Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Samstag, 23. Juni 2012

DEPRESIA LA TINERII CRESTINI

DEPRESIA LA TINERII CRESTINI




Poate ca multi dintre dumneavoastra veti fi contrariati si deranjati ca am facut aceasta asociere intre depresie si crestini.Inainte sa va refugiati in fuga de realitate sis sa afirmati fara nici un temei ca depresia nu poate exista la un crestin, incercati sa citit tot ce am de spus si apoi sa trageti o concluzie justa.Ca si completare, un om care are un cuvant greu de spus, respective Luigi Mitoi, are chiar pe acest site o predica intittulata " Depresia, instrumental diavolului".

Eseul meu se vrea un semnal de alarma.Si vreau sa va confrunt cu realitatea, oricat de neplacuta este ea.Este foarte usor sa ne ascundem sub declaratii false religioase si sa negam ca in ziua de azi, tot mai multi dintre noi se confrunta cu asa ceva.Cu acelasi Dumnezeu, a carui puterea este si azi aceeasi, a carui dreapta este la fel de puternica si azi, tot mai multi crestini cad prada depresiei si mai ales tinerii.

Sunt tanara si cunosc multi tineri.Un numar ingrijorator dintre ei se confrunta cu o lupta disperata si singura cu depresia.Crestini mai mult sau mai putin puternici, isi plang ranile si se tarasc zi de zi intr-o lupta fara izbanda cu aceasta stare care ii vlaguieste de tot si ii chinuie intr-un mod cumplit.Dintre toti tinerii pe care ii cunosc nu pot fi aproape decat cu o fata, prietene din copilarie , impreuna cu care assist ingrozita la decimarea tinerilor din biserici , victime sigure a tot mai multe pacate, boli, curente.Am asistata mult timp si ne simteam ori anormale ca nun e integram curentului, ori privilegiate ca putem vedea cu alti ochi adevarata realitate.Am asistat pana cand ne- a doborat si pe noi.Ba una , ba alta.Asa am luat cunostinta prima data si cu depresia.

In ceea ce ma priveste,fiind cadru medical, starea era atat de insuportabila incat am incercat sa iau un tratament medicamentos pentru aceasta.Dar m-am oprit la timp pentru ca am inteles ca este o boala a sufletului , care nu se poate trata cu medicamente.Pe baza propriilor lupte si suferinte, sip pe baza ranilor tinerilor pe care ii cunosc, vreau sa fac un tablou cat se poate de realist al starii tinerilor din bisericile de azi.

Ca si tineri, traim intr-o era a vitezei si a presiunilor de tot felul.Altele, mult mai rafinate si mai viclean ascunse decat cele cu care s-au confruntat parintii nostri.Venim dintr-o era a comunismului in care aveam cu portia crestinism, pe ascuns, si am asistat si la rusinoase tradari a propriilor frati sub presiunile temutei securitati.Am crescut insa si cu un cult deosebit al numelor grele din vremurile acelea: Wrumbrandt, Ton, Ionaid, etc adevarati slujitori si lumini intr-o epoca a intunericului.Astfel,, adevarata baza pe care o avem fiecare dintre tinerii de azi, este ceea ce s-a sadit acasa si s-a strecurat de sub aspra supraveghere a epocii apuse.Dupa 1989, un val de noutati la care doar visam , au navalit si ne-au naucit.Ne-au prins in plasa lor toate modernismele religioase, timpul liber a devenit tot mai putin, ocupati fiind cu tot ce era nou si " must have".Cu o baza religioasa destul de precara, lipsiti de pietre de aducere aminte din familiile noastre, acest val de dupa 1989 a facut ravagii immense intre tineri.Ne-a suflat , imprastiat si spulberat ca pe niste frunze toamna.

Dupa ce a mai trecut furia noului curent, fiecare se regaseste singur, pe acolo pe unde noul vant l-a imprastiat.Multi, departe de familii, singuri in tari straine , in cautarea unui trai mai bun.Fara prieteni, fara sprijin, muncind pentru mai nimic, tratati cu ostilitate si raceala in imensele biserici ale strainatatii, unde nimeni nu te intreaba nimic.Daca Daniel si tovarasii sai au fost luati cu forta robi, noi ne ducem de bunavoie, fara insa sa avem temelia credintei lui Daniel.

Altii, ramasi in tara, sunt prinsi in cursa serviciilor peste program , in week-end-uri pentru a face fata noilor cerinte finaciare si vietii din ce in ce mai aspre din tara.Toata saptamana alergam epuizati pentru a ne castiga painea si pentru a face ceva , orice sa reusim sa avem o casa, oricat de mica, dar sa fie casa noastra.Daca parintii nostri primeau case de la stat, noi trebuie sa asistam la niste preturi ametitoare a celor mai infecte garsoniere.Toate acestea ne arunca intr-o cursa grozava: cheltuirea mai mult decat aveam si creditele , din ce e in ce mai ademenitoare a bancilor.Iar plata creditelor necesita munca pana la istovire.Dupa o astfel de saptamana, vine duminca, poate unica zi libera, in care prea putini reusesc sa se scoale dimineata ca sa ajunga la biserica.Unii ori ajung dimineata , dar mai tarziu, dupa ora de rugaciune, altii ajung doar dupa amiaza, lipsiti de vlaga, mecanic, gandindu-se deja la noua saptamana care ii asteapta, la cunsotintele facute pe messenger, la ultimile filme, sau la ultima prietenie care le-a frant inima, la ultima deceptie amoroasa.

Unii dintre noi tanjim poate dupa cheile unui ww pe care tanarul de alaturi le leagana neglijent si distrat in timpul predicii, sau ne sangereaza inima cand vedem cum baiatul x are atata success la fete si sii si tot trimite biletele si sms –uri in timpul aceleiasi predici.

Practic, suntem intre noi, saraci care tanjesc dupa tot ce au ceilalti si intra in datorii nebunesti pentru a reusi sa tina pasul cu ei, si bogatii, sau copii de bani gata, care vin la biserica dornici sa afiseze ultimul costum cumparat de la Stefanel, sau cheile masinii cumparate de tata la majorat.

Unii dintre noi mergem la biserica pentru a vedea ce fete sau baieti mai sunt pe acolo si cum am putea incepe o relatie( poate a zecea), altii pentru ca ne-a intrat in inertie , altii pentru ca ne place sa iesim in evidenta cu ultimul cantec de rock crestin, altii pentru ca avem acolo propria " gasca"cu care ne intalnim si mai schimbam o vorba, un sms, un film.

Intre toti acestia , paradoxal, foarte multi ajung la depresii.Veti spune repede ca e si normal asa, nu au o relatie reala cu Dumnezeu.Dar stiti care este paradoxul, cei mai deprimati sunt cei care tanjesc dupa o altfel de viata.Sunt unii care nu se pot integra, sunt din ce in ce mai putini, dar desi fac aproape aceleasi lucruri ca ceilalti, totusi tanjesc dupa altceva, dupa adevarat relatie cu Dumnezeu, dupa sfintenie.Dar sunt atat de jos, atat de subjugati, atat de legati, si atat de ignoranti, incat nu mai stiu cum sa traiasca asa.Aceasta categorie de tineri este subiectul eseului meu.Cea mai periculoasa categorie, cea mai expusa.Cei care nu sunt nici in toatalitate compromisi, sau lumesti( pentru ca inca mai au ramasite de cuget si de amintiri a adevartei credinte), dar nici sfinti si puternici pe temelia lui Hristos.Datorita ramasitei de cuget ramase, in ei inca se mai da o lupta.Fiecare infrangere ii arunca in cele mai crunte depresii, fiecare constientizare a propriei vieti ieftine si neputintelor, ii deprima si ii arunca mai jos.Stiu dupa ce tanjeste sufletul din ei, dar nu au pueterea si cunostintele necesare sa se smulga, sa fie contra curentului si sa se mentina asa.Schiopateaza de ambele picioare, sic and realizeaza asta , ii dezgusta pana la depresie, darn u stiu sa se remedieze.Se agata de lucruri care cred ca le adduce un nou inceput, dar cad apoi, ca unii care stau pe nisipuri miscatoate, cad mai adanc.Nu au in trecut si nici in familiile lor, pietre de aducere aminte de care sa se agate, din care sa se hranesca, au constinte vagi dupa Dumnezeu.Si ce este si mai trist, nimeni, dar nimeni, nu le aude strigatul.Sfarsesc prin a cadea prada depresiei, datorita vietii duale, fara satisfacatie, nici cu lumea, nici cu Dumnezeu.Nu se mai duc la adunare, devin din ce in ce mai coplesiti si mai singuratici, victime sigure pentru demonul sexualitatii, pornografiei, apostaziei, cad din comporomis in compromis, din ce in ce mai jos.Sunt oameni foarte raniti, debusolati, frustrati, al caror strigat mut nu il aude nimeni.Sunt robi de care nu se mai intereseaza nimeni.Timpul este prea scurt, traim in secolul vitezei si al banului, nu mai are nimeni timp sa se uite la tineri sis sa ii inteleaga,Sa ii invete sa se apropie de Dumnezeu, sa ii ridice.Inima slujitorilor lui Dumnezeu nu mai arde pentru tineri, viitorul bisericii.Cine se uita la noi, ne judeca pentru starea si impietrire in care suntem.

Ca si o concluzie( sunt atat de multe de spus pe tema asta)as vrea sa pun o intrebare generatiei parintilor nostril: CE NE-ATI INVATAT?DE CE NU NE-ATI DAT PIETRE DE ADUCERE AMINTE?DE CE NU V-A PASAT MAI MULT DE NOI?DE CE NU VA PASA NICI MACAR ACUM DE NOI?OARE NU MAI ARE DUMNEZEU PE NIMENI CARE SA SE PUNA LA DISPOZITIA LUI SI SA SE APUCE DE LUCRU LA ACEASTA MARE GRAMADA DE DARAMATURI ?

Sincer, sunt una dintre cei care sufera enorm, care intelege foarte clar cauzele acestei stari a tineretului de azi, dar care are prea puitia putere ca sa se mai ridice de unde este, prea inspaimantata ca nu are nimic de care sa se agate, victima e neputintei, a neiertarii de sine si a depresiei.Una din dorintele mele fierbinti este sa il regasesc pe Dumnezeul cel viu sis a vad ca Dumnezeu se uita cu indurare catre tinerii de azi si scoate slujitori intelepti care sa n e ajute sa iesim de unde suntem.Sa ne fie exemple, calauze spre Dumnezeu, sfatuitori si invatatori.Ma doare enorm cand vad cati dintre noi( si asta este dor ce cunosc eu) ne luptam , risipiti, cu stari foarte grele, cati suntem doboarati si prada depresiilor, singuri, fara sa intrebe nimeni de noi, fara sa arda nimeni de dragoste pentru sufletele noastre.Nu stiu cui se adreseaza aceste eseu.Este un strigat catre Dumnezeu in primul rand.....................................restul...nu cred ca ii mai pasa nimanui....de nimic si de nimeni...suntem niste robi ai acestor vremuri....urasc cu toata inima mea aceste vremeuri si starea bisericilor ...dar nu am putere nici pentru mine sa ma mai ridic...pot doar plange, striga si scrie...atata e tot ce mi-a mai ramas...

Doamne , ajuta-ma sa te cunosc asa cum esti Tu, stiu ca esti datator de viata, suntem o rusine....lipsiti de bucurie, de pace, de vlaga, robi a multor pacate si neputinte....slujitori ai unui Dumnezue viu?Mi- e rusine , Doamne, dar puterea mea este inexistenta...am obosit de tot....

Leave a comment and / or appreciate the article!





CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen