O prejudecată este o idee sau o concepție adoptată „din auzite”, fără cercetarea directă a faptelor. Este o idee sau concepție luată de la părinți, de la prieteni, sau de la alte persoane din mediul înconjurător.Cu cât o prejudecată este întreținută sau crezută de mai mulți, cu atât este mai puternică și mai greu de schimbat.
Adeseori, datele care spulberă o prejudecată vin ca un șoc greu de suportat.
Concepția generală pe vremea lui Petru era că Mesia va fi o persoană puternică și, în final, biruitoare.
Domnul Isus acționa ca un Mesia, dar Se prezenta pe Sine ca pe Unul care va suferi și care va trebui să moară. Lucrul acesta părea o contradicție în termeni. Dar existau texte în Vechiul Testament care vorbeau despre ”ungerea Sfântului sfinților”, despre ”Unsul (Mesia), Cârmuitorul”, ca cel din Daniel 9: 24-26, unde citim această ciudată prezicere: ”După aceste șasezeci și două de săptămâni Unsul va fi stârpit și nu va avea nimic”(v.26). Apoi există textele din Isaia 42-53, despre ”Robul Domnului”, sau ”Brațul Domnului”, care va muri încărcat de păcatele poporului Său, dar care după aceea ”va vedea rodul muncii sufletului Lui” (Isaia 53:11), indicând evident că Personajul acesta va învia din morți. Avem apoi Psalmul 22, care începe cu celebrele cuvinte rostite de Domnul Isus pe cruce: ”Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit”, și care descrie suferințele unuia care pare a vorbi de pe cruce, dar care anunță triumfător că va vesti Numele lui Dumnezeu” (v.22) și că ”Toate marginile pământului își vor aduce aminte și se vor întoarce la Domnul... Căci a Domnului este Împărăția: El stăpânește peste neamuri” (v.27-28).
Domnul Isus Se descria pe Sine cu texte din Vechiul Testament și, cu siguranță, printre ele sunt și aceste texte din Daniel, din Isaia și din Psalmi (cf. Luca 24:25-27 și 44-45). Dar ucenicii au refuzat să accepte ideea unui Mesia care sufere și moare, chiar dacă după acestea va veni o înviere. Ba chiar, l-am văzut pe Petru protestând vehement la această idee: ”Să Te ferească Dumnezeu, Doamne, să nu Ți se întâmple așa ceva!” (Matei 16:22).
Să ne uităm acum mai de aproape la modul în care lucrează Domnul Isus cu Petru, deoarece faptul acesta se repetă uneori și în viețile noastre.
Îndată după explozia aceasta prin care Petru refuza să audă ce i-a spus Domnul Isus, urmează cuvintele Domnului Isus: ”Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze” (Matei 16:24). În textul paralel din Luca, Domnul Isus adaugă aceste cuvinte semnificative: ”să-și ia crucea în fiecare zi” (Luca 9:23), indicând că această moarte voluntară față de sine însuși trebuie să devină modul de viață al unui ucenic!
În contextul imediat, chemarea ca Petru să se lepede de sine însemna să renunțe la modul de a gândi ”ca oamenii” și de a accepta să gândească așa cum gândea Isus.
Repet ceea ce am spus de la începutul acestei serii de articole, că Domnul Isus ne aduce o întreagă concepție despre lume și viață și ne cere să ne-o însușim în întregime. A renunța la felul nostru de a gândi și de a accepta felul Lui de a gândi este echivalent cu o moarte. ”Crucea”, pe vremea aceea avea o singură funcție: să ucidă oamenii. În chemarea Domnului Isus ea înseamnă să accepți să mori față de felul tău de a gândi și de a accepta concepția Lui despre lume și viață.
Dacă reducem gândirea Domnului Isus la un singur principiu de viață fundamental, ajungem să vedem că Isus îl formulează în aceste cuvinte: ”Căci Eu M-am coborât din cer să fac nu voia Mea ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38). Și dacă Tatăl Său Îi cere să meargă pe calea răstignirii, chiar dacă gândul acesta Îi produce groază manifestată prin sudori de sânge pe față, El spune: ”Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu” (Matei 26:39).
Să ne amintim acum că scopul lui Isus este să-I facă lui Dumnezeu fii care seamănă cu Tatăl lor, cu alte cuvinte, să-Și facă frați și surori care seamănă cu Sine. Care este criteriul după care recunoaște El pe cei ce sunt frații și surorile Lui? ”Iată-l: ”Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră și mamă” (Marcu 3:35).
Chemarea ”Petre, leapădă-te de tine însuți”, Domnul Isus i-a făcut-o lui Petru la Cezarea lui Filip, cam cu trei luni înainte. Acum, în seara Cinei, Domnul Isus îl anunță pe Petru: ”Petre, în noaptea aceasta te vei lepăda de Mine”. Cu alte cuvinte, dacă ai refuzat să te lepezi de tine, te vei lepăda de Mine!
Aceasta devine o lege spirituală: Dacă nu accepți felul de gândire și de trăire al lui Isus, vei rămâne cu gândirea care ți-a fost inspirată de cel rău și, practic, te vei lepăda de Isus.
Să ne uităm acum la convertirea lui Petru. ”Convertire” înseamnă schimbare radicală, de obicei prin trecere de la o religie la alta. Concepția despre lume și viață a lui Petru era dominată de gândirea că Mesia va fi eliberatorul politic al poporului evreu și că Isus din Nazaret este acest Mesia, iar ucenicii Lui vor fi parte din guvernul Majestății Sale.
În seara zilei când a înviat din morți, Isus li S-a arătat ucenicilor, inclusiv lui Petru, și le-a mai arătat încă o dată din toate Scripturile că Mesia trebuia să sufere, să moară, să învie și să intre în gloria cerească, iar pe pământ ”să se predice tuturor națiunilor în Numele Lui, pocăința și iertarea păcatelor” (Luca 24:44-47, cf. și 24: 25-27). Acum Petru a înțeles și a acceptat ceea ce pentru el va deveni noua lui concepție despre lume și viață. Doar cincizeci de zile mai târziu, după înălțarea Domnului Isus la cer și după coborârea Duhului Sfânt peste ei, Petru devine purtătorul de cuvânt al noii mișcări, al noii concepții despre lume și viață numită ”creștinism”. Iată cum explică el elementele acestei noi concepții:
”Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele și lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, pe Omul acesta, dat în mâinile voastre după sfatul hotărât și după știința mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor fără de lege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea... Dumnezeu a înviat pe acest Isus și noi toți suntem martori ai Lui. Și acum, odată ce S-a înălțat prin dreapta lui Dumnezeu și a primit de la Tatăl făgăduința Duhului Sfânt, a turnat ce vedeți și auziți. Căci David nu s-a suit în ceruri, ci el singur zice: ”Domnul a zis Domnului meu: ”Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” Să știe bine, dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu L-a făcut Domn și Mesia (Cristos – Unsul) pe acest Isus pe care L-ați răstignit voi” (Faptele ap. 2:22-24 și 32-26).
În mai multe confruntări cu conducătorii evreilor, care au urmat în zilele următoare, Petru nu obosește să repete elementele acestei noi concepții: ”Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, a glorificat pe Robul Său Isus, pe care voi L-ați dat în mâna lui Pilat, măcar că el era de părere să-I dea drumul. Voi v-ați lepădat de Cel Sfânt și Drept și ați cerut să vi se dăruiască un ucigaș. Ați omorât pe Domnul Vieții, pe care Dumnezeu L-a înviat din morți; noi suntem martorii Lui... Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că adică Cristosul Său va pătimi... pe Isus Mesia, pe care cerul trebuie să-L primească până la vremea așezării din nou a tuturor lucrurilor... Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai întâi vouă ca să vă binecuvânteze, întorcând pe fiecare dintre voi de la fărădelegile sale” (Faptele ap. 3: 13-15, 18, 20, 26).
Iarăși: ”S-o știe toți, și s-o știe tot poporul lui Israel! Omul acesta se înfățișează înaintea voastră pe deplin sănătos în Numele lui Isus Cristos din Nazaret, pe care voi L-ați răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morți. El este piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului. În nimeni altul nu este mântuire, căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fie mântuiți” (Fapte 4:10-12).
Și încă o dată: ”Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălțat cu puterea Lui și L-a făcut Domn și Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăința și iertarea de păcate. Noi suntem martorii acestor lucruri, ca și Duhul Sfânt, pe care L-a dat Dumnezeu celor ce ascultă de El” (Fapte 5:30-32).
Două elemente fundamentale s-au schimbat în concepția lui Petru. În primul rând, Întronarea Domnului Isus nu s-a făcut ca rege la Ierusalim, ci în ceruri, la dreapta lui Dumnezeu. În al doilea rând, eliberarea lui Israel și a întregii omeniri nu este de sub robia romană, ci de sub robia păcatelor.
Este greu de conceput o schimbare mai radicală decât cea pe care a trăit-o Petru. Ca să înțelegem mai bine această convertire, trebuie să mai observăm încă un element. Petru era un caracter puternic, cu o enormă doză de încredere în sine. Domnul Isus, în școala Lui, urmărește să zdrobească această încredere a omului în sine și să o înlocuiască cu o totală și exclusivă dependență de Dumnezeu și de încredere în puterea lui Dumnezeu. Acesta este scopul pentru care Dumnezeu îi dă voie lui Satan să-l ”cearnă” pe Petru: să-i arate unde duce această încredere în sine și să i-o zdrobească!
Era o convertire de la încredere în sine la încrederea exclusivă în Dumnezeu. Schimbarea aceasta a rămas cu Petru pentru tot restul vieții lui. El a învățat că nu prin propriile lui puteri stă în picioare, ci numai prin puterea lui Dumnezeu. Există un ecou al acestei experiențe a lui Petru în prima lui epistolă, unde îi asigură pe credincioșii răspândiți prin lumea largă: ”Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” (1 Petru 1:5).
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen