Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

- Legea datã lui Israel- PATRIARHI SI PROFETI- EG WHITE

- Legea datã lui Israel- PATRIARHI SI PROFETI- EG WHITE

Curând dupã aºezarea taberei la Sinai, Moise a fost chemat sus, pe munte, ca sã se întâlneascã cu Dumnezeu. El urcã singur cãrarea cea prãpãstioasã ºi accidentatã ºi se apropie de norul care arãta locul prezenþei lui Iehova. Israel era acum luat într-o strânsã ºi deosebitã legãturã cu Cel Prea Înalt, ca sã fie trecut, ca bisericã ºi naþiune, sub cârmuirea lui Dumnezeu. Solia cãtre Moise, pentru popor era:
"Aþi vãzut ce am fãcut Egiptului ºi cum v-am purtat pe aripi de vultur ºi v-am adus aici la Mine. Acum, dacã veþi asculta glasul Meu ºi dacã veþi pãzi legãmântul Meu, veþi fi ai Mei dintre toate popoarele, cãci tot pãmântul este al Meu. Îmi veþi fi o împãrãþie de preoþi ºi un neam sfânt" (Ex.19,4-6).
Moise s-a întors în tabãrã ºi, adunându-i pe bãtrânii lui Israel, le-a repetat solia divinã. Rãspunsul lor a fost: "Vom face tot ce a zis Domnul". Astfel, ei au fãcut un legãmânt solemn cu Dumnezeu, legându-se sã-L primeascã drept conducãtor al lor, fapt prin care au devenit, într-un sens special, supuºi ai autoritãþii Sale.
Din nou conducãtorul lor s-a suit pe munte ºi Domnul i-a spus: "Iatã, voi veni la tine într-un nor gros, pentru ca sã audã poporul când îþi voi vorbi" (Ex.19,9). Când ei au întâmpinat greutãþi pe drum, erau porniþi sã cârteascã împotriva lui Moise ºi a lui Aaron, acuzându-i cã duc oºtile lui Israel departe de Egipt pentru a le nimici. Domnul voia sã-l onoreze pe Moise înaintea lor, pentru ca ei sã aibã încredere în îndrumãrile lui.
Dumnezeu dorea sã facã din ocazia aceasta a rostirii Legii Sale o scenã de o mãreþie înspãimântãtoare, pe mãsura caracterului Sãu înalt. Poporul trebuia sã fie impresionat de faptul cã tot ceea ce era în legãturã cu slujirea lui Dumnezeu trebuia sã fie privit cu cel mai mare respect.
{PP 304}
Domnul îi spuse lui Moise: "Du-te la popor, sfinþeºte-i azi ºi mâine, ºi pune-i sã-ºi spele hainele. Sã fie gata pentru a treia zi, cãci a treia zi Domnul Se va pogorî, în faþa întregului popor, pe muntele Sinai" (Ex.19,10-11). În timpul zilelor de aºteptare, toþi trebuia sã foloseascã timpul într-o solemnã pregãtire pentru a se arãta înaintea lui Dumnezeu. Atât persoana, cât ºi hainele trebuia sã fie perfect curate. În timp ce Moise avea sã le arate pãcatele, ei trebuia sã se dedice în umilinþã postului ºi rugãciunii, pentru ca inimile lor sã poatã fi curãþite de orice nelegiuire. Pregãtirile s-au fãcut în conformitate cu porunca primitã; ºi, ascultând de un nou sfat, Moise a dat dispoziþia ca o barierã sã fie aºezatã în jurul muntelui, pentru ca nici omul ºi nici animalele sã nu pãtrundã pe locul sfânt. Dacã vreunul s-ar fi încumetat atât de mult încât sã atingã acele bariere, trebuia sã fie îndatã pedepsit cu moartea.
În dimineaþa celei de a treia zile, pe când ochii întregului popor erau îndreptaþi spre munte, vârful acestuia era acoperit cu un nor gros, care devenea din ce în ce mai negru ºi mai adânc, coborând spre baza lui, pânã când tot muntele a fost învãluit în întuneric ºi într-o înspãimântãtoare tainã. Apoi s-a auzit sunetul unei trâmbiþe, chemând poporul sã se întâlneascã cu Dumnezeu; ºi Moise i-a condus pânã la poalele muntelui. Din întunericul acela dens izbucneau fulgere strãlucitoare, în timp ce bubuiturile de tunet îºi fãceau auzite ecourile ºi ecoul ecourilor printre înãlþimile înconjurãtoare. "Muntele Sinai era tot numai fum, pentru cã Domnul Se pogorâse peste el în mijlocul focului. Fumul acesta se înãlþa ca fumul unui cuptor ºi tot muntele se cutremura cu putere" (Ex.19,18). "Înfãþiºarea slavei Domnului era asemenea unui foc mistuitor pe vârful muntelui", înaintea mulþimii adunate. ªi "trâmbiþa rãsuna tot mai puternic".5 Atât de înspãimântãtoare erau semnele prezenþei lui Dumnezeu, încât mulþimile lui Israel tremurau de fricã, cãzând cu feþele la pãmânt înaintea Domnului. Pânã ºi Moise a strigat: "Sunt îngrozit ºi tremur" (Evr.12,21).
Dar bubuiturile tunetelor încetarã; sunetul trâmbiþei nu se mai auzea; pãmântul se liniºti. A urmat un timp de liniºte solemnã ºi apoi a fost auzitã vocea lui Dumnezeu. Vorbind din întunericul dens care-L învãluia, stând pe munte, înconjurat de un cortegiu de îngeri, Domnul a fãcut cunoscutã Legea Sa. Descriind aceastã scenã, Moise zicea: "Domnul
{PP 305}
a venit din Sinai ªi a rãsãrit peste ei din Seir. A strãlucit din muntele Paran, ªi a ieºit din mijlocul zecilor de mii de sfinþi, Având în dreapta Lui focul Legii. Da, El iubeºte popoarele; Toþi sfinþii sunt în mâna Ta. Ei au stãtut la picioarele Tale, Au primit cuvintele Tale." (Deut.33,2.3).
Domnul S-a descoperit nu numai în mãreþia înspãimântãtoare de judecãtor ºi legiuitor, ci ºi ca un pãzitor milos al poporului Sãu: "Eu sunt Domnul, Dumnezeul tãu, care te-am scos din þara Egiptului, din casa robiei" (Ex.20,2). El, pe care ei Îl cunoscuserã pânã acum ca Eliberatorul ºi Cãlãuzitorul lor, care îi scosese din þara Egiptului, deschizând pentru ei o cale prin mare, care a nimicit pe faraon ºi oºtirea lui, care Se dovedise a fi mai presus de toþi zeii Egiptului - El era Acela care rostea acum Legea.
Legea nu era rostitã acum numai pentru folosul exclusiv al evreilor. Dumnezeu i-a onorat fãcându-i apãrãtori ºi pãstrãtori ai Legii Sale, dar ea trebuia sã fie consideratã ca un tezaur sfânt pentru lumea întreagã. Preceptele Decalogului sunt adaptate pentru întreaga omenire ºi au fost date pentru instruirea tuturor. Zece precepte scurte, dar cuprinzãtoare ºi pline de autoritate cuprind datoria omului faþã de Dumnezeu ºi faþã de semenii sãi; ºi toate, bazate pe marele ºi fundamentalul principiu al iubirii. "Sã iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, cu toatã inima ta, cu tot sufletul tãu, cu toatã puterea ta ºi cu tot cugetul tãu; ºi pe aproapele tãu ca pe tine însuþi" (Luca 10,27; vezi, de asemenea, Deut.6,4-5; Lev.19,18). În Cele Zece Porunci, aceste principii sunt arãtate în mod amãnunþit ºi fãcute aplicabile la condiþiile ºi împrejurãrile în care se aflã omul. "Sã nu ai alþi dumnezei afarã de Mine" (Ex.20,3).
Dumnezeu, Cel veºnic, având viaþã în Sine Însuºi, Cel necreat, El Însuºi fiind Izvorul ºi Susþinãtorul a toate, este singurul îndreptãþit la suprema închinare ºi adorare. Omului îi este interzis sã dea oricui altcuiva locul cel dintâi în simþãmintele sale sau în slujirea sa. Tot ce cultivãm ºi tinde sã slãbeascã iubirea noastrã faþã de Dumnezeu sau sã ia locul slujirii ce-I datorãm devine pentru noi un zeu.
"Sã nu-þi faci chip cioplit, nici vreo înfãþiºare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pãmânt, sau în apele mai de jos decât pãmântul. Sã nu te închini înaintea lor, ºi sã nu le slujeºti" (Ex.20,4-5).
{PP 306}
Porunca a doua opreºte închinarea la adevãratul Dumnezeu prin chipuri sau asemãnãri. Multe naþiuni pãgâne susþineau cã chipurile lor erau numai preînchipuiri sau simboluri prin care era adoratã zeitatea, dar Dumnezeu a declarat o astfel de închinare ca fiind pãcat. Încercarea de a-L reprezenta pe Cel Veºnic prin obiecte materiale coboarã concepþia omului cu privire la Dumnezeu. Mintea fiind îndepãrtatã de la perfecþiunea cea fãrã margini a lui Dumnezeu ar fi atrasã mai degrabã spre creaturã decât spre Creator. ªi, în mãsura în care concepþia lui cu privire la Dumnezeu s-ar coborî, omul ar decãdea.
"Eu, Domnul, Dumnezeul tãu sunt un Dumnezeu gelos". Legãtura cea strânsã ºi sfântã a lui Dumnezeu cu poporul Sãu este prezentatã prin asemãnarea cu legãtura cãsãtoriei. Idolatria fiind un adulter spiritual, neplãcerea lui Dumnezeu faþã de ea este pe drept numitã gelozie.
"Pedepsesc nelegiuirea pãrinþilor în copii pânã la al treilea ºi al patrulea neam al celor ce mã urãsc". Este inevitabil ca ºi copiii sã sufere urmãrile faptelor rele ale pãrinþilor lor, dar ei nu sunt pedepsiþi pentru vinovãþia pãrinþilor, în afara cazului cã ºi ei au luat parte la pãcatele lor. Cu toate acestea, copiii calcã, de obicei, pe urmele pãrinþilor lor. Prin moºtenire sau exemplu, fiii devin pãrtaºi ai pãcatelor tatãlui lor. Tendinþele spre rãu, apetitul pervertit ºi moralitatea josnicã, împreunã cu bolile ºi degenerarea fizicã se transmit ca o moºtenire din tatã în fiu, pânã la a treia ºi a patra generaþie. Acest adevãr înspãimântãtor ar trebui sã aibã o putere solemnã care sã-i reþinã pe oameni de a merge pe calea pãcatului.
"Mã îndur pânã la al miilea neam de cei ce Mã iubesc ºi pãzesc poruncile Mele". Prin oprirea închinãrii la dumnezei falºi, porunca a doua, în mod implicit, îndeamnã la adorarea adevãratului Dumnezeu. Iar acelora care sunt credincioºi în slujba Sa le este fãgãduitã îndurarea Sa, nu numai pânã la a treia ºi a patra generaþie, cum este cazul mâniei ce-i ameninþã pe cei ce-L urãsc, ci pânã la mii de generaþii. "Sã nu iei în deºert Numele Domnului, Dumnezeului tãu; cãci Domnul nu va lãsa nepedepsit pe cel ce va lua în deºert Numele Lui" (Ex.20,7).
Aceastã poruncã nu numai cã opreºte jurãmintele false ºi blestemele obiºnuite, dar ea ne opreºte de a folosi Numele lui Dumnezeu într-un mod uºuratic sau neglijent, fãrã respect faþã de înspãimântãtoarea lui însemnãtate. Prin folosirea necugetatã a Numelui lui Dumnezeu în vorbirea de rând, prin invocarea Lui în probleme neînsemnate ºi prin deasa ºi
{PP 307}
necugetata repetare a Numelui Sãu, noi Îl dezonorãm. "Numele Lui este sfânt ºi înfricoºat" (Ps.111,9). Toþi trebuie sã cugete asupra maiestãþii Sale, a curãþiei ºi sfinþeniei Sale, pentru ca inima sã fie miºcatã de simþãmântul caracterului Sãu proslãvit; iar Numele Sãu sfânt sã fie rostit cu respect ºi solemnitate.
"Adu-þi aminte de ziua de odihnã ca s-o sfinþeºti. Sã lucrezi ºase zile ºi sã-þi faci lucrul tãu. Dar ziua a ºaptea este ziua de odihnã, închinatã Domnului, Dumnezeului tãu; sã nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tãu, nici fiica ta, nici robul tãu, nici roaba ta, nici vita ta, nici strãinul care este în casa ta. Cãci în ºase zile a fãcut Domnul cerurile, pãmântul ºi marea ºi tot ce este în ele, iar în ziua a ºaptea S-a odihnit, de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnã ºi a sfinþit-o" (Ex.20,8-11).
Sabatul nu este introdus ca o instituþie nouã, ci ca una care a fost întemeiatã la creaþiune. Trebuie sã ne aducem aminte de el ºi sã-l pãzim ca un mijloc de aducere aminte a lucrãrii Creatorului. Arãtând spre Dumnezeu ca Fãcãtor al cerurilor ºi al pãmântului, el Îl deosebeºte pe adevãratul Dumnezeu de toþi ceilalþi dumnezei falºi. Toþi cei care þin ziua a ºaptea aratã prin acest act cã sunt adoratori ai lui Dumnezeu. În acest fel, Sabatul este semnul ascultãrii de Dumnezeu atâta vreme cât va exista cineva pe pãmânt, care sã-I slujeascã. Porunca a patra este singura dintre toate cele zece, în care se gãsesc atât Numele, cât ºi titlul Legiuitorului. Este singura care aratã prin a cui autoritate a fost datã Legea. În acest fel, ea conþine sigiliul lui Dumnezeu, pus pe Legea Sa, ca o dovadã a autenticitãþii ºi puterii obligativitãþii ei.
Dumnezeu i-a dat omului ºase zile în care sã lucreze ºi cere ca lucrãrile sale sã fie fãcute în ºase zile lucrãtoare. Actele de milã ºi absolutã necesitate sunt îngãduite în ziua Sabatului, bolnavii ºi cei în suferinþã trebuie sã fie întotdeauna îngrijiþi; dar lucrul care nu este necesar trebuie sã fie cu stricteþe evitat. "Dacã îþi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca sã nu-þi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântã; dacã Sabatul va fi desfãtarea ta, ca sã sfinþeºti pe Domnul, slãvindu-L, ºi dacã-L vei cinsti neurmând cãile tale ºi neîndeletnicindu-te cu treburile tale"" (Is.58,13). Dar opreliºtea nu se sfârºeºte aici. "Nededându-te la flecãrii",6 spune profetul. Cei care discutã probleme de afaceri sau fac planuri în ziua Sabatului sunt priviþi de Dumnezeu ca ºi când s-ar fi angajat realmente în afacerile respective. Pentru a pãstra cu sfinþenie Sabatul, trebuie sã nu îngãduim nici chiar minþii noastre sã se ocupe de lucrurile cu caracter vremelnic. Porunca cuprinde tot ceea ce se aflã înãuntrul porþilor casei noastre. Cei ce locuiesc
{PP 308}
în familie trebuie sã lase la o parte preocupãrile lor vremelnice în timpul orelor sacre. Toþi trebuie sã se uneascã în a-L onora pe Dumnezeu printr-o slujire de bunã voie în ziua Sa cea sfântã.
"Cinsteºte pe tatãl tãu ºi pe mama ta, pentru ca sã þi se lungeascã zilele în þara pe care þi-o dã Domnul, Dumnezeul tãu" (Ex.20,12).
Pãrinþii sunt îndreptãþiþi astfel la o dragoste ºi un respect cum nu este dat nimãnui altcuiva sã aibã. Dumnezeu Însuºi, care a aºezat asupra lor o responsabilitate pentru sufletele încredinþate grijii lor, a poruncit ca, în anii de la început ai vieþii, pãrinþii sã þinã locul lui Dumnezeu pentru copiii lor. Iar acela care respinge autoritatea îndreptãþitã a pãrinþilor sãi respinge autoritatea lui Dumnezeu. Porunca a cincia cere din partea copiilor nu numai sã dea respect, supunere ºi ascultare pãrinþilor lor, ci de asemenea sã le dea dragostea ºi amabilitatea lor, sã le uºureze poverile, sã le apere prestigiul, sã-i ajute ºi sã-i mângâie la bãtrâneþe. Ea încurajeazã respectul faþã de slujitorii lui Dumnezeu ºi faþã de conducãtori ºi de toþi aceia cãrora Dumnezeu le-a dat sã aibã autoritate.
"Aceasta", spune apostolul, "este cea dintâi poruncã însoþitã de o fãgãduinþã" (Efes.6,2). Pentru Israel, care aºtepta sã intre în curând în Canaan, celui ascultãtor îi era datã fãgãduinþa cã va avea o viaþã lungã în þara aceea bunã; dar ea avea o însemnãtate mult mai largã, cuprinzând tot Israelul lui Dumnezeu, fãgãduind viaþa veºnicã pe pãmânt, atunci când acesta va fi eliberat de blestemul pãcatului.
"Sã nu ucizi" (Ex.20,13).
Toate actele de nedreptate care tind sã scurteze viaþa; spiritul de urã ºi rãzbunare sau cultivarea unei pasiuni care duce la acþiuni vãtãmãtoare pentru alþii sau care ne face sã le vrem rãul ("cãci cine urãºte pe fratele sãu este un ucigaº"); o egoistã neglijare de a îngriji de cei în nevoie sau în suferinþã; orice satisfacere egoistã a poftelor, orice lipsire fãrã rost de cele necesare sau munca peste mãsurã ce tinde sã vatãme sãnãtatea - toate acestea, într-o mãsurã mai mare sau mai micã, sunt cãlcãri ale poruncii a ºasea.
"Sã nu preacurveºti" (Ex.20,14).
Aceastã poruncã interzice nu numai faptele murdare, ci chiar ºi gândurile ºi dorinþele senzuale, precum orice practicã ce tinde sã le aþâþe. Curãþia este cerutã nu numai în viaþa exterioarã, ci ºi în intenþiile ºi simþãmintele tainice ale inimii. Hristos, care a învãþat obligaþiile larg cuprinzãtoare ale Legii lui Dumnezeu, a declarat cã un gând sau o privire rea sunt realmente pãcate, tot aºa cum este fapta de cãlcare a Legii.
"Sã nu furi" (Ex.20,15).
În aceastã opreliºte sunt cuprinse atât pãcatele publice, cât ºi cele particulare. Porunca a opta condamnã rãpirea de oameni ºi comerþul cu sclavi ºi interzice rãzboaiele de cucerire. Ea condamnã furtul ºi tâlhãria. Ea cere o cinste deplinã în cele mai mici amãnunte ale problemelor vieþii. Ea osândeºte îmbogãþirea peste mãsurã ºi necinstitã în afaceri ºi cere plata dreaptã a datoriilor ºi a salariilor. Ea declarã cã orice încercare de a obþine foloase personale de pe urma neºtiinþei, slãbiciunii sau nenorocirii altora este trecutã ca înºelãciune în cãrþile din cer.
"Sã nu mãrturiseºti strâmb împotriva aproapelui tãu" (Ex. 20,16).
Vorbirea neadevãratã în orice problemã, orice încercare sau intenþie de a-l înºela pe aproapele nostru sunt cuprinse aici. Intenþia de a înºela constituie o minciunã. Printr-o privire a ochiului, o miºcare cu mâna, o expresie a feþei pot spune tot atât de bine o minciunã, ca ºi prin cuvinte. Orice adãugire intenþionatã în vorbire, orice aluzie sau orice insinuare fãcutã în mod calculat, cu gândul de a face o impresie greºitã sau exageratã, chiar povestirea unor fapte în aºa fel încât sã ducã în rãtãcire pe cineva constituie o minciunã. Acest precept interzice orice încercare de a vãtãma bunul nume al semenului nostru prin relatãri inexacte sau bãnuieli rele, prin vorbiri de rãu sau bârfeli. Chiar ºi ascunderea intenþionatã a adevãrului, de pe urma cãreia alþii pot fi pãgubiþi, este o violare a poruncii a noua.
"Sã nu pofteºti casa aproapelui tãu; sã nu pofteºti nevasta aproapelui tãu, nici robul lui, nici roaba lui, nici boul lui, nici mãgarul lui, nici vreun alt lucru, care este al aproapelui tãu" (Ex.20,17).
Porunca a zecea loveºte la rãdãcina tuturor pãcatelor, oprind dorinþele egoiste, de unde izvorãsc faptele pãcãtoase. ªi cel care, în ascultare de Legea lui Dumnezeu, se reþine chiar ºi de la o dorinþã pãcãtoasã care vizeazã ceea ce aparþine altuia nu se va face vinovat de vreo faptã rea faþã de semenii sãi.
Acestea au fost preceptele sfinte ale Decalogului, rostite în mijlocul tunetului ºi flãcãrilor de foc ºi cu o minunatã desfãºurare a puterii ºi maiestãþii Marelui Dãtãtor al Legii. Dumnezeu a însoþit proclamarea Legii Sale cu manifestarea puterii ºi slavei Sale, pentru ca poporul Sãu sã nu uite niciodatã scena aceasta ºi pentru ca sã li se poatã înscrie în inimã o profundã veneraþie faþã de Autorul Legii, Creatorul cerului ºi al pãmântului. El a dorit, de asemenea, sã arate tuturor oamenilor sfinþenia, importanþa ºi permanenþa Legii Sale.
Poporul Israel era copleºit de groazã. Puterea înspãimântãtoare a vorbirii lui Dumnezeu pãrea cã întrece mãsura pe care inimile tremurânde o puteau suporta. Cãci, în timp ce li se prezenta marea
{PP 310}
Lege a dreptãþii lui Dumnezeu, ei ºi-au dat seama, mai bine ca niciodatã pânã atunci, cât de ofensator este caracterul pãcatului ºi propria lor vinovãþie înaintea unui Dumnezeu sfânt. Ei s-au îndepãrtat de munte plini de groazã ºi de respect. Mulþimea i-a strigat lui Moise: "Vorbeºte-ne tu însuþi, ºi te vom asculta; dar sã nu ne mai vorbeascã Dumnezeu, ca sã nu murim" (Ex.20,19). Conducãtorul a rãspuns: "Nu vã înspãimântaþi; cãci Dumnezeu a venit tocmai ca sã vã punã la încercare ºi ca sã aveþi frica Lui înaintea ochilor voºtri, pentru ca sã nu pãcãtuiþi" (vers.20). Cu toate acestea, poporul a rãmas la distanþã, privind cu groazã scena, în timp ce "Moise s-a apropiat de norul în care era Dumnezeu".
Mintea poporului, orbitã ºi înjositã de sclavie ºi pãgânism, nu era pregãtitã sã preþuiascã pe deplin principiile larg cuprinzãtoare ale Celor Zece Porunci ale lui Dumnezeu. Pentru ca obligaþiile Decalogului sã poatã fi înþelese ºi aplicate în mod deplin, au fost date ºi alte învãþãturi, ilustrând ºi aplicând principiile Celor Zece Porunci. Legile acestea au fost numite judecãþi, atât pentru faptul cã ele au fost ancorate în înþelepciunea ºi dreptatea infinitã, cum ºi pentru cã cei care aplicau Legea trebuia sã judece dupã ele. Spre deosebire de Cele Zece Porunci, ele i-au fost date lui Moise în mod personal ºi el trebuia sã le facã cunoscute poporului.
Prima dintre aceste legi se referea la robi. Pe vremuri, infractorii erau uneori vânduþi ca sclavi de cãtre judecãtori; în unele cazuri, datornicii erau vânduþi de creditorii lor; iar sãrãcia fãcea ca unele persoane sã se vândã pe ele însele ca sclavi sau sã-ºi vândã copiii. Dar un evreu nu putea fi vândut ca sclav pentru toatã viaþa. Timpul lui de slujbã era de ºase ani; în cel de-al ºaptelea an, el trebuia sã fie eliberat. Rãpirea de oameni, uciderea cu premeditare ºi rãzvrãtirea împotriva autoritãþii pãrinteºti erau pedepsite cu moartea. Era îngãduit sã ai sclavi care nu erau israeliþi prin naºtere, dar viaþa ºi fiinþa lor erau apãrate cu grijã. Uciderea unui sclav trebuia pedepsitã; rãnirea unui sclav de cãtre stãpânul sãu, chiar dacã n-ar fi fost decât pierderea unui dinte, îl îndreptãþea sã fie eliberat.
Izraeliþii fuseserã ei înºiºi sclavi, ºi acum, când urma sã aibã robi care sã fie ai lor, trebuia sã se fereascã de a se lãsa pradã unui spirit de cruzime ºi de apãsare, de pe urma cãruia ei suferiserã de la supraveghetorii lor egipteni. Amintirea amarei lor robii trebuia sã-i facã în stare sã se aºeze în locul robului, fãcându-i sã fie buni ºi miloºi, sã se poarte cu alþii aºa cum ar fi dorit ca alþii sã se poarte cu ei.
Dreptul vãduvelor ºi al orfanilor era în mod deosebit apãrat, avându-se o grijã duioasã cu privire la starea lor neajutoratã.





Dressed by Esomi


Leave a comment and / or appreciate the article!



CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen