JUDECATA ÎN MIA DE ANI

Sonntag, 15. Juli 2012

JUDECATA ÎN MIA DE ANI

Am auzit strigătele de triumf ale îngerilor şi sfinţilor răscumpăraţi, ce sunau ca zece mii de instrumente muzicale, pentru că nu aveau să mai fie chinuiţi şi ispitiţi de Satana şi pentru că locuitorii altor lumi erau eliberaţi de prezenţa şi de ispitele lui.

Apoi am văzut tronuri şi pe Isus şi sfinţii răscumpăraţi stând pe ele, iar sfinţii împărăţeau ca împăraţi şi ca preoţi ai lui Dumnezeu. Hristos, împreună cu poporul Său, îi judeca pe cei răi morţi, comparându-le faptele cu Cartea Statut, Cuvântul lui Dumnezeu, şi judecând fiecare caz potrivit cu faptele făcute în trup. Apoi le distribuia celor răi porţia pe care trebuiau s-o sufere, în conformitate cu faptele lor. Aceasta se scria în dreptul numelui lor din cartea morţii. Satana şi îngerii lui erau judecaţi şi ei de Domnul Isus şi de sfinţi. Pedeapsa lui Satana avea să fie mult mai mare decât a celor pe care îi înşelase. Suferinţa lui o va întrece atât de mult pe a lor, încât nu se va putea compara cu ea. După ce vor fi pierit toţi cei pe care i-a înşelat, Satana avea să trăiască şi să sufere încă multă, multă vreme.

După ce s-a încheiat judecata celor răi morţi, la sfârşitul celor o mie de ani, Isus a

{SJ 417}

părăsit cetatea, urmat de sfinţi şi de o suită de îngeri. El a coborât pe un munte mare ce s-a despicat la atingerea piciorului Său, devenind o câmpie întinsă. Ne-am uitat apoi în sus şi am văzut cetatea cea măreaţă şi frumoasă, cu douăsprezece temelii şi douăsprezece porţi - câte trei pe fiecare latură şi cu câte un înger la fiecare poartă. Noi am strigat: "Cetatea! Cetatea cea măreaţă! Se coboară din cer, de la Dumnezeu!" Ea a coborât cu toată splendoarea şi slava ei orbitoare şi s-a aşezat pe câmpia cea întinsă pe care o pregătise Isus pentru ea.

{SJ 418}