Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

Constitutia Imparatiei (1)

Constitutia Imparatiei (1)


Ne apropiem acum de predica de pe munte, unde găsim învățătura de bază a Domnului Isus despre Împărăția lui Dumnezeu. Unii teologi o numesc ”Constituția Împărăției lui Dumnezeu.” O numesc astfel, deoarece când o citești cu atenție îți dai seama că Autorul acestei predici îți spune: ”Iată ce caracter și ce comportament trebuie să ai ca să aparții Împărăției lui Dumnezeu.”

Primul lucru care ne întâmpină la începutul predicii sunt cele nouă ”fericiri”: nouă declarații care încep cu ”Ferice de...”, sau, mai exact, ”Fericit este... ” cel care are următoarea trăsătură de caracter, următoarea stare de spirit, următoarea atitudine și fel de acțiune în viață. Există teologi care susțin că acestea trebuie citite ca fiind cele nouă porunci fundamentale ale Domnului Isus. Sunt de acord cu ei și deci vom porni la drum să le vedem ca poruncile divine făcute celor ce vor să intre și apoi să rămână în Împărăția lui Dumnezeu.

Primele trei sunt atât de esențiale încât tot restul edificiului se clădește pe ele. De aceea le vom acorda cea mai mare atenție.

Aceste porunci trebuie explicate prin alte porunci pe care ni le dă Domnul Isus, după principiul că ”Isus se explică prin Isus.”

Să pornim deci la drum.

Prima poruncă: ”Fericiți sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor.”



Prima fericire se explică prin cerința fundamentală, cu caracter de exclusivitate, pe care ne-o face Domnul Isus ca să ne admită în școala Lui: ”Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze” (Luca 9:23; Matei 16:24; Marcu 8:34). Cheia interpretării acestei porunci stă în cuvintele ”să se lepede de sine” și ”să-și ia crucea”. Să începem cu expresia a doua: crucea era un instrument care avea o singură funcție – să ucidă. ”A-ți lua crucea” înseamnă ”să accepți să mori.” Prin urmare, înțelesul acestei expresii este același cu ”să se lepede de sine”, deoarece ”sinele” sau ”eul” este esența ființei, și a te lepăda de aceasta înseamnă să mori. Ce înseamnă ”lepădarea de sine”, sau, cu alte cuvinte, de ce trebuie să te lepezi ca să poți spune că ai împlinit această poruncă?

Țineți cont că totul începe cu anunțul Domnului Isus că Împărăția lui Dumnezeu a venit până la noi și că noi suntem invitați să intrăm în ea (Ea). Am văzut că Împărăția lui Dumnezeu înseamnă Stăpânirea, Domnia, Autoritatea lui Dumnezeu asupra ființei umane. Această Stăpânire, Autoritate, Domnie a încetat când omul a decis să nu-L asculte pe Dumnezeu, ci să-l asculte pe Satan. Atunci omul și-a declarat independența față de Dumnezeu. Atunci omul s-a golit de Dumnezeu. Atunci omul s-a umplut de sine! Atunci omul a devenit egoist, a devenit ”încrezut”, a devenit mândru și a căpătat senzația că este independent (în realitate a intrat sub stăpânirea Celui rău).

Nu este oare de așteptat ca prima poruncă a Domnului Isus să urmărească să rezolve problema fundamentală a omului?! Chemarea la lepădare de sine urmărește să facă exact lucrul acesta! Devii ”sărac în duh” când te golești de lucrurile de care te-ai umplut când L-ai alungat pe Dumnezeu din tine! Dar nu te golești de ele de dragul de a rămâne gol; nu devii sărac în duh de dragul de a rămâne sărac! Acestea le faci pentru a îndeplini cerința fundamentală pentru ca Dumnezeu să vină înapoi în tine, să te umple El, să devii bogat prin prezența Lui în tine!

Prin urmare, de ce trebuie să ne lepădăm ca să intrăm în școala lui Isus și în Împărăția lui Dumnezeu? Iată răspunsul:

- Să ne lepădăm de egoismul nostru;

- Să ne lepădăm de încrederea în noi înșine;

- Să ne lepădăm de mândria noastră;

- Să ne lepădăm de independența noastră.

Cu ce scop ne golim de noi înșine, sau devenim săraci în duh? Ca să ne calificăm să intrăm în școala lui Isus, să intrăm în Împărăția lui Dumnezeu și să se întoarcă Dumnezeu în noi, să devenim plini de Dumnezeu. Aceasta este adevărata bogăție! Aceasta este adevărata fericire!

Încă o observație de cea mai mare importanță. Această poruncă este echivalentă cu prima poruncă din Decalog: ”Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”, pusă în alte cuvinte.

A doua poruncă: ”Fericiți sunt cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiați.” Cheia aici este să înțelegem scopul acestui ”plâns.” Convingerea mea este că explicarea acestei ”fericiri” o găsim tot în predica de pe munte, în aceste porunci suplimentare:

”Nu judecați, ca să nu fiți judecați. Căci cu ce judecată judecați, veți fi judecați; și cu ce măsură măsurați, vi se va măsura.

”De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău? Sau, cum poți tu zice fratelui tău: ”Lasă-mă să scot paiul din ochiul tău” și, când colo, tu ai o bârnă într-al tău? Fățarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău” (Matei 7:1-5).

Cu toții suntem experți în a vedea defectele, greșelile și păcatele celor din jurul nostru. Și cu toții suntem foarte iritați dacă alții văd și critică defectele, greșelile și păcatele noastre. Din aceste atitudini fundamentale se nasc cele mai multe certuri, discordii, ruperi de relații și, în general, nefericire. Din cauza aceasta Domnul Isus stăruie mult asupra necesității iertării greșelilor celorlalți, dacă vrem să ne ierte pe noi Dumnezeu și să avem o relație bună cu El! Problema și soluția sunt aici: Dacă ne-am vedea bine defectele, greșelile și păcatele noastre am fi așa de îngroziți încât am plânge cu amar, am plânge plânsul pocăinței! Și cu aceasta am fi deja porniți pe drumul deschiderii către Dumnezeu să ne ierte și să ne repare! Și am ajunge să ne fie ușor să iertăm greșelile celorlalți!

Observați cum porunca aceasta se ocupă și ea de o problemă de bază a vieții umane. În plânsul acesta al pocăinței de propriile noastre defecte, greșeli și păcate stă repararea relației noastre cu Dumnezeu, a relației noastre cu noi înșine și a relației noastre cu cei din jurul nostru. Cea mai bună definiție a omului este: ”o persoană în relații.” Felul de relații pe care le stabilim cu noi înșine, cu Dumnezeu și cu semenii noștri determină felul de persoană care suntem și determină împlinirea și fericirea noastră. Felul de relații care împlinesc pe om în toate direcțiile și în toate domeniile se învață numai în școala lui Isus și de aceste relații depinde dacă suntem sau nu suntem în Împărăția lui Dumnezeu.

Răsplata pentru împlinirea acestei porunci este ”mângâierea.” Sensul cuvântului este acela de ”împlinire”, ”satisfacție”, ”bucurie”. Perfecțiunea în relații este cea care ni le dă pe toate acestea.

A treia poruncă: ”Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul.” Am văzut că aceasta este un citat din Psalmul 37:11, care este un Psalm al conflictului dintre răutate și bunătate. Blândețea este un aspect al bunătății. Putem spune chiar mai mult: Blândețea este exprimarea în practică a bunătății generoase a lui Dumnezeu care trebuie să fie și bunătatea noastră. Cu siguranță că, pe baza contextului din Psalmul 37, putem citi această poruncă astfel: ”Fericiți sunt cei buni cu bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, căci ei vor moșteni pământul.”

Bunătatea este trăsătura fundamentală a lui Dumnezeu Însuși, conform descrierii pe care Și-o face El în Exod 34:6-7. Domnul Isus ne spune că Dumnezeu ”este bun cu cei nemulțumitori și răi” și ne cheamă să fim buni așa cum Tatăl nostru Cel ceresc este bun (Luca 6:35-36). Este normal să recunoaștem în a treia ”fericire” porunca Domnului Isus să fim buni cu bunătatea lui Dumnezeu.

Celelalte ”fericiri” se explică de la sine. Fiindcă noi le considerăm ca fiind poruncile de bază ale Domnului Isus, le reformulăm pe toate nouă ca porunci după cum urmează:

- Goliți-vă de egoism și de mândrie, ca să vă poată umple Dumnezeu

- Dezvoltați-vă capacitatea de a vă vedea propriile defecte, greșeli și păcate și de a vă pocăi de ele

- Fiți buni cu bunătatea generoasă a lui Dumnezeu

- Fiți pasionați pentru dreptate, cinste, corectitudine, adevăr

- Fiți miloși cu greșelile altora și iertați-i; și fiți generoși (darnici) cu cei ce duc lipsă

- Inima și gândirea să vă fie curate

- Fiți făcători de pace sau creatori de armonie

- Fiți gata să suportați vorbirea de rău și să răspundeți cu bunătate
Fiți gata să suferiți pentru Domnul nostru Isus Cristos și să suferiți cu El pentru cauza Împărăției lui Dumnezeu.




Dressed by Esomi


Leave a comment and / or appreciate the article!




CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen