Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

Isus din Nazaret si Duhul Sfant

Isus din Nazaret si Duhul Sfant



Omul Isus din Nazaret este Învățătorul nostru și Domnul și Mântuitorul nostru, dar El trebuie să fie și Modelul nostru. Pentru a-L putea înțelege ca Model al nostru, trebuie să ne uităm cu atenție la rolul pe care L-a avut Duhul Sfânt în viața Lui, deoarece Duhul Sfânt are un rol similar în viețile noastre.

Unul dintre primii teologi creștini, Irineu, care a scris pe la anul 180 după Cristos, a folosit o imagine care mie îmi stă mereu în față, ca fiind cea mai plastică și corectă reprezentare a lucrării Sfintei Treimi în lume, scriind că Fiul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt sunt cele două Brațe cu care lucrează Dumnezeu Tatăl în lume. Aceste două Brațe le întinde Tatăl spre noi și cu ele ne cuprinde și ne atrage la Sine. Putem să vedem aceste două Brațe ca fiind prezente pe tot parcursul Vechiului Testament.

Duhul lui Dumnezeu a fost prezent la Creație: El ”Se mișca pe deasupra apelor” (Geneza 1:2). El este menționat frecvent în Vechiul Testament. Spicuiesc din mulțimea lor doar rugăciunea de pocăință a lui David, ”Nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt” (Psalmul 51:11) și plângerea lui Isaia: ”Dar ei au fost neascultători și au întristat pe Duhul Lui cel Sfânt” (Isaia 63:10). Trebuie să semnalez și promisiunile făcute prin Ezechiel (36:27) și Ioel (2:28-29) că la un moment dat în viitor Dumnezeu va trimite Duhul Său cel Sfânt într-un mod nou pe pământ.

Fiul lui Dumnezeu este și El prezent la Creație: ”... când a pus temeliile pământului, Eu eram Meșterul Lui, la lucru lângă El” (Prov. 8:29-31). El este inclus în pluralul cu care vorbește Dumnezeu: ”Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26), și în alte locuri unde Dumnezeu vorbește despre Sine la plural. EL este ”Îngerul Domnului” care Îi apare lui Avraam (Geneza 18) și este amintit ca ”Fiul” lui Dumnezeu în Psalmul 2:7 și 12). Tot ca ”Fiu” al lui Dumnezeu Îl vedem prezent cu cei trei tineri în cuptorul de foc (Daniei 3:25), iar ca ”Fiul omului” ne este prezentat ca fiind înălțat la Dumnezeu ca Cel căruia I se dă stăpânire veșnică peste omenire și istorie (Daniel 7:13-14).



Ceea ce vreau să arăt acum este legătura dintre Duhul Sfânt și Omul Isus din Nazaret. Duhul Sfânt a fost Cel care L-a conceput în pântecele Fecioarei Maria (Matei 1:20 și Luca 1:35). El I-a pregătit trupul Lui uman și I-a însoțit creșterea și I-a dat înțelepciunea divină (Luca 2:40, unde ”harul” este cu siguranță ”Duhul”): ”Iar Pruncul creștea și Se întărea: era plin de înțelepciune și harul (”Duhul”) lui Dumnezeu era peste El”.

Să ne uităm cu mare atenție la ceea ce s-a întâmplat la Botezul lui Isus: ”Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-L oprească:
”Eu – zicea el – am trebuință să fiu botezat de Tine și Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: ”Lasă-Mă acum, căci așa se cade să împlinim toată dreptatea lui Dumnezeu” (Mat.3:13-15. In Cornilescu ”tot ce trebuie împlinit” este o parafrazare; am redat după original.)

Ioan știa că Isus este curat și n-are nevoie de pocăință și de botez. De aceea a fost șocat să-L vadă în rând cu păcătoșii care își mărturisiseră păcatele și acum așteptau la rând să fie botezați de Ioan. La protestul lui Ioan, Isus îi răspunde că trebuie să împlinească dreptatea lui Dumnezeu. Ce vroia Isus să spună cu aceste cuvinte? Cum împlinea El ”dreptatea” prin actul botezului? Iată cum. El a venit în lume ca să se identifice cu întreaga omenire păcătoasă și astfel S-a făcut una cu umanitatea pentru a muri în locul tuturor, ca să satisfacă justiția lui Dumnezeu, care cerea pedepsirea păcatelor. Murind El în locul lor, împlinea dreptatea lui Dumnezeu! Când Isus a intrat în rând cu păcătoșii, prin însuși actul acesta El S-a identificat cu păcătoșii, a arătat că în mod voluntar Se face una cu ei în vederea morții Lui în locul lor. Așa arăta El în mod simbolic cum va împlini toată dreptatea lui Dumnezeu.

Îndată după botez, Luca ne spune că Isus se ruga. Probabil că imediat când a ieșit din apă a pășit afară din râu, a îngenunchiat acolo pe țărm și a început să se roage, cu siguranță o rugăciune de închinare și de mulțumire. Luca descrie ce s-a întâmplat: ”După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat și Isus; pe când Se ruga, s-a deschis cerul și Duhul Sfânt S-a coborât peste El în chip trupesc, ca un porumbel. Și din cer s-a auzit un glas care zicea: ”Tu ești Fiul Meu prea iubit; în Tine Îmi găsesc toată plăcerea Mea” (Luca 3:21-22).

Putem vedea cum în momentul acela era acolo prezentă întreaga Sfânta Treime: Fiul îngenunchiat, Duhul Sfânt coborându-se în mod vizibil peste El și vocea Tatălui auzindu-Se cum Îi confirmă Fiului identitatea lui Divină și dându-I aprobarea lui de Tată. Luca ne spune ce s-a întâmplat îndată după acest moment solemn și divin: ”Isus, plin de Duhul Sfânt, S-a întors de la Iordan și a fost dus de Duhul în pustie” (Luca 4:1-2). Matei și Marcu ne spun mai apăsat că Duhul Sfânt L-a dus în pustie ”ca să fie ispitit de Diavolul” (Mat.4:1, Marcu 1:12).

Adam a falimentat în confruntarea cu șarpele. Isus venea ca al doilea Adam și El trebuia să aibă imediat o confruntare față în față cu ”vrăjmașul” și să biruiască toată logica lui vicleană. Dar El era înarmat cu Cuvântul lui Dumnezeu – la toate sugestiile Diavolului El răspunde cu texte din Scriptură - și, în mod evident, fiind plin de Duhul Sfânt, avea puterea și înțelepciunea necesară pentru această luptă directă. Prin Cuvânt și prin Duhul Sfânt, El a repurtat o biruință categorică.

Tot Luca ne spune că după această victorie, ”Isus, plin de puterea Duhului”, S-a întors în Galilea (4:14) și Și-a început lucrarea. Tot Luca ne spune cum, la scurtă vreme după acest început în Galilea, Isus a venit în Nazaret și a proclamat aici: ”Duhul Domnului este peste Mine, căci M-a uns...” Noi am văzut deja pentru ce L-a uns Dumnezeu cu Duhul sfânt: să predice Evanghelia Împărăției, să elibereze oamenii din robia Diavolului și a duhurilor rele, să vindece bolnavii și să ierte păcatele cu dreptul Celui care S-a identificat deja cu păcătoșii și care urma să împlinească prin cruce toată dreptatea lui Dumnezeu.

Ceea ce-i șoca pe iudei cel mai mult era autoritatea și puterea cu care Isus poruncea demonilor și-i elibera de sub stăpânirea lor. În ticăloșia lor, fariseii au conceput o explicație cum nu se poate mai perversă: ”Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, domnul demonilor” (Matei 12:24). Isus le răspunde și le spune nu numai cu ce putere lucrează El, ci și semnificația cosmică a ceea ce face El când eliberează oamenii de demoni: ”Dar dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Dumnezeu, atunci Împărăția lui Dumnezeu a venit peste voi” (Matei 12:28).

Din toate acestea vedem cât de strânsă este legătura dintre Isus din Nazaret și Duhul Sfânt. De fapt, Ioan Botezătorul a spus despre Isus: ”Dumnezeu nu-I dă Duhul cu măsură” (Ioan 3:34). Dar Ioan Botezătorul ne mai dă încă o informație prețioasă despre ceea ce i-a spus Dumnezeu despre Mesia: ”Eu nu-L cunoșteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: ”Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt” (Ioan 1:33). Ioan Botezătorul le spune lucrul acesta și mulțimilor adunate la Iordan: ”Cât despre mine, eu vă botez cu apă, spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai mare decât mine și eu nu sunt vrednic să-I duc încălțămintele. El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc” (Matei 3:11).

Să mai adăugăm aici că Duhul Sfânt a fost Cel prin care Tatăl L-a înviat pe Fiul din morți. Aceasta reiese din Romani 1:3 și 8:11.

Rămâne să mai vedem actul pe care l-a făcut Domnul Isus asupra ucenicilor când li S-a arătat prima dată după înviere: ”Isus le-a zis: ”Pace vouă! Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”: După ce a zis aceste cuvinte, a suflat peste ei și le-a zis: ”Luați Duh sfânt.” (Ioan 20:21-22).

Având în vedere faptul că ucenicii urmau să fie botezați cu Duhul Sfânt peste cincizeci de zile, cum se explică această dăruire a Duhului Sfânt făcută ucenicilor? Există foarte multe păreri sau teorii și nu voi lua spațiu să le înșir aici. Vreau să fac doar două explicații. Prima este că actul Domnului Isus este o paralelă cu actul din Geneza 2:7, când Dumnezeu a suflat viață din Sine Însuși în Adam și Eva. Domnul Isus a venit să reînnoiască creația, sau să facă o nouă creație. Ucenicii aceștia erau începutul noii creații. El Însuși era primul rod al Învierii și prin ei inaugura noua rasă umană a celor creați de Domnul Isus și de Duhul Sfânt. Toți cei care Îl primim pe Domnul Isus și-L lăsăm să lucreze în noi, prin puterea Duhului Sfânt devenim o nouă creație. Al doilea este că acum, când le dă Duhul Sfânt în mod preliminar, le explică și modul în care îi trimite El pe ei în lume. ”Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi”. Tatăl M-a umplut de Duhul Sfânt și astfel M-a trimis în lume. Eu vă umplu de Duhul Sfânt și vă trimit în lume.

La începutul Faptelor apostolilor ni se spune că timp de patruzeci de zile Isus li S-a arătat de multe ori ucenicilor și a discutat cu ei ”lucrurile privitoare la Împărăția lui Dumnezeu” (Fapte 1:3). Ce mai rămânea de discutat despre Împărăția lui Dumnezeu decât că El a adus-o aici, iar ei trebuie să o extindă pe tot pământul! Toate acestea culminează cu marea trimitere consemnată în Matei 28:18-20.

Fiul lui Dumnezeu a trăit în unire strânsă cu Duhul lui Dumnezeu. Ei doi (împreună) au lucrat întotdeauna în unire perfectă. Din tot ce ni se spune în Evanghelii și în restul Noului Testament rezultă clar că pentru toți copiii lui Dumnezeu ceea ce vedem în viața Domnului Isus trebuie să fie modelul nostru.

Apostolul Petru îl descrie astfel pe Domnul Isus și lucrarea Lui: ”Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt și cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine și-i vindeca pe toți cei ce erau apăsați de diavolul, căci Dumnezeu era cu El” (Faptele ap. 10:38). Iar Domnul Isus Însuși ne spune: ”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și El lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face lucrări și mai mari decât acestea, fiindcă Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12).
Întreb încă o dată: Cât de mult Îl credem pe Domnul Isus? Oare nu necredința noastră limitează lucrarea Duhului Sfânt și a Domnului Isus între noi?


Leave a comment and / or appreciate the article!


CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by NOTAR DANIEL IOAN

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen