Pentru a înțelege propria noastră trăire în unire cu Domnul Isus, trebuie să înțelegem cum a lucrat El cu ucenicii. El a fost cel mai mare Maestru în a lucra cu oamenii. El a lucrat cu ei cu răbdare, știind că transformarea unui om nu se face de o dată. Transformarea este un proces în timp și se petrece în stadii, sau în trepte de dezvoltare.După ce au acceptat să lase tot ce au, și să intre în școala lui Isus, ucenicii au intrat în primul lor stadiu de transformare. În acest stadiu, ei au învățat toate învățăturile Domnului Isus și au învățat să trăiască practic după aceste învățături. În acest stadiu, Domnul Isus le modela gândirea, caracterul și trăirea practică. După toate probabilitățile, această perioadă de învățare, de formare și de transformare a durat cel puțin doi ani, din cei trei ani de școală cu Isus.
În al doilea stadiu, Domnul Isus îi trimite să facă practică: să predice altora ce i-a învățat El despre Evanghelia Împărăției, să scoată demoni și să vindece bolnavii. Pentru aceasta, le-a dat ”autoritate” și ”putere”:
(Matei 10:1 : ”Apoi Isus i-a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, și le-a dat putere să scoată duhurile necurate, și să tămăduiască orice fel de boală și orice fel de neputință”.
Marcu 6:7: ”Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece, și a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate”.
Luca 10: 1, 9 : ”După aceea Domnul a mai rânduit alți șaptezeci de ucenici, și i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetățile și în toate locurile, pe unde avea să treacă El. V.9: ”să vindecați pe bolnavii care vor fi acolo, și să le ziceți: ”Împărăția lui Dumnezeu S-a apropiat de voi”).
Fără îndoială că aceasta a însemnat că le-a dat Duhul Sfânt. Fac afirmația aceasta pe baza faptului că Domnul Isus Însuși a explicat că El scoate duhurile rele cu Duhul Sfânt (Matei 12:28: ”Dar dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi”). Autoritatea și puterea de a scoate duhurile rele vine din Duhul Sfânt, atât la Domnul Isus Însuși, cât și la ucenicii Lui. Misiunea aceasta, sau stadiul acesta de creștere a ucenicilor, a durat probabil câteva luni, apoi ucenicii s-au întors din nou în școală.
Acest al treilea stadiu este atât de primire de noi învățături cât și de aprofundare în relația lor cu Învățătorul. Acest stadiu include intrarea în Ierusalim, săptămâna patimilor, și șocul morții Învățătorului.
Un stadiu cu totul nou îl constituie cele patruzeci de zile de după înviere, când Domnul Isus li S-a arătat de multe ori, în multe locuri și a continuat să discute cu ei ”lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3). Cu siguranță că aceste lecții cuprindeau instrucțiuni despre modul în care trebuia să se implice ei în extinderea Împărăției lui Dumnezeu. Este de remarcat că la prima arătare, în seara învierii, Domnul Isus a suflat peste ucenici și le-a zis: ”Luați Duh Sfânt. Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit Eu pe voi” (Ioan 20:21,22). La încheierea acestui stadiu, după ce le dă marea trimitere (Matei 28:18-20), le spune: ”Rămâneți aici până... Aici Domnul Isus Se referă la botezul cu Duhul Sfânt, care a avut loc la ziua Cincizecimii (Faptele ap. 2).
Din modul în care a procedat Domnul Isus cu ucenicii Săi, scoatem idei despre modul în care procedează El în general cu credincioșii.
Eu cred că pentru a înțelege mai bine cum procedează El cu noi, trebuie să ne uităm și la ce s-a întâmplat în viețile primilor creștini, așa cum ni se relatează în Faptele apostolilor. Aici vom observa că lucrurile nu se întâmplă întotdeauna la fel, sau după un șablon fix. Astfel, botezul cu Duhul Sfânt a venit în viața ucenicilor la sfârșitul școlarizării lor, ca o încoronare și, desigur, ca o împuternicire pentru slujba care le stătea înainte. Dar în casa lui Corneliu botezul cu Duhul Sfânt însoțit de vorbirea în limbi a venit în timp ce apostolul Petru le predica Evanghelia. Petru era pentru prima dată în viața lui în casa unor ne-evrei, și a intrat acolo numai forțat de o viziune cerească în care a fost trimis de Dumnezeu acolo. Cu siguranță că el nu s-ar fi gândit să-i boteze dacă n-ar fi văzut că Duhul Sfânt s-a coborât peste acești ne-evrei așa cum s-a coborât peste ei, evreii, la ziua Cincizecimii (Vezi Fapte 10:46-48 : ”Căci îi auzeau vorbind în limbi și mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ”Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, cari au primit Duhul Sfânt ca și noi?” Și a poruncit să fie botezați în Numele Domnului Isus Cristos. Atunci l-au rugat să mai rămână câteva zile la ei.”
Și, 11:17-18): Deci, dacă Dumnezeu le-a dat același dar, ca și nouă, cari am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu? După ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: ”Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.”
În Fapte 19 ni se relatează că apostolul Pavel a sosit la Efes și a găsit acolo un grup de ucenici ai lui Ioan Botezătorul. Pavel le-a vorbit despre Domnul Isus, ei au crezut, Pavel i-a botezat în Numele Domnului Isus și, „Când și-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S’a pogorât peste ei și vorbeau în alte limbi, și prooroceau” (Fapte 19:6).
Cu toate că nu vedem aici un tipar sau șablon fix, din ceea ce a făcut Domnul Isus cu ucenicii și din ceea ce vedem apoi în Faptele apostolilor, putem să tragem concluzii despre modul in care lucrează El astăzi cu noi.
Să începem uitându-ne din nou la ucenici în școala lui Isus. În primul stadiu, accentul pus de Domnul Isus este pe învățătura Lui despre Împărăția lui Dumnezeu și despre Constituția acestei Împărății, adică despre felul de oameni care trebuie să fim dacă vrem să trăim în unire cu Dumnezeu. Abia după ce învățătura aceasta este bine însușită de ucenici, Domnul Isus le dă autoritate și putere ca să meargă să predice, să scoată duhurile rele și să vindece bolnavii.
Aici apare în zilele noastre prima problemă: există oameni care se grăbesc, care n-au răbdare să stea la învățătură și la transformare, ci vor să sară imediat la acțiune, să proorocească, să facă vindecări, etc. Lucrurile acestea sunt foarte atrăgătoare și de dorit. Avem în sensul acesta cazul lui Simion Magul în Samaria. Când l-a văzut pe Filip cum face minuni în Numele Domnului Isus și apoi cum Duhul Sfânt vine prin punerea mâinilor de către Petru și Ioan, Simon a venit la Petru și i-a oferit bani ca să-i dea și lui această putere! Petru i-a răspuns: ”Tu n-ai nici parte, nici sorț în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăiește-te dar de această răutate a ta, și roagă-te Domnului să ți se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putință; căci văd că ești plin de fiere amară, și în lanțurile fărădelegii” (Fapte 8: 21-23).
Desigur, nu toți vor să cumpere cu bani puterea Duhului Sfânt, dar mulți vor să o capete fără să aștepte să-și însușească mai întâi învățătura Domnului Isus și să trăiască transformarea în caracter si comportament. Ei văd pe alții că fac minuni în Numele Lui și încep să facă și ei așa. Am mai arătat faptul că în Numele Domnului Isus există o putere inerentă. Până la un punct, se fac minuni prin invocarea Numelui Lui. Dar lucrul acesta nu folosește la nimic celui care face lucrări în Numele lui Isus. Lucrul acesta îl explică Domnul Isus prin această avertizare : ”Nu orișicine-Mi zice; ”Doamne, Doamne!” va intra în Împărăția cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulți vor zice în ziua aceea: ”Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele tău?” Atunci le voi spune curat: ”Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege.” De aceea, pe orișicine aude aceste cuvinte ale Mele, și le face, îl voi asemăna cu un om cu judecată, care și-a zidit casa pe stâncă. A dat ploaia, au venit șivoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă. Însă ori și cine aude aceste cuvinte ale Mele, și nu le face, va fi asemănat cu un om nechibzuit, care și-a zidit casa pe nisip” (Matei 7: 21-26).
Problema acestor oameni era că ei nu și-au însușit ”aceste cuvinte ale Mele”, adică învățătura din Predica de pe munte, și n-au trăit după aceste porunci ale Domnului Isus. Cu toate că au proorocit și au făcut minuni în Numele Domnului Isus, fiindcă viața nu le-a fost transformată, ei sunt respinși la judecata finală!
Probabil că la așa ceva se referă apostolul Ioan când scrie in a 2-a epistolă: ”Oricine o ia înainte, și nu rămâne în învățătura lui Cristos, n-are pe Dumnezeu. Cine rămâne în învățătura aceasta, are pe Tatăl și pe Fiul” (v.9).
”O iau înainte” înseamnă, se grăbesc să facă ceva înainte de a-și fi însușit învățătura și de a o fi trăit în viața lor. Prioritatea învățăturii Domnului Isus și a trăirii după ea – aceasta este lecția principală pe care trebuie să ne-o însușim înainte de orice altceva.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen