spus clar că mesajul pe care-l propovăduiește el l-a primit direct de la Domnul Isus. Prin urmare, este normal ca mesajul lui să fie identic cu cel al lui Domnului Isus. Aici am făcut dovada acestei identități. Lucrul acesta ne luminează, ne bucură, ne inspiră, ne întărește credința, ne îmbogățește viața.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen