TRIUFUL CERULUI Acela care se revoltase în cer Îi oferea lui Hristos împărăţiile acestei lumi,

Mittwoch, 11. Juli 2012

TRIUFUL CERULUI Acela care se revoltase în cer Îi oferea lui Hristos împărăţiile acestei lumi,

TRIUFUL CERULUI

Acela care se revoltase în cer Îi oferea lui Hristos împărăţiile acestei lumi, ca să cumpere omagiul Lui faţă de principiile răutăţii; dar El nu putea fi cumpărat. El venise să întemeieze o împărăţie a neprihănirii şi nu avea de gând să-Şi părăsească planurile. Cu aceeaşi ispită, Satana se apropie de oameni, faţă de care are mai mare succes decât faţă de Hristos. Oamenilor le oferă împărăţia acestei lumi, cu condiţia să recunoască supremaţia lui. El le cere să jertfească cinstea, să desconsidere conştiinţa şi să se lase stăpâniţi de egoism. Hristos îi invită să caute Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea ei; dar Satana îi urmăreşte şi le spune: "Oricât ar fi de adevărate lucrurile despre viaţa veşnică, dacă vrei să ai succes în lumea aceasta, trebuie să-mi serveşti mie. Eu ţin în mâna mea binele tău. Pot să-ţi dau bogăţii, plăceri, onoruri şi fericire. Ascultă sfatul meu. Nu te lăsa dus de idei ciudate, de cinste sau sacrificiu de sine. Calea ţi-o pregătesc eu". Astfel sunt rătăciţi foarte mulţi oameni. Ei sunt de acord să trăiască pentru slujirea eului şi Satana este mulţumit. În timp ce-i adoarme cu nădejdea de a pune stăpânire pe lume, el câştigă stăpânirea asupra vieţii lor. Dar el oferă ceea ce nu le poate da şi în curând le va fi luat. În schimb, îi momeşte cu dreptul lor la moştenirea fiilor lui Dumnezeu.
Satana pusese la îndoială faptul că Isus era Fiul lui Dumnezeu. Dar, când a fost respins, i s-a dat dovada că el nu putea contesta aceasta. Dumnezeirea a străbătut prin corpul omenesc suferind. Satana n-a avut putere să se împotrivească poruncii. Scrâşnind de umilinţă şi ură, a fost silit să se retragă din faţa Răscumpărătorului omenirii. Biruinţa lui Hristos era desăvârşită, la fel cum a fost înfrângerea lui Adam.
Tot aşa şi noi putem să ne împotrivim ispitei şi să-l obligăm pe Satana să plece de la noi. Isus a câştigat biruinţa prin supunere şi credinţă în Dumnezeu, iar prin
{DA 131}
apostolul ne spune: "Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi" (Iacov 4,7.8). Noi nu ne putem salva singuri din puterea ispititorului. El a biruit omenirea şi, atunci când încercăm să-i stăm împotrivă prin puterile noastre, ajungem cu siguranţă o pradă a vicleniei lui. "Numele Domnului este un turn; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost" (Prov. 18,10). Satana tremură şi fuge din faţa celei mai slabe fiinţe care găseşte adăpost în numele acesta puternic.
După ce vrăjmaşul s-a depărtat, Isus a căzut sfârşit de puteri la pământ, cu faţa palidă, ca mort. Îngerii cerului vegheaseră asupra luptei privind la iubitul lor Conducător, care trecea prin suferinţe aşa de mari pentru a ne deschide o cale de scăpare. El a suferit încercarea aceasta, mai mare decât vom fi chemaţi să suportăm noi vreodată. Îngerii Îi slujeau acum Fiului lui Dumnezeu, care zăcea ca mort la pământ. A fost întărit cu hrană, mângâiat prin cuvinte pline de iubire din partea Tatălui Său şi prin asigurarea că tot cerul a triumfat prin biruinţa Lui. Recăpătându-Şi puterile, inima Lui mare se îndreaptă plină de iubire către om şi El porneşte mai departe, să termine lucrarea pe care o începuse, cu gândul să nu Se odihnească până când vrăjmaşul nu va fi înfrânt şi neamul omenesc nu va fi răscumpărat.
Noi nu vom putea pricepe niciodată cât a costat răscumpărarea noastră, până nu vom sta în faţa tronului lui Dumnezeu, împreună cu Răscumpărătorul nostru. Când slava locuinţelor veşnice va străluci înaintea ochilor noştri extaziaţi, ne vom aminti că Isus a părăsit toate acestea pentru noi şi nu numai că S-a exilat din curţile cereşti, dar a riscat să fie înfrânt şi să fie pierdut pentru veşnicie. Atunci ne vom depune coroanele la picioarele Sale şi vom cânta: "Vrednic este Mielul, care a fost junghiat, să primească puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda" (Apoc. 5,12).
{DA 132}

Leave a comment and / or appreciate the article!