Î
nainte de a trece la concluzii mai generale din modul în care procedează Domnul Isus cu ucenicii Săi, apropiem acum reflectorul și ne uităm mai atent la câteva faze speciale din viața lui Petru.Trecuseră mai bine de trei ani de când Petru era în școala lui Isus. Învățătorul îi duce pe ucenicii Săi la o retragere în sudul Libanului, într-o mică stațiune numită Cezarea lui Filip. Acolo, în liniștea și grandoarea Munților Liban, Domnul Isus i-a întrebat pe ucenici ce zice lumea despre El și apoi i-a întrebat direct: ”Cine ziceți voi că sunt Eu?” Petru a dat năvală cu răspunsul: ”Tu ești Mesia (grecește ”Cristos”), Fiul Dumnezeului celui viu”. Domnul Isus l-a asigurat că această cunoaștere i-a venit prin revelație directă de la Dumnezeu și l-a asigurat că va fi o piatră de temelie pe care El Își va zidi Biserica (Matei 16: 18 ).
La acest punct urmează cel mai mare șoc pe care l-au trăit ucenicii în școala lui Isus. Ca să-l înțelegeți, țineți cont că ei toți înțelegeau că Mesia va fi cel care va zdrobi pe romani, se va instala ca Rege la Ierusalim și va instaura o Împărăție mondială a lui Israel. Dar iată că Învățătorul îi anunță că vor pleca de aici la Ierusalim și acolo va fi arestat, va fi bătut și batjocorit, iar apoi răstignit, dar că a treia zi va învia. O asemenea veste contrazicea tot ce credeau și așteptau ucenicii. Trebuie să mai știm că apăruseră, cu câteva zeci de ani înainte, câțiva care au pretins că sunt Mesia, au adunat armată de eliberare , dar au fost prinși repede de romani și au fost pedepsiți cu răstignirea, care era pedeapsa pentru răscoală împotriva dominației romane. Concluzia era evidentă: Un Mesia răstignit de romani era un fals Mesia, un impostor. Și așa suna pentru ei vestea că Isus urma să fie răstignit de romani! De aceea Petru este îngrozit și exclamă: ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ți Se întâmple așa ceva!” (Mat. 16:22).
Acum să ne retragem de la această scenă și să ne ducem înapoi la botezul lui Isus. Acolo, Tatăl Său Îi spune: ”Tu ești Fiul Meu preaiubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” (Luca 3:22). Trebuie să recunoaștem aici, așa cum de sigur a recunoscut Isus, două citate din Vechiul Testament. Primul este din Psalmul 2, unde citim: ”Domnul Mi-a zis: ”Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te-am născut. Cere-Mi, și-Ți voi da neamurile de moștenire și marginile pământului în stăpânire” (Ps.2:7-8). Al doilea este din Isaia 42, unde citim: ”Iată, Robul Meu pe care-L sprijinesc. Alesul Meu în care Își găsește plăcere sufletul Meu” (Isaia 42:1). Alte afirmații despre Robul Domnului găsim în cap.49,50 și 52, culminând cu descrierea lui în 53 ca cel care ”a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre” (Isaia 53:5).
Combinând Psalmul 2 cu Isaia 42-53, Dumnezeu Tatăl Îi spunea lui Isus că este Fiul lui Dumnezeu care va lua toate națiunile în stăpânire, dar că lucrul acesta Îl va face pe calea jertfei de Sine pentru ”păcatele multora” (Isaia 53:12). Dumnezeu Îi spunea Cine este și pe ce cale Își va realiza chemarea: era Fiul lui Dumnezeu care trebuia să meargă pe calea crucii!
Acum ne ducem în pustie și îl auzim pe Diavolul spunându-i lui Isus: ”Dacă Te închini mie, îți dau toate națiunile în stăpânire!” Cu alte cuvinte: ”Nu-i nevoie de nici o cruce, de nici o suferință, de nici o moarte. O simplă închinare mie, și totul este al Tău”! Este evident că Diavolul voia cu tot dinadinsul să-L abată pe Isus de pe calea crucii!
Cu toate acestea ne întoarcem la Cezarea lui Filip. Când Petru exclamă îngrozit: ”Să Te ferească Dumnezeu să nu Ți Se întâmple așa ceva!”, Domnul Isus auzea: ”Să Te ferească Dumnezeu de calea crucii” și știa că aceasta este dorința Diavolului! Iată de ce îi dă lui Petru replica dură: ”Înapoia Mea, Satano!”
Petru, fără să-și dea seama, devenise agentul Diavolului și căuta să-L convingă pe Isus să nu meargă pe calea trasată Lui de Dumnezeu. Domnul Isus îi explică: ”Gândurile tale sunt gânduri de-ale oamenilor, nu de la Dumnezeu”. Să fim foarte atenți că de multe ori când gândim ”ca oamenii” suntem foarte aproape de a gândi ca Diavolul! Și devenim unealta lui!
De la Cezarea lui Filip au plecat spre Ierusalim și de-a lungul acestei călătorii cu dese opriri, care a durat cam trei luni, Domnul Isus a mai repetat de câteva ori anunțul că la Ierusalim va fi răstignit, dar Petru refuza ”să audă” anunțul acesta, pentru el totalmente inacceptabil.
Apoi, în Ierusalim, după încheierea noului Legământ la Cina Domnului, Domnul Isus îi face lui Petru acest anunț înspăimântător: ”Simone, Simone, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta; și când te vei întoarce la Dumnezeu să întărești pe frații tăi” (Luca 22:31-32).
Să încercăm acum să pătrundem în gândirea lui Petru când se lepăda de Isus. Petru sperase până în ultimul moment că Isus va nimici garda care a venit să-L aresteze și astfel să pornească acțiunea de eliberare. Dar iată că în fața lui era un Isus care S-a lăsat arestat ca un miel și S-a lăsat târât la judecată. Lucrul acesta pentru Petru era inacceptabil: el nu un asemenea Mesia aștepta! Pe acest Mesia el nu accepta să-L cunoască!
Iarăși, Petru gândea omenește și aceasta însemna că, de fapt, gândește ca Diavolul. Refuzul lui Petru de a-L cunoaște pe Isus ca Mesia batjocorit și răstignit era acceptarea gândirii pe care i-a inspirat-o Diavolul.
Să-l urmărim pe Petru în actul lepădării de Domnul. În Evanghelia după Ioan găsim descrierea cadrului. Domnul Isus a fost dus la casa lui Ana, socrul lui Caiafa, care era mare preot. Apostolul Ioan ”era cunoscut de marele preot” și a aranjat ca și Petru să poată intra în curte. În casa lui Ana a avut loc un fel de judecată preliminară a lui Isus, urmată de prima maltratare de către soldații din gardă. În timpul acestei judecăți și maltratări a avut loc în curte trădarea lui Petru.
De la Ana, au decis să-l ducă pe Isus la Caiafa. Pe când Îl scoteau din casă, Isus S-a oprit o clipă, l-a căutat cu ochii pe Petru, i-a prins privirea, și a rămas cu ochii țintă la el. În timpul acesta a cântat cocoșul. În privirea Lui Isus se cuprindeau foarte multe. Mai întâi, era o confirmare: ”Iată, s-a întâmplat, Petre!” Dar cu siguranță în acea privire era și bunătate, milă, înțelegere și iertare. Lucrul cel mai semnificativ, cu siguranță prins de Petru, era că deși tocmai fusese bătut și batjocorit de soldați, Isus avea timp de Petru. Nu se gândea la Sine, ci la sufletul lui Petru!
Mintea logică a lui Petru a tras concluzia evidentă: Isus nu era o victimă, ci El Își împlinea calm planul, exact așa cum îi anunțase. Era încă o confirmare pentru Petru că nu avea de a face cu un om, ci cu Fiul lui Dumnezeu! Cu aceasta s-a întâmplat ”trezirea”: el L-a trădat pe Fiul lui Dumnezeu! Atunci ”a ieșit afară și a plâns cu amar”.
Cum a trăit Petru în zilele acelea? Și, mai ales, ce va fi simțit el când a auzit că Isus a înviat? A înviat Acela pe care el L-a trădat!
Atenția specială pe care i-a arătat-o Domnul Isus se vede din faptul că în acea dimineață a învierii, Domnul Isus i S-a arătat lui Petru. Numai lui personal. Și nu ni se spune ce au discutat. Cu siguranță că l-a asigurat pe Petru că El a purtat pe cruce și trădarea lui. Dar citim apoi în Ioan 21 despre arătarea lui Isus la Marea Tiberiadei, unde, cu mult tact și cu multă gingășie, l-a reabilitat pe Petru înaintea celorlalți ucenici și l-a repus în slujbă.
În modul în care l-a tratat Domnul Isus pe Petru găsim foarte, foarte multe lecții pentru propria noastră umblare cu Domnul. Și cu noi, Domnul Isus are aceeași îndelungă răbdare și aceeași constantă preocupare să ne transforme în oamenii pe care să ne poată pune în slujbă specială. Vom urmări lucrul acesta în articolele următoare.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen