Dumnezeu și-a făcut un Autoportret în Exod 34:6-7. Ca să-L înțelegem în profunzime, trebuie să-L vedem în contextul larg al evenimentelor de la Sinai. În Exod 20-23 avem textul pe baza căruia se încheie Legământul de la Sinai (”Cartea legământului” sau textul contractului de asociere dintre Dumnezeu și poporul Său). În textul Legământului, Dumnezeu Se descrie pe Sine ca fiind ”gelos”, ceea ce înseamnă că El pretinde ca poporul Lui să fie numai al Lui. Tot acolo, Dumnezeu se leagă prin Legământ să pedepsească nelegiuirea cu foarte mare asprime (Exod 20:5).Poporul I-a promis credincioșie lui Dumnezeu, dar de îndată ce Moise s-a dus pe munte și a întârziat cam mult acolo, ei și-au făcut un vițel de aur și i s-au închinat, zicând: ”Israele, iată dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului” (Exod 32:4).
Aceasta era fărădelege, era răzvrătire și era păcat. Era ceva care, conform Legământului, trebuia pedepsit cu moartea. Era normal atunci ca Dumnezeu să-i spună lui Moise că va ucide întregul popor și că din Moise va începe un alt popor. Moise, însă, mijlocește cu pasiune pentru ca Dumnezeu să cruțe poporul. Aici, băgați bine de seamă: Dumnezeu era obligat prin Legământ să-i pedepsească pentru trădarea lor. Când Moise Îi cere să nu-i pedepsească,el de fapt îi cere lui Dumnezeu să-Și calce cuvântul dat. Și dacă Dumnezeu nu-i pedepsește, înseamnă că în El nu este ”adevăr”, ci este minciună! Iată de ce, abia după ce Dumnezeu îi spune lui Moise că nu va nimici poporul, Moise își pune întrebarea referitoare la caracterul lui Dumnezeu: ”Arată-mi căile Tale”, idiom ebraic care trebuie tradus: ”Arată-mi ce fel de Persoană ești, ce caracter ai.”
Moise vede că Dumnezeu este prins într-o dilemă: Dacă este bun și iartă poporul, El nu este ”emet” (adevăr), adică nu are adevăr în El. Iar dacă ucide poporul, arată că în El nu este bunătate! Este semnificativ faptul că Dumnezeu îi dă lui Moise un răspuns preliminar în cuvintele: ”Voi face să treacă pe dinaintea ta toată frumusețea/bunătatea Mea, care este slava Mea” (v. 19 și 22). El folosește aici cuvântul tob (sau tov), care înseamnă atât bunătate cât și frumusețe. Dumnezeu știa că în mintea lui Moise întrebarea cea mai profundă era despre bunătatea Lui și de aceea anticipează că va face stă treacă pe dinaintea lui toată bunătatea Lui.
Când Moise urcă din nou pe Munte, Dumnezeu i se descrie în mod solemn:
”Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare și milostiv, încet la mânie, plin de bunătate și credincioșie, care își ține dragostea până în mii de neamuri (generații) de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul, dar nu socotește pe cel vinovat drept nevinovat, ci pedepsește fărădelegea părinților în copii și în copiii copiilor lor, până la al treilea și al patrulea neam (generație)” Exod 34:6-7).
Textul acesta ne pune o serie întreagă de probleme de traducere și numai când înțelegem cuvintele cheie, dându-le o traducere adecvată, vom ajunge să vedem frumusețea și profunzimea caracterului lui Dumnezeu.
Cuvântul cheie este cel tradus prin ”bunătate”, care este alt cuvânt decât tob, folosit în capitolul precedent. Cuvântul este hesed, și toți traducătorii se luptă să-i găsească cel mai potrivit echivalent. Astfel, într-o traducere engleză el este redat prin steadfast love (dragoste statornică), în alta se creează un cuvânt nou: lovingkindness (bunătate iubitoare). Gândind ca un profesor de limba română, cuvântul vechi românesc care mi-a venit în minte este mărinimie, care cuprinde în sine noțiunile de bunăvoință, înțelegere, bunătate, generozitate (DEX mai adaugă o explicație mai largă: a sacrifica interesul personal în favoarea celuilalt). Având însă în vedere faptul că acest cuvânt nu este cunoscut de generația mai tânără (am constatat acest lucru prin sondaje), am decis să traduc hesed prin bunătate generoasă.
Al doilea cuvânt cheie este cel tradus de Cornilescu prin ”credincioșie”. Cuvântul ebraic este emet și el înseamnă ”adevăr”. Cuvântul se referă la a spune adevărul, și apoi la a-ți ține cuvântul dat. Dacă nu-ți ții cuvântul înseamnă că minți, adică în tine nu este adevăr, ci este minciună. Având în vedere aceste conotații ale cuvântului emet, cei mai mulți traducători biblici aleg să-l traducă prin ”credincioșie.” Sunt de acord cu această traducere, dar noi trebuie să reținem această pereche: hesed și emet, literal ”bunătate și adevăr” și să știm că în Bibliile noastre este tradusă de regulă prin ”bunătate și credincioșie”. Perechea aceasta apare în Biblie de peste o sută de ori! Este unul dintre cele mai importante concepte biblice. Pe măsură ce vom înainta în studiul nostru îi vom vedea importanța, nu numai teoretic, ci practic pentru fiecare dintre noi.
În original cuvântul hesed se repetă, dar a doua oară Cornilescu îl traduce prin ”dragoste”: ”Își ține dragostea...” Noi trebuie să știm că în original este ”Își ține bunătatea...”
Un cuvânt de cea mai mare importanță este cel tradus de Cornilescu prin ”iartă”. În ebraică, cuvântul este ”poartă”. Dumnezeu, ca să rezolve problema pe care i-au creat-o oamenii, poartă El fărădelegea, răzvrătirea și păcatul. Afirmația aceasta ne duce la Isaia 53, unde citim că cel ce este denumit ”Brațul Domnului”, adică o extinderea Persoane Lui, ”a purtat păcatele multora și s-a rugat pentru cei vinovați” (v.12).
Mai adăugăm o observație care ține mai mult de stil, dar putem vedea în ea și mai mult. Expresia ”plin de”, în ebraică este ”bogat în”.
Să transcriem acum textul incluzând în el toate aceste cuvinte cheie:
Dumnezeu se prezintă pe Sine ca fiind:
”bogat în îndurare și milostiv, încet la mânie, bogat în bunătate generoasă și în adevăr (credincioșie), care își ține bunătatea generoasă până în mii de generații de oameni, poartă fărădelegea, răzvrătirea și păcatul...” și astfel rezolvă problema vinovăției oamenilor și, purtându-le El vinovăția, îi poate declara nevinovați și îi poate primi la Sine și poate rămâne să locuiască cu ei.
Oricine poate recunoaște că aici avem inima întregii Sfinte Scripturi și inima Evangheliei Domnului nostru Isus Cristos.
Să vizualizăm situația din nou.
După ce evreii și-au făcut vițelul de aur și i s-au închinat lui ca fiind dumnezeul care i-a scos din Egipt, Dumnezeu avea în fața Lui niște oameni care au comis ”fărădelege, răzvrătire și păcat”. Ei meritau să fie nimiciți. Dar, Dumnezeu, în bunătatea lui generoasă, își asumă, ia asupra Lui Însuși și poartă El vinovăția lor, și astfel îi poate declara nevinovați, fără ca adevărul Lui să fie afectat. Astfel Dumnezeu este și bogat în bunătate generoasă și credincios Sieși, bogat în adevăr.
Există aici multe lecții pentru fiecare dintre noi. Dar cel mai bine este să ne uităm cum a reacționat Moise când a auzit ce fel de Dumnezeu este Iehova. Iată cum se roagă el imediat:
”Doamne, dacă am căpătat trecere înaintea Ta, Te rog să mergi în mijlocul nostru, Doamne; poporul acesta este într-adevăr un popor încăpățânat, dar iartă-ne fărădelegile și păcatele noastre și ia-ne în stăpânirea Ta” (Exod 34:9, sublinierea noastră).
Să vă spun o pildă. Un profesor de la Universitatea din Cluj a făcut studii despre imperiul britanic la Oxford. La terminarea studiilor, mi-a spus: ”Britanicii, ori ce țară au cucerit, au făcut acolo drumuri, au construit școli, i-au învățat pe oameni să-și facă Parlament și legi și justiție corectă. M-am gândit, prin comparație, la turci. Ori ce țară au cucerit, au jefuit-o și au adus-o la cumplită mizerie. Domnule, ce-ar fi fost dacă în loc să fim sub turci patru sute de ani, am fi fost patru secole sub britanici! Ce fel de țară am avea și ce fel de oameni am fi noi astăzi!”
Moise cunoștea toți zeii Egiptului. Știa că sunt urâți și răi. Era groaznic să fii stăpânit de monștrii aceștia. Acum, când El înțelege bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, reacția lui imediată este: Vreau să fiu sub stăpânirea Acestui Dumnezeu! Și de aceea se roagă: ”Ia-ne în stăpânirea Ta!” (Exod 34:9)
Moise fusese un om iute la mânie și violent. Dar ce s-a întâmplat? Când s-a coborât de pe munte, oamenii au văzut că îi strălucea fața: slava lui Dumnezeu (inclusiv bunătatea Lui generoasă) era întipărită în ființa Lui (Exod 34: 29-35).
Care a fost rezultatul? Ceva mai târziu a fost o revoltă împotriva lui Moise. Până și sora lui, Maria și fratele lui, Aron, au vorbit împotriva lui. Dumnezeu a lovit-o pe Maria cu lepră, dar Moise a mijlocit pentru ea și s-a rugat ca Dumnezeu să o vindece și Dumnezeu l-a ascultat și a vindecat-o.
Citim în pasajul care ne redă această întâmplare ceva extrem de frumos:
”Moise însă era un om forate blând, mai blând decât orice om de pe fața pământului” (Numeri 12:3).
Ce s-a întâmplat cu Moise? El a văzut bunătatea generoasă a lui Dumnezeu și imediat a cerut să intre sub stăpânirea acestui Dumnezeu. Rezultatul a fost că slava lui Dumnezeu și bunătatea Lui generoasă s-au imprimat în Moise și atunci când stătea față în față cu ticăloșia Mariei și a lui Aron, în loc să fie violent cu ei, se roagă pentru ei. Bunătatea generoasă a lui Dumnezeu a devenit bunătatea generoasă a lui Moise!
Când îl faci pe Dumnezeu stăpânul tău, are loc un transfer de bunătate generoasă de la Dumnezeu spre tine.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen