Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate

David si bunatatea lui Dumnezeu. Confruntarea dintre rautate si bunatate



Unii dintre psalmii lui David formează pereche: doi psalmi trebuie luați împreună, ca o singură unitate, deoarece autorul enunță o idee în primul și apoi o dezvoltă și o rezolvă în al doilea. Așa este cazul cu psalmii 36-37.

David, ca și Iosif înaintea lui, trăia într-o lume teribil de rea. Răutatea îi făcea pe oameni să fie fără milă, să sfâșie, să calce în picioare, să nimicească fără nici un scrupul.

Ce face un om bun care este confruntat cu atâta răutate? Aceasta este tema discutată în psalmii 36-37.

Înainte de a intra în studiul acestor psalmi, anticipez să vă spun că aici găsim, așa cum găsim într-un boboc floarea de mai târziu, ideile de bază din predica de pe munte, în special Matei cap.5. În primul rând, Domnul Isus citează direct din psalmul 37 într-una dintre ”fericiri”. Astfel ”Cei blânzi moștenesc țara”, din Psalmul 37:11, devine ”Ferice de cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul” (Mat. 5:5). Vom găsi în Psalmul 37 și alte idei care sunt reformulate în ”fericiri” și vom vedea cum toate culminează în chemarea să-i iubim și să le facem bine celor ce ne urăsc și ne fac rău (Mat. 5:43-48).

Anticiparea aceasta este menită să ne stârnească interesul deosebit pentru ceea ce ne învață Dumnezeu prin robul său David.



”Când mă uit la cel rău – începe David (puțin parafrazat) – în inimă am o tresărire, un gând care îmi spune: Omul acesta nu se teme de Dumnezeu! Omul acesta rău – continuă David – se felicită pe sine însuși, se încurajează pe sine
”ca să-și desăvârșească fărădelegea,
ca să-și potolească ura.
Cuvintele gurii lui sunt mincinoase și înșelătoare
nu mai vrea să lucreze cu înțelepciune și să facă binele.
În așternutul lui se gândește la răutate,
stă pe o cale care nu este bună
și nu urăște răul” (36:1-4).

Care trebuie să fie reacția omului lui Dumnezeu când are în față o asemenea răutate? Este deosebit de semnificativ faptul că David, în loc să înceapă prin a ne spune ce să facem noi, trece brusc să ne descrie bunătatea generoasă a lui Dumnezeu. Țineți minte că oriunde vedem cuvântul ”bunătate”, în ebraică este hesed, adică bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, care stă față în față cu răutatea omului:

”Bunătatea Ta, Doamne, ajunge până la ceruri
și credincioșia Ta până la nori.
Dreptatea ta este ca munții lui Dumnezeu,
și judecățile Tale sunt ca Adâncul cel mare.
Doamne, Tu sprijinești și pe oameni și animalele!
Cât de scumpă (prețioasă) este bunătatea Ta, Dumnezeule!
La umnbra aripilor Tale găsesc fiii oamenilor adăpost.
Se satură de belșugul casei Tale
și-i adăpi din șivoiul desfătărilor Tale.
Căci la Tine este izvorul vieții;
prin lumina Ta vedem lumina.
Întinde-ți și mai departe bunătatea peste cei ce Te cunosc și dreptatea Ta peste cei cu inima fără prihană (cu inima curată!)” (v.5-10).

Semnalez aici, în versetul 5, apariția perechii ”bunătate și credincioșie” cu care S-a descris Dumnezeu în Exod 34:6. Valoarea nespus de mare a bunătății lui Dumnezeu este exprimată de David și în aceste cuvinte: ”Fiindcă bunătatea Ta prețuiește mai mult decât viața” (Ps. 63:3). Cererea lui David ca Dumnezeu să-Și întindă bunătatea peste noi este luată din istoria lui Iosif: Când el era în pușcărie, ”Domnul a fost cu Iosif și Și-a întins bunătatea peste el” (Geneza 39:21).

După ce David ne descrie bunătatea lui Dumnezeu, vis-a-vis de răutatea celor răi, ne face o atenționare foarte importantă:
”Nu te mânia pe cei răi
și nu te uita cu jind la cei ce fac răul” (37:1).

El dezvoltă ideea peste câteva versete:
”Nu te mânia pe cel ce izbutește în umbletele lui,
pe omul care își vede împlinite planurilor lui rele.
Lasă mânia, părăsește iuțimea;
nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău” (v.7b și 8).

De ce să nu te tulbure răutatea acestor oameni? Fiindcă ”sunt cosiți iute ca iarba” (37:2) și ”fiindcă cei răi vor fi nimiciți” (37:9). Cei răi nu durează mult. Iată atitudinea lui Dumnezeu față de ei: ”Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine și lui ziua” (v.13). Dumnezeu râde de ei, fiindcă El a stabilit un fenomen care este o lege istorică: răul se autodistruge! Iată cum o spune David:
”Cei răi trag sabia și-și încordează arcul,
ca să doboare pe cel nenorocit și sărac,
ca să junghie pe cei cu inima neprihănită (curată).
Dar sabia lor intră în însăși inima lor!” (14-15).

După ce David ne spune ce să nu facem, începe să ne spună ce să facem. Ca să vedem toată frumusețea a ceea ce trebuie să facem, e nevoie să facem o mică ajustare a traducerii după original:
”Încrede-te în Domnul și practică bunătatea hesed,
locuiește în țară și umblă în credincioșie.
Domnul să-ți fie desfătarea
și El îți va da tot ce-ți dorește inima” (v.3-4).

Cu acestea ajungem la inima învățăturii pe care ne-o dă Dumnezeu prin David. Mai întâi, după ce David ni l-a descris pe omul rău, el ni l-a descris pe Dumnezeu, ca fiind caracterizat prin bunătate și credincioșie. Acum, în loc să ne mâniem pe cel rău, ni se cere să practicăm bunătatea hesed și să umblăm în credincioșie, adică să fim ca Dumnezeu! Dar cine poate fi ca Dumnezeu? Sau, cum putem noi, oamenii, să fim ca Dumnezeu? Răspunsul vine imediat: ”Domnul să-ți fie desfătarea” și atunci capeți tot ce ți-ai dorit vreodată în viață!

În Psalmul 16:11, David spune:
”Îmi vei arăta cărarea vieții:
Înaintea Feței Tale sunt bucurii nespuse (de nedescris)
și desfătări veșnice la dreapta Ta”.

Adică, vei descoperi adevărata viață doar atunci când vei învăța să descoperi ”bucurii indescriptibil de mari” și ”delectări de natură divină” în prezența lui Dumnezeu! Cum se poate descoperi așa ceva? Dumnezeu ne răspunde prin Proverbe 23:26:
”Fiule, dă-Mi inima ta, și să găsească ochii tăi plăcere în căile Mele”.

”Căile lui Dumnezeu” înseamnă ”felul de a fi al lui Dumnezeu”, sau caracterul lui Dumnezeu. Când Moise a aflat ce caracter minunat are Dumnezeu, s-a dat imediat pe sine lui Dumnezeu, sau, I-a dat inima lui Dumnezeu. E ca și când și-ar fi zis: Acum că am descoperit cât de minunat este Dumnezeu, nu mai vreau nimic altceva în viață decât să stau în prezența acestui Dumnezeu. Și se ducea și petrecea timp în cort, în prezența lui Dumnezeu. Și când ieșea de acolo îi strălucea fața, fiindcă era plin de frumusețea lui Dumnezeu. Întotdeauna tu îți dai inima persoanei pe care o admiri și apoi te umpli de ceea ce admiri.

Dumnezeu este cea mai frumoasă Persoană din cosmos! Învață să stai și să-I admiri frumusețea. Învață să te delectezi de frumusețea Lui. Și în însuși faptul acesta vei găsi cea mai mare împlinire a ființei tale. ”Cărarea vieții”, spune David, este să înveți să-ți scoți plăcerea și desfătarea din Dumnezeu!

Următorul lucru pe care ni-l spune David este: ”Încredințează-ți soarta în mâna Domnului, încrede-te în El și El va lucra” (v.5). La care adaugă: ”Taci înaintea Domnului și nădăjduiește în El” (v.7). ”A nădăjdui în Domnul” înseamnă a te baza pe Dumnezeu și a aștepta cu răbdare ca El să-Și demonstreze sub ochii tăi bunătatea și credincioșia.

În continuare, David discută prin diferite expresii ceea ce eu voi numi problema durabilității. Cei răi nu durează mult. Dar cine durează și cât durează ei? Să-i vedem pe rând, așa cum îi înșiră David în restul psalmului (subliniez calitățile celui ce durează și scriu cu italice cât durează sau ce răsplată capătă).

”Cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni țara” (v.9).
”Cei blânzi moștenesc țara și au belșug de pace” (v.11).
”Dumnezeu cunoaște zilele oamenilor cinstiți;
și moștenirea lor ține pe vecie” (v.18).
”Cel drept este milos și dă (este generos; este darnic) și este binecuvântat de Domnul și stăpânește țara (v.21-22).
Cel drept ”totdeauna este milos și dă cu împrumut și urmașii lui sunt binecuvântați” (v.25-26).”Depărtează-te de rău, practică bunătatea-hesed și vei dăinui pe vecie” (v.27).
Cei drepți vor stăpâni țara și vor locui în ea pe vecie” (v.29).
”Nădăjduiește în Domnul, păzește calea Lui (care este bunătate și credincioșie) și El te va înălța ca să stăpânești țara și vei vedea pe cei răi nimiciți”(v.34).
”Uită-te bine la cel cu inima curată și privește-l pe cel fără vicleșug; căci omul de pace
(făcătorul de pace) are parte de moștenitori” (v.37).

O mare parte dintre lucrurile de aici se regăsesc în ”fericirile” enunțate de Domnul Isus. Acest fapt ne arată continuitatea dintre cele spuse de Dumnezeu în Vechiul Testament și învățătura Domnului Isus.

Dar lucrul fundamental pe care ni-l spune Dumnezeu prin David este să fim ca El în bunătate și credincioșie. Să refuzăm calea răutății și să mergem pe calea Lui Dumnezeu, calea bunătății generoase și a credincioșiei. Să nu ne lăsăm biruiți de răutate și să biruim prin bunătate.

Fiul lui Dumnezeu ne învață că ”Dumnezeu este bun cu cei nemulțumitori și cu cei răi” și ne cheamă să fim ca El (Luca 6:35-36). În chip suprem, El ne învață: ”Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:43).

Acestea nu sunt lucruri opționale, de admirat pentru noblețea lor, dar pe care în practică le ignorăm fiindcă nu le credem posibile. Domnul Isus ne avertizează; ”De ce-Mi ziceți ”Doamne, Doamne”, dar nu faceți ce vă spun Eu?” (Luca 6:46). El adaugă că ”orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele și le face” se aseamănă cu omul care și-a zidit casa pe stâncă; fiindcă numai cel ce face voia lui Dumnezeu așa cum este ea definită în învățătura Domnului Isus va intra în Împărăția cerurilor (Matei 7:21).




Dressed by Esomi


Leave a comment and / or appreciate the article!




CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen