Domnul Isus a avut de la începutul misiunii Sale un plan de acțiune bine stabilit și S-a ținut de el până la capăt. El știa că acest plan a fost deja definit de Tatăl Lui, prin Moise, prin Psalmi și prin Prooroci. El S-a recunoscut pe Sine în multe din persoanele din Vechiul Testament, dar în mod special S-a văzut în ”Robul Domnului” care era și ”Brațul Domnului” din cartea profetului Isaia.Chiar de la începutul lucrării Sale, după botezul în Iordan, și după marea confruntare cu Satan în pustie, Domnul Isus a avut o scurtă acțiune de predicare a Evangheliei, de scoatere de demoni și de vindecări în Galilea și apoi a făcut o vizită specială în satul în care a crescut și în ziua de sabat S-a dus la sinagogă.
Toată lumea de aici Îl știa ca pe ”fiul tâmplarului” și toți erau uimiți de ceea ce au auzit că a făcut în Capernaum și în împrejurimi și toți așteptau acum de la El o explicație: Cine ești și ce program ai? Sau, ce plan de acțiune ai?
Domnul Isus știa că acestea sunt întrebările tuturor oamenilor și a ales în mod deliberat să facă o explicație în sinagoga în care a crescut și în care a învățat Scripturile. A luat sulul cărții profetului Isaia, și a citit aceste cuvinte:
”Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război eliberarea și orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsați și să vestesc anul de îndurare al Domnului”.
Apoi le-a zis tuturor: ”Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-ați auzit”(Luca 4:18-21).
Acesta era planul de acțiune al Fiului lui Dumnezeu, anunțat cu șapte sute de ani înainte de venirea Lui în lume. Iată care sunt lucrurile pe care le conține acest plan:
- Să predic Evanghelia, adică vestea bună a salvării, dar să o fac celor ”săraci”, adică celor care își recunosc nevoia de salvare și își mărturisesc dependența de bunătatea lui Dumnezeu;
- Să-i eliberez pe ”prinșii de război”, adică pe cei care au ajuns în sclavia Celui rău;
- Să-i vindec pe cei bolnavi; și
- Să aduc iertarea de păcate (”anul de îndurare” era anul în care se iertau toate datoriile!).
Trebuie să recunoaștem că exact acestea erau lucrările pe care le-a făcut Domnul Isus de atunci înainte: a predicat Evanghelia Împărăției, a eliberat oamenii de duhurile necurate, a vindecat bolnavii și le-a iertat păcatele.
Să remarcăm legătura pe care o face Domnul Isus între boală și păcat. I-au adus pe targă un paralizat și, înainte de orice altceva, Domnul Isus îi spune: ”Îndrăznește, fiule, păcatele îți sunt iertate!” Îndată, unii cărturari au fost indignați de îndrăzneala Domnului Isus de a spune că El poate să ierte păcatele. Domnul Isus răspunde obiecției lor în esență: ”Ca să vă convingeți că am autoritate să iert păcatele, uitați-vă acum la autoritatea pe care o am asupra bolii, a paraliziei acestui om:” Și când a poruncit omului să se ridice pe picioare, să-și ia targa și să meargă acasă și ... omul a făcut aceste lucruri ”imposibile”, Domnul Isus a dovedit ceea ce trebuia dovedit: ”Dacă am autoritate și putere asupra bolii, asupra paraliziei, logica trebuie să vă spună că am autoritate și pentru a ierta păcatele”.
Dar ceea ce trebuie să vedem în mod special este legătura pe care o face Domnul Isus între cele două: Întâi trebuie să-i iert păcatele (cauza bolii!) și abia apoi să rezolv problema bolii!
Aceeași legătură o face Domnul Isus și atunci când îl vindecă pe cel paralizat de 38 de ani. Domnul Isus îl întâlnește mai târziu în Templu și îi spune: ”Iată că te-ai făcut sănătos; de acum să nu mai păcătuiești, ca să nu ți se întâmple ceva mai rău” (Ioan 5:14).
Domnul Isus îl avertizează - și ne avertizează și pe noi! – că păcatele vor aduce înapoi boala!
Trebuie să remarcăm și legătura pe care o face Domnul Isus între duhurile rele și boală. Luca ne istorisește următorul eveniment:
”Isus învăța pe popor într-o sinagogă în ziua sabatului. Acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputință: era gârbovă și nu putea nicidecum să-și îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o și i-a zis: ”Femeie, ești dezlegată de neputința ta.” Și-a întins mâinile peste ea; îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu.”
Pe ce bază spune Luca că această femeie era ”stăpânită de un duh de neputință (infirmitate)”? El o spune pe baza modului în care a explicat Domnul Isus fruntașului sinagogii acest caz: ”Dar femeia aceasta, care este o fiică a lui Avraam și pe care Satan o ținea legată de optsprezece ani, nu trebuia oare să fie dezlegată de legătura aceasta în ziua sabatului?” (Luca 13:10-16).
Conform învățăturilor Domnului Isus, există legătură cauzală între păcat și boală și există legătură cauzală între stăpânire demonică și boală, sau infirmitate. Nu în toate cazurile! În Ioan 9, Domnul Isus este întrebat referitor la un om nevăzător dacă el însuși a păcătuit sau părinții lui de s-a născut orb. Domnul Isus le răspunde: ”N-a păcătuit nici omul acesta, nici părinții lui, ci s-a născut așa ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu” (Ioan 9:3).
Prin urmare, nu toate bolile sau handicapurile se datorează unui păcat și, tot așa, nu toate bolile se datorează unei stăpâniri demonice. În domeniile acestea nu se poate stabili o regulă care să poată fi aplicată mecanic. Dar legăturile arătate mai sus rămân valabile, chiar dacă ele nu sunt regula generală!
Dacă, deci, conform celor arătate de Domnul Isus, există legătură între păcat și boală și între păcat și stăpânirea demonică, care este soluția? Pentru aceasta ne ducem la unul dintre cele mai profunde capitole din Scriptură, la Isaia 53, care este o descriere a lucrării lui Mesia, Brațul Domnului și Robul Domnului: ”Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit că îți întorceai fața de la El și noi nu L-am băgat în seamă. Totuși, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El și prin rănile lui suntem vindecați” (Isaia 53:3-5).
Înainte de a căuta să facem noi o interpretare a acestui text, atât cutremurător cât și captivant, să vedem cum este el aplicat în Noul Testament. Evanghelistul Matei explică vindecările și eliberările de duhuri rele făcute de Domnul Isus pe baza lui Isaia 53:
”Seara, au adus la Isus pe mulți demonizați. El, prin cuvântul Lui, a scos din ei duhurile necurate și a vindecat pe toți bolnavii, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice: ”El a luat asupra Lui neputințele (infirmitățile) noastre și a purtat bolile noastre” (Matei 8:16-17).
Și iată cum comentează apostolul Petru cuvintele lui Isaia, aplicându-le Domnului Isus: ”Când era batjocorit, nu răspundea la batjocuri; și când era chinuit, nu amenința, ci se supunea dreptului Judecător. El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați” (1 Petru 2:23-24).
Ca să înțelegem corect textele acestea, trebuie să le vedem în cadrul imaginii generale despre lume și viață pe care ne-o dă Domnul Isus. El a venit în această lume stăpânită de Satan ca să ne elibereze din sclavia lui și să restaureze tot ce a deteriorat el. Rezolvarea fundamentală a acestor probleme (păcat, sclavie, boală), Fiul lui Dumnezeu a făcut-o pe cruce la Golgota. Acolo, conform lui Isaia și Matei, ”El a luat asupra Lui neputințele (infirmitățile) noastre și a purtat bolile noastre” și, conform apostolului Petru, ”El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn... și prin rănile lui ați fost vindecați”.
Pe cruce, în trupul Său, Domnul Isus n-a purtat numai păcatele noastre, ci și bolile noastre și infirmitățile noastre și El le-a rezolvat pe toate: din rănile lui ne vine atât iertarea de păcate, cât și vindecarea de boală. Mulți vor să limiteze răstignirea și moartea Domnului Isus numai la rezolvarea problemei păcatului. Dar, dacă suntem fideli Cuvântului, nu putem face această limitare. Domnul Isus a venit să anuleze toate lucrările Diavolului!
Să facem următoarea clarificare. Conform spuselor Domnului Isus în Ioan 9:3, există cazuri de boală sau infirmitate care sunt lăsate de Dumnezeu pentru a-Și arăta acolo ”lucrarările Lui” (Ioan 9:3), inclusiv faptul că unele boli sunt lăsate de El ca prin ele să ne ducă ”dincolo”, deoarece și aceea este o ”lucrare a Lui”. Dar, tot conform spuselor Domnului Isus, multe boli sunt cauzate de păcat și multe cazuri de stăpânire demonică sunt cauzate de păcat. Soluția la toate acestea a fost lucrată de Domnul Isus în trupul Lui pe cruce la Golgota.
Dacă credem că prin rănile lui suntem iertați de păcate, trebuie să credem și că prin rănile lui suntem vindecați de bolile noastre. Mulți aleg să creadă numai jumătate din ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu! Cât îi costă oare această limitare a eficacității lucrării Fiului lui Dumnezeu?
Chemarea Duhului Sfânt este să credem tot Cuvântul lui Dumnezeu și să învățăm să beneficiem de tot ce a rezolvat Domnul Isus pe cruce și de tot ce ne oferă El ”prin puterea pe care o are de a-Și supune toate lucrurile” (Filipeni 3:21).
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by :» NOTAR DANIEL IOAN
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen