Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Freitag, 13. Juli 2012

DEMASCAREA "PÂRÂŞULUI FRATILOR" de FRANCIS FRANGIPANE

DEMASCAREA "PÂRÂŞULUI FRATILOR"

de FRANCIS FRANGIPANE

PREFAŢA

Broşura de faţă este rezultatul a trei articole cu tema pârâşului fraţilor. Noi credem că Domnul Isus vrea ca această influenţă demonică să fie ştearsă din gândirea Bisericii. Casa Domnului trebuie să se numească Casă de Rugăciune, nu de vânare a greşelilor. Scopul nostru este ca această broşură să promoveze intenţia Domnului Isus privind Biserica Sa şi unitatea între toţi creştinii bazată pe dragoste.

Capitolul I

DEMASCAREA "PÂRÂŞULUI FRATILOR"

Mai multe biserici au fost distruse de pârâşul fraţilor şi de acţiunea sa de vânare a greşelilor, decât din cauza imoralităţii sau a folosirii greşite a fondurilor bisericii. Atât de răspândită este această influenţă în societatea noastră încât, printre mulţi, vânarea greşelilor este înălţată la statutul de "lucrare"! Totuşi, Domnul promite că în Casa Sa, în loc să ne acuzăm unul pe altul, ne vom ruga, şi în loc să ne vânăm greşelile ne vom iubi cu o dragoste care acoperă o mulţime de păcate.

SATAN VREA SĂ-ŢI BLOCHEZE CREŞTEREA SPIRITUALĂ

Acest capitol este scris cu scopul de a demasca activitatea pârâşului fraţilor printre creştinii născuţi din nou. Există oameni care cad în capcana ocultismului unde sunt implicate controlul minţii şi decepţia, dar noi nu ne vom preocupa de astfel de probleme în acest studiu. Mai degrabă scopul nostru este să vedem Trupul viu al lui Cristos eliberat de întăriturile vânării greşelilor şi să ne întoarcem inimile spre rugăciune.

Când apare o nouă cercetare a Domnului, Satan ori o ascunde, ori îşi trimite o armată de demoni vânători de greşeli împotriva bisericii. Scopul acestui asalt este să distragă atenţia credincioşilor de la desăvârşirea lui Cristos şi să-i îndrepte spre imperfecţiunile celor din jur.

Sarcina duhului de vânare a greşelilor este să atace relaţiile la toate nivelele. Atacă familii, biserici şi asociaţii interconfesionale, căutând să producă sciziuni ireparabile în cadrul unităţii. Deghizându-se în putere de discernământ, acest duh va influenţa părerile noastre despre ceilalţi, transformându-ne în oameni critici, gata să judecăm. În consecinţă, toţi trebuie să ne analizăm atitudinea faţă de cei din jur. Dacă gândurile noastre nu sunt de "credinţa ce lucrează prin dragoste", trebuie să fim conştienţi că ne putem afla sub atac spiritual.

Demonul vânării greşelilor îi face pe oameni să petreacă zile şi chiar săptămâni dezgropând greşeli sau păcate de mult apuse din viaţa liderilor sau a bisericii. Oamenii ţinuţi în captivitatea acestui duh amăgitor devin "cruciaţi", duşmani incorigibili ai foştilor lor confraţi. În majoritatea cazurilor, lucrurile pe care le consideră greşite sau lipsuri sunt tocmai zonele în care Dumnezeu doreşte să-i aducă pentru a mijloci, şi ceea ce ar putea fi o posibilitate de creştere spirituală şi împlinire a nevoilor, se transformă într-o ocazie de poticnire şi de retragere. Cu adevărat, critica lor este o perdea de ceaţă pentru o inimă nededicată rugăciunii şi o lipsă a dorinţei de slujire.

Faptul că cineva vrea să descopere imperfecţiunile păstorului sau ale bisericii nu este un semn de spiritualitate. Într-adevăr putem găsi greşeli în biserică încă înainte de a deveni creştini. Dar ceea ce facem cu ceea ce vedem este măsura maturităţii noastre în Cristos. Amintiţi-vă, când Isus a văzut starea omenirii, El "S-a dezbrăcat de Sine Însuşişi a luat chip de rob... S-a făcut ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce" (Filipeni 2:7-8). El şi-a dat viaţa pentru a lua păcatul, nu doar a judecat.

NIMENI NU E SCUTIT

Există o oarecare consolare în faptul că Cristos Însuşi n-a putut satisface "standardele" acestui duh care a vorbit prin farisei. Ei au găsit păcat şi în El.

Dacă tu personal nu l-ai ascultat şi nu ai discutat cu cel pe care-l critici, cum poţi fi sigur că nu îndeplineşti rolul pârâşului fraţilor? Chiar "Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?"(Ioan 7:51).

Scopul celui rău în acest atac este de a discredita mesajul celui pe care-l critici. Am ascultat zeci de păstori aparţinând unor confesiuni diferite. Sincronizarea acestui atac asupra bisericilor respective s-a produs întotdeauna înainte sau imediat după o realizare semnificativă a bisericii. Atacul neoprit al acestui demon a stopat întotdeauna înaintarea bisericii.

Când duhul acesta se infiltrează în mintea unei persoane, acuzaţiile sale vin cu atâta intensitate şi intimidare încât chiar şi cei care ar trebui "să ştie mai bine" sunt zăpăciţi şi apoi seduşi de influenţa sa. Aproape toţi cei implicaţi îşi iau ochii de la Isus şi se concentrează asupra "problemelor", ignorând în timpul controversei faptul că Isus se roagă de fapt ca trupul Său să devină una. Înşelaţi de acest demon, acuzaţiile şi contra acuzaţiile străbat sufletul comunităţii, semănând suspiciune şi frică în rândul oamenilor. Biserica este astfel devastată, în timp ce descurajarea se extinde şi încearcă să distrugă pastorul şi familia sa, sau alţi slujitori ai Domnului din biserică.

Aproape fiecare lucrător ce citeşte aceste rânduri a experimentat atacul duhului de vânare a greşelilor la un moment dat. Fiecare a cunoscut tristeţea de a încerca să îndepărteze acest duh acuzator care se manifestă prin bârfă în biserica locală: prietenii de încredere par distanţi, relaţiile stabile se clatină iar viziunea bisericii se consumă prin dezbinări şi inactivitate.

Totuşi, duşmanul despre care vorbim nu se limitează la atacuri asupra bisericii locale. Atacurile sale sunt deopotrivă la nivelul unui întreg oraş sau al unei ţări. Mulţi editori s-au îmbogăţit vânzând cărţi defăimătoare comparabile cu articolele de scandal din ziare.

Da, în unele biserici au existat păcate grave, dar există moduri biblice de a le corecta, căi care duc la vindecare, nu la distrugere! Există persoane în drept în cadrul unei biserici sau asociaţii locale care pot analiza disputele în mod confidenţial. În loc de a proceda astfel, liderii religioşi provoacă alţi lideri; scrisori şi casete cu o atitudine critică faţă de diferite lucrări circulă ca un venin prin trupul lui Cristos - şi cu câtă lăcomie înghite Biserica Mântuitorului toate acestea!

Pentru a nu-şi demasca natura diabolică a activităţii sale vânătorul de greşeli îşi va îmbrăca deseori critica în haine religioase. Sub pretextul protejării turmei de o eroare doctrinară "de ţânţar", o forţează să înghită o eroare "de cămilă" printr-o corectare lipsită de dragoste. Încercând să corecteze greşeli ale Scripturii, prin însăşi metoda folosită, violează principiile Scripturii. Unde este "duhul blândeţii" despre care vorbeşte Pavel în Galateni 6:1, smerenia de a "lua seama la tine însuţi, ca să nu fi ispitit şi tu". Unde este motivaţia dragostei de a restaura pe cel căzut?

În majoritatea cazurilor, persoana bănuită de "a fi greşită" nu a fost nici măcar contactată înainte ca pretinsele ei greşeli să intre în gura bisericilor din oraş. Doar apoi, după ce defăimarea a fost dată publicităţii, persoana în cauză devine conştientă de pretinsele-i greşeli. Fraţilor, duhul din spatele unor astfel de acuzaţii trebuie cercetat, pentru că motivaţia sa nu este de a restabili şi vindeca, ci de a distruge!

EXEMPLUL LUI ISUS

Biserica are nevoie de corectare, dar mustrarea trebuie să aibă modelul lui Isus şi nu cel al pârâşului fraţilor. Când Isus a mustrat bisericile din Asia (Apocalipsa 2,3), şi-a amestecat dojana cu laudă şi promisiuni, şi-a amestecat dojana cu laudă şi promisiuni. Şi-a reasigurat bisericile că Vocea care le vorbea despre păcate era chiar Vocea care le-a inspirat virtutea. Doar după ce le-a încurajat, le-a şi corectat. Chiar şi când o biserică a alunecat în păcat, cum a fost cazul a două din cele şapte biserici, Cristos le-a oferit încă har pentru a se schimba. Cât de răbdător a fost Isus! l-a dat chiar şi Isabelei 'Vreme să se pocăiască". (Apocalipsa 2:20-21). După ce a dojenit o biserică, ultimele Sale cuvinte nu erau de condamnare, ci promisiuni.

Nu aşa lucrează El cu fiecare dintre noi? Chiar şi în cazul unei mustrări serioase, vocea lui Isus este întotdeauna "plină de har şi adevăr"(Ioan 1:14). Isus le-a spus oilor "...pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el"(Ioan 10:4-5). Fiţi atenţi, dacă mustrarea sau corectarea nu oferă harul restaurării, nu e vocea Păstorului. Dacă eşti una din oile lui Cristos, vei fugi de ea.

ARMELE DUŞMANULUI

Pentru a găsi acuzaţii împotriva bisericii, e important de observat, duşmanul trebuie să-şi ia aceste acuzaţii din iad. Dacă noi ne-am pocăit de păcatele comise, în cer nu mai există o evidenţă a păcatelor sau greşelilor noastre. Aşa cum este scris: "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!"(Romani 8:33). Isus nu ne condamnă, ci se afla la dreapta Tatălui mijlocind pentru noi. Haideţi aşadar să dăm în vileag armele vânătorului de greşeli.

Prima armă sunt păcatele noastre prezente. Faptul că nu ne pocăim atunci când Duhul Sfânt doreşte să ne corecteze îi dă posibilitatea acuzatorului să ne condamne. Vocea duşmanului nu oferă speranţă nici nu extinde harul pentru a ne pocăi. Seamănă cu vocea lui Dumnezeu, iar noi ne simţim vinovaţi de comiterea "unui păcat de neiertat". Modul în care îl putem birui pe duşman în această zonă este să-l dezarmăm printr-o pocăinţă sinceră, privind încă o dată la răscumpărarea lui Cristos ca justificarea neprihănirii noastre.

Totuşi, Satan nu încearcă doar să ne acuze pe noi ca indivizi, ci să pătrundă în mintea noastră, introducând critică şi condamnare la adresa celorlalţi. În loc să ne rugăm unul pentru celalalt, reacţionăm firesc împotriva ofenselor. Răspunsurile noastre lumeşti sunt apoi cu uşurinţă manipulate de duhul vânător de greşeli. Astfel, învăţând să ne rugăm unul pentru celălalt în loc să ne urmărim unul pe altul, câştigăm bătălia împotriva pârâşului fraţilor. Trebuie să învăţăm să iertăm în acelaşi fel în care Cristos ne-a iertat. Dacă cineva şi-a plâns păcatul, trebuie să exersăm aceeaşi atitudine de "iertare divină" care există în cer. Când răspândim mireasma lui Isus îl biruim pe acuzator; Cristos a murit pentru păcătoşi ca un miel; El mijloceşte ca un preot pentru cei păcătoşi.

A doua armă pe care acest demon o foloseşte împotriva noastră sunt greşelile noastre din trecut şi deciziile greşite. Fiecare dintre noi manifestăm o predilecţie înnăscută pentru ignoranţă. Nu trebuie să citim mult din istoria sfinţilor pentru a descoperi ca ei n-au fost aleşi pe baza propriei lor înţelepciuni. Cu adevărat, toţi facem greşeli. Sperăm că până la urmă, am învăţat cel puţin din ele şi datorită lor ne-am smerit. Totuşi, acest demon vânător de greşeli ne readuce în minte greşelile trecute, criticându-ne eforturile de a face voia Domnului, ţinându-ne astfel legaţi de trecut. Când duşmanul ne provoacă unul împotriva celuilalt, primul rezultat este gelozia sau frica. Siguranţa noastră în viaţă pare ameninţată de succesul celuilalt. Pentru a ne justifica poate propriile căderi şi nereuşite, amplificăm neajunsurile din trecutul celorlalţi. Cu cât creşte gelozia noastră, cu atât acest demon ne exploatează gândurile până când nimic cu privire la o persoană sau biserică nu mai pare corect.

În stadiul final, realizăm de fapt o campanie împotriva sa. Nici o scuză nu ne mai satisface. Suntem convinşi ca acel om e amăgit şi periculos şi credem că e de datoria noastră să îi prevenim pe ceilalţi. Totuşi adevărul e că persoana care e controlată de demonul vânător de greşeli este ea însăşi amăgită şi periculoasă. Deoarece propriile sale gânduri răzvrătite de gelozie şi critică au făcut ca din lucruri minore să se ridice ziduri între membrii trupului lui Cristos.

Din păcate, deseori liderii care şi-au pierdut din intensitatea dragostei dintâi, devin cei mai aprigi persecutori ai celor care sunt conduşi de Duhul Sfânt. Ucenicii lui Cristos vor fi persecutaţi, dar nu putem găsi nici un suport biblic pentru ca creştinii să fie persecutorii altor creştini. Persecuţia este o faptă a firi. "Şi cum s-a întâmplat atunci, că cel ce se născuse in chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul tot aşa se întâmplă şi acum" (Galateni 4:29). Uimitor, cei care îi persecută pe alţii cred deseori că aduc "o slujbă lui Dumnezeu"(Ioan 16:2).

Pentru a înfrânge acest duşman trebuie să creăm o atmosferă de har între noi, ca şi credincioşi, şi între noi ca şi biserici. Ca şi Tatăl care ne-a dat viaţa, noi trebuie să căutăm ca toate lucrurile să lucreze spre bine. Dacă cineva se poticneşte, fără falsă ipocrizie, trebuie să-i venim în ajutor pentru că suntem "mădulare unii altora"(Efeseni 4:25). Aşa după cum e scris "Nici unul din noi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul" (Leviticul 18:6). Suntem o familie, fii ai unui singur Tată „... Să nu descoperi goliciunea; căci goliciunea lor este goliciunea ta"(v.10). Chiar şi în Vechiul Legământ, era împotriva legii să faci publică greşeala cuiva. Dragostea găseşte o cale de mântuire prin acoperirea multor păcate.

UNDE SE ADUNĂ VULTURII

Acuzatorul mai are încă o armă în arsenalul său şi o foloseşte cu viclenie. Există momente în umblarea noastră cu Dumnezeu când, pentru a aduce mai multă roadă, Tatăl ne curăţeşte (Ioan 15). Aceasta este o perioadă de pregătire, scopul Domnului fiind de a ne da o nouă putere în lucrare. În acest timp, Dumnezeu cere un nou nivel de predare şi o nouă răstignire a firii. Deseori este o perioadă de umilinţă şi testare, pentru a ne vedea goliciunea şi ineficienţa, în timp ce Dumnezeu ne face tot mai dependenţi de El. Poate fi un moment îngrozitor, când starea noastră este expusă în mod vizibil.

Din nefericire, această stare de slăbiciune este cunoscută nu numai de cei credincioşi, ci apare frecvent în faţa bisericilor şi înaintea autorităţilor. Duhul vânător de greşeli şi cei care au ajuns să gândească la fel ca el, găsesc în vulnerabilitatea persoanei pe care o acuză oportunitatea de a o distruge.

În repetate rânduri, ceea ce altădată era dătător de viaţă devine un sicriu al morţii. Cei care înainte aveau darul unor viziuni profetice clare şi puternice sunt zdrobiţi şi abandonaţi, rupţi din mijlocul poporului care ar fi trebuit să-i sustină în rugăciune până la capăt. În acest atac vânătorul de greşeli are cea mai mare putere de distrugere. De aceea acest demon distruge lucrările mature şi pe cei ce-şi pregătesc bisericile pentru război spiritual.

Vânătorii de greşeli şi cei ce bârfesc sunt deja plantaţi în biserică - poate chiar tu eşti unul din cei care le practici. Când Dumnezeul cel Viu îl va face pe păstorul tău mai dependent de El, ca să păstorească după scopul Lui, îi critici tu aparenta lipsă de ungere sau călăuzire? Deşi ei nu te-a lăsat în momentele tale grele, îl părăseşti tu acum, când credinţa ta ar putea fi chiar încurajarea de care are nevoie pentru a se preda total înaintea crucii?

Cei care simpatizează cu pârâşul fraţilor împlinesc citatul din Matei 24:28 "Oriunde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii." Calomnia acestor oameni asemuiţi cu vulturii hrăneşte natura lor josnică, pentru că ei caută ceea ce este mort într-o biserică, ei sunt atraşi de ceea ce e pe moarte.

Până la urmă, aceşti vânători de greşeli, ca şi vulturii pleacă, căutând instinctiv să se pună în dezacord cu o altă biserică. "Ei sunt nişte cârtitori, vânând greşeli... cei care produc dezbinări"'(Iuda 16-19). Ei îşi lasă în urmă fosta comunitate profund rănită, în conflict, un pastor profund întristat sau descurajat. În curând, ei se alătură unei alte biserici şi, cu timpul, Dumnezeu începe să lucreze în inima acestui nou pastor. Încă o dată duhul vânător de greşeli se manifestă prin ei, poziţionându-se strategic pentru a distruge o altă biserică.

Astăzi, Dumnezeu caută să îşi ridice lucrătorii Săi, cu autoritate şi putere crescândă. La începutul perioadei lor de creştere, le vom uda noi uscăciunea cu rugăciunile noastre, sau vom fi vulturii care le vom devora faptele firii care mor pe rând în viaţa lor?

CUM SĂ CORECTEZÎ GREŞEALA

Când apare acuzatorul, aduce cu el situaţii denaturate şi condamnare. Cei înşelaţi de acest duh nu caută niciodată virtuţile din organizaţia sau persoana pe care o atacă. Cu acelaşi elan cu care vânătorul de greşeli caută să dezgroape păcatul, cei care vor birui acest duşman trebuie să caute sincer inima lui Dumnezeu şi chemarea Sa faţă de cei pe care îi mustră.

Astfel, adevărata mustrare se va face cu un duh blând, nu cu răzbunare. Şi oare nu sunt cei pe care căutăm să-i corectăm ucenicii lui Isus? Nu sunt moştenirea Lui? E posibil ca lucrările faţă de care suntem invidioşi şi critici să fie chiar lucrările lui Cristos! Totodată, haideţi să ne punem următoarele întrebări: De ce ne-a ales pe noi Dumnezeu să aducem mustrarea lui? Umblăm noi după modelul lui Cristos? Suntem noi perfecţi?

Acestea sunt întrebări importante pentru că înainte de a fi uns cu autoritatea lui Cristos să mustri, trebuie să ne apropiem de oameni cu dragostea lui Cristos. Dar, dacă suntem supăraţi, mâniaţi sau invidioşi pe celălalt, nici măcar nu mai putem să ne rugăm corect pentru acea persoană, cu atât mai puţin să-l mustrăm. Isus, Leul din tribul lui Iuda, a fost considerat demn de a aduce judecata datorită virtuţii naturii Sale: a fost un Miel înjunghiat pentru păcatele omenirii.

Dacă nu suntem gata să murim pentru oameni, nu avem nici un drept să-i judecăm.

Cei care încearcă să justifice faptul că părăsesc o biserică, nu trebuie s-o facă pur şi simplu prin a găsi greşeli. Ci mai bine e să comunicăm deschis cu liderii. Atitudinea noastră trebuie să fie una de rugăciune şi dragoste, lăsând binecuvântarea pentru ceea ce am câştigat prin timpul petrecut în biserică. Dacă într-adevăr există păcat în acea lucrare, trebuie să discutăm cu autorităţile bisericeşţi din oraş şi să lăsăm situaţia în mâna lor.

În plus, liderii locali trebuie să fie în părtăşie unii cu alţii şi niciodată să nu-şi bazeze părerile despre o altă biserică pe mărturia unei persoane care tocmai a părăsit-o. Dacă oamenii care se alătură bisericii noastre poartă o rădăcină de amărăciune împotriva fostei lor comunităţi, acea rădăcină va da roade în propria noastră biserică şi mulţi vor fi înşelaţi. Aşadar, indiferent de cât de mult aveţi nevoie de "noi membri", nu vă zidiţi niciodată comunitatea pe indivizi care nu s-au împăcat cu foştii lor confraţi.

Într-adevăr, Cuvântul Domnului adresat nouă este că în Casa Domnului critica trebuie să fie înlocuită prin rugăciune şi vânătoarea de greşeli eliminată printr-o dragoste iertătoare. Unde există greşeală, noi trebuie să mergem cu dorinţa de restaurare. Unde sunt doctrine greşite, să căutăm să menţinem un duh blând pentru a-i corecta pe cei ce sunt în opoziţie.

Doamne Isuse, iartă-ne pentru lipsa noastră de rugăciune şi slăbiciunea dragostei noastre. Stăpâne, vrem să fim asemenea Ţie. Când observăm o nevoie, în loc să o criticăm, ajută-ne să ne sacrificăm pentru a o împlini, Doamne, eliberează biserica Ta de acest duh demonic vânător de greşeli! în Numele lui Isus. Amin.

Capitolul II

DREGĂTORIIDE SPĂRTURI

"Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit „Dregător de spărturi", „Cel ce drege drumurile, şi face ţara cu putinţă de locuit."(Isaia 58:12)

ADUNAREA SFINŢILOR

Majoritatea creştinilor adevăraţi împărtăşesc doctrina numită răpirea bisericii (1 Tesaloniceni 4:16,17). Atunci când studiem şi discutăm în jurul acestui eveniment, vedem că Scriptura ne asigură că va fi înainte de a doua venire a lui Isus Cristos. Totuşi, înainte de răpire va exista un timp de har nemaipomenit când Biserica vie a lui Isus Cristos, va fi ca o mireasă ce se pregăteşte de nuntă (Apocalipsa 19:7). În această perioadă de pregătire, cei care sunt vii în Cristos vor atinge un nivel de sfinţenie şi neprihănire comparabil cu cel în care Isus Însuşi a umblat (I Tesaloniceni 3:11-13; Efeseni 5:26-27: Filipeni 1:9-10).

Rezultatul acestui nou nivel de sfinţenie va fi un nou nivel de unitate. Vânătoarea de greşeli şi clevetirea vor dispare. În locul lor va fi mijlocire şi dragoste. Sfinţenia se va întoarce în biserică. Aceasta însemnă că ambiţia şi diviziunile pe care le vedem astăzi între biserici vor fi considerate păcate, pe care pocăinţa le va curăţi înainte ca Isus să vină din nou.

Adevărul acestui mesaj trebuie să fie clar înţeles, pentru că majoritatea creştinilor consideră unitatea în interiorul trupului de neconceput înainte de venirea lui Isus. Ei nu au învăţat să discearnă sau să lupte împotriva duhului lui Anticrist, ceea ce i-a determinat pe credincioşi să accepte rivalitatea şi sectarismul în biserică. Biserica răpită la sfârşit va fi o biserica fără rivalitate şi divizări fireşti.

În timpul răpirii trupurile noastre vor fi schimbate. Dar caracterul nostru, adică esenţa a ceea ce am devenit, va rămâne intact. Nu vor exista regrete sau mirarea cum de au reuşit "cei din acea biserică", pentru că mireasa va fi o biserică unită prin dragoste, întâlnindu-se în locuri diferite, dar slujind unicului Domn. Adevăraţii ucenici ai Domnului Isus vor fi cunoscuţi după dragostea lor puternică şi sfântă unul faţă de altul - nu doar în cadrul comunităţii lor, ci interconfesional.

Este foarte semnificativ faptul ca termenul scriptural pentru răpire este "strângerea laolaltă"(2 Tesaloniceni 2:1, Matei 24:31). Ceea ce se va consuma la urmă în strângerea noastră laolaltă (fizic) pentru Domnul va fi accelerat de strângerea laolaltă spirituală a trupului Său de pe pământ. În legătură cu "...sfârşitul veacului" Isus ne-a învăţat că "peştele cel mai bun " va fi "ales în vase"(Matei 13:48). Şi în contextul războiului spiritual, Isus ne-a avertizat"... cine nu strânge cu mine risipeşte"(Matei 12:30).

Această împărţire, procesul de separare în turma Domnului, a durat prea mult. Isus doreşte din inimă să aducă vindecare şi unitate în trupul Său. În aceasta privinţă, Dumnezeu a dat un avertisment sumbru prin profetul Ieremia. El a spus "Vai de păstorii care nimicesc şi risipesc turma păşunii Mele" (Ieremia 23:1). Isus nu se bucură de neînţelegerile fireşti din interiorul trupului Său! Cu adevărat, va exista un timp al judecăţii care va veni în curând şi în care Domnul va pedepsi acei păstori care continuă să-şi construiască propriile împărăţii fără să-şi unească eforturile pentru a o zidi pe a Sa. Acestora el le spune "Vă voi pedepsi din pricina răutăţii faptelor voastre" (Ieremia 23:2).

În capitolul 10 din Evanghelia după Ioan, Domnul îşi dezvăluie planul: şi va fi "o turmă şi un Păstor"(v.16). El ne arată că natura lupului este de a răpi oile şi a le împrăştia şi oamenii răi fac ca împrăştierea să aibă loc. Dar promisiunea pentru oile Sale este aceasta: "Şi Eu Însumi voi strânge rămăşiţa oilor Mele... şi vor creşte şi se vor înmulţi. Voi pune peste ele păstori care le vor paste; nu le va mai fi teamă... şi nu va mai lipsi nici una din ele"(Ieremia 23:3-4). Păstorii bisericii creştine de pe urmă vor fi subordonaţi Domnului Isus: ei vor fi unşi pentru a strânge rămăşiţa Sa şi această ungere va aduce "creştere şi înmulţire."

Într-adevăr, chiar acum, smerindu-ne şi supunând inimile noastre voii Sale, participăm la această "strângere laolaltă". Şi acest proces va creşte în mod continuu până când barierele dintre fraţi vor fi dărâmate de natura învingătoare a dragostei lui Cristos. Înainte ca Isus să vină din nou, vom fi cu adevărat " o turmă şi un Păstor". Vom fi o comunitate sfântă şi fără prihană, întâlnindu-ne în locuri diferite dar botezaţi într-un singur trup.

NU CRITICA SPĂRTURILE, REPARĂ-LE!

"Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Vai de prorocii fără minte, care umblă după duhul lor şi nu văd nimic! Prorocii tăi, Israele, sunt ca nişte şacali în mijlocul dărâmăturilor! Voi nu v-aţi suit înaintea spărturilor, n-aţi înconjurat cu zid casa lui Israel, ca să rămâneţi tari în luptă, în ziua Domnului"( Ezechiel 13: 3-5).

Dumnezeu are nevoie de oameni care, în momentul când văd o spărtură în zidul bisericilor din oraş, vor zidi zidul, aşa încât biserica să rămână tare în ziua bătăliei. În fiecare sat sau oraş avem nevoie şi de celelalte biserici, dacă vrem să stăm tari în ziua bătăliei.

Poate că gândeşti: "Nu înţelegi, am o descoperire cu privire la lucrarea lui Dumnezeu de la sfârşitul timpurilor. Aceste biserici nu prea cred în Isus." Scriptura ne spune următoarele "... fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare" (Evrei 7:7). Dacă eşti într-adevăr "mai mare", vei căuta modalităţi prin care să fii o binecuvântare pentru alte biserici. Dragostea ta, de natură divină, va îndepărta frica. Şi vei simţi cu adevărat povara de a vedea întregul trup al lui Cristos răscumpărat, nu doar comunitatea ta. În adevăr Isus a spus că cel mai mare va fi "...slujitorul tuturor" (Marcu 9:35; Matei 23:11).

Dacă o biserică din satul sau oraşul tău îl mărturiseşte pe Isus, aveţi nevoie una de alta şi trebuie să vă slujiţi unii pe alţii pentru a împlini lucrarea lui Isus în acel loc. Adunându-vă la rugăciuni zilnice sau săptămânale, veţi fi surprinşi cum Domnul îşi pregăteşte poporul. Nu veniţi cu o atitudine de a învăţa sau conduce, ci cu dragoste şi slujire. În felul aceasta, Dumnezeu nu caută lideri, ci ucenici ai Domnului Isus Cristos.

Dacă noi nu ne conformăm voii Sale, nu vom putea rămâne tari în faţa duşmanului. Într-adevăr, zilele pe care le trăim nu sunt zile de pace, ci de război. Dumnezeu ne adună laolaltă nu doar pentru El ci, şi unul pentru celalalt, şi totodată împotriva forţelor spirituale ale răului din orice loc. Aşadar, spărturile dintre noi trebuie reparate, zidurile reconstituite şi trebuie să învăţăm să stăm tari împreună în ziua Domnului.

FIŢI VOI POPORUL

Nu trebuie să faci o facultate pentru a găsi greşeli în biserici. De fapt, dacă îţi aminteşti, puteai găsi greşeli în biserică şi înainte de a fi creştin. Dar dacă vrei să fi ca şi Cristos, trebuie să mori pentru păcatele poporului. Trebuie să fii un mijlocitor care "stă în spărtură".

"Spărtură" este distanţa dintre modul în care lucrurile sunt acum şi modul în care ele ar trebui să fie. Stai în acel loc, înlătură pârâşul fraţilor şi mijloceşte! Ai văzut ceva greşit? E doar pentru că Isus vrea ca tu să stai în spărtură şi să vezi cum se schimbă lucrurile. Acesta este singurul motiv pentru care ai văzut greşeala.

Unii dintre noi strigăm de ani de zile:" unde sunt oamenii care să ne conducă în plinătatea lui Cristos?". Am pornit de la ideea că Dumnezeu se gândeşte la alţii pentru împlinirea scopurilor sale. Dar ceea ce spune Dumnezeu este: "Fiţi voi oamenii pe care alţii îi aşteaptă". Fiţi voi făcători de pace, fiii lui Dumnezeu care aduc vindecare şi ordine în biserica Sa.

Responsabilitatea cade pe fiecare dintre noi. Există o mare lucrare ce ne aşteaptă şi chiar Domnul Însuşi a promis: "Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune; vei fi numit "Dregător de spărturi", "Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit" (Isaia 58:12). Haideţi să ne dedicăm vieţile credinţei că în timpul vieţii noastre, pe acest pământ şi în comunităţile noastre, biserica vie a lui Isus Cristos va fi restabilită, unită şi sfântă!

Doamne Isuse, iartă-ne pentru lipsa noastră de veghere. Iartă-ne că atunci când am văzut spărturile, greşelile din viaţa fraţilor noştri şi din biserică, le-am criticat. Iartă-ne că am crezut că alţii trebuie să stea în spărtură şi să dreagă spărturile. Vreau să renunţ la poziţia mea critică şi pasivă şi vreau să mă pun în spărtură, să dreg spărturile pe care mi le-ai arătat, ştiind că este de datoria mea să fac acest lucru, din dragoste pentru Tine şi Biserica Ta.

Ajută-mă Doamne. Amin.

Capitolul III

NIMICIREA PÂRÂŞULUI FRAŢILOR

Cineva se poate întreba: "Cum va veni împărăţia lui Dumnezeu şi ce fel de oameni vor locui în ea?" Împărăţia lui Dumnezeu va fi văzută în oameni motivaţi de dragoste, care cunosc puterea rugăciunii. Când aceştia vor vedea o nevoie, în loc să se judece unul pe altul, ei vor mijloci până când vor fi uniţi în toate aspectele în El, care este Capul.

VIE ÎMPĂRÂŢIA TA

"Acum a venit mântuirea, puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Cristosului Lui; pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos"(Apocalipsa 12:10).

Va exista un anumit moment când răscumpărarea, puterea şi împărăţia lui Dumnezeu, împreună cu autoritatea lui Cristos, va fi manifestată pe pământ. Aşteptând răbdători împlinirea acestui eveniment extraordinar, duhul acestei realităţi veşnice poate fi oricând la îndemâna unui popor hotărât să se elibereze de critică şi vânare de greşeli, îndreptându-şi atenţia înspre puritate, dragoste şi rugăciune unul pentru celălalt.

Există proceduri lăsate de Dumnezeu ca să aplici disciplina într-o biserică. Acestea trebuie făcute de "voi, care sunteţi duhovniceşti... cu duhul blândeţii. Şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fi ispitit şi tu" Motivaţia ta trebuie să fie "să ridici" un asemenea om (Galateni 6:1). Totuşi învinuirile împotriva unui lider sau prezbiter nu trebuie să fie primite dacă nu sunt făcute pe baza a doi sau trei martori (1 Timotei 5:19). "Martorii" despre care se vorbeşte aici sunt aşa-numiţii martori oculari, nu martori prin duhul, cei care văd dincolo de faptele vizibile. Prea adesea, aceşti pretinşi "martori" sunt trimişi de iad să distrugă armonia unei biserici cu zvonuri şi clevetiri.

Când modul biblic de corectare şi disciplină este ignorat, se deschide poarta către vânarea de greşeli, critică şi judecată, care sunt indicii că "pârâşul fraţilor" atacă biserica. Acolo unde aceste păcate operează, atingerea Duhului Sfânt se manifestă restrictiv: naşteri din nou puţine, putere minimă şi autoritate spirituală paralizată. O astfel de biserică se afla într-un real pericol.

Pentru a fi cu adevărat uns să aduci îndreptarea lui Cristos unei biserici, trebuie să fii călăuzit de motivaţiile lui Cristos. Biblia e clară, Isus "a înviat şi mijloceşte pentru noi"(Romani 8:34; Evrei 7:25). Dumnezeu nu ne cheamă să ne judecăm unul pe altul, ci să ne rugăm unul pentru celălalt. Dacă observăm o nevoie în trupul lui Cristos, trebuie să mijlocim, nu doar să criticăm. Modelul nostru trebuie să fie să-l urmăm pe Cristos în a zidi şi a ierta, nu să-l imităm pe pârâşul fraţilor prin a găsi greşeli.

Cu mulţi ani în urmă am făcut parte dintr-o organizaţie creştină naţională care a avut o viziune clară din partea lui Dumnezeu, dar cu toate acestea au existat probleme serioase. Pe atunci eram pastorul unei biserici mici şi am simţit că poate ar fi bine să părăsim această grupare din cauza a ceea ce era greşit. Împreună cu biserica am început o perioadă de patruzeci de zile de post pentru a ne apropia de Dumnezeu. La sfârşitul acestei perioade am făcut o "listă" a cererilor şi punându-le în faţa lui Dumnezeu m-am rugat (cumva sigur de mine): "Doamne, uită-te la greşelile din aceşti oameni. Arată-ne, Doamne, ce trebuie să facem?"

Imediat Domnul a răspuns: „Ai văzut aceste lucruri?"

„Da, Doamne", am răspuns, „le-am văzut păcatele."

La aceasta El a răspuns: „La fel şi Eu, dar am murit pentru ele, du-te şi fă la fel."

Din acea zi, am avut harul de la Dumnezeu să caut să fiu o sursă de viaţă şi rugăciune, oriunde îl slujeam pe Dumnezeu.

Vedeţi, întotdeauna vom sluji în biserici unde există lucruri greşite Răspunsul nostru faţă de ceea ce vedem ne arată cât de mult semănăm cu Cristos, într-adevăr. Dacă vedem slăbiciune în trupul lui Cristos, chemarea noastră este de a-i aduce întărire. Dacă vedem păcat, răspunsul nostru este de a fi un exemplu de virtute. Când descoperim frica, trebuie să împărţim curaj şi unde există elemente lumeşti, trebuie să arătăm sfinţenie. Chemarea noastră este de a intra şi a sta în mijlocire până când trupul lui Cristos este întărit în acea zonă.

ARE ACCES DIAVOLUL LA TRONUL LUI DUMNEZEU?

Efeseni 2:6 ne spune că noi am fost înviaţi şi puşi să şedem "împreună în locurile cereşti, în Cristos Isus". Trebuie să înţelegem că, în timp ce trupurile şi sufletele noastre sunt aici pe pământ, cu ajutorul Duhului Sfânt, duhurile noastre au fost aduse în părtăşie directă cu Cristos în ceruri. De pe această poziţie putem să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul lui Dumnezeu şi putem intra prin rugăciune şi închinare în Locul preasfânt al lui Dumnezeu (Evrei4:16; 10:19-20; vezi şi Matei 5:8; Coloseni 3:1-5).

Există multe versete biblice care susţin poziţia noastră în Cristos. E important pentru noi să înţelegem aceasta, pentru că urmează să examinăm o doctrină care a fost o sursă de confuzie pentru mulţi sfinţi. Conflictul este următorul: Este Satan în ceruri? Stă el, de fapt, înaintea tronului lui Dumnezeu?

În Apocalipsa avem descrierea tronului lui Dumnezeu şi nu veţi găsi nici un demon acolo (capitolul 4). Cercetaţi capitolul 12 din Evrei. În prezentarea Ierusalimului ceresc, din nou, nu veţi găsi nici un demon în ceruri.

Pentru a accentua şi mai mult acest lucru, în timpul unei întâlniri în case în Toronto, Canada, pe când ne aflam într-o închinare profundă înaintea Domnului, Duhul Sfânt ne-a descoperit fiecăruia, la diferite nivele, o perspectivă a Ierusalimului Ceresc. Am văzut un tărâm unde nu există nici întuneric, nici moarte. Totul era viu şi lumina prezenţei lui Dumnezeu radia în tot locul. Nu numai că nu era nevoie de soare sau de o altă lumină, dar nu existau umbre. Am văzut multe lucruri, dar ceea ce vreau să spun este că nu există diavol în Ceruri.

Şi totuşi unde e diavolul? Iuda ne spune că Satan a fost întemniţat şi legat spiritual "în lanţuri pe vecie" în întunericul păstrat pentru judecată. (luda 6) "Satan este întemniţat în întuneric. Gândul ca Tatăl Ceresc în care "nu este întuneric"'(1 Ioan 1:5b) l-ar susţine pe Diavol care este prinţul întunericului, este de neconceput. Faptul că Satan îşi poate impune prezenţa în închinare, acuzând chiar biserica pentru care Fiul Său murise, e de neimaginat! Aşa cum stă scris: "Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este acela care-i socoteşte neprihăniţi! (Romani 8:33)

Dacă aşa stau lucrurile, cum explicăm versetele care fac referire la Diavol ca fiind în Cer? în primul rând, trebuie să înţelegem ca există trei tărâmuri cu numele de "cer" în Biblie. Primul, cel numit în mod obişnuit cerul dintâi, este locuinţa veşnică a celor binecuvântaţi; locaşul ceresc al Trinităţii, al îngerilor şi al celor răscumpăraţi. Cel de-al doilea, are înţelesul de cer, "Cerurile spun slava lui Dumnezeu" (Psalmul 19:1). Dar când Biblia spune că Satan se afla în "locurile cereşti sau "ceruri" (Efeseni 6:12, Apocalipsa 12:12; Luca 10:18) se referă la o dimensiune relativ necunoscută a vieţii: tărâmul spiritual.

Acest "cer", care este în imediata apropiere a conştiinţei omului, este "teritoriul" spiritual din care Satan caută să controleze lumea. Ar fi lipsit de înţelepciune să credem că ştim mai mult decât în realitate cu privire la această dimensiune, dar cunoaştem următorul lucru: acesta este locul de unde Satan începe războiul împotriva Bisericii.

Dacă e adevărat că Diavolul nu se află în cerul de sus, cum îi pârăşte atunci el pe sfinţi în faţa tronului lui Dumnezeu? Am început această dezbatere explicând faptul ca Cristos ne-a aşezat duhul, în El, înaintea tronului lui Dumnezeu. Pe când duhurile noastre fac legătura dintre noi şi Dumnezeu, trupurile şi sufletele sunt aici pe pământ. Deşi Diavolul nu are acces direct la Dumnezeu, el are acces la gândurile şi cuvintele noastre. Când manifestăm o atitudine de vânare a greşelilor, când justificăm bârfa şi criticismul negativ îi permitem lui Satan să folosească gura noastră pentru a-i acuza pe sfinţi înaintea lui Dumnezeu!

Este greşit să credem că şoaptele noastre, rostite pe întuneric, au rămas ascunse faţă de Dumnezeu. Trebuie să înţelegem ca "totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face"(Evrei 4:13). Nu este scris "... orice aţi spus la întuneric, va fi auzit la lumină"(Luca 12:3)? Dumnezeu, care este Lumină, aude într-adevăr vocea pârâşului, chiar şi în confidenţele tainice spuse partenerului de viaţă.

PÂZESTE-ŢI LIMBA!

O mare parte din lucrarea pe care o face Tatăl în trupul lui Cristos este realizată prin mărturisirile noastre. Aceasta nu e doar o mărturisire pozitivă, premeditată , exprimată în rugăciune, ci cuprinde tot ce ne iese din gură. Nu a spus Cristos Însuşi că oamenii vor fi judecaţi după "...orice cuvânt nefolositor, pe care-l vor fi rostit" (Matei 12:36)?

Cuvintele noastre sunt revărsarea stării inimii noastre. Cristos, ca "Marele Preot al mărturisirii noastre" (Evrei 3:1) ne ia cuvintele de credinţă sau îndoială şi ne dă înapoi viaţa veşnică după măsura cuvintelor noastre. Când dăm frâu liber limbii, Iacov ne spune despre mărturisirea noastră negativă "... aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei" (Iacov 3:6). Dacă ne ajutăm unul pe altul iubindu-ne, experimentăm o mai mare creştere şi protecţie. Dacă, totuşi, găsim greşeli, criticând şi clevetind, vocea pârâşului se manifestă şi suntem judecaţi pentru cuvintele noastre nefolositoare şi rele. Dumnezeu se uită la ceea ce am spus şi ne face în viaţă corespunzător cu aceasta.

În consecinţă, trebuie să înţelegem că toate gândurile noastre şi chiar conversaţiile cele mai intime, sunt rugăciuni pe care le înălţăm Tatălui, care vede toate tot timpul, chiar şi cele mai ascunse lucruri. Aceste rugăciuni fără adresă fac tot atât de mult parte din mărturisirile noastre ca şi rugăciunea "Tatăl nostru" şi sunt la fel de influente. Cuvintele noastre unul despre altul, la fel ca şi cuvintele noastre unul către altul, ar trebui să poarte aceeaşi reverenţă sau respect ca atunci când vorbim cu Dumnezeu. Pentru că El într-adevăr ascultă.

ALTE LIMBI SAU LIMBI DE FOC?

Este foarte semnificativ momentul în care Isaia l-a văzut pe Domnul - Isaia 6. Nu numai că nu există Diavol în Ceruri, dar vinovăţia pe care el a simţit-o se datora cuvintelor lui. El a zis: "Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate” (v.5). Adevărul este că atunci când ne criticăm unii pe alţii suntem vocea lui Satan care îi pârăşte pe sfinţi înaintea lui Dumnezeu.

Buzele lui Isaia au fost atinse de un cărbune aprins, luat de pe altarul lui Dumnezeu. Cu cât ne apropiem mai mult de Dumnezeu, cu atât ne simţim mai vinovaţi pentru cuvintele noastre necurate. Când Duhul s-a pogorât asupra lui Isus, a venit în mod simbolic sub forma unui porumbel. Dar când Duhul s-a revărsat în Ziua Cinzecimii, a apărut sub forma unor limbi ca de foc. Unii creştini pun accentul pe vorbirea în alte limbi ca un semn al umplerii cu Duhul Sfânt. Dar pentru noi, accentul n-ar trebui să cadă pe vorbirea în limbi necunoscute, ci pe limbile de foc; limbi purificate de focul din altarul Sfânt al lui Dumnezeu, limbi curăţite de vânarea greşelilor şi criticism.

BIRUINŢA ASUPRA PÂRÂŞULUI

"Şi l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte" (Apocalipsa 12:11). În loc să vorbim despre păcatele şi greşelile oamenilor, trebuie să-l cerem lui Dumnezeu har pentru a ne vedea nevoile obişnuite împlinite. Trebuie să intrăm în mijlocirea lui Cristos şi s-o facem cu pasiune în folosul celor pentru care s-a jertfit Isus.

În Apocalipsa capitolul 12 vedem modul în care l-au biruit pe pârâşul fraţilor. Haideţi să ne uităm pe rând la fiecare dimensiune a victoriei noastre.

1. Sângele Mielului: Prin noi curge un singur sânge, făcându-ne un singur trup, având o unică sursă de curăţire şi de viaţă. Un singur sânge ne face o familie: salvaţi prin sânge şi rude în sânge. Sângele plăteşte pentru răscumpărarea noastră şi în atacul pârâşului îi demolează acuzaţiile. Sângele ne dă mai degrabă o atitudine de smerenie decât de siguranţă de sine, pentru că vărsarea sângelui declară nevoia noastră comună după Isus.

2. Cuvântul Mărturisirilor: Aceasta include mărturisirea a ceea ce a făcut Isus pentru tine, dar este mult mai mult"... mărturia lui Isus este duhul prorociei" (Apocalipsa 19:10). Pentru a birui cu adevărat duşmanul trebuie să trăim şi să gândim profetic. Adică, trebuie să ne vedem unul pe altul aşa cum ne vede Dumnezeu, "percepând sfârşitul de la început", animaţi de viziuni, mărturisindu-ne credinţa unul celuilalt, Cunoaşterea şi rostirea cuvântului viu al lui Dumnezeu ne împuterniceşte să biruim minciunile duşmanului (1 Timotei 1:18).

3. Nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte: Nu putem să-l biruim pe Satan şi să ne hrănim în acelaşi timp cu autocompătimire faţă de ceea ce trebuie să fie crucificat în noi. Victoria noastră intervine prin dorinţa de a merge chiar până la moarte decât să ne trădăm convingerile noastre cu privire la adevăr. Pavel a spus: "Dar eu nu ţin numai decât la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârşesc cu bucurie calea"(Faptele Apostolilor 20:24). Cei care alcătuiesc împărăţia sunt intransigenţi cu propriile "răni". Ele pot dura, dar nu-i pot face să dea înapoi. Ei trăiesc prin credinţă.

Pârâşul trebuie, prima dată, să fie nimicit în minţile noastre! Nu putem tolera vânarea de greşeli şi acuzaţiile. Trebuie să avem inima lui Dumnezeu faţă de fraţii noştri. Împărăţia lui Dumnezeu şi autoritatea lui Cristos vor străluci într-un popor care practică rugăciunea motivată de dragoste. Căci atunci când ei văd o nevoie, în loc să devină critici, nimicesc pârâşul fraţilor şi se roagă!

Doamne Isuse iartă-mă pentru pasivitatea mea, pentru că am trecut pe lângă oameni căzuţi şi nu i-am ridicat, ci i-am criticat. Iartă-mă că am permis lui Satan să se folosească de mine ca să aducă pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu. Iartă-mă pentru gândurile rele, pentru cuvintele care nu au fost o binecuvântare ci poate un blestem. Renunţ la aceste gânduri şi cuvinte şi cer Doamne să îndepărtezi orice efecte negative ca urmare a lor.

Cer puterea sângelui Mielului să cureţe aceste efecte pentru mine şi cei cărora le-am adresat. Dă-mi putere Doamne de a nu mai bârfi de a nu da voie ca Satan să se folosească de mine. Intră în viaţa mea Isuse, curăţeşte-mă şi ajută-mă să fiu folosit de Tine pentru împărăţia Ta.


Pentru cei interesaţi de acest domeniu a mai apărut cartea Vindecarea prin Eliberare de Peter Horobin, pe care o puteţi comanda la: CentrulCreştinSalem CP33,OP10,Oradea tel. 059-126.247 Email: salem(@)rdsor.ro

Leave a comment and / or appreciate the article!




CLICK HERE
http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )



Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen