Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Mittwoch, 11. Juli 2012

Ultima crizã- de EG White –Testimonis 9

Ultima crizã- de EG White –Testimonis 9

Trãim în timpul sfârºitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declarã cã venirea lui Hristos este aproape. Zilele în care trãim sunt solemne ºi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat dar sigur, de pe pãmânt. Plãgi ºi judecãþi cad deja peste dispreþuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe uscat ºi de pe ape, starea agitatã a societãþii, alarmele de rãzboi sunt de rãu augur. Ele prezic evenimente în curs de apropiere, de cea mai mare însemnãtate.
Instrumentele rãului îºi unesc forþele ºi se consolideazã. Ele se fortificã pentru ultima ºi marea crizã. În curând, urmeazã sã aibã loc mari schimbãri în lumea noastrã, iar miºcãrile finale vor fi repezi.
Starea de lucruri din lume aratã cã înaintea noastrã sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în viitorul apropiat. Jafuri îndrãzneþe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obiºnuite. Hoþii ºi omoruri sunt comise pretutindeni. Oameni posedaþi de demoni iau viaþa bãrbaþilor, femeilor ºi copiilor micuþi. Oamenii au ajuns sã fie scoºi din minþi de viciu ºi predominã tot felul de rele.
Vrãjmaºul a izbutit sã suceascã dreptatea ºi sã umple inima oamenilor de dorinþa dupã câºtig egoist.
{T9 12}
"Dreptatea stã departe; adevãrul se poticneºte în piaþã ºi fapta cinstitã nu se mai dovedeºte" (Is. 59,14, trd. G.G.). În oraºele mari, sunt mulþimi de oameni care trãiesc în sãrãcie ºi în mizerie, aproape lipsiþi de hranã, adãpost ºi îmbrãcãminte, în timp ce în aceleaºi oraºe sunt unii care au mai mult decât le-ar putea dori inima, care trãiesc în îmbelºugare, cheltuindu-ºi banii pe case bogat mobilate, pe împodobire personalã sau, ºi mai rãu, pe satisfacerea apetiturilor senzuale, pe bãuturi alcoolice, pe tutun ºi pe alte lucruri care distrug puterile creierului, descumpãnesc mintea ºi înjosesc sufletul. Strigãtele omenirii flãmânde ajung înaintea lui Dumnezeu, în timp ce prin tot felul de opresiuni ºi stoarceri, oamenii îngrãmãdesc averi colosale.
Cu o anumitã ocazie, pe când eram în New York City, am fost chematã în timpul nopþii sã privesc clãdirile care se înãlþau etaj dupã etaj cãtre cer. Clãdirile acestea erau garantate cã sunt sigure contra incendiului ºi erau înãlþate ca sã-i proslãveascã pe proprietarii ºi constructorii lor. Mai sus ºi tot mai sus se înãlþau clãdirile acestea ºi în ele se folosea materialul cel mai scump. Aceia cãrora le aparþineau aceste clãdiri nu se întrebau: "Cum pot sã-L proslãvesc mai bine pe Dumnezeu?" Domnul nu era în gândurile lor.
M-am gândit: "O, dacã aceia care investesc în felul acesta mijloacele lor ar putea sã-ºi vadã umblarea aºa cum o vede Dumnezeu! Ei îngrãmãdesc clãdiri magnifice, dar cât de nebuneascã înaintea ochilor Cârmuitorului Universului este plãnuirea ºi nãscocirea lor. Ei nu studiazã cu toate puterile inimii ºi minþii cum pot sã-L proslãveascã pe Dumnezeu. Ei au pierdut din vedere cea dintâi datorie a omului."
În timp ce aceste falnice clãdiri se înãlþau, proprietarii se bucurau cu mândrie ambiþioasã cã aveau bani pentru a-i folosi spre satisfacerea de sine ºi în provocarea invidiei vecinilor lor. Mare parte din banii pe care ei îi investeau
{T9 13}
în felul acesta fuseserã obþinuþi prin stoarcere, prin exploatarea sãracilor. Ei au uitat cã în cer se þine un cont al fiecãrei tranzacþii de afaceri, fiecare comportare nedreaptã, fiecare act fraudulos e înregistrat acolo. Vine timpul când, în frauda ºi insolenþa lor, oamenii vor ajunge la un punct pe care Domnul nu le va mai îngãdui sã-l treacã ºi vor afla cã e o limitã la îndelunga rãbdare a lui Iehova.
Scena care mi-a trecut apoi pe dinainte a fost o alarmã de incendiu. Oamenii priveau la clãdirile falnice ºi presupus sigure contra incendiului ºi ziceau: "Ele sunt în perfectã siguranþã". Dar clãdirile acestea erau construite ca ºi cum ar fi fost fãcute din smoalã. Maºinile contra incendiului nu puteau face nimic pentru a opri nimicirea. Pompierii nu erau în stare sã foloseascã maºinile.
Sunt instruitã cã, atunci când vine timpul Domnului, dacã nu au avut loc schimbãri în inimile fiinþelor omeneºti, mândre ºi ambiþioase, oamenii vor afla cã mâna care a fost puternicã sã mântuiascã va fi puternicã ºi sã nimiceascã. Nici o putere omeneascã nu poate împiedica mâna lui Dumnezeu. Nici un material nu poate fi folosit la construirea de clãdiri care sã le fereascã de distrugere când vine timpul rânduit al lui Dumnezeu, de a trimite asupra oamenilor rãsplãtirea pentru dispreþuirea Legii Lui ºi pentru ambiþia lor egoistã.
Nu sunt mulþi, nici chiar printre educatorii ºi bãrbaþii de stat, care înþeleg cauzele care stau la baza stãrii de faþã a societãþii. Cei care þin frâiele guvernãrii nu sunt în stare sã rezolve problema corupþiei morale, a sãrãciei, pauperismului ºi a creºterii criminalitãþii. Ei se luptã în zadar sã aºeze operaþiunile de afaceri pe o bazã mai sigurã. Dacã oamenii ar lua seama la învãþãtura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o soluþie pentru problemele care-i uluiesc.
Scripturile descriu starea lumii exact înainte de a doua venire a lui Hristos. Despre oamenii care
{T9 14}
îºi adunã bogãþii mari prin jaf ºi exploatare, este scris: "V-aþi strâns comori în zilele din urmã. Iatã cã plata lucrãtorilor, care v-au secerat câmpiile, ºi pe care le-aþi oprit-o, prin înºelãciune, strigã! ªi strigãtele secerãtorilor au ajuns la urechile Domnului oºtirilor. Aþi trãit pe pãmânt în plãceri ºi în desfãtãri. V-aþi sãturat inimile chiar într-o zi de mãcel. Aþi osândit, aþi omorât pe cel neprihãnit, care nu vi se împotrivea" (Iacov 5,3-6).
Dar cine citeºte avertismentele date de semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune? Ce impresie s-a fãcut asupra celor lumeºti? Ce schimbare e vãzutã în atitudinea lor? Nu mai mult decât era vãzutã în atitudinea locuitorilor lumii pe timpul lui Noe. Absorbiþi în treburi lumeºti ºi în plãceri, antediluvienii "n-au ºtiut nimic, pânã când a venit potopul ºi i-a luat pe toþi" (Mat. 24,39). Ei au avut avertismente trimise din cer, dar au refuzat sã asculte. ªi astãzi lumea, cu totul nepãsãtoare faþã de glasul de avertizare al lui Dumnezeu, se grãbeºte spre ruinã veºnicã.
Lumea e agitatã de duhul rãzboiului. Profeþia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeºte în profeþie.
"Iatã Domnul, deºartã þara ºi o pustieºte, îi rãstoarnã faþã ºi risipeºte locuitorii,... ei cãlcau legile, nu þineau poruncile ºi rupeau legãmântul cel veºnic! De aceea mãnâncã blestemul þara, ºi sufãr locuitorii ei... A încetat desfãtarea timpanelor, s-a sfârºit veselia gãlãgioasã, s-a dus bucuria arfei" (Is. 24,1-8).
{T9 15}
"Vai ce zi! Ce zi! Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic... S-au uscat seminþele sub bulgãri, grânarele stau goale, hambarele sunt stricate, cãci s-a stricat semãnãtura! Cum gem vitele! Cirezile de boi umblã buimace, cãci nu mai au pãºune; chiar ºi turmele de oi suferã! Via este prãpãditã, smochinul este veºtejit, rodiul, finicul, mãrul, toþi pomii de pe câmp s-au uscat... ªi s-a dus bucuria de la copiii oamenilor!" (Ioel 1,15-8.12).
"Cum mã doare înãuntrul inimii mele! Îmi bate inima, nu pot sã tac! Cãci auzi, suflete, sunetul trâmbiþei, ºi strigãtele de rãzboi. Se vesteºte dãrâmare peste dãrâmare, cãci toatã þara este pustiitã" (Ier. 4,19.20).
"Mã uit la pãmânt ºi iatã cã este pustiu ºi gol, mã uit la ceruri, ºi lumina lor a pierit! Mã uit la munþi, ºi iatã cã sunt zguduiþi ºi toate dealurile se clatinã! Mã uit ºi iatã cã nu este nici un om, ºi toate pãsãrile cerurilor au fugit! Mã uit ºi iatã Carmelul (locul cel rodnic) este un pustiu, ºi toate cetãþile sale sunt nimicite înaintea Domnului ºi înaintea mâniei Lui aprinse" (Vers. 23-26).
"Vai, cãci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbãvit din ea" (Ier. 30,7).
Nu toþi din lumea aceasta s-au dat de partea vrãjmaºului împotriva lui Dumnezeu. Nu toþi au devenit trãdãtori. Sunt câþiva credincioºi care sunt sinceri faþã de Dumnezeu, deoarece Ioan scrie: "Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus" (Apoc. 14,12). În curând, bãtãlia va fi datã cu furie între cei care-I servesc lui Dumnezeu ºi cei care nu-I servesc. În curând, tot ce poate fi zguduit va fi zguduit,
{T9 16}
pentru ca acelea ce nu pot fi zguduite sã stea.
Satana e un sârguincios cercetãtor al Bibliei. El ºtie cã timpul lui este scurt ºi cautã ca la orice punct sã dejoace lucrarea Domnului pe acest pãmânt. E cu neputinþã sã se dea vreo idee cu privire la experienþa poporului lui Dumnezeu, care va fi în viaþã pe acest pãmânt când slava cereascã ºi o repetare a persecuþiilor trecutului sunt contopite. Ei vor umbla în lumina care porneºte de la tronul lui Dumnezeu. Prin mijlocirea îngerilor va fi o neîntreruptã comunicare între cer ºi pãmânt. ªi Satana, înconjurat de îngerii rãi, ºi pretinzând cã e Dumnezeu, va sãvârºi minuni de tot felul, pentru a înºela, dacã e cu putinþã, chiar ºi pe cei aleºi. Poporul lui Dumnezeu nu-ºi va afla siguranþa în sãvârºirea de miracole, deoarece Satana va contraface miracolele care vor fi sãvârºite. Poporul lui Dumnezeu, încercat ºi verificat, îºi va afla puterea în semnul despre care se vorbeºte în Exod 31,12-18. Ei trebuie sã-ºi fixeze poziþia pe cuvântul viu: "Stã scris". Aceasta e unica temelie pe care pot sta în siguranþã. Aceia care au rupt legãmântul lor cu Dumnezeu vor fi în ziua aceea fãrã Dumnezeu ºi fãrã de nãdejde.
Închinãtorii lui Dumnezeu se vor distinge în special prin respectul lor pentru porunca a patra, întrucât acesta este semnul puterii creatoare a lui Dumnezeu ºi mãrturia faþã de cerinþa Lui în ceea ce priveºte respectul ºi onoarea omului. Nelegiuiþii se vor distinge prin eforturile lor de a dãrâma memorialul lui Dumnezeu ºi a înãlþa instituþia Romei. În rezultatul conflictului, toatã creºtinãtatea va fi împãrþitã în douã mari categorii: cei care þin poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus ºi cei care se închinã fiarei ºi chipului ei ºi primesc semnul ei. Deºi biserica ºi statul îºi vor uni puterea pentru a-i constrânge pe toþi "mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi", sã primeascã
{T9 17}
semnul fiarei, cu toate acestea, poporul lui Dumnezeu nu-l va primi (Apoc. 3,16). Profetul de pe Patmos îi priveºte pe "biruitorii fiarei" , ai chipului ei ºi ai numãrului numelui ei" care stãteau "pe marea de sticlã, cu alãutele lui Dumnezeu în mânã" ºi cântau cântarea lui Moise ºi a Mielului. (Apoc. 15,2).
Încercãri ºi punere la probã înspãimântãtoare îl aºteaptã pe poporul lui Dumnezeu. Spiritul rãzboiului agitã naþiunile de la un capãt la altul al pãmântului. Dar în mijlocul timpului de necaz care vine - un timp de necaz aºa cum n-a mai fost de când sunt neamurile - poporul ales al lui Dumnezeu va sta neclintit. Satana ºi oastea lui nu pot sã-i nimiceascã, deoarece îngerii care exceleazã prin tãrie îi vor ocroti.
____________
Cuvântul lui Dumnezeu cãtre poporul Sãu este: "Ieºiþi din mijlocul lor, ºi despãrþi-vã..., nu vã atingeþi de ce este necurat ºi vã voi primi. Eu vã voi fi Tatã, ºi voi Îmi veþi fi fii ºi fiice.". "Voi însã sunteþi o seminþie aleasã, o preoþie împãrãteascã, un neam sfânt, un popor, pe care Dumnezeu ªi l-a câºtigat ca sã fie al Lui, ca sã vestiþi puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunatã" (2 Cor. 6,17.18; 1 Petru 2,9). Poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie deosebit ca un popor care-I serveºte Lui pe deplin, din toatã inima, neînsuºindu-ºi vreo onoare, ºi amintindu-ºi cã printr-un legãmânt cât se poate de solemn, s-au legat sã serveascã Domnului ºi numai Lui.
"Domnul a vorbit lui Moise ºi a zis: 'Vorbeºte copiilor lui Israel, ºi spune-le: Sã nu care cumva sã nu þineþi Sabatele Mele, cãci acesta va fi între Mine ºi voi, ºi urmaºii voºtri, un semn dupã care se va cunoaºte
{T9 18}
cã Eu sunt Domnul, care vã sfinþesc. Sã þineþi Sabatul, cãci el va fi pentru voi ceva sfânt. Cine îl va cãlca va fi pedepsit cu moartea; cine va face vreo lucrare în ziua aceasta, va fi nimicit din mijlocul poporului sãu. Sã lucrezi ºase zile; dar a ºaptea este Sabatul, ziua de odihnã, închinatã Domnului. Cine va face vreo lucrare în ziua Sabatului, va fi pedepsit cu moartea. Copiii lui Israel sã pãzeascã Sabatul, prãznuindu-l ei ºi urmaºii lor, ca un legãmânt necurmat. Acesta va fi între Mine ºi copiii lui Israel un semn veºnic; cãci în ºase zile a fãcut Domnul cerurile ºi pãmântul, iar în ziua a ºaptea S-a odihnit ºi a rãsuflat'" (Exod 31,12-17).
Nu ne aratã aceste cuvinte pe noi ca popor declarat al lui Dumnezeu? Nu ne declarã ele cã atât cât va fi timpul, trebuie sã þinem cu drag la deosebirea sfântã, denominaþionalã, care a fost aºezatã asupra noastrã? Copiii lui Israel trebuie sã þinã Sabatul în toate generaþiile lor, "ca un legãmânt veºnic". Sabatul nu ºi-a pierdut nici una din însemnãrile lui. El este semnul dintre Dumnezeu ºi poporul Lui, ºi aºa va fi pururea.
____________
{T9 19}
Chemaþi pentru a fi martori
Într-un sens special, adventiºtii de ziua a ºaptea au fost puºi în lume ca strãjeri ºi purtãtori de luminã. Lor le-a fost încredinþatã ultima avertizare pentru o lume ce piere. Asupra lor lumineazã lumina minunatã din Cuvântul lui Dumnezeu. Lor le-a fost datã o lucrare de cea mai mare însemnãtate - proclamarea primei, a doua ºi a treia solii îngereºti. Nu e o altã lucrare de o aºa mare importanþã. Ei nu trebuie sã îngãduie ca altceva sã le absoarbã atenþia.
Adevãrurile cele mai solemne, încredinþate vreodatã celor muritori, ne-au fost date nouã sã le vestim lumii. Proclamarea acestor adevãruri trebuie sã fie lucrarea noastrã. Lumea trebuie sã fie avertizatã ºi poporul lui Dumnezeu trebuie sã fie sincer faþã de sarcina încredinþatã lui. Ei nu trebuie sã se angajeze în speculaþii, nici nu trebuie sã intre în legãturi de afaceri cu necredincioºii, deoarece aceasta i-ar împiedica în lucrarea încredinþatã lor de Dumnezeu.
Hristos spune poporului Sãu: "Voi sunteþi lumina lumii" (Mat. 5,14). Nu e lucru de micã importanþã cã sfaturile ºi planurile lui Dumnezeu le-au fost descoperite atât de clar. Acesta e un privilegiu minunat de a fi în stare sã înþelegi voia lui Dumnezeu, aºa cum e descoperitã în cuvântul sigur al profeþiei. Acesta aºeazã asupra noastrã o grea rãspundere. Dumnezeu aºteaptã ca noi sã împãrtãºim altora cunoºtinþa pe care El ne-a dat-o. Este scopul Sãu ca unelte dumnezeieºti ºi omeneºti sã se uneascã la proclamarea soliei de avertizare.
În mãsura în care se extind ocaziile sale, fiecare om care a primit lumina adevãrului este sub aceeaºi rãspundere ca ºi profetul lui Israel cãruia i s-a adresat cuvântul: "Fiul omului, te-am pus strãjer peste casa lui Israel. Tu trebuie sã asculþi
{T9 20}
Cuvântul care iese din gura Mea, ºi sã-i înºtiinþezi din partea Mea. Când zic celui Rãu: 'Rãule, vei muri negreºit!' ºi tu nu-i spui, ca sã-l întorci de la calea lui cea rea, rãul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele îl voi cere din mâna ta. Dar dacã vei înºtiinþa pe cel rãu, ca sã se întoarcã de la calea lui, ºi el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îþi vei mântui sufletul" (Ezech. 33,7-9).
Sã aºteptãm noi oare pânã la împlinirea profeþiilor cu privire la sfârºit ca de-abia atunci sã spunem ceva cu privire la ele? De ce valoare vor mai fi atunci cuvintele noastre? Sã aºteptãm noi oare pânã când judecãþile lui Dumnezeu vor cãdea asupra cãlcãtorului de Lege, ca de abia atunci sã-i spunem cum sã le evite? Unde este credinþa noastrã în Cuvântul lui Dumnezeu? Trebuie oare sã vedem cum se împlinesc cele prezise ca de-abia atunci sã credem ce a spus El? În raze clare ºi distincte, lumina a venit la noi, arãtându-ne cã ziua cea mare a Domnului este aproape, "este chiar la uºi". Sã cãutãm sã citim ºi sã înþelegem înainte de a fi prea târziu.
Noi trebuie sã fim canale consacrate, prin care viaþa cereascã sã se transmitã altora. Duhul sfânt trebuie sã anime ºi sã pãtrundã întreaga bisericã, curãþind ºi legând laolaltã inimi. Cei care au fost înmormântaþi cu Hristos în botez trebuie sã se ridice la înnoirea vieþii, dând o vie imagine a vieþii lui Hristos. Asupra noastrã a fost pusã o sarcinã sfântã. Ne-a fost datã însãrcinarea: "Duceþi-vã ºi faceþi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatãlui, al Fiului ºi al Sfântului Duh. ªi învãþaþi-i sã pãzeascã tot ce v-am poruncit. ªi iatã cã Eu sunt cu voi în toate zilele, pânã la sfârºitul veacului" (Mat. 28,1920). Voi sunteþi consacraþi lucrãrii de a face cunoscut Evanghelia
{T9 21}
mântuirii. Perfecþiunea cerului urmeazã sã fie puterea voastrã.
O VIAÞÃ SFÂNTÃ
Nu numai prin predicarea adevãrului, nu numai prin distribuirea de literaturã trebuie sã fim martori pentru Dumnezeu. Sã ne aducem aminte cã o viaþã creºtinã e argumentul cel mai puternic ce poate fi adus în favoarea creºtinismului ºi cã un caracter creºtin de micã valoare face mai mult rãu în lume decât caracterul omului din lume. Nici toate cãrþile scrise nu pot rãspunde scopului unei vieþi sfinte. Oamenii vor crede nu ceea ce predicã deserventul cultic, ci ceea ce trãieºte biserica. Prea adesea, influenþa predicii þinute de la amvon e combãtutã de predica þinutã în viaþa celor care pretind a fi adepþi ai adevãrului.
Scopul lui Dumnezeu este acela de a Se proslãvi în poporul Sãu în faþa lumii. El aºteaptã ca aceia care poartã Numele lui Hristos sã-L reprezinte în gândire, în cuvânt ºi în faptã. Gândurile lor trebuie sã fie curate ºi cuvintele lor nobile ºi înãlþãtoare, atrãgându-i pe cei din jur tot mai aproape de Mântuitorul. Religia lui Hristos trebuie sã fie întreþesutã cu tot ceea ce ei fac ºi spun. Fiecare tranzacþie de afaceri a lor trebuie sã fie înmiresmatã de prezenþa lui Dumnezeu.
Pãcatul e ceva odios. El a stricat frumuseþea moralã a unui mare numãr de îngeri. A pãtruns în lumea noastrã ºi aproape a ºters chipul moral al lui Dumnezeu din om. Dar în marea Lui iubire, Dumnezeu a prevãzut o cale pe care omul poate sã recâºtige poziþia de la care a cãzut când a cedat ispititorului. Hristos a venit pentru a sta la conducerea omenirii, pentru a lucra în favoarea noastrã un caracter desãvârºit. Cei care Îl primesc sunt nãscuþi din nou.
Hristos a vãzut neamul omenesc prin lucrarea puternicei creºteri a pãcatului, posedat de domnul
{T9 22}
puterii vãzduhului ºi cheltuind o forþã uriaºã în isprãvi ale rãului. El a vãzut cã o forþã ºi mai tare trebuie sã întâmpine ºi sã-l înfrângã pe Satana. "Acum are loc", spunea El, "judecata lumii acesteia, acum stãpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afarã." (Ioan 12,31). El a vãzut, de asemenea cã, dacã fiinþele omeneºti credeau în El, lor urma sã li se dea putere împotriva oºtirii îngerilor cãzuþi, al cãror nume e legiune. Hristos ªi-a întãrit sufletul cu gândul cã, prin sacrificiul minunat pe care era gata sã-l facã, stãpânitorul lumii acesteia urma sã fie aruncat afarã, iar bãrbaþii ºi femeile sã fie aºezaþi în situaþia ca, prin harul lui Dumnezeu, sã poatã recâºtiga ceea ce pierduserã.
Viaþa pe care Hristos a trãit-o în lumea acesta, bãrbaþii ºi femeile o pot trãi prin puterea Lui ºi sub îndrumarea Lui. În lupta lor cu Satana, ei pot avea tot ajutorul pe care El l-a avut. Ei pot fi mai mult decât biruitori prin Acela care i-a iubit ºi S-a dat pe Sine pentru ei.
Viaþa celor care mãrturisesc a fi creºtini, dar care nu trãiesc viaþa lui Hristos, e o bãtaie de joc la adresa religiei. Fiecare persoanã al cãrei nume e scris în registrul bisericii are obligaþia de a-L reprezenta pe Hristos, dând pe faþã podoaba lãuntricã a unu duh blând ºi liniºtit. Ei trebuie sã fie martorii Lui, fãcând cunoscut avantajele umblãrii ºi lucrãrii, aºa cum le-a dat exemplu Hristos. Adevãrul pentru acest timp trebuie sã aparã în puterea lui în viaþa acelora care-l cred ºi trebuie sã fie transmis lumii. Credincioºii trebuie sã reprezinte în viaþa lor puterea Lui de a sfinþi ºi înnobila.
REPREZENTANÞI AI LUI HRISTOS
Locuitorii Universului ceresc aºteaptã ca urmaºi lui Hristos sã lumineze ca lumini în lume. Ei urmeazã sã dea pe faþã puterea harului pe care, ca sã-l dea oamenilor, Hristos a murit. Dumnezeu aºteaptã ca aceia care mãrturisesc
{T9 23}
a fi creºtini sã descopere în viaþa lor cea mai înaltã dezvoltare a creºtinismului. Ei sunt reprezentanþi recunoscuþi ai lui Hristos ºi trebuie sã arate cã creºtinismul e o realitate. Ei trebuie sã fie oameni ai credinþei, oameni ai curajului, oameni cu tot sufletul, care, fãrã discuþie, se încred în Dumnezeu ºi în fãgãduinþele Lui.
Toþi cei care urmeazã sã intre în cetatea lui Dumnezeu trebuie ca în cursul vieþii lor pãmânteºti sã-L prezinte pe Hristos în comportarea lor. Tocmai aceasta îi face soli ai lui Hristos, martorii Lui. Ei trebuie sã aducã o mãrturie clarã, hotãrâtã, tuturor practicilor rele, îndreptând atenþia pãcãtoºilor la Mielul lui Dumnezeu, care îndepãrteazã pãcatele lumii. El dã tuturor celor care-L primesc putere de a deveni copii ai lui Dumnezeu. Renaºterea este singura cale prin care noi putem intra în cetatea lui Dumnezeu. Ea este strâmtã, ºi poarta pe care urmeazã sã intrãm e îngustã, dar pe ea trebuie sã conducem bãrbaþi, femei ºi copii, învãþându-i cã, pentru a fi mântuiþi, trebuie sã aibã o inimã nouã ºi un duh nou. Vechile trãsãturi de caracter ereditare trebuie sã fie biruite. Dorinþele fireºti ale sufletului trebuie sã fie schimbate. Orice înºelãciune, orice falsificare, orice vorbire de rãu trebuie sã fie înlãturate. Viaþa cea nouã care îi face pe bãrbaþi ºi pe femei sã fie asemenea lui Hristos, trebuie sã fie trãitã.
ADERAREA STÃRUITOARE LA ADEVÃR
Nu trebuie sã fie prefãcãtorie în viaþa celor care au de dus o solie atât de sfântã ºi de solemnã cum avem noi. Lumea îi priveºte pe adventiºtii de ziua a ºaptea, deoarece cunoaºte ceva despre mãrturisirea lor de credinþã, despre înaltele lor idealuri ºi, când îi vede pe aceia care nu trãiesc potrivit cu mãrturisirea lor, aratã la ei cu dispreþ.
Aceia care-L iubesc pe Isus vor aduce totul în viaþa lor în armonie cu voinþa Lui. Ei au ales sã fie
{T9 24}
de partea Domnului ºi viaþa lor trebuie sã stea în contrast viu cu viaþa oamenilor din lume. Ispititorul va veni cu toate linguºirile ºi mituirile lui, zicând: "Toate aceste þi le voi da þie, dacã te vei închina mie". Dar ei ºtiu cã el nu are nimic vrednic de a fi primit ºi refuzã a ceda la ispitele sale. Prin harul lui Dumnezeu, ei sunt fãcuþi în stare sã pãstreze neîntinatã curãþia lor faþã de principii. Îngeri sfinþi sunt chiar alãturi de ei, iar Hristos e descoperit în statornica lor aderare la adevãr. Ei sunt slujitori ai lui Hristos, gata oricând sã facã voia Lui, dând ca martori sinceri o mãrturie hotãrâtã în favoarea adevãrului. Ei aratã cã existã o putere spiritualã, care-i poate face în stare pe bãrbaþi ºi pe femei sã nu se abatã nici cu un deget de la adevãr ºi dreptate chiar ºi pentru toate darurile pe care oamenii le-ar putea acorda. Unii ca aceºtia, oriunde ar fi, vor fi onoraþi de cer, deoarece ºi-au conformat viaþa lui Dumnezeu, fãrã sã se îngrijeascã de sacrificiile ce sunt chemaþi sã le facã.
O SOLIE MONDIALÃ
Lumina pe care Dumnezeu a dat-o poporului Sãu nu trebuie sã fie reþinutã înãuntrul bisericilor care deja cunosc adevãrul. Ea trebuie sã fie dusã pretutindeni în locurile întunecate ale pãmântului. Aceia care umblã în luminã, aºa cum Hristos este luminã, vor conlucra cu Mântuitorul, descoperind altora aceea ce El le-a descoperit. Intenþia lui Dumnezeu este ca adevãrul pentru acest timp sã fie fãcut cunoscut la orice seminþie, neam, limbã ºi popor. În lumea de astãzi, bãrbaþii ºi femeile sunt absorbiþi de alergarea dupã câºtig lumesc ºi plãcere lumeascã. Sunt mii care nu folosesc nici timp, nici gând pentru mântuirea sufletului. A sosit timpul când solia apropiatei veniri a lui Hristos trebuie sã rãsune pretutindeni în lume.
{T9 25}
Semne fãrã greº, neînºelãtoare, atrag atenþia la apropierea sfârºitului. Avertizarea trebuie sã se dea în tonuri sigure. Trebuie sã se pregãteascã pentru venirea Prinþului Pãcii pe norii cerului. E mult de fãcut în oraºele care încã nu au auzit adevãrul pentru timpul de faþã. Noi nu trebuie sã înfiinþãm instituþii care sã rivalizeze în mãrime ºi splendoare cu instituþiile lumii, ci în Numele Domnului, cu stãruinþã ºi cu zel neistovit, pe care Hristos le-a adus în lucrãrile Sale, trebuie sã ducem mai departe lucrarea Domnului.
Ca popor, avem mare nevoie sã ne smerim inimile înaintea lui Dumnezeu, solicitând iertarea Lui pentru neglijenþa noastrã de a împlini însãrcinarea Evangheliei. Am fãcut centre mari în câteva locuri, lãsând nelucrate multe oraºe importante. Sã preluãm lucrarea ce ne-a fost rânduitã ºi sã proclamãm solia care trebuie sã trezeascã bãrbaþi ºi femei la un simþ al primejdiei lor. Dacã fiecare adventist de ziua a ºaptea ar fi fãcut lucrarea pusã în sarcina lui, numãrul credincioºilor ar fi acum mult mai mare decât este. În toate oraºele Americii ar fi persoane care sã fi luat aminte la solia de a asculta de Legea lui Dumnezeu.
În unele locuri, solia cu privire la þinerea Sabatului a fost prezentatã cu claritate ºi putere, în timp ce alte locuri au fost lãsate fãrã avertizare. Oare nu se vor trezi aceia care cunosc adevãrul la rãspunderea care zace asupra lor? Fraþilor, voi nu vã puteþi îngãdui sã vã angrenaþi în întreprinderi ºi interese lumeºti. Nu vã puteþi permite sã neglijaþi însãrcinarea pe care v-a dat-o Mântuitorul.
Totul în Univers îi cheamã pe aceia care cunosc adevãrul sã se consacre fãrã rezervã proclamãrii lui, aºa cum le-a fost fãcut cunosc în solia îngerului al treilea. Ceea ce vedem ºi auzim ne cheamã la datoria noastrã. Lucrarea
{T9 26}
agenþilor lui Satana îl cheamã pe fiecare creºtin sã-ºi facã datoria.
FELUL DE LUCRÃTORI NECESARI
Lucrarea datã nouã e mare ºi importantã ºi în ea sunt necesari oameni înþelepþi, oameni neegoiºti, oameni care înþeleg ce înseamnã a te consacra unui efort neegoist de a mântui suflete. Dar pentru serviciu, nu e nevoie de oameni care sunt încropiþi, cãci pe asemenea oameni Hristos nu-i poate folosi. Sunt necesari bãrbaþi ºi femei a cãror inimã este miºcatã de suferinþa omeneascã ºi a cãror viaþã dã dovadã cã primesc ºi dau luminã, viaþã ºi har.
Poporul lui Dumnezeu trebuie sã-L ajungã de aproape pe Hristos în lepãdare de sine ºi sacrificiu, unica lui þintã fiind aceea de a da lumii întregi solia de har. Unii vor lucra într-un fel, alþii în altul, aºa cum îi va chema ºi îi va conduce Domnul. Dar ei toþi trebuie sã depunã eforturi comune, cãutând sã facã lucrarea un tot desãvârºit. Cu pana ºi cu glasul, ei trebuie sã lucreze pentru El. Cuvântul tipãrit al adevãrului trebuie sã fie tradus în diferite limbi ºi sã fie dus pânã la marginile pãmântului.
Inima mea este adesea împovãratã, deoarece atât de mulþi, care ar putea lucra, nu fac nimic. Ei sunt jucãria ispitelor lui Satana. Fiecare membru al bisericii, care cunoaºte adevãrul, e aºteptat sã lucreze cât mai e ziuã, deoarece vine noapte, când nimeni nu poate sã lucreze. Peste scurt timp, vom înþelege ce înseamnã noaptea aceea. Duhul lui Dumnezeu e întristat ºi Se retrage de pe pãmânt. Naþiunile sunt mâniate una pe alta. Se fac intense pregãtiri pentru rãzboi. Noaptea s-a apropiat. Biserica trebuie sã se trezeascã ºi sã porneascã sã-ºi facã lucrarea încredinþatã. Fiecare credincios, educat sau nu, poate sã ducã solia.
Veºnica se întinde înaintea noastrã. Perdeaua e gata sã se
{T9 27}
ridice. La ce ne gândim noi când ne agãþãm de egoista noastrã plãcere de viaþã tihnitã, în timp ce pretutindeni în jurul nostru pier suflete? Au devenit inimile noastre cu totul dure? Nu putem noi vedea ºi înþelege cã avem o lucrare de fãcut în folosul altora? Fraþilor ºi surorilor, sunteþi voi printre aceia care, deºi au ochi, nu vãd ºi, deºi au urechi, nu aud? Este oare în zadar cã Dumnezeu v-a dat o cunoaºtere a voinþei Sale? E în zadar cã El v-a trimis avertizare dupã avertizare cu privire la apropierea sfârºitului? Credeþi voi declaraþiile Cuvântului Sãu cu privire la ceea ce stã sã vinã asupra lumii? Credeþi voi cã judecãþile lui Dumnezeu atârnã asupra locuitorilor pãmântului? Atunci cum puteþi sta comozi, fãrã grijã ºi indiferenþi?
Fiecare zi care trece ne aduce mai aproape de sfârºit. Ne apropie de sfârºit. Ne apropie ºi de Dumnezeu? Veghem noi în vederea rugãciunii? Cei cu care avem de-a face zi dupã zi au nevoie de ajutorul ºi de îndrumarea noastrã. Ei s-ar putea sã fie într-o aºa stare sufleteascã, încât un cuvânt spus la timp va fi înfipt de Duhul Sfânt ca un cui într-un loc sigur. Mâine unele dintre sufletele acestea s-ar putea sã fie acolo unde sã nu mai ajungem la ele niciodatã. Care este influenþa noastrã asupra acestor împreunã cãlãtori? Ce efort facem noi pentru a-i câºtiga la Hristos?
Timpul e scurt ºi forþele noastre trebuie sã fie organizate pentru a face o lucrare mai mare. Sunt necesari lucrãtori care înþeleg mãrimea lucrãrii ºi care se angajeazã în ea, nu pentru salariile pe care le primesc, ci din înþelegerea apropierii sfârºitului. Timpul cere o mai mare eficienþã ºi o mai profundã consacrare. O, sunt atât de plinã de subiectul acesta, încât strig cãtre Dumnezeu: "Ridicã-Te ºi trimite soli plini de simþul rãspunderii lor, soli în ale cãror inimi idolatria de sine, care stã la temelia oricãrui pãcat, a fost crucificatã".
{T9 28}
O SCENÃ IMPRESIONANTÃ
În viziunile de noapte mi-a trecut pe dinainte o scenã foarte impresionantã. Am vãzut un imens glob de foc cãzând peste unele clãdiri frumoase, pricinuind nimicirea lor instantanee. Am auzit pe cineva spunând: "Noi ºtiam cã judecãþile lui Dumnezeu vin asupra pãmântului, dar n-am ºtiut cã vor veni atât de curând". Alþii, cu glasuri jalnice, spunea: "Aþi ºtiut! Atunci de ce nu ne-aþi spus? Noi n-am ºtiut". De fiecare parte, auzeam rostite cuvinte asemãnãtoare de reproº .
M-am trezit într-o mare mâhnire. Din nou am adormit ºi se pãrea cã sunt într-o mare adunare. Cineva cu autoritate vorbea adunãrii, înaintea cãreia era întinsã o hartã a lumii. El spunea cã harta descria via lui Dumnezeu, care trebuia sã fie cultivatã. Când lumina din cer strãlucea asupra cuiva, acela trebuia sã reflecte lumina ºi asupra altora. Lumini urmau sã fie aprinse în multe locuri ºi de la luminile acestea ºi alte lumini urmau sã fie aprinse.
Se repetau cuvintele: "Voi sunteþi sarea pãmântului. Dar dacã sarea îºi pierde gustul, prin ce îºi va cãpãta iarãºi puterea de a sãra? Atunci nu mai este bunã la nimic decât sã fie lepãdatã afarã, ºi cãlcatã în picioare de oameni. Voi sunteþi lumina lumii. O cetate aºezatã pe un munte, nu poate sã rãmânã ascunsã. ªi oamenii n-aprind lumina ca sã o punã sub obroc, ci o pun în sfeºnic ºi lumineazã celor din casã. Tot aºa sã lumineze ºi lumina voastrã înaintea oamenilor, ca ei sã vadã faptele voastre bune, ºi sã slãveascã pe Tatãl vostru care este în ceruri" (Mat. 5,13-16).
Am vãzut raze de luminã strãlucind din oraºe ºi sate, ºi din locurile de sus ºi cele de jos ale pãmântului. Cuvântul lui Dumnezeu a fost ascultat, ºi drept urmare,
{T9 29}
erau monumente pentru El în fiecare oraº ºi sat. Adevãrul Lui era proclamat pretutindeni în lume.
Apoi, harta acesta a fost îndepãrtatã ºi o alta pusã în locul ei. Pe ea, lumina strãlucea numai din puþine locuri. Restul lumii era în întuneric, numai cu o licãrire de luminã ici ºi colo. Cãlãuza noastrã spunea: "Întunericul acesta este rezultatul faptului cã oamenii urmau propria lor cale. Ei au nutrit tendinþe spre rãu, moºtenite sau cultivate. Ei au fãcut din punerea la îndoialã ºi cãutarea de greºeli ocupaþia principalã a vieþii lor. Inima lor nu stã bine cu Dumnezeu. Ei au ascuns lumina lor sub obroc.
Dacã fiecare ostaº al lui Hristos ºi-ar fi fãcut datoria, dacã fiecare strãjer de pe zidurile Sionului ar fi dat cu trâmbiþa un sunet lãmurit, lumea ar fi putut sã audã mai de mult solia de avertizare. Dar lucrarea noastrã este cu ani în urmã. În timp ce oameni dormeau, Satana a fãcut pe furiº un marº asupra noastrã.
____________
Punându-ne încrederea în Dumnezeu, noi trebuie sã înaintãm, fãcând lucrarea Lui fãrã egoism, în smeritã dependenþã de El, predându-ne pe noi, prezentul ºi viitorul nostru, înþeleptei Lui providenþe, þinând începutul încrederii noastre cu tãrie pânã la sfârºit, aducându-ne aminte cã nu din cauza vredniciei noastre primim noi binecuvântãrile cerului, ci din cauza vredniciei lui Hristos ºi a primirii din partea noastrã, prin credinþa în el, a harului îmbelºugat al lui Dumnezeu.
{T9 30}

Leave a comment and / or appreciate the article!





CLICK HERE
http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen