”Dar Eu vă spun...”
În ”fericiri”, Domnul Isus ne dă poruncile Lui de bază. În ele, El ne descrie ce fel de oameni trebuie să fim noi ca să ne calificăm să trăim în Împărăția lui Dumnezeu. El ne cheamă să ieșim de sub stăpânirea lui Satan și să intrăm sub Stăpânirea sau Domnia lui Dumnezeu. Ce înseamnă aceasta practic? Răspunsul îl căpătăm când gândim în termenii celor două împărății. Când eram sub stăpânirea lui Satan eram un anumit fel de oameni; când trăim sub Stăpânirea lui Dumnezeu trebuie să fim alt fel de oameni. ”Fericirile” ne spun ce fel de oameni suntem dacă trăim sub Domnia lui Dumnezeu și se face în noi voia lui Dumnezeu.Apostolul Petru, care a înțeles bine gândirea Învățătorului său, ne spune că prin sângele scump al lui Cristos am fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care îl moșteniserăm de la părinții noștri și acum, fiindcă Cel ce ne-a chemat este sfânt, trebuie să fim și noi sfinți în toată purtarea noastră (1 Petru 1: 14-19). Noi am fost răscumpărați dintr-un anumit fel de viețuire și am fost transferați în alt mod de viețuire, definit de Petru prin sfințenie în comportament.
Domnul Isus detaliază acest fel de comportament sfânt în poruncile date în ”fericiri”. Dar El nu termină aici. El Își continuă descrierea prin cele șase declarații solemne: ”Ați auzit că s-a zis... dar Eu vă spun...”, din Matei 5:21-48. Interpretările acestui text formează una dintre cele mai mari controverse din toată literatura creștină. Nu voi căuta să le discut. Le găsiți în multe cărți care se ocupă de predica de pe munte. Eu mă voi limita să arăt cum înțeleg eu gândirea Domnului Isus în textul acesta.
Trebuie să începem prin a arăta că textul acesta este introdus de Domnul Isus prin acest avertisment:
”Căci vă spun că dacă dreptatea voastră nu întrece dreptatea cărturarilor și a fariseilor cu nici un chip nu veți întra în Împărăția cerurilor” (Matei 5:20). Tot ce urmează până la versetul 48 este o detaliere a ceea ce vrea să spună Domnul Isus prin ”dreptatea voastră”, care să fie mult superioară dreptății cărturarilor și fariseilor.
”Cărturarii” (în greacă grammateos, cu sensul general de ”secretari” sau ”scribi”) erau experții în legea mozaică, între care se includeau și mulți rabini. ”Fariseii” erau cei mai exigenți discipoli ai cărturarilor: ei se străduiau să aplice cu strictețe prevederile Legii mozaice, așa cum o explicau cărturarii. Omul care trăia după toate prevederile Legii era numit om ”drept” (în ebraică țadic), iar modul lui de viață era definit prin termenul ”dreptate” (evreiește țădacah). Domnul Isus le spune ucenicilor Săi că ”dreptatea” lor trebuie să întreacă ”dreptatea” cărturarilor și a fariseilor. Apoi explică ce înseamnă acest ”să întreacă”, prin cele șase ”Ați auzit că s-a zis... dar Eu vă spun”.
Aici urmează punctul cheie pe care trebuie să-l înțelegem. Legea era textul vechiului Legământ care a fost încheiat la Sinai ”pe baza acestor cuvinte” (Exod 24:8) care sunt poruncile cuprinse în capitolele 20-23. Noi am văzut deja că Legea mozaică a fost dată de Dumnezeu cu caracter temporar. El Însuși Îi spune lui Moise că va ridica un altul ca el, prin care va da învățătura de care trebuie să asculte toată lumea (Deuteronom 18:15-18). Domnul Isus introduce noul Legământ în seara Cinei, când spune despre pahar: ”Acest pahar este Legământul cel nou făcut în sângele Meu” (Luca 22:20). Imediat după Cină, în discursul pe care îl găsim în Ioan 14-16, Domnul Isus se referă de cinci ori la ”poruncile Mele”, sau ”cuvintele Mele” (Ioan 14:15, 21, 23; 15:10, 14) arătând clar că noul Legământ se bazează pe poruncile Lui, sau pe învățăturile Lui.
Am citat deja textul din Evrei 7:12, unde ni se spune categoric că ”odată schimbată preoția, trebuia numaidecât să aibă loc și o schimbare a Legii”.
Isaia, când Îl anunță pe Mesia sub numele de ”Robul Domnului”, ne spune că El va aduce o nouă Lege, când scrie că ”toate ostroavele (insulele, adică cele mai îndepărtate colțuri ale lumii) vor nădăjdui în Legea Lui” (Isaia 42:4). Robul Domnului spune în Isaia 51:4: ”Ia aminte spre Mine, dar, poporul Meu, pleacă urechea spre Mine, neamul Meu! Căci din Mine va ieși Legea și voi pune Legea Mea lumină popoarelor”!
Despre această Lege vorbește și apostolul Pavel când scrie că el nu este fără de Lege, ci este ”sub Legea lui Cristos” (1 Corinteni 9: 21).
Teza mea fundamentală este că toate învățăturile Domnului Isus alcătuiesc ”Legea lui Cristos” și că acestea constituie textul noului Legământ. Domnul Isus încheie noul Legământ pe baza poruncilor Lui.
Cu acestea, ne întoarcem la cerința Domnului Isus că dreptatea noastră trebuie să fie mai înaltă decât dreptatea cărturarilor și a fariseilor. Cărturarii și fariseii își găseau dreptatea definită în Legea mozaică. Domnul Isus ia șase afirmații din această Lege și ne arată cum dreptatea noastră trebuie să fie mai înaltă decât ceea ce s-a spus în Legea aceea.
Exista o mare problemă referitor la Legea mozaică. Iată cum este ea definită în Isaia:
”Domnul zice: ”Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinstește cu gura și cu buzele, dar inima lui este departe de Mine” (Isaia 29:12. Domnul Isus citează textul acesta în Matei 15:7-8). Problema era inima înstrăinată de Dumnezeu. Soluția este anunțată de Dumnezeu prin profetul Ezechiel:
”Vă voi da o inimă nouă și voi pune în voi un duh nou: voi scoate din trupul vostru inima de piatră și vă voi da o inimă de carne. Voi pune Duhul Meu în voi și vă voi face să urmați poruncile Mele și să păziți și să împliniți legile Mele” (Ezechiel 36: 26-27).
Când se va face acest lucru? Dumnezeu anunță că lucrul acesta se va face prin noul Legământ, prin care: ”Voi pune Legea Mea în lăuntru lor, o voi scrie în inima lor” (Ieremia 31:33).
Să ne uităm acum cu atenție și să vedem cum împlinește Domnul Isus lucrul acesta prin cele șase modificări pe care le aduce Legii date de Dumnezeu prin Moise.
Prima modificare. ”Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ”Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății”. Dar Eu vă spun că ori și cine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății...” (Matei 5:21-22).
Primul lucru pe care trebuie să-l vedem este să Domnul Isus nu desființează porunca lui Dumnezeu ”să nu ucizi”. Ceea ce face El este că merge dincolo de actul exterior al uciderii; El intră în inima omului care comite crima și ne arată ce stare lăuntrică l-a dus la comiterea ei: mânia. El ne poruncește să nu lăsăm mânia să se aprindă în noi și să ne cuprindă inima. Primul lucru pe care îl facem la mânie este să spunem cuvinte jignitoare celui pe care ne mâniem: ”prostule”, ”nebunule”, etc. Cu acestea noi deja i-am ucis acelui om demnitatea, și aceasta este o crimă mai gravă decât uciderea fizică! Iată de ce prin aceasta părtășia noastră cu Dumnezeu este întreruptă: Ne rugăm degeaba; nimeni nu ne mai ascultă! Domnul Isus ne atrage atenția la acest fenomen și ne cere să nu ne mâniem.
A doua modificare. Ați auzit că s-a zis celor din vechime ”Să nu comiți adulter”, dar Eu vă spun că cine se uită la o femeie ca să o poftească a și comis adulter cu ea în inima lui” (Mat.5:27-28).
Tiparul este exact ca în cazul uciderii. Adulterul este actul exterior. El se produce datorită unui act anterior care a avut loc în lăuntru, în inimă: o privire cu poftă la o persoană de sex opus dă naștere unei dorințe puternice care duce la actul fizic. Domnul Isus ne cere să facem schimbarea în lăuntru: să veghem ca privirile noastre să nu se oprească pe o altă persoană și astfel să se aprindă în noi dorința sexuală.
A treia modificare. De data aceasta, Domnul Isus se ocupă de prevederea formulată de Moise că dacă un bărbat găsește ceva neplăcut la soția lui ”să-i scrie o carte de despărțire (certificat de divorț)... și să-i dea drumul din casa lui” (Deuteronom 24:1). Domnul Isus interzice divorțul ”afară de pricină de adulter” (Matei 5: 31-32). În Matei 19: 1-12, Domnul Isus discută mai pe larg prevederea din Deuteronom 24. Iată cum o explică El: ”Din pricina împietririi inimii voastre a îngăduit Moise să vă lăsați nevestele; dar de la început n-a fost așa” (Matei 19:8). O inimă împietrită, sau o inimă de piatră, este o inimă plină de răutate și de cruzime. Dar, spune Domnul Isus, ”de la început n-a fost așa”, adică la început omul n-a fost rău, ci a fost foarte bun!
Vedem de aici că Domnul Isus vrea să-l aducă pe om înapoi la starea primară, sau la bunătatea originară. Căci, dacă omul este bun, indiferent câte greșeli ar avea soția lui, el n-ar pune-o în stradă! Un om bun rămâne credincios soției lui și-i acordă bunătatea până la moarte! Să ne amintim din nou de Osea, de soția lui infidelă și de bunătatea generoasă a lui Osea!
A patra modificare. Se referă la jurămintele pe care le foloseau evreii din vremea Domnului Isus ca să convingă pe alții că spun adevărul. Ei se jurau că spun adevărul și se jurau pe cer, pe Templu, pe altar, etc. Dar ei intenționau să și mintă. Atunci au dezvoltat un fel de ”teoria jurămintelor”: când te juri pe anumite lucruri, trebuie să spui adevărul; când juri pe alte lucruri, acelea nu te leagă și deci poți spune minciuna în ciuda jurământului. Punctul esențial aici este că acești oameni intenționau ca uneori să mintă, și să-și acopere minciuna cu jurăminte. Domnul Isus ne-a spus deja în fericirea a patra că trebuie să fim flămânzi și însetați după dreptate, care include și corectitudinea, cinstea, spunerea adevărului. Acum El întărește această poruncă spunându-ne că orice intenție de a spune minciuni trebuie să dispară din noi și, deci, ”da” al nostru să fie întotdeauna ”da” și ”nu” al nostru să fie întotdeauna ”nu”. El adaugă că tot ce adăugăm la da și la nu ”vine de la Cel rău”. Adaosurile s-au făcut fiindcă exista intenția de a minți. Domnul Isus explică cu altă ocazie că ”Diavolul este mincinos și tatăl minciunii”(Ioan 8:44). Când ai în tine intenția de a minți, inima ta este deja cuprinsă de Cel rău. Și aici, problema este în inimă.
A cincea modificare. Legea mozaică limita răzbunarea la a-i face celui ce ți-a făcut rău, numai cât ți-a făcut el: dacă ți-a scos un dinte, să nu-i scoți doi, ci numai unul, etc. Și aici problema este în final o problemă de inimă. Dacă inima ta este plină de bunătatea generoasă a lui Dumnezeu, tu nu vei întoarce rău pentru rău, ci vei răspunde cu bunătate și vei birui răul prin bunătate.
A șasea modificare. Evreii din vremea Domnului Isus aveau un dicton: ”Să iubești pe aproapele tău și să urăști pe vrăjmașul tău”. Există texte în Vechiul Testament care par a justifica ura față de dușmani. Evreii își justificau ura prin aceste texte. Domnul Isus răstoarnă totalmente această atitudine și ne spune:
”Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blestemă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc” (Matei 5:44).
Domnul Isus Își justifică această cerere extraordinară prin exemplul lui Dumnezeu. În bunătatea Lui generoasă, El dă căldură și dă ploaie nu numai celor buni, ci și celor răi. El culminează totul cu cea mai înaltă poruncă ce a fost formulată vreodată: ”Voi fiți dar desăvârșiți, după cum și Tatăl vostru Cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48).
Să ne uităm acum din nou la atitudinea Domnului Isus față de poruncile din legea lui Moise.
Poruncile ”Să nu ucizi” și ”Să nu comiți adulter” le transferă din exterior în interior, de pe tablele de piatră în inimă și le adâncește, transformându-le în ”Să nu lași mânia să-ți cuprindă inima” și ”Să fii strict cu privirile tale”.
Porunca cu privire la certificatul de divorț arată cât de rea este inima umană și Domnul Isus ne cheamă la bunătatea care ne face să ne iubim soția și soțul până la moarte.
Porunca cu privire la ținerea jurămintelor Îi dă Domnului Isus prilejul să ne spună că adevărul trebuie să fie în inimă, să fie în intenție și în pasiune, ca să ajungem oameni cunoscuți ca spunând intotdeauna numai adevărul.
Porunca mozaică despre limitarea răzbunării Îi creează Domnului Isus platforma de pe care să înceapă să ne vorbească despre bunătatea prin care biruim răul care ni se face.
Teoria evreilor despre ura față de dușmani Îi dă Domnului Isus prilejul să ne învețe și mai profund despre bunătatea lui Dumnezeu față de cei răi și să ne ceară să fim ca El și astfel să ne iubim dușmanii.
Cu învățăturile acestea, Domnul Isus face tranziția de la vechiul Legământ cu poruncile Lui exterioare la noul Legământ în care El ne pune poruncile Lui în lăuntru, în inimă. Dacă Îl lăsăm să o facă, ajungem să constatăm că am primit o inimă nouă!
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen