În Romani 5:10, Pavel a scris că vom fi mântuiți prin viața lui Cristos. În capitolul 6, Pavel a scris că ne-am făcut una cu Cristos printr-o moarte asemănătoare cu a Lui ”pentru ca trupul păcatului să fie dezbrăcat de puterea lui” (6:6). În continuare, Pavel scrie că, din moment ce suntem ”în Cristos” (6:11), trebuie să ne dăm mădularele lui Dumnezeu și să-L ascultăm numai pe El, în loc să mai ascultăm de păcat.Dar Pavel nu ne spune cum ne ajută viața în Cristos să nu mai ascultăm de păcat. Sau mai exact, nu ne spune lucrul acesta în cap.6, ci ni-l spune în capitolul 8. În 7:14-25, Pavel discută pe larg problema puterii tiranice a păcatului introducând în discuție un termen nou, ”carnea” (în Cornilescu, ”firea pământească”). Iată textul cheie: ”Știu, în adevăr, că nimic bun nu locuiește în mine, adică în carnea mea, pentru că, ce-i drept, am voința să fac binele, dar n-am puterea să-l fac. Căci binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac” (Rom. 7:18-19).
Și ceva mai departe:
”Fiindcă după omul din lăuntru îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primită de mintea mea și mă ține rob legii păcatului care este în mădularele mele. Oh, nenorocitul de mine, cine mă va elibera de acest trup de moarte?” (Rom. 7: 22-24).
Soluția la această problemă ne este oferită în aceste cuvinte: ”În adevăr, legea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de legea păcatului și a morții” (Rom. 8:2). Comentatorii sunt în general de acord că aici cuvântul ”lege” are sens figurat și că putem înlocui acest cuvânt cu ”putere”: ”Puterea Duhului vieții în Cristos m-a eliberat de puterea păcatului și a morții”.
Vedem că aici reapare conceptul ”viața în Cristos” din Rom.5:10 – ”vom fi mântuiți prin viața lui Cristos”. Dar acum vedem că Duhul Sfânt este Duhul acestei vieți. Am putea spune că Duhul Sfânt este Duhul care administrează viața în Cristos. Modul în care Duhul Sfânt guvernează sau administrează viața noastră, atunci când suntem în Cristos, ne este descris din versetele 4-9. Textul este extrem de condensat, și traducătorii adaugă o mulțime de cuvinte ca să-l facă mai clar. De cele mai multe ori, însă, îl complică și-i obscurează înțelesul. Iată aici o traducere mot a mot:
v.4 ”pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care nu trăim după carne, ci după Duhul.
v.5 Căci cei ce sunt după carne se gândesc la ale cărnii, pe când cei ce sunt după Duhul, la ale Duhului.
v.6 Căci mintea (gândirea) cărnii este moarte, pe când gândirea Duhului este viață și pace.
v.7 Deoarece mintea cărnii este dușmănie față de Dumnezeu căci ea nu se supune legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.
v.8 Cei ce sunt în carne nu pot să-I placă lui Dumnezeu.
v.9 Dar voi nu sunteți în carne, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi” (Rom. 8:4-9 Traducere după original).
Esența următoarelor două versete este că Duhul Sfânt este Duhul prin care Dumnezeu L-a înviat pe Domnul Isus din morți. În Efeseni 1: 19-20, Duhul Sfânt este ”nemărginita mărime a puterii lui Dumnezeu” și această extraordinară putere este acum îndreptată ”spre noi credincioșii”. Și – scrie Pavel în Romani 8:11 – Duhul acesta al puterii nemărginite a lui Dumnezeu va da energie și viață divină trupurilor noastre muritoare.
Contrastul este între puterea păcatului, care locuiește în carnea noastră, în mădularele noastre, sau în trupurile noastre și puterea Duhului Sfânt, care acum locuiește în trupurile noastre, mai exact, în mintea noastră. Ideea de bază este că puterea Duhului Sfânt este incomparabil mai tare decât puterea păcatului. Iată de ce scrie Pavel în continuare: ”Așadar, fraților, noi nu mai datorăm nimic cărnii, ca să trăim după îndemnurile ei”. Cu alte cuvinte: ”noi nu mai suntem obligați” să facem ce ne cere carnea, fiindcă avem în noi puterea formidabilă a Duhului Sfânt, prin care suntem în stare ”să facem să moară faptele trupului”! (Rom.8:12-13).
Dar cum să facem ca lucrul acesta să fie real în noi?!
Răspunsul stă în cuvântul ”mintea”. Câtă vreme nu eram în Cristos, mintea noastră era roaba cărnii: ea avea funcția de a gândi moduri în care să satisfacă dorințele cărnii. De aceea, mintea noastră era ”în carne”. Când ne-am făcut una cu Cristos, Duhul Lui a venit și Și-a făcut din noi locuință: trupul nostru a devenit templul Duhului Sfânt (1 Cor. 6:19) și, conform lui Rom.8:6, mintea noastră a devenit ”mintea Duhului”. Scopul principal cu care Domnul Isus Îl roagă pe Tatăl să trimită în noi Duhul Sfânt este ca El să ne învețe toate lucrurile, să ne aducă aminte tot ce ne-a învățat Domnul Isus și să ne călăuzească în tot adevărul (Ioan 14: 26 și 16:13). Observăm că și aici toate funcțiile Duhului au de a face cu mintea noastră.
În cap. 6:12-14, Pavel ne-a spus să nu mai dăm mădularele noastre în slujba păcatului, ci să le dăm spre ascultare de Dumnezeu. Unul dintre cele mai importante mădulare este mintea. Noi suntem stăpâni pe mintea noastră. Noi decidem cui i-o dăm. Noi decidem de cine să asculte ea. Dacă mintea noastră este îndreptată spre carne și este preocupată să satisfacă dorințele cărni, mintea noastră este ”în carne”. Dacă mintea noastră este atentă la ce ne șoptește Duhul și este preocupată de lucrurile Duhului, mintea noastră este ”în Duhul”. Prin trecere de la particular la general, noi înșine suntem în carne, sau noi înșine suntem în Duhul (Rom.8:9).
Un alt mădular esențial este ”inima”. Tot Pavel ne spune că Domnul Isus trebuie să locuiască în inima noastră (Efeseni 3:17). Domnul Isus trebuie să devină ”Preaiubitul inimii noastre”. Când inima noastră este îndrăgostită de El, este bolnavă de dragoste pentru El, lucrurile care ne pângăreau ființa sunt obligate să dispară (Marcu 7: 20-23).
Noi trebuie să învățăm să cultivăm mintea noastră ca să fie tot timpul preocupată de lucrurile Duhului și să ne cultivăm inima să fie în acord cu Preaiubitul nostru, Domnul Isus. Câtă vreme nu eram uniți cu Cristos, mintea noastră gândea ce vroia și inima noastră întreținea în ea ce vroia. Acum, suntem una cu Cristos și Duhul Sfânt locuiește în mintea noastră. Ne-am unit cu două Persoane din Dumnezeire și Ele vor realmente să trăim în părtășie cu Ele. Lucrul acesta nu vine de la sine, ci se învață prin practică zilnică. Dar esența vieții creștine stă tocmai în părtășia reală și vie cu Persoanele din Sfânta Treime.
Pentru mai multă exactitate, imaginea totală a părtășiei cu Dumnezeu o găsim în Efeseni 3:14-19. (1) Ne plecăm genunchiul înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Cristos – Dumnezeu Tatăl este înaintea noastră și noi ne închinăm Lui; (2) Duhul Sfânt este în omul nostru din lăuntru, adică în mintea noastră (pentru egalitatea dintre ”lăuntrul” și ”mintea”, vezi paralela din Romani 7:22-23); (3) Domnul Isus locuiește în inima noastră prin credință. Apoi, ajungând să cunoaștem și să avem în noi toate dimensiunile iubirii lui Cristos, ajungem să fim ”plini de toată plinătatea lui Dumnezeu”.
Cu acestea, suntem din nou la învățătura Domnului Isus din Ioan 14-16, despre unirea noastră cu Persoanele din Sfânta Treime. Iarăși vedem cum învățătura lui Pavel este esențialmente una cu gândirea Domnului Isus.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen