Identitate crestina in istorie Partea 1 DIN PARTEA 3

Identitate crestina in istorie Partea 1 DIN PARTEA 3


Introducere

aplicabilitate in practica.
Intr-o scrisoare comentariu trimisa dupa ce a corectat acest manuscris, pastorul bisericii
romane din Portland, Aurelian Popescu, spune: “In intelegerea mea, “crestin” este omul care
crede, adica Il primeste in inima lui pe Christos ca Mantuitor si ca Domn. Christos este
de-acum temelia vietii lui si pe baza aceasta se zideste un nou fel de viata, de o calitate noua.
Pacatosul devine “purtator de Christos”! Altoit in Christos, el va “rodi” - adica va face fapte
bune spre slava Celui ce l-a nascut din nou. Cuvantul Domnului, rugaciunea, partasia cu alti
crestini il va maturiza pas cu pas. El este “un om nou in Christos”, o noua “creatie”, care o
anunta pe cea viitoare, in care Dumnezeu va reaseza lumea pe temeiul neprihanirii. Acest tip
de om a aparut in ziua de Rusalii si de atunci el n-a incetat sa existe. Wirul va fi neintrerupt
pana la sfarsitul istoriei. Factorul comun care ii leaga pe acesti “crestini” este Christos, pe
care-L marturisesc ca Domn si Mantuitor. Impreuna, ei alcatuiesc Biserica lui Christos, adica
trupul Lui spiritual - organism si in acelasi timp organizatie, care este deasemenea nelipsita
din istorie. Ca si Intemeietorul ei, Biserica este imposibil de distrus. Sunt diferite nume pe
care le-au adoptat bisericile locale, ambasadele teritoriale ale marii Biserici, dar aceasta
diversitate este restransa la un perimetru foarte precis si strict delimitat de invataturile si
practica descrisa in cartile Noului Testament.”
Prin “crestinatate” se intelege ecoul crestinilor in societate. In acest sens, “crestinatatea” este
sfera de influenta a crestinilor. Fara a garanta ca toti acei care traiesc in crestinatate sunt si
crestini, crestinatatea pune la dispozitie oamenilor un mediu imbibat cu invataturi crestine.
Am putea asemana crestinatatea cu navodul din pilda pe care o da Domnul Isus: “Imparatia
cerurilor se aseamana cu un navod aruncat in mare, care prinde tot felul de pesti. Dupa ce s-a
umplut, pescarii il scot la mal, sed jos, aleg in vase ce este bun si arunca afara ce este rau. Tot
asa va fi si la sfarsitul veacului. Ingerii vor iesi, vor desparti pe cei rai din mijlocul celor buni,
si-i vor arunca in cuptorul aprins; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor” (Mat. 13:47-50).
Ghidul de fata este o incursiune cronologica si analitica in crestinismul istoric si in
“crestinatate”.
Cum va place istoria?
Orice studiu al istoriei poate fi incadrat in parcurgerea a trei itinerarii specifice: o inventariere
a datelor la care s-au produs anumite evenimente istorice, o evidentiere a persoanelor care au
declansat evenimentele istorice sau o identificare a ideilor care au modelat societatea umana
si au produs evenimentele si au scos in evidenta persoanele.
Marturisesc ca nu mi-a placut niciodata istoria la scoala pentru ca, daca ar fi fost sa ascult de
profesorii mei, ar fi trebuit sa ma transform intr-o arhiva ambulanta de date, localitati si nume
de personaje din trecut. Sunt insa fascinat de istoria ca investigare stiintifica a ideilor care au
modelat societatea. Aceasta pentru ca in spatele ideilor exista de regula personalitati
puternice, forte nevazute care traseaza albia prin care vor sa duca suvoiul istoriei umane in
scurgerea ei milenara. Bineinteles, in spatele acestor personalitati se afla marile personalitati
definitorii ale existentei: Dumnezeu si Satan, in infruntarea lor telurica, inceputa pentru noi in
Edenul copilariei noastre si anuntata sa se sfarseasca la revenirea lui Christos si la aruncarea
tuturor dusmanilor Sai in “iazul de foc.”
In rezumatul istoric ce urmeaza, am cautat sa scot in evidenta “miscarile” unduitoare din
umbra, evolutia convingerilor si materializarea lor in modificarea, uneori grosolana, a
societatii si bisericii. Sarac in date si nume de persoane, acest rezumat al istoriei bisericii, are
insa avantajul ca patrunde in adancimile realitatii si explica aparitia “intinaciunii pagane”, a
“reformei”, si a “contrareformei”, valuri succesive care au tulburat viata si evolutia
identitateindex http://www.roboam.com/identitate/identitateindex.htm
2 of 6 3/13/2011 3:18 AM
crestinismului pana in epoca pluralismului modern.
Ce inseamna de fapt “era noastra”?
Numirea “era noastra” desparte istoria lumii in doua parti: aceea dinaintea venirii lui Isus
Christos in lume si cea de dupa venirea Lui. “Era noastra” a fost expresia care a inlocuit
abrevierea d.H (dupa Christos) sau A.D. (anno domini - anul Domnului) din dorinta unora de
a elimina orice referire istorica despre viata si mesajul lui Christos.
Intr-un sens evanghelic (si ca o ironie providentiala adresata ateilor), “era noastra” poate
desemna epoca in care Neamurile au acces direct la mantuire, prin Christos. Inainte de
venirea lui Christos, Israel a fost poporul Domnului. Astazi, in fiinta si viata Bisericii, in
poporul Domnului sunt “oameni din orice neam si orice semintie.” Deci, “era noastra”
numeste perioada istorica ce a debutat cu infiintarea bisericii crestine pe pamant. Niciuna din
celelalte religii nu are o data care sa fi marcat atat de semnificativ istoria ca si miscarea
crestina.
Pentru usurarea procesului de intelegere a istoriei bisericii crestine, vom imparti acest
rezumat istoric in etape distincte: istoria bisericii in primele doua secole, istoria bisericii intre
anii 300 - 1500, istoria bisericii in vremea Reformei (1.500-1.600) si istoria bisericii in epoca
moderna.
Cui ii este destinata aceasta carte?
Fara nici o indoiala, aceasta carte este scrisa din perspectiva unui crestin care s-a nascut, a
trait si a studiat in mediul bisericii crestin baptiste. Totusi, m-am straduit sa asez aici
suficiente cunostinte care sa-i ajute pe toti crestinii sa inteleaga de ce exista asa de multe
“biserici” si denominatii in “increngatura” crestinismului istoric.
In conditiile iesirii de sub dominatia intunecata a comunistilor atei, romanii trec din nou astazi
printr-un ceas al marilor decizii. Viitorul va fi construit pe tiparele care se incropesc timid
acum. Din punct de vedere crestin, dupa noaptea persecutiei atee, romanii traiesc zorile unei
dimineti spirituale. Inspre ce se vor indrepta ei insa in aceasta noua libertate?
Recensamantul facut nu de mult a aratat cu prisosinta ca majoritatea romanilor nu au fost
niciodata adepti ai comunismului si ca se grabesc sa se declare sus si tare “crestini.” De la
vointa la putinta este insa un drum foarte lung ... Sunt sigur ca, in cautarea iesirii din impasul
economic-social, daca pe buletinele de recensamant ar fi existat o rubrica pentru “cetateni
americani”, multi romani s-ar fi declarat sub aceasta mult ravnita “identitate.” Goana dupa
pasapoarte si dupa vize nu face decat sa confirme aceasta nevinovata banuiala. Daca romanii
vor astazi “in corpore” sa fie crestini, ce fel de crestini vor fi ei?
Biserica ortodoxa majoritara se grabeste sa-i declare “copii ai ei” pe toti cetatenii Romaniei,
dandu-le de inteles celor ce adera la altfel de marturisiri de credinta ca locul lor nu poate fi
“de drept” in Romania si ca trebuie sa se astepte sa fie tratati sub statutul de “tolerati.”
Biserica Unita, rod al eforturilor de latinizare ale “Scolii ardelene”, cere acum inapoi cladirile
confiscate de Statul comunist si oferite cu falsa darnicie Bisericii ortodoxe.
Bisericile evanghelice din Romania (baptistii, pentecostalii, oastea Domnului, crestinii dupa
evanghelie, adventistii) cer un statut de egalitate democratica cu Biserica ortodoxa si propun
o libertate de exprimare deplina in care fiecare cetatean al Romaniei sa aiba posibilitatea de
informare corecta si de alegere personala.
identitateindex http://www.roboam.com/identitate/identitateindex.htm
3 of 6 3/13/2011 3:18 AM
Eforturile evanghelicilor sunt facute si mai dificile de o veritabila “invazie” a “cultelor”, care
mai de care mai “ezoterice.” Literatura lor si proorocii lor mincinosi au impanzit pietele
oraselor si tarabele de pe trotuare. Tactica Bisericii ortodoxe (nedreapta si neindreptatita)
este sa-i aseze si pe baptisti in randul acestor “mascarici” care si-au atras antipatia populatiei
cu o traditie milenara crestina.
Din punct de vedere spiritual, Romania este astazi o “Agora”, un teatru de lupta al ideilor,
galagios si confuz. Din aceasta cauza, in multe locuri, credinciosii baptisti sunt neintelesi in
eforturile lor evanghelistice si, nu de putine ori, la intaratarile venite din altarele Bisericilor
ortodoxe, intampinati cu violenta in limbaj si ... nu numai. Experienta a aratat ca, acolo unde
se sta de vorba omeneste si se dau explicatii clare, opinia publica se schimba si baptistii
dobandesc respect si, daca nu acceptarea tuturor, macar un climat civilizat de toleranta.
Cartea aceasta este o astfel de incercare de a explica “cine sunt si ce vor baptistii.” Incadrati
in totul in suvoiul crestinismului istoric, cu o viata spirituala ale carei articole de credinta sunt
ancorate in substanta tuturor crezurilor crestine stabilite in sinoadele (conciliile) ecumenice
tinute de-alungul istoriei, baptistii vor sa-si indeplineasca partea lor in lucrarea lui Dumnezeu
din Romania. Prezenta lor, departe de a fi dusmanoasa sau amenintatoare, trebuie privita ca o
contributie sincera si frateasca la mantuirea celor din neamul romanesc, ca un indemn si ca o
incurajare spre o conformare mai fidela la standardul si spiritul Noului Testament.
Ce date statistice justifica importanta acestei carti?
Vorbind de Biserica baptista, se cade sa spunem ca ea este o prezenta marcanta in crestinism,
cu o crestere continua si accentuata. Ea reuneste o mare diversitate de grupari crestine
caracterizate de dorinta de a se “intoarce” la simplitatea si spiritualitatea Bisericii descrise in
Noul Testament. Deosebite intre ele prin felul de manifestare sau de organizare, aceste
grupari crestine se conduc in asocierea lor dupa principiul: “In lucrurile majore unitate, in
cele minore diversitate si in toate dragoste.”
Fara a reuni toate asociatiile si bisericile baptiste din lume, Alianta mondiala baptista aduna
in sanul ei asociatii din 180 de tari si teritorii cu un impresionant numar de membrii:
1852 1904 1994
Insulele britanice 192.000 395.000 220.000
SUA si Canada 922.000 5.450.000 28.385.000
Indiile de vest 35.000 42.000 400.000
Europa continentala 4.200 124.000 680.000
Asia/Oceania 12.300 161.000 2.965.000
Africa 1.200 10.200 3.090.000
America centrala si
de sud
- 5.500 1.585.000
Total 1.167.200 6.188.000 37.325.000
Iata care este prezenta “protestantilor”si “neo-protestantilor” in contextul familiei crestine
mondiale:
________________________________________________________
identitateindex http://www.roboam.com/identitate/identitateindex.htm
4 of 6 3/13/2011 3:18 AM
Romano-catolici 968.025.000
Protestanti 393.867.000
Ortodocsi 217.948.000
Anglicani 70.530.300
Alte denominatii crestine 275.583.700
----------------------------------------------------------------------------
Total 1.927.953.000 (Encyclopedia Britanica, Year Book 1996).
Cum trebuie citita aceasta carte?
Capitolele cartii au fost aranjate intr-o ordine care pleaca de la general la particular, de la
complex la simplu, ingaduind cititorului sa se opreasca acolo unde curiozitatea sau interesul
lui au ajuns la capat.
La ce intrebari raspunde aceasta carte?
Care este la urma urmei istoria bisericii in lume? In ce consta specificul ortodox? Au fost
romanii dintotdeauna ortodocsi? Ce parere avem despre ceea ce se intampla astazi in
crestinismul romanesc? De ce este biserica noastra asa cum este? Cand au ajuns si de unde
ajuns baptistii in Romania? Cand au aparut ei in lume?
Probabil ca cea mai insemnata contributie a acestei carti este confirmarea prezentei lui
Dumnezeu in desfasurarea istoriei si suveranitatea Lui absoluta in evenimentele cotidiene.
Vorbind acum aproape 2.700 de ani prin proorocul Isaia, Dumnezeu a dorit sa le inspire
copiilor Sai aceasta realitate: “Eu sunt Cel dintai si Cel de pe urma si afara de Mine nu este
alt Dumnezeu. Cine a facut proorocii ca Mine (sa spuna si sa Mi-o dovedeasca!), de cand am
facut pe oameni din vremurile stravechi? Sa vesteasca viitorul si ce are sa se intample! Nu va
temeti si nu tremurati; caci nu ti-am vestit si nu ti-a spus Eu de mult lucrul acesta? Voi sunteti
martori!” (Isaia 44:6-8)
Vorbind despre istoria Bisericii, trebuie sa proclaman de la inceput ca Acela care este Domn
al Bisericii este in acelasi timp si Domn al istoriei. La o analiza atenta, cronica vremurilor este
intotdeauna “His-story” (istoria Lui), adica depanarea hotararilor Lui in scurgerea veacurilor
(joc de cuvinte de la “History”=istorie). Adevarul absolut despre istoria lumii, ca si despre
istoria fiecaruia dintre noi, il vom afla cand se vor deschide cronicile eterne despre care ni se
vorbeste in Biblie:
“Si am vazut morti, mari si mici, stand in picioare inaintea scaunului de domnie. Niste carti au
fost deschise. Wi a fost deschisa o alta carte, care este cartea vietii” (Apoc. 20:12).7
Inainte de a trece la citirea acestei carti, vreau sa tineti in minte un lucru esential:
“Evanghelia” este o veste buna si ea a produs lucruri extraordinare oriunde a fost acceptata.
Crestinismul a fost si este un ferment social inegalat in istorie. Domnul Isus a spus celor dintai
ucenici ai Sai: “Voi sunteti sarea pamantului si lumina lumii ... o cetate asezata pe un munte,
nu poate sa ramana ascunsa” (Matei 5:13-16).
Intr-o carte de analiza, ca aceasta, veti da de multe aspecte negative si de multe manifestari
regretabile. Unele evenimente din istoria crestinismului nu L-au aratat pe Christos asa cum
este El, ci pe noi, asa cum suntem rai cum suntem. Totusi, oricate aspecte negative am
identifica in viata Bisericii, ea ramane instrumentul prin care istoria a fost dusa in ceea ce
numim “civilizatie.”
identitateindex http://www.roboam.com/identitate/identitateindex.htm
5 of 6 3/13/2011 3:18 AM
Supusa la proba comparatiei, invatatura crestina este superioara tuturor celorlalte filosofii de
viata din lume. Chiar si atunci cand a fost aplicata doar partial bine, invatatura crestina a
creiat societati progresiste in care oamenii se simt mai bine ca in oricare alta cultura. Priviti
pe harta lumii si veti vedea ca oamenii migreaza spre “tarile crestine.” Spre celelalte nu se
prea inghesuieste nimeni. Africa animista si Asia confucianista sau idolatra nu prezinta
interes decat pentru cautatorii excentrici. Progresul social s-a produs acolo unde a aparut
fermentul crestin. Wi daca, aplicata de multe ori prost, Evanghelia a dat nastere la societati
progresiste, ce va fi cand ea va fi aplicata plenar in Imparatia Fiului lui Dumnezeu? Aleluia!
O mare slava viitoare ne asteapta!
Traita doar partial in Biserici, ca in niste veritabile avanpremiere si avanposturi ale
Imparatiei, Evanghelia crestina este marturia “veacului viitor.” Ea pregateste astazi “oameni
noi” pentru “o lume noua” care va veni. Asa ca incepem aceasta carte de analiza a
crestinismului optimisti si cu spirit de anticipatie, fiind constienti ca “ce vom fi, nu s-a aratat
inca”, dar rugandu-ne neincetat: “Doamne, vina Imparatia Ta!”
identitateindex http://www.roboam.com/identitate/identitateindex.htm
6 of 6 3/13/2011 3:18 AM
Primii 300 de ani ai Erei crestine
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
ISTORIA BISERICII IN PRIMELE TREI SECOLE
Nici o alta miscare religioasa nu a cunoscut o crestere asa de meteorica, asa de
extraordinara ca si crestinismul. Cand Domnul Isus a fost rastignit, urmasii Lui erau
in numar de cateva sute. In urmatoarele doua treimi ale primului secol, miscarea
crestina s-a raspandit pretutindeni si a cuprins toate paturile sociale ale Imperiului
roman. Istoricii estimeaza ca la sfarsitul secolului intai erau deja nu mai putin de
500.000 de crestini.
Cercetatorul David Barrett este de parere ca pe la anul 300 d.Ch., sau la noua
generatii de la Christos, 10,4 % din populatia lumii era crestina, 66,4 % dintre
acestia fiind din afara rasei albe. Scriptura era deja tradusa in zece limbi de
circulatie. In primii 300 dea ani de crestinism, mai mult de 410.000 de persoane, sau
un procentaj de 1 la fiecare 200 de crestini, isi dadusera viata ca martiri pentru
Christos.
Facem bine daca tinem seama ca aceasta fenomenala raspandire s-a petrecut sub
conducerea apostolilor si, in special, sub extraordinara putere a Duhului Sfant.
Epocala infaptuire era rezultatul vizibil al impulsului exersat asupra acelei generatii
de viata, invatatura, moartea si invierea lui Isus din Nazaret. Cand aceasta prima
generatie de “martori oculari” ai invierii a inceput sa moara, elanul miscarii crestine
s-a micsorat. Apostolii au disparut unul dupa celalalt, majoritatea suferind moarte
de martiri, iar inspiratia “profetica” a incetat si ea dupa scrierea cartilor Noului
Testament. Se incheia etapa de punere a temeliei, pe care avea sa-si zideasca
Christos biserica in urmatoarele secole. Iata cateva cuvinte din gura unuia dintre
lucratorii care au asezat “temelia” in primul secol:
“Iar Aceluia care poate sa va intareasca, dupa evanghelia mea si
potrivit cu descoperirea tainei, care a fost tinuta ascunsa de veacuri,
dar a fost descoperita acum prin scrierile proorocilor si prin porunca
Dumnezeului celui vesnic, a fost adusa la cunostinta Neamurilor, ca sa
asculte de credinta, a lui Dumnezeu, care singur este intelept, sa fie
slava, prin Isus Christos, in vecii vecilor! Amin. (Rom 16:25-27).
“Asadar, voi nu mai sunteti nici straini, nici oaspeti ai casei, ci sunteti
cetateni cu sfintii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia
apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Christos.
In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in
Domnul. Wi prin El si voi sunteti ziditi impreuna, ca sa fiti un locas al
lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efes. 2:19-22).
“Eu, ca un mester zidar intelept, am pus temelia si un altul cladeste
deasupra. Dar fiecare sa ia bine seama cum cladeste deasupra” (1 Cor.
3:10).
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
1 of 14 3/13/2011 3:21 AM
Iustin Martirul
Inchinaciunea in biserica primara
Iustin Martirul a fost un "apologet" (aparator al
credintei) in fata valului de acuze nedrepte din
partea societatii.
Iata un fragment din "Apologia" lui, in care
descrie modul de inchinare practicat de primii
crestini in jurul anului 150:
"Noi ne aducem aminte unii altora continuu de aceste lucruri:
Cei bogati dintre noi poarta de grija saracilor; traim o viata de
stransa partasie si pentru tot ceea ce avem binecuvantam pe
Facatorul nostru prin Isus Christos, Fiul Sau si prin Duhul Sfant.
In ziua care se cheama "Duminica", ne adunam impreuna
intr-un loc anumit inainte de rasaritul soarelui si citim cat ne
ingaduie timpul din "memoriile apostolilor" si din scrierile
profetilor. Apoi, cand se opreate cel ce citeste, cel ce
prezideaza tine o cuvantare in care ne indeamna sa traim
conform cu lucrurile frumoase pe care le-am auzit. Ne ridicam
apoi toti la rugaciune si, cum am mai spus, cand sfarwim
rugaciunile, sunt aduse painea, vinul ai apa. Cel ce prezideaza,
dupa priceperea sa, se roaga atunci si multumeate lui
Dumnezeu, iar restul celor adunati spun: Amin.
Se imparte apoi fiecaruia din cei prezenti, iar celor care n-au
venit li se trimite prin diaconi acasa.
Cei care au avere si vor s-o faca, daruiesc apoi cat vor si
colecta care se aduna este data celui ce prezideaza si el se
ingrijeste apoi ca din ea sa fie ajutati cei orfani, vaduvele, cei
care, prin boala sau alte imprejurari au ajuns in lipsuri, cei care
se afla in inchisori, cei care se afla in calatorie si ne viziteaza;
intr-un cuvant toti aceia care au nevoie.
Noi cinstim ziua de Duminica pentru ca este cea dintai zi, in
care Dumnezeu, schimband intunerecul si materia dintru
inceput, a facut lumea, si, tot in aceasta zi, Domnul Isus,
Mantuitorul nostru a inviat dintre cei morti. El a fost rastignit in
ziua dinaintea zilei lui Saturn (sambata) si in ziua de dupa ziua
lui Saturn, care se cheama ziua Soarelui (Duminica) a inviat si
S-a aratat apostolilor si ucenicilor Lui, si le-a spus aceste lucruri
pe care ti le scriem acum spre cunostinta si examinare."
Aparuta ca un torent irezistibil si navalnic, rezultat din ploaia binecuvantarilor
divine, crestinismul a intrat in albia istoriei si i-a schimbat cursul. Ideile crestine au
patruns in societate si au schimbat parerile oamenilor despre lume si despre ei insisi.
Crestinismul a intrat in concurenta cu alte “fluvii de gandire” care marcau
societatea. Din aceasta inclestare au iesit invinsi si invingatori. De la inaltimea pe
care ne-o ofera perspectiva celor douazeci de secole, putem spune ca, in primul
secol, crestinismul a influentat societatea, dar si societatea a influentat intr-o
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
2 of 14 3/13/2011 3:21 AM
masura oarecare crestinismul.
Apa limpede din torentul crestin a intrat in confluenta istoriei in combinatie cu
marile curente de gandire ale epocii. Influentandu-le, avea sa fie apoi el insusi
influentat de ele. Care au fost aceste curente corupte si corupatoare?
Iata-le
(1) radacina incapatanata a pornirilor firesti din inima omului,
(2) invataturile pervertite ale iudaismului,
(3) foarte raspandita si indeobste acceptata filosofie greaca.
Oamenii din primul secol au primit mesajul crestin primar, dar s-au apucat imediat
sa-l modifice, mutilandu-l ca sa incapa in tiparele firesti ale pornirilor cu care se
simteau comfortabili.
Mare parte din cuprinsul Noului Testament ne aseaza inaintea ochilor imaginea unei
Biserici care este mai mult o suma de idealuri, decat o infaptuire reala. Majoritatea
epistolelor au aparut din necesitatea de a “trata” niste Biserici care sufereau din
cauza neajunsurilor si neimplinirilor. Alunecarile abea perceptibile in bisericile
primului secol aveau sa ajunga in cel de al doilea, indepartari evidente de la
invatatura clara si curata a Evangheliei. Wi aceasta fusese insa prevazuta in planul
divin: “Wtiu bine ca, dupa plecarea mea, se vor vari intre voi lupi rapitori, care nu
vor cruta turma; si se vor scula din mijlocul vostru oameni, care vor invata lucruri
stricacioase, ca sa atraga pe ucenici de partea lor” (Fapte 20:29-30).
Greselile care au aparut in secolul al doilea au fost deci mai mult indepartari fata de
idealurile apostolice din scrierile Noului Testament, decat abateri de la realizarile
crestinilor din primul secol. Iata cum au lucrat ele:
Confruntarea cu natura umana impotrivitoare lui Dumnezeu
Suprematia lui Christos si atotsuficienta Lui pentru rezolvarea tuturor problemelor
umane nu place firii noastre pamantesti. Ea exclude competenta si contributia
noastra. Principiile de baza ale Noului Testament intra in conflict categoric cu
instinctul natural al omului, care, din momentul caderii in ispita, se jeneaza sa stea
fata in fata cu Dumnezeu (“Mi-a fost frica, pentru ca eram gol si m-am ascuns” -
Gen. 3:10).
In toate veacurile, omul a fost ingenios in iscodirea de cai si mijloace pentru a nu se
infatisa direct, personal inaintea lui Dumnezeu. Tematoarea caprioara nu este mai
timida fata de om si nu cauta sa-l evite cu mai multa silinta, decat este timid omul in
fata Creatorului si decat cauta omul sa nu se intalneasca cu Creatorul sau. Dupa
cum spunea cineva: “Un ateu nu se intalneste cu Dumnezeu din aceleasi motive
pentru care un hot nu vrea sa se intalneasca cu un politai.”
Confruntarea cu iudaismul corupt al vremii
Evreii nu puteau accepta competenta si suficienta lui Christos fara a trebui sa
arunce la gunoi o serie intreaga de credinte si traditii care devenisera una cu fiinta
lor nationala. Amintiti-va de convertirea lui Saul din Tars, recititi marturiile lui din
Fapte 22:1-21; 26:2-23; Filip. 3:2-7 si veti intelege cat de greu i-a fost unui evreu sa
ajunga sa spuna: “toate cele vechi s-au dus, iata ca toate lucrurile s-au facut noi” (2
Cor. 5:17).
Iudeii nu puteau accepta dreptul individului de a se inchina “in duh si in adevar”
fara sa trebuiasca sa renunte la o intreaga institutie a preotiei levitice si a jertfelor
cu care se obisnuisera din cea mai frageda pruncie. Cand evreii au trecut la
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
3 of 14 3/13/2011 3:21 AM
crestinism, si un mare numar dintre ei au facut-o, nu-i de mirare ca, poate
inconstient, multi dintre ei au cautat sa impleteasca noua invatatura cu traditiile lor
milenare.
Confruntarea cu filosofia greaca
S-a spus pe drept cuvant ca “romanii i-au cucerit pe greci prin forta, dar pana la
urma grecii s-au razbunat cucerindu-i pe romani prin ... filosofie.” Ca si evreii,
grecii erau raspanditi prin toate partile imperiului roman, iar filosofia lor despre
viata si activitate patrunsese adanc in gandirea vremii. Pentru greci, materia era rea
cu desavarsire si imposibil de imbunatatit, iar divinitatea era izolata in sferele
cerului, imposibil de “contaminat” prin ideia de “intrupare.” Omul trebuia sa-si
lucreze singur inaltarea, pana la stadiul acceptarii in sferele intimitatii cu divinitatea.
Evanghelia crestina era pentru greci “o nebunie” (1 Cor. 1:17-24).
Prin confruntarea si contaminarea cu aceste trei mari idei ale vremii contemporane,
crestinismul primelor doua secole s-a deformat el insusi si s-a indepartat de
puritatea invataturii Noului Testament. Adaptarea doctrinelor crestine la
“convingerile” prevalente in societate a dus la modificarea unora dintre cele mai
fundamentale adevaruri despre mantuire.
Deformarea invataturii despre sursa mantuirii
Prin influente din afara, s-a ajuns la invatatura ca mantuirea nu este in intregime o
lucrare a harului divin, ci o forma de “colaborare intre Dumnezeu si om” in care
“faptele bune” sunt strict necesare. Si grecii si evreii si romanii s-au poticnit in ideia
ca mantuirea este doar prin credinta personala in lucrarea lui Christos, fara merit
personal si fara necesitatea faptelor bune. Punctul in care a inceput alunecarea a
fost invatatura despre importanta si semnificatia botezului crestin. Daca botezul este
obligatoriu pentru crestini, au zis ei, atunci el constituie dovada ca exista cel putin o
“fapta” meritorie: acceptarea botezului. Daca in Biserica se poate intra numai prin
botez, atunci prin administrarea botezului, biserica este cea care hotaraste cine este
mantuit si cine nu.
Botezul a inceput sa fie privit ca un garant al iertarii si tratat ca un ritual prin care
toate pacatele din trecut sunt “spalate”. Din aceasta cauza, crestinii au inceput sa
pastreze botezul doar pentru cei foarte in varsta, sau chiar pentru cei aflati pe patul
mortii. Deoarece botezul nu poate fi aplicat de mai multe ori, spuneau ei, el trebuie
pastrat pentru clipa in care omul se afla la capat de drum, altfel, pacatele savarsite
“dupa botez” nu mai pot fi “spalate.” In felul acesta, crestinismul a fost corupt in
chiar esenta sa: invatatura despre mantuirea prin har si credinta, fara fapte meritorii.
“Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Wi aceasta nu vine de la voi; ci este
darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni” (Efes. 2:8-9).
Noul Testament spusese: “Doar prin Isus!” Biserica spunea acuma: “Prin Isus si
prin botez!” Cum doar biserica putea administra botezul, oamenii au ajuns sa
depinda pentru mantuire de acceptarea din partea bisericii. Acest “aluat” avea sa
dospeasca apoi incredibil de repede si sa anuleze aproape cu desavarsire
eficacitatea lucrarii mantuitoare a lui Christos. Abaterea a durat pana pe vremea
Reformei, cand oamenii s-au intors la textul Bibliei si la strigatul: “Doar prin
credinta!”
Deformarea invataturii despre botez
Scriitorul crestin Hippol]tus, ne-a lasat o descriere a felului in care era administrat
botezul crestinilor din Roma. Iata ce scria el in anul 200 d.Ch.: “Candidatii se
dezbracau de hainele lor si erau cufundati in apa de trei ori, dupa ce renuntau in
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
4 of 14 3/13/2011 3:21 AM
mod public la Satan si rosteau articolele de baza ale credintei crestine. Ei se
imbracau apoi in haine noi si se alaturau restului adunarii ca sa participe la Cina
Domnului.”
La Botez nu era acceptat oricine. Candidatul, numit “catachumen”, trebuia sa
treaca mai intai printr-un curs de pregatire si invatare. Acest curs putea dura uneori
pana la trei ani, timp in care purtarea candidatului era supravegheata foarte de
aproape. Biserica nu accepta la botez decat pe aceia care dovedeau ca sunt sinceri
in dorinta lor de a imbratisa o viata noua, in sanul comunitatii crestine.
Trecand de la aceasta practica a bisericii primare la acceptarea ideii ca botezul
trebuie aplicat doar spre sfarsitul vietii, ca un fel de “spalare” rituala a pacatelor,
biserica a deformat invatatura despre botez.
Christos intentionase ca botezul sa fie “declarativ”, un act de marturie publica.
Biserica il facea acum “procurativ”, garantul dobandirii neprihanirii. Christos il
instaurase doar ca o “implinire a neprihanirii”, oamenii l-au pervertit in ceva care
“aduce mantuirea”. Pavel l-a oferit drept un simbol al harului deja primit, oamenii
l-au pervertit intr-un instrument prin care se dobandeste harul. Diferenta de
invatatura a parut la inceput foarte minora si nesemnificativa, dar la inceputul
secolului doi ea a dat nastere la invatatura despre “botezul regenerator”, cu putere
de a declansa nasterea din nou. Iata ce scrie Iustin Martirul, care a fost ucis pentru
credinta la Roma, in cea dintai “Apologie” a sa: “Noi ii ducem la un loc unde este
apa si sunt regenerati in acelasi fel in care am fost innoiti si noi. Caci ei sunt spalati
in numele lui Dumnezeu Tatal, Stapanul universului, in numele Mantuitorului
nostru, Isus Christos, si in numele Duhului Sfant.”
Odata modificat ca practica si semnificatie, botezul a trecut apoi printr-o alta
transformare: i s-a modificat forma. Eusebiu, in cartea sa “Istoria Bisericii” (anul
289), scrie despre un novatian care era foarte bolnav si pe moarte. De teama ca nu
cumva prietenul lor sa treaca “dincolo” nespalat de pacate si pentru ca nu era
transportabil, prietenii sai au hotarat sa-l boteze prin “turnare”. Ei au turnat peste el
o cantitate de apa echivalenta cu cea care ar fi fost necesara ca el sa se poate
scufunda in ea.
Inovatia, odata acceptata, s-a raspandit peste tot, astfel ca pe la sfarsitul celui de al
treilea secol era foarte des practicata botezarea “pe scaun” a celor foarte aproape
de moarte. Cantitatea de apa turnata pe cap a fost micsorata din ce in ce mai mult
pana cand s-a transformat intr-o simpla “stropire.” Paradoxal este ca s-a pastrat
totusi numele de “botez”, care este o transliterare a cuvantului grec “Baptizo”, cu
insemnatatea de scufundare, acoperire cu apa. Incepand cu secolul saisprezece, in
Biserica Catolica, botezul prin turnare a devenit singura norma acceptata:
“Biserica Apuseana a pastrat practica botezului prin scufundare doar
pana in secolul saisprezece, cum se poate vedea dintr-o multime de
tablouri si din cronicile de botez ale reginei Elisabeta si ale regelui
Iacob (James) I. Biserica Rasariteana a ramas pana astazi credincioasa
botezului prin afundare, pe care il aplica tuturor, fara exceptie si in
orice fel de circumstante”
(Dr. W.T.Whitley, istoric englez).
Dupa un timp, s-a produs cea de a doua modificare in practica botezului: aplicarea
lui la copiii celor credinciosi. Desemnat, prin insasi natura sa, sa fie un gest al celor
ce pot, pe picioarele lor, sa se pogoare in apa si sa marturiseasca credinta lor
personala in Christos, botezul a inceput apoi sa fie aplicat unora care nu credeau
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
5 of 14 3/13/2011 3:21 AM
inca in Christos, in anticiparea unei decizii si conformari viitoare.
Felul in care s-a produs aceasta schimbare in practica botezului este foarte bine
cunoscut. Din moment ce oamenii au inceput sa creada ca botezul mantuieste si ca
cel nebotezat se duce in iad, parintii grijulii si afectati au intrebat: “Dar ce facem
atunci cu copiii nostrii care mor la putina vreme dupa nastere?” Ei au asupra lor
“pacatul originar.” Daca nu-i botezam, ce se va alege de ei in vesnicie?”
Astfel de oameni au inceput sa insiste sa fie botezati copiii, pe promisiunea
parintilor lor, inainte de varsta la care pot lua ei hotarari personale. Prin
induplecarea liderilor bisericii, botezul a fost astfel transformat dintr-un simbol,
intr-un decret de acceptare a mantuirii. Practica s-a impamantenit insa greu.
Oamenii si-au dat seama ca ceva nu este in regula. Botezul copiilor nu s-a
generalizat decat dupa secolul VI. Din cele mai vechi timpuri insa si pana astazi
exista crestini care, cu Noul Testament in mana i se opun cu inversunare.
Prima mentiune despre botezul copiilor o avem din anul 185, dintr-o scrisoare a lui
Tertulian, care i s-a opus cu vehementa. Prima referinta favorabila se pastreaza
intr-o scriere a lui Ciprian, in Sinodul de la Cartagina (253). Adresandu-se unui
cetatean numit generic “fidus” (credinciosul), Ciprian este de parere ca toti copiii ar
trebui botezati imediat dupa nastere (Epistolele lui Ciprian, LVIII, 2).
Departe de a fi doar o inocenta indepartare de la adevarul evanghelic, botezul
copiilor a adus asupra crestinismului un rau incomensurabil. In 16 Mai 1920,
vorbind in imprejurari foarte solemne pe treptele Capitoliului din Washington D.C,
George W. Truett, lider baptist american a spus:
“Daca am in fata mea in aceasta distinsa audienta un sustinator al
botezului copiilor, dati-mi voie sa spun clar si sincer, in cel mai pur si
fratesc spirit crestin, ca pentru baptisti, botezul copiilor este de
neimaginat din toate punctele de vedere. Inainte de toate, baptistii nu
gasesc nici cea mai mica marturie despre un astfel de botez in Cuvantul
lui Dumnezeu. Aceasta realitate ii face pe baptisti sa recomande intregii
crestinatati sa reconsidere pozitia si invatatura lor in problema
botezului. Si nu numai atata. Dupa parerea baptistilor, botezul copiilor
tinde sa ritualizeze credinta crestina si sa o reduca la o forma golita de
adevarata viata. El tinde deasemenea sa duca la secularizarea bisericii
si la stergerea oricarei linii de demarcatie dintre biserica si oamenii
nemantuiti ai lumii.”
Deformarea invataturii despre Cina Domnului
La foarte scurta vreme dupa disparitia apostolilor, iudaizatorii, nostalgici
incapatanati ai Legii lui Moise, au strecurat in biserica ideia “sacrificiului continuu”
al lui Christos. Desi, epistola catre Evrei spune clar ca “Christos S-a adus pe Sine
insusi jertfa o data pentru totdeauna”, fixand crucificarea ca eveniment unic si
irepetabil in istorie, unii lideri ai bisericii au introdus la Cina Domnului ideia ca
painea si vinul nu sunt doar simple simboluri, ci reprezentari ale unor realitati
spirituale in care “jertfirea lui Christos” continua pana la sfarsitul lumii. “N-a spus
Domnul Isus”, intrebau ei in mod ipocrit, “acesta ESTE trupul si sangele Meu?” De
aici si pana la ideia “transubstantierii” n-a mai fost decat un singur pas.
De fapt, cuvintele rostite atunci de Domnul Isus nu pot fi interpretate “literal”, caci
Isus se afla inca in viata, avea trup. Daca ar fi vorbit in sensul presupus de adeptii
“transubstantierii”, in momentul vorbirii Domnul Isus ar fi avut ... doua trupuri.
Unul in care era si altul pe care-l tinea in mana!
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
6 of 14 3/13/2011 3:21 AM
Mai mult, in 1 Corinteni 11 ni se spune ca unii crestini din Corint greseau prin
atitudinea lor de la Cina Domnului, dar in corectia pe care le-o face apostolul Pavel
nu intalnim nici o referinta la “transubstantiere”. In loc sa o ia cu respectul unei
“mese de aducere aminte”, corintenii o bagatelizasera, transformand-o intr-o simpla
ocazie de dezmat si de afisare de sine:
“Cand va adunati dar in acelasi loc, nu este cu putinta sa mancati Cina
Domnului. Fiindca atunci cand stati la masa, fiecare se grabeste sa-si ia
cina adusa de el, inaintea altuia; asa ca unul este flamand, iar altul este
beat. Ce? N-aveti case pentru ca sa mancati si sa beti acolo? Sau
dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si vreti sa-i faceti de rusine pe cei ce
n-au nimic? Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta privinta nu va laud.”
(1 Cor. 11:20-22).
Este evident ca cei din Corint luau Cina mancand si band o mancare si o bautura pe
care o consumau “ca de obicei” acasa. Pavel se simte obligat sa le spuna ca “masa
de acasa” este una si “masa de simbol” este alta. Nici prin cap insa nu-i trece sa le
scrie ca painea si vinul s-ar transforma cumva miraculos la Cina in chiar trupul si
sangele Domnului Isus. Este evident insa ca lumea de atunci nu se putea lipsi prea
usor de imaginea “jertfelor”, atat de prevalenta in toate religiile vremii.
Odata cu transformarea invataturii despre natura elementelor Cinei, in jurul ei a
inceput sa se dezvolte un intreg ceremonial fastuos, in care semnificatia simpla a
fost inlocuita definitiv cu una “tainica”, proprietara unor puteri supranaturale. Cina
Domnului a incetat sa mai fie doar o masa “de aducere aminte” in care credinciosii
aveau partasie unul cu celalalt si cu Domnul cel inviat si a devenit un ritual mistic,
celebrat cu fast si cu teama. Dintr-un memorial simbolic, Cina a fost facuta in mod
gresit un mijloc al harului indumnezeitor. Christos spusese: “Sa faceti aceasta spre
pomenirea Mea”, nu “Sa faceti aceasta spre mantuirea voastra!” (1 Cor. 11:25)
In tendinta lor de a evita o intalnire personala si directa cu Dumnezeu, oamenii au
inventat inca o forma si ceremonii pe care sa le aseze drept paravan intre ei si Tatal
lor din ceruri. In loc sa accepte in mod simplu lucrarea terminata a lui Christos, ei
si-au construit lucrari de merit personal de a caror indeplinire depindea accesul la
mantuire.
Capatand caracter de “substanta” divina, Cina a inceput sa fie privita drept un act
cu putere sa “ierte” prin impartasirea (impartasania) cu trupul si sangele jertfei.
Elementul pagan si-a facut in acest fel casa buna in ograda bisericii crestine.
Deformarea invataturii despre slujitorii bisericii
In biserica Noului Testament, presbiterul sau pastorul era un egal intre egali, un
frate intre frati. El nu detinea nici un fel de autoritate in afara aceleia care ii era
incredintata de cei din adunare (! Tim. 4:17). Doar Domnul Isus era considerat
Stapanul si Legiuitorul bisericii. Fiecare credincios avea acces direct la Dumnezeu
Tatal prin mijlocirea Domnului Isus si a Duhului Sfant. Incet, dar sigur, si aceasta
frumoasa ordine spirituala din biserica a fost modificata. In mod treptat, presbiterul
sau pastorul a incetat sa mai fie slujitorul fratilor sai si, pe nebagate de seama s-a
transformat intr-un “preot”, separat de restul credinciosilor si ridicat deasupra lor in
autoritate. Faptul ca a oficiat la Cina Domnului, transformata asa cum am aratat
intr-o “jertfire” perpetua a lui Christos, l-a intors pe presbiter la ordinea liturgica de
la Templu. O astfel de randuiala s-a potrivit ca o manusa pentru “neamurile”
pagane obisnuite si ele cu preoti, jertfe si temple. Pe nesimtite, presbiterii au devenit
“preoti”, iar peste un grup de “presbiteri-preoti” locali a aparut “episcopul
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
7 of 14 3/13/2011 3:21 AM
monarhic.”
Este greu sa stabilim momentul istoric in care s-a petrecut aceasta metamorfoza. Ce
putem spune precis este ca trecerea de la simplitatea democratica (teocratia
evanghelica) a Noului Testament la sacerdotalism (preotie) a avut un efect tot atat
de destructiv asupra vietii spirituale a crestinismului ca si activitatea preotiei din
Ierusalim pe vremea Domnului. Si una si cealalta a cautat sa inchida calea
oamenilor spre Christos (Mat. 23:13).
Din documentele care ne-au ramas, putem spune cu certitudine ca bisericile Nou
Testamentale au crescut rapid, mai ales in marele orase ale imperiului. Majoritatea
lor erau conduse de o pluralitate de conducatori spirituali locali, numiti presbiteri,
episcopi sau pastori, asistati in rezolvarea problemelor materiale de catre “diaconi.”
“Pavel si Timotei, robi ai lui Isus Christos, catre toti sfintii in Christos
Isus care sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii” (Filip. 1:1).
In mod natural, unii dintre acesti presbiteri au capatat o cinste mai mare prin
abilitati specifice, prin spiritualitate sau printr-o intelepciune duhovniceasca
deosebita. Personalitatea mai puternica a unora i-a facut sa se impuna in plan local
si sa aiba un cuvant mai greu de spus in rezolvarea problemelor. Peste aceasta s-a
suprapus fara indoiala si lupta multiseculara pentru o pozitie de autoritate si de
control asupra celorlalti.
Apostolul Pavel
In invatatura apostolului Pavel, teoreticianul si intemeietorul a numeroase
biserici crestine, liderii bisericii crestine sunt, ca maturitate, "presbiteri"
adica batrani", ca pozitie "episcopi" adica "supraveghetori", iar ca lucrare
"pastori". Toate cele trei numiri identifica unul si acelasi oficiu de slujire:
" ... din Milet, Pavel ... a chemat pe presbiterii Bisericii ... si
le-a zis: "Luati seama la voi insiva si la toata turma peste
care v-a pus Duhul Sfant episcopi, ca sa pastoriti Biserica
Domnului ..." - Fapte 20:17, 28
Ca sa fie distins din numarul celorlalti presbiteri, un asemenea om a monopolizat
titlul de “episcop” (in greaca, episcopos = supraveghetor). Cu timpul, in toate
problemele bisericii, ultimul cuvant i-a revenit unui astfel de “episcop monarhic.”
Episcopii din bisericile marilor orase si-au extins autoritatea si asupra bisericilor
aflate in teritoriile imediat invecinate. Astfel, peste toti episcopii dintr-o anumita
regiune a fost promovat un “arhiepiscop” sau “mitropolit.” Cinci din acesti
arhiepiscopi, cei din Alexandria, Ierusalim, Antiohia, Constantinopole si Roma si-au
extins autoritatea peste regiuni intinse si au fost numiti “patriarhi.”
Intre acestia, patriarhul Romei, capitala Imperiului, a considerat ca are dreptul la
autoritatea universala asupra bisericii si, cu trecerea vremii, s-a proclamat “papa”
(tata al tuturor) - macar ca Domnul Isus le interzisese ucenicilor acest lucru: “Voi sa
nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Christos, si voi toti
sunteti frati. Si “Tata” sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca Unul singur este
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
8 of 14 3/13/2011 3:21 AM
Tatal vostru: Acela care este in ceruri” (Mat. 23:8-9).
Prin acest proces trist de evolutie eclesiastica s-a nascut Biserica Catolica
(universala), cu papa de la Roma ca regent in locul lui Christos (vicar) si cu imensa
ei masinarie preoteasca, intinsa ca o caracatita peste toata lumea. Clemet al Romei
a fost cel dintai scriitor bisericesc care a sugerat o paralela intre preotia crestina si
preotia levitica din Vechiul Testament si a fost cel dintai care a vorbit despre
distinctia dintre “clerici” si “laici” (oameni din popor, laios=popor) in sanul
fratietatii crestine.
Procesul a fost justificat mai departe de Tertulian si Ciprian, astfel ca pe la sfarsitul
secolului III, aparuse deja o casta preoteasca distincta si total separata de restul
“laicilor.”
Acelasi instinct care a corupt preotia iudaica lucra acum si in crestinism, asezand
inca o data bariera unor “mijlocitori” intre oameni si Creatorul lor. Simplitatea si
spiritualitatea Noului Testament a fost astfel calcata in picioare si abandonata.
Existenta preotiei are o sursa indoita de vinovatie. Pe de o parte avem de-a face cu
mandria unei “elite”, care a vrut sa puna mana pe autoritate si control asupra
comunitatii, iar pe de alta parte, avem de a face cu “smecheria” unei majoritati care
s-a vrut eliberata de responsabilitatea unei “preotii universale a credinciosilor.”
Poporul a preferat atunci si prefera si astazi, sa-i aseze pe “clerici” pe un piedestal
mai inalt, ca numai lor sa li se pretinda sfintenie, si ca majoritatii sa i se permita sa
traiasca la nivelul firii pamantesti pacatoase.
Acceptand “ierarhia eclesiastica”, majoritatea crestina si-a fabricat de fapt niste
“specialisti” care sa-i izbaveasca de vinovatia traiului lor pacatos de fiecare zi.
Evaluare
Pe la sfarsitul secolului III, intre biserica Noului Testament si biserica reala din
societate mai exista doar o palida si fragmentara asemanare. Cititorul atent, a
remarcat deja din cele spuse mai sus ca biserica pierduse exact acele principii
fundamentale pe care Reforma si innoirile din teologia neoprotestanta evanghelica
de azi cauta sa le reaseze in invatatura si viata bisericii contemporane.
Dupa doar doua secole de existenta, iudaismul, paganismul si etern prezenta natura
corupta a omului razvratit impotriva lui Dumnezeu au dus biserica la compromis si
decadenta. Trebuie sa tinem cont ca majoritatea populatiei de atunci era fara stiinta
de carte, asa ca evangheliile si epistolele nu circulau decat in cercuri restranse,
multi lideri ai bisericilor fiind fara pregatire academica. Imensa majoritate a
credinciosilor au intrat astfel in ceea ce s-a numit Biserica Catolica, iar in randurile
ei a domnit un climat de armonie si de intelegere in ceea ce priveste invatatura si
practica. Armonia se datora mai mult indiferentei, iar intelegerea era mai mult
rezultatul unei spiritualitati aproape inexistente. Au existat si glasuri “dezidente”,
atat in afara bisericii, cat si in interiorul ei. Ele au fost insa reduse repede la tacere,
in numele unei unitati a credintei care semana mai mult cu compromisul, decat cu
adevarul.
“Dragostea dintai” caracteristica primului secol s-a racit in cel de al doilea si
biserica, cu tot avertismentul Domnului Isus, nu s-a mai intors la “faptele ei dintai”
(Apoc. 2:4-5).
Progres sub persecutie
Vorbind despre decadenta “institutionala” a bisericii crestine, nu trebuie sa uitam
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
9 of 14 3/13/2011 3:21 AM
ca, dincolo de existenta ei ca “organizatie”, biserica este viata nenumaratilor
crestini anonimi, prin care Domnul Isus se manifesta si se marturiseste.
Extraordinara raspandire a crestinismului primelor secole nu s-a datorat “formei
organizatorice” a bisericii, ci inflacararii cu care crestinii L-au marturisit pe
Christos. Dispretuiti si persecutati de societate, crestinii au impresionat prin
frumusetea caracterului, prin viata de intrajutorare si prin taria nadejdii lor in
revenirea lui Christos.
Crestinismul a inceput ca o miscare in sanul iudaismului. Cea mai mare parte a
proclamarii Evangheliei s-a facut la inceput in perimetrul sinagogilor. Totusi,
crestinii nu s-au alaturat evreilor in revolta lor indreptata impotriva Romei in anul
66 d.Ch., iar pe la sfarsitul primului secol, Biserica crestina functiona ca o grupare
distincta si cu totul separata de viata sinagogii. Din vremea lui Nero, pana la
increstinarea imparatului Constantin si la edictul de la Milan (313 d.Ch.), prin care
crestinismul a primit un caracter legal, credinta crestina a fost privita oficial drept o
“religio prava”, o religie decadenta, depravata, rea.
Cei dintai crestini nu aveau o cladire dedicata in mod expres ca loc de intalnire si
inchinare comuna. Adunarile lor se desfasurau cu precadere in case. Primele
locasuri dedicate in mod special adunarii au aparut abia pe la inceputul secolului al
II-lea.
Prima Biserica nu a cunoscut fenomenul “denominatiilor” asa cum le cunoastem
noi astazi. Asta nu insemna catusi de putin ca in sanul crestinismului primar nu s-au
produs disensiuni si contraziceri. S-au produs. Aceasta nu i-a mirat prea mult, caci
aveau de a face cu probleme legate de adevarul absolut, iar in acest domeniu,
procesul cunoasterii era individual si legat in mod direct cu maturizarea personala.
Persecutia
Crestinii au devenit foarte repede tinta persecutiilor de tot felul, unele de o
ferocitate si cruzime de nedescris. De exemplu, in anul 64 d.Ch., ca sa isi ascunda
propria vinovatie, imparatul Nero i-a invinuit pe crestini pentru incendiul care a
mistuit 10 din cele 14 cartiere ale Romei. Istoricul roman Tacitus, un necrestin,
spune ca Nero a poruncit ca acesti “crestini sa fie sfasiati de caini, tintuiti pe cruci,
... folositi chiar ca torte vii pentru iluminarea nocturna a gradinilor palatului.”
Crestinii nu au fost insa persecutati pretutindeni si intotdeauna. Valurile de
persecutie au venit la rastimpuri, cu intervale de pace si relativa libertate. Atacurile
impotriva crestinilor au avut, in general, un caracter local si au variat mult in
intensitate.
Istoria consemneaza zece “valuri” de persecutie a crestinilor. Este si in aceasta o
confirmare a faptului ca Dumnezeu a stiut dinainte prin ce va trece biserica sa. Iata
ce gasim scris in cartea Apocalipsei despre epoca bisericii aflate sub persecutie:
“Stiu necazul tau si saracia ta (dar esti bogat), si batjocurile, din partea celor ce zic
ca sunt Iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a Satanei. Nu te teme nicidecum de ce ai
sa suferi. Iata ca Diavolul are sa arunce in temnita pe unii dintre voi, ca sa va
incerce. Si veti avea un necaz de zece zile. Fii credincios pana la moarte, si-ti voi da
cununa vietii” (Apoc. 2:9-10).
Certificatul, va rog!
Au fost doar doua valuri de persecutii care s-au intins peste intreg teritoriul
imperiului Roman. Ele au urmarit sa stearga Biserica crestina de pe fata pamantului.
Cel dintai val de persecutie generalizata s-a dezlantuit in luna Decembrie, 249
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
10 of 14 3/13/2011 3:21 AM
d.Ch., pe vremea domniei lui Decius. Fiecare cetatean al imperiului a fost obligat sa
se duca la un guvernator roman local si sa primeasca un “certificat” prin care se
adeverea faptul ca numitul a “dat ofranda zeilor” - un act pe care nici un crestin
curat la cuget nu-l putea face.
Al doilea val de teroare, numit si “Marea Persecutie”, s-a dezlantuit in 23 Februarie
303, din porunca imparatului Diocletian. Galerius, mana dreapta a imparatului a fost
forta malefica din spatele persecutiei si a prelungit-o chiar si dupa moartea lui
Diocletian. Timp de 8 ani interminabili, decrete oficiale i-au transformat pe crestini
in “dusmani ai imperiului”, i-au scos din orice slujbe oficiale, le-au confiscat si le-au
ars Scripturile, le-au daramat cladirile Bisericilor, le-au arestat conducatorii si au
pretins ca test de “lepadare” “ofranda adusa zeilor.”
Impotriva crestinilor au fost folosite cele mai odioase forme de tortura: au fost
aruncati in arene sa fie mancati de fiare salbatice, au fost arsi pe rug, injunghiati,
decapitati, rastigniti, sfartecati in bucati. Toate acestea au fost insa zadarnice.
Credinta crestina crestea, se latea si patrundea pana si in cele mai neasteptate locuri
ale Imperiului. In anul 311 d.Ch., acelasi Galeriu, rapus de boala si aflat pe patul
mortii, a dispus darea unui edict de “toleranta.” El prevederea ca “este datoria
crestinilor sa se roage Dumnezeului lor pentru bunastarea noastra.”
Progresul
Cum de au supravietuit sub persecutie cei din Biserica primara? Cum de n-a
disparut, asemenea atator alte miscari religioase din vechime? Omeneste vorbind, ei
n-aveau nici o sansa sa propaseasca. Era de neconceput ca o miscare spirituala
minuscula si dispretuita, germinata intr-un colt al Palestinei sa incolteasca si sa
poata deveni o forta preponderenta in idolatrul si impresionantul Imperiu al Romei.
In ciuda acestei perspective, crestinismul nu numai ca a “dat peste cap” toate
socotelile imperiale, ci a si devenit forta care i-a modelat toate manifestarile
ulterioare.
Raspandirea crestinismului in primele secole ale erei noastre constituie unul dintre
cele mai uimitoare fenomene din toata istoria omenirii. Care a fost oare secretul
reusitei primilor crestini?
Mult mai mult decat o simpla cladire
Crestinismul primar nu a avut cladiri desemnate oficial drept locasuri de
inchinaciune. De obicei, ei se inchinau prin case (Cea dintai cladire de biserica
propriu zisa a fost excavata la Dura Europos, pe raul Eufrat. Ruinele dateaza din
preajma anului 231 i.Ch.). Cei dintai crestini nu au practicat ceremonii publice, n-au
avut acces la “mijloacele de publicitate” ale vremii. Cum se poate deci explica
fenomenala lor raspandire din primele trei secole?
Dupa disparitia apostolului Pavel din arena n-au mai aparut alte mari “personalitati”
insarcinate sa colinde lumea cu Evanghelia. Dumnezeu a schimbat metoda si a
raspandit “vestea buna” prin intermediul unei adevarate “armate de furnici”,
credinciosi anonimi si nebagati in seama, ale caror nume au disparut de mult in
uitare.
Spre orase!
Crestinismul primar a fost cu precadere o “credinta urbana, citatida”. Primele
Biserici au luat fiinta in centrele importante de pe rutele comerciale ale Imperiului
Roman. In aceste orase, oamenii locuiau aproape unul de celalalt, in ingramadiri
citadine. In astfel de “cartiere” era greu sa tii un secret. Credinta crestina s-a
raspandit ca o “epidemie” de sanatate spirituala, ai carei virusi treceau cu
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
11 of 14 3/13/2011 3:21 AM
repeziciune dintr-o casa in alta. Convertirile se produceau ca un rezultat al impresiei
pozitive pe care o facea asupra vecinilor “viata cea noua” din comunitatea
crestina.
Ce era “deosebit” in felul lor de vietuire? Intr-o scrisoare de aparare a crestinilor
indreptata catre Cezarul Antonius Pius, Iustin Martirul, renumit teolog crestin din
vremea aceea, ii descrie pe crestini in urmatoarele cuvinte:
“Pana nu de mult, ne bucuram si noi de intinaciunile vietii, dar acum
indragim doar castitatea; inainte foloseam si noi artele magice, acum
ne-am consacrat in intregime adevaratului si eternului Dumnezeu
(unbegotten God); inainte eram iubitori de bani si ne osteneam sa
adunam o mare avere, dar acum impartim ce avem intre noi si dam cu
bucurie celor aflati in lipsa; inainte ne uram unii pe altii, ne omoram
unii pe altii si, plini de dispret, nici n-am fi stat la masa cu cineva de
alta rasa, acum insa, de cand s-a aratat Christos, traim in pace unii cu
altii, ne rugam chiar si pentru dusmanii nostrii si cautam sa-i aducem
printre noi pe toti aceia care ne osandesc fara nici un temei justificat.”
“Tatal nostru”
S-ar putea ca o justificare a repeziciunii cu care s-a raspandit crestinismul sa fie si in
extraordinarul impact pe care a produs-o in lumea romana una din invataturile lui
de baza: prezentarea lui Dumnezeu ca “Tata al nostru, al tuturor”. In societatea de
atunci, de fapt si in societatea de azi, oamenii se simteau victime in mainile unei
soarte oarbe si lipsite de mila; la dispozitia “sansei” arbitrare, robi ai “norocului”, al
caror destin era stabilit de “convergenta unor forte astrologice impersonale.”
Prin contrast, crestinii se prezentau ca martori ai unui Dumnezeu viu si binevoitor,
mai mult decat dornic sa-i primeasca pe toti la Sine, asemeni unui Tata iubitor gata
sa poarte de grija tuturor copiilor Sai. Aceasta ideie “revolutionara” reaseza
demnitatea in inimile sclavilor si readucea responsabilitatea in mintile celor coplesiti
de resemnarea paralizanta si fatalista.
O certificare indirecta despre acest aspect s-ar putea sa existe in misterioasele
patrate de cuvinte latine care au fost dezgropate de arheologi in diferite locuri
presarate din Anglia pana in Mesopotamia. Doua au fost gasite in Pompei, ceea ce
le dateaza inainte de anul 79 d.Ch. cand orasul a fost distrus de lava vulcanului din
apropiere. Cuvintele pot fi citite si dinainte inapoi si dinapoi inainte pe orice rand
sau coloana.
R O T A S
O P E R A
T E N E T
A R E P O
S A T O R
Literele pot fi rearanjate sub forma unei cruci cu mesajul: “Paternoster” (“Tatal
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
12 of 14 3/13/2011 3:21 AM
nostru” in limba latina). Literele A si O raman pe afara, cu semnificatia de alfa si
omega, inceputul si sfarsitul alfabetului grec, unul din numele Domnului Isus in
textul Noului Testament. (vezi pagina urmatoare)
In alta parte a scrisorii sale, Iustin Martirul arata cum cei ce se impotrivisera
crestinismului fusesera apoi convertiti la el prin marturia consistenta a vietii celor
credinciosi, notand mai ales impresia pe care o facea rabdarea lor extraordinara
cand erau inselati, precum si cinstea lor exemplara in afaceri.
A
P
A
T
E
R
A P A T E R N O S T E R A
O
S
T
E
R
O
Facere de bine si rugaciuni
Crestinii au ajuns renumiti prin grija manifestata fata de cei bolnavi si neputinciosi.
Multi ajunsesera renumiti pentru faptul ca se vindecasera in urma rugaciunilor.
Adunarile crestine au infintat multe “cantine ale saracilor”. Documentele ne spun
ca in preajma anului 250 d.Ch., crestinii dadeau de mancare in fiecare zi la 1.500 de
oameni saraci din Roma.
Tot cam pe atunci, imparatul Iulian, supranumit si “apostatul”, a vrut sa revitalizeze
inchinaciunea pagana la zei. Din scrierile lui ne-a ramas aceasta apreciere facuta la
adresa crestinilor:
“Raspandirea si inmultirea lor a fost favorizata de renumele pe care si l-au castigat
prin ingrijirea dragastoasa pe care o manifesta fata de vagabonzi si nevoiasi si prin
grija cu care fac o inmormantare celor morti. Este un scandal ca nu exista nici
macar un singur evreu cersetor si ca ei (crestinii) poarta de grija nu numai de ai lor,
ci si de saracii nostrii; caci ai nostri au ajuns sa astepte zadarnic un ajutor din partea
noastra!”
La prima vedere, crestinii de atunci pareau slabi si fara putere, o tinta usoara pentru
batjocora si ridiculizarea publica. N-aveau avere, nu aveau cladiri, nu se bucurau de
pozitii sociale inalte, n-aveau aprobare legala, nu aveau asentimentul oamenilor de
cultura si arta. Mai mult, dupa ce au fost alungati din sinagogile evreiesti, crestinii
au pierdut si suportul milenar al unei religii cu traditii.
Dincolo de aparenta slabiciune insa, biserica a supravietuit pentru ca a avut
“credinta”. Asta a fost secretul biruintei ei. Credinta lor i-a imbogatit cu o viata de
“partasie”. O noua comunitate cu un nou stil de viata. Pe deasupra, au avut
“nadejde”, o nadejde nestramutata in faptul ca Domnul lor este viu in cer si ca de
acolo era stapan sa le calauzeasca pas cu pas viata, pana in clipa cand se va
reintoarce sa-si instaureze triumfator Imparatia fara sfarsit.
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
13 of 14 3/13/2011 3:21 AM
Credinta, dragostea si nadejdea. Acestea au fost tainele Bisericii crestine,
elementele temeliei pe care s-a construit mai tarziu ceea ce numim astazi admirativ
“cultura occidentala.”
Crestinii au atras in mijlocul lor oameni din toate clasele si straturile sociale.
Aceasta era in contrast izbitor cu practicile sociale ale vremii. In anul 217 d.Ch., un
fost sclav, care trudise din greu in mina, a ajuns sa fie promovat ca episcop al
Romei. Numele lui: Callistus.
“Trimiteti-mi scrisorile si ... darurile voastre!”
Folosirea Evangheliei pentru castig material nu este doar o marca a secolului XX.
Escrocii care stiu sa profite de naivitatea celor “slabi de inger” au existat mereu.
Biserica nu a stiut intotdeauna sa faca foarte necesara distinctie dintre credinta si ...
credulitate.
Unul dintre cele mai vechi documente crestine “Didache”, un fel de manual pentru
viata si organizarea Bisericii, contine un avertisment impotriva predicatorilor
itineranti care apar din senin si se grabesc mereu sa ceara bani pentru cele mai
diverse scopuri. Un autor satiric, Lucian, ii ironiza pe crestini pentru usurinta cu
care se lasa pacaliti de tot felul de sarlatani care-i storc de toate resursele
financiare. Lucian consemneaza un caz notoriu pe atunci. Un anume Peregrinus,
filosof de profesie, reusise, pana ce a fost dat de gol, sa atraga o mare multime de
urmasi (si o considerabila avere) din sanul comunitatii crestine. Instinctul sau de
actor inascut si dorinta de celebritate l-au facut sa piara in mod spectaculos:
Peregrinus si-a dat singur foc la sfarsitul jocurilor Olimpice din anul 165 d.Ch.
Pastorul din umbra
Socotita ca o turma buna de junghiat si nu de putine ori inselata de “personalitatea”
unor “lupi rapitori imbracati in piele de oaie”, Biserica crestina a supravietuit
paradoxal si s-a inmultit providential in lungul si latul Imperiului Roman. Aceasta
“turma mica” era insa condusa din umbra de Marele Pastor, care-i promisese deja
Imparatia. Istoria trecuta, prezenta si viitoare va fi dovada ca El isi respecta
promisiunile!
primeletreisecole http://www.roboam.com/identitate/primeletreisecole.htm
14 of 14 3/13/2011 3:21 AM
De la 1300 la Marea Schizma
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
ISTORIA BISERICII INTRE ANII 300 - 1500
Perioada de istorie cuprinsa intre secolul IV si secolul XVI este cunoscuta sub
numele de "Evul Mediu" ("Moyen Age"- franceza, "Middle age"- engleza) sau
"epoca intunecata" ("Dark Age"- engleza). Privita retrospectiv, ea marcheaza o
epoca in care biserica crestina s-a transformat, dintr-un ferment social, intr-o frana
a dezvoltarii sociale, dintr-o mireasa a Mirelui asteptat, intr-una casatorita cu
puterea politica de Stat, dintr-o grupare persecutata si urmarita, intr-o institutie
majoritara persecutanta si terorizanta. Cum de a fost posibil?
Pe scurt, putem spune ca principala cauza a acestei evolutii a fost pervertirea altor
doua doctrine fundamentale ale invataturii Noului Testament despre biserica:
doctrina despre "Imparatia lui Dumnezeu" si "doctrina despre libertatea constiintei
umane." Modificarea acestor doctrine fundamentale a dus la "maritarea bisericii cu
Statul" si la aparitia multor forme de constrangere religioasa, care au culminat cu
imfamele Cruciade si cu mult temuta Inchizitie. Din aceasta ghiara a crestinismului
retrograd de Stat nu s-a putut iesi decat prin forta razboaielor religioase duse de
Reformati sau prin martirajul sutelor de mii de anabaptisti, frati moravieni, frati
elvetieni, baptisti, etc.
Biruinta prin compromis
Biserica locala nu poate fi inteleasa decat in contextul realitatii sociale in care
exista. Numai cel ce se inalta la inaltimea intregului poate intelege corect "partile"
din care este alcatuita realitatea.
Cand si-a facut aparitia in lume, crestinismul a aparut pe fundalul Imperiului
Roman. Nimic din ceea ce era in fiinta atunci nu a scapat influentei lui covarsitoare.
Biserica lui Christos a fost forta care, in final, a dus la prabusirea Imperiului, dar
nici ea, in structurile ei istorice, n-a scapat de influenta imperiala.
Intre Imperiu si Biserica s-a dus un conflict de principii. Forta launtrica a
crestinismului s-a confruntat cu forta exterioara bruta a legiunilor. Pentru o vreme,
parea ca triumfa Imperiul, dar punand stapanire pe inimile oamenilor, crestinismul a
fost acela care a triumfat in final, modeland intreaga societate si dandu-i un impuls
irezistibil spre "civilizatia" de care ne bucuram astazi.
La inceput, Roma imperiala a fost condusa de democratia Senatului. Pe fundalul
societatilor tiranice de pana atunci, aceasta noutate a insemnat o extraordinara
schimbare de epoca. Democratia romana a fost o aparitie care a schimbat fata lumii.
Senatul n-avea insa armata si a trebuit sa recurga la ajutorul generalilor. Acestia au
fost oameni proveniti din randul "patricienilor", clasa cea mai bogata si mai instruita
a societatii. Necazul a fost ca legiunile jurau credinta inaintea generalului care le
conducea, nu inaintea Senatului. Cand forta generalilor n-a mai fost depasita decat
de ambitia lor, Senatul a trebuit sa treaca in planul secund, cedand in fata dictaturii.
Cel dintai general care a ingenuncheat Senatul a fost Iulius Cezar (46-44 i.d.Ch). El
a obligat Senatul sa-l declare imparat si chiar sa-l "indumnezeiasca". Cand aceasta
s-a realizat, luna de nastere a "zeului-om" si-a schimbat numele in "Iulius", de unde
se trage si numirea romineasca: "Iulie". Intr-o ultima incercare de reinstaurare a
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
1 of 19 3/13/2011 3:22 AM
democratiei, Senatul l-a asasinat pe Iulius Cezar. Chiar si Brutus, favoritul
imparatului, si-a dat aportul la aceasta crima detestabila, dar "necesara" din ratiuni
de Stat.
Dupa Iulius Cezar a venit insa Octavian Augustus (31 i.d.Ch) - 14 d. Ch). Cu el s-a
reinstaurat si dictatura si cultul imparatului. Intamplator, luna de nastere a noului
dictator a fost cea de dupa Iulie. Automat, ea s-a transformat in "August" !
Octavian Augustus a rafinat si mai mult dominatia Romei asupra lumii, adaugand
fortei brute, inclestarea nemaipomenita a birocratiei.
Reprezentantii acestei noi clase imperiale, au fost promovati din toate clasele
sociale ale societatii, nu o data dintre "legionarii" iesiti la pensie si chiar dintre
sclavii eliberati si credinciosi imparatului. Cancelariile romane au inlocuit
pretutindeni autoritatea forturilor militare. Nimic nu misca in Imperiu fara sa treaca
prin evidenta stricta a birocratilor. Cultura scrisului a civilizat majoritatea
popoarelor din Imperiu. De la un capat la celalalt, "pax romana", (pacea romana) a
scos la lumina o noua civilizatie care i-a fascinat pe oameni si i-a inlesnit Romei
dominarea.
Nici macar Biserica crestina, cu tot accentul ei pe spiritualitate si pe lipsa de
formalism nu a scapat influentei birocratiei romane.
In decurs de doar cateva secole, Roma a "institutionalizat" Biserica, transformand-o
in "Biserica Romei". Conflictul acut dintre Imperiu si Biserica s-a incheiat printr-o
alianta. si de o parte si de alta s-au facut compromisuri: Imperiul a proclamat
crestinismul religie de Stat cu statut preferential, iar Biserica a acceptat sa se
supuna scopurilor Imperiale. S-a format astfel : "Sfantul Imperiu Romano-Catolic".
Stafia acestui Imperiu a continuat sa bantuie Europa, mult dupa caderea politica a
Romei. Carol cel Mare, sau Charlemagne, cum il prefera francezii, a fost
exponentul primordial al Imperiului. Napoleon si Hitler au incercat si ei sa
restaureze maretia Imperiului. Visul lor de dominatie mondiala a fost insa doar de
scurta durata. Cel de al treilea "reicht" al germanilor, care trebuia sa dureze "o mie
de ani", s-a prabusit in tandari.
Fragmentele Imperiului traiesc astazi separat, dar lucreaza in secret la o
reorganizare mondiala. Nazuinta lor este "reintegrarea" si "renasterea". Termenii
sub care se vorbeste despre aceasta sunt diferiti: "casa comuna a Europei" , "noua
ordine economica mondiala" , "Europa unificata" sau "Statele Unite ale Europei".
Toate insa vestesc un singur lucru: ca se lucreaza subteran pentru reaparitia
Imperiului. Papa de la Roma este iarasi vizitat si curtat de cei mai importanti sefi de
stat ai lumii. "Babilonul cel mare", cum numeste Biblia acest conglomerat imperial
de popoare, sta sa apara pregatind fondul pe care va apare "Anticrist", pentru o
ultima infruntare intre Dumnezeu si Diavol. Despre aceasta inclestare
nemaipomenita si despre deznodamantul ei ne vorbeste pe larg extraordinara carte a
"Apocalipsei".
Mariajul bisericii cu Statul
In primele trei secole, miscarea crestina a fost considerata "decadenta" (religio
parva) si a suferit persecutii din toate directiile. Cele zece valuri de mari persecutii
din Imperiu, n-au putut insa sa stinga flacara mesajului crestin. Dimpotriva! La
debutul secolului IV existau in Imperiu intre cinci si zece milioane de crestini.
Devenit o miscare ideologica majora, crestinismul concura acum pe scena sociala
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
2 of 19 3/13/2011 3:22 AM
cu paganismul idolatru. In acest context istoric, in istoria bisericii crestine apare
Constantin (306-337), dupa Iulius Cezar, cel mai mare dintre imparatii romani. Prin
geniul sau politic de om de Stat, Constantin a intuit imediat ca in capacitatea de
sacrificiu si in credinciosia crestinilor este forta invincibila a unei "imparatii a
sufletului."
La intrebarea: "Cum sa fac sa injug acest extraordinar potential uman la structura
Imperiului Roman, pentru ca oamenii sa fie gata sa moara si pentru mine cum sunt
gata sa moara pentru acest Isus?", Constantin a raspuns printr-o "pacaleala."
Semnul de pe cer
La vremea aceea, Constantin era inca doar unul din cei cativa pretendenti la
conducerea Imperiului Roman. In octombrie, 312, trupele lui Constantin se
infruntau in teritorii cu legiunile tiranicului Maxentius. In preziua unei astfel de
batalii, Constantin a pretins ca ar fi avut o "vedenie" si ca pe cer i s-ar fi aratat
semnul crucii crestine, impreuna cu mesajul: "In hoc signo vinces" ("In semnul
acesta vei birui").
Am dori din tot sufletul sa credem in aceasta "convertire" (asemanatoare cu cea pe
care a avut-o Pavel pe drumul Damascului), dar viata traita ulterior de imparatul
Constantin a dovedit din plin contrariul. Prin contrast cu toti "convertitii" de atunci,
el a refuzat botezul crestin pana in preajma mortii si s-a purtat ca un despot cu
"episcopii" bisericilor.
Este mult mai probabil ca acest Constantin a privit spre milioanele de crestini
raspanditi in mai toate provinciile Imperiului, a vazut cinstea lor exemplara,
corectitudinea, devotamentul, bogatiile adunate prin harnicia lor, solidaritatea lor
iesita din comun si si-a dat seama ce forta extraordinara pot fi ei in structura si
stabilitatea Imperiului. Astfel, un genial strateg a intrebuintat o stratagema pentru a
inregimenta "armata mantuirii" in legiunile Imperiului. Soldatii crucii de la Calvar
au fost transformati astfel in slujitorii unui tiran ascuns in umbra unei cruci pictate
pe drapele. Nonviolentii de pana mai ieri au fost indemnati sa puna mana pe sabie si
sa "spintece" pentru cauza unor ambitii arogante, deghizate de acum sub masca
"crestinatatii." Mieii neprihanirii au imbracat haina aspra de lup si si-au ascutit coltii
ucigasi.
Crestinismul de Stat
Dupa biruintele in lupta, Constantin a ajuns "cezar" si a dat un decret in anul 323
prin care religia crestina a fost proclamata "religie de Stat". Fara sa se increstineze
el insusi, sub pretext ca "cezarul" trebuie sa fie imparatul tuturor, Constantin a
convocat episcopii crestini la palat si i-a insarcinat cu institutionalizarea bisericii. A
trebuit publicat un crez oficial al bisericii, in care "episcopii" au fost obligati sa faca
concesii si compromisuri care sa ingaduie "maselor" sa intre in biserica fara sa
implineasca conditiile convertirii Nou Testamentale (credinta personala si pocainta).
Constantin n-a avut rabdare cu episcopii. El trebuia sa cladeasca un Imperiu. Sub
presiunile lui, episcopii care nu au acceptat compromisul au fost inlaturati si, nu de
putine ori, omorati. Forta politica a inceput sa dicteze in rezolvarea problemelor
religioase. Pentru a-si justifica excesele, cezarul roman i-a silit pe crestini sa
"inventeze" si apoi sa accepte pretutindeni "doctrina celor doua sabii". Aceasta
invatatura se baza pe exegeza gresita a textului in care, inainte de rastignire, Petru ii
spune Domnului: "Doamne, iata aici doua sabii", iar Domnul, ii raspunde: "Destul."
In conceptia noii doctrine, cele doua sabii din text ar reprezenta cele doua fatete ale
noii societati crestine: sabia administratiei politice si sabia autoritatii eclesiastice.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
3 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Pana la data aceea, cezarul fusese "pontifex maximus", marele preot, capul religiilor
pagane, indumnezeitul reprezentant al divinitatii printre muritorii de rand. Prin
Constantin, cezarul a devenit si capul suprem al Bisericii crestine, aparatorul si
garantorul ei in societate. Prin introducerea unor legi favorabile, prin alocarea de
fonduri pentru cladirea unor edificii impunatoare si prin garantarea unor privilegii
care sa asigure bisericii accesul la imbogatire si comfort, Constantin si cezarii de
dupa el au tarat biserica intr-o incuscrire cu puterea seculara, departe de
credinciosia fata de "Mirele din cer" care zabovea sa vina.
Exista o infinita diferenta intre bisericile Nou Testamentale independente care se
zbateau in conflicte sub persecutiile din primele trei secole si biserica compacta,
unitara, institutionalizata si puternica de la sfarsitul vietii lui Constantin. Aparent,
crestinismul a triumfat asupra persecutorilor lui, dar a biruit prin compromis, iar
victoria l-a imbolnavit de moarte. In Imperiul roman, crestinismul a castigat politic,
dar a pierdut din punct de vedere spiritual. Prin compromis si cedari repetate,
episcopii au binecuvantat nasterea unui monstru cu doua capete: "Sfantul Imperiu
Romano-Catolic".
Deformarea doctrinei despre Imparatia lui Dumnezeu
Cartea Faptele Apostolilor debuteaza cu un pasaj in care ni se spune ca Domnul
Isus li s-a aratat timp de 40 de zile ucenicilor si a stat adeseori de vorba cu ei despre
"lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu". Este interesant ca in acel context,
ucenicii au fost atat de cuprinsi de entuziasm in anticiparea evenimentului, incat
L-au intrebat: "Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui
Israel?" (Fapte 1:6).
Raspunsul Domnului Isus ("Nu este treaba voastra CaND ...") nu a fost o negare a
venirii Imparatiei, ci doar o anuntare a faptului ca instaurarea ei nu trebuie sa fie o
preocupare a acelei generatii, si probabil nici a Bisericii ca atare. Imparatia trebuie
sa ramana un prerogativ al Domnului Isus, la cea de a doua Sa venire.
In limbajul teologic, invatatura despre existenta unei imparatii terestre milenare a
Domnului Isus se numeste si "Chiliasm", de la termenul "chilios", "o mie" din
limba greaca. Chiliasmul a fost singura talmacire predominanta in biserica primelor
doua secole. Unul dintre exponentii sai au fost Irineu, care a devenit episcop de
Gaul in anul 177 si a murit 'n preajma anului 200. Acest om, socotit drept unul
dintre parintii Bisericii, si-a exprimat crezul astfel:
(1) Dupa caderea lui Adam in pacat, lumea trebuie sa parcurga o istorie
de 6.000 de ani. Aceasta parere si-a bazat-o pe ideea ca Dumnezeu
lucreaza in cicluri de sapte si pe talmacirea unor texte ca acelea din
Psalmul 90:4; 2 Petru 3:8 si Evrei 4:9;
(2) La sfarsitul istoriei lumii actuale se va ridica pe pamant
Antichristul.
(3) Christos se va arata atunci n slava si va triumfa asupra tuturor
dusmanilor Sai.
(4) Christos va instaura pe pamant Domnia Sa de o mie de ani, ca un
Sabat care va incheia ciclul de sapte mii de ani al istoriei.
(5) Ierusalimul va fi reconstruit si intreg pamantul va cunoaste o
perioada de refacere si regenerare fara egal in istorie.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
4 of 19 3/13/2011 3:22 AM
(6) Pacea si neprihanirea vor fi cele doua coordonate de baza ale
domniei lui Christos pe pamant.
(7) Dupa aceasta domnie de o mie de ani a lui Christos, va urma
invierea, judecata finala si 'nnoirea tuturor lucrurilor.
Printre ceilalti adepti ai chiliasmului ii mai putem aminti si pe Papias, care a trait in
prima jumatate a celui de al doilea secol, pe Tertulian (c.160 - c.230), pe Barnabas,
care ne-a lasat o scriere datata intre anii 50 - 70, pe Iustin Martirul (c.100 - c.165),
pe Iranaeus (c.130 - c.200), pe Hippolitus, care a trait in prima parte a celui de al
treilea secol, pe Cyprian (martirizat la Cartagina in anul 258), pe Lactantius (c.260 -
c.325), pe Commodianus, care a trait in prima parte a secolului patru, pe Victorinus,
care a murit ca martir in anul 304, pe Apollinaris (c.310 - c.392), pe Cerintius din
primul secol si pe ucenicii sai numiti "cerintieni".
Prin imixtiunea cezarului in sinodurile bisericii si prin subordonarea escatologiei
Nou Testamentale la scopurile imediate ale Imperiului Roman, "chiliasmul" a fost
inlocuit cu "amilenismul". Aceasta invatatura, foarte prevalenta si astazi in bisericile
catolice si ortodoxe, spune ca nu trebuie sa asteptam in nadejde ca imparatie
terestra milenara sa fie instaurata la venirea lui Christos, ci ca "imparatia" este un
concept care trebuie realizat astazi de biserica, prin propovaduirea Evangheliei si
prin convertirea tuturor oamenilor. (Mai tarziu, amilenismul avea sa modifice
conceptul de Imparatie terestra intr-unul de imparatie spirituala).
Astfel, de la "asteptarea Imparatiei" si de la "NU e treaba voastra sa stiti cand ..."
s-a trecut la "realizarea imparatiei prin increstinarea in masa si prin constrangere cu
ajutorul puterii militare a Statului."
"Chiliasmul" a fost nadejdea bisericii persecutate. Cand biserica nu a mai fost
persecutata de Stat, ea a abandonat "nadejdea intr-o glorioasa imparatie viitoare",
pentru care imparatii de acum nu aveau rabdare, si a fabricat o doctrina care sa
justifice domnia imparatilor din lumea de acum, sub pretextul unui mandat divin
primit din partea Domnului Isus, "Imparatul imparatilor si Domnul domnilor".
In loc sa astepte in smerenie si curatie feciorelnica "Imparatia neprihanirii" pe care
o va instaura Christos la cea de a doua Sa venire, Biserica s-a aliat cu Statul ca sa
construiasca o imparatie in care ambitiile, lacomia si orgoliile imparatilor au tarat-o
in pacat.
Pusa sa aleaga intre martiraj si ademenitoarea perspectiva a bogatiei si a
comfortului, biserica, prin reprezentantii ei de atunci, a preferat, in limbajul
metaforic al Apocalipsei sa "se suie in pat" si sa curveasca cu mai marii lumii
(Apoc. 2:20-22). Dumnezeu a stiut mai dinainte aceasta. Cuvintele folosite de
Domnul Isus in scrisorile trimise bisericilor Pergam, Tiatira si Sardes ne aseaza
inainte analiza si diagnosticul pe care-L face Dumnezeu bisericii din aceasta
perioada istorica:
Pergam = biserica in cardasie cu Statul, doctrina celor doua sabii;
Tiatira = biserica "in pat" cu Statul nelegiuit, epoca plagilor mortale
care au decimat Europa;
Sardes = biserica muribunda, o fatada falsa, o forma lipsita de continut;
"Iti merge numele ca traiesti, dar esti mort" (Apoc. 2:8 - 3:6).
Prin deformarea invataturii despre Imparatia lui Dumnezeu, crestinismul a calcat in
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
5 of 19 3/13/2011 3:22 AM
picioare dorinta lui Christos ca Biserica sa ramana separata de Stat. Iata ce a spus
El in Matei 22:21 : "Dati dar Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este
al lui Dumnezeu."
Aceste cuvinte au aparut intr-o imprejurare in care mai marii vremii au vrut sa-L
prinda pe Domnul Isus si sa-L aresteze sub pretext ca nu respecta autoritatea de
Stat. Ei au fost asa de siguri ca Domnul Isus nu se poate incadra in sistemul Statal
incat au trimis impreuna cu provocatorii si garda de la Templu, "irodianii" (Mat.
22:16).
Intrebarea provocatorilor a fost: "Se cade sa platim bir Cezarului sau nu?"
"Isus, care le cunostea viclesugul, a raspuns: "Pentru ce Ma ispititi,
fatarnicilor? Aratati-Mi banul birului." si ei I-au adus un ban. El i-a
intrebat: "Chipul acesta si slovele scrise pe el, ale cui sunt?"
"Ale Cezarului," i-au raspuns ei. Atunci, El le-a zis: "Dati dar Cezarului
ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!"
"Mirati de cuvintele acestea, ei L-au lasat si au plecat" (Mat.
22:15-22).
Am putea preciza: Au plecat cu mainile goale! Nu L-au putut prinde! Prin cuvintele
spuse atunci, Domnul Isus ne-a aratat pentru toate veacurile atitudinea pe care
trebuie sa o avem fata de Stat, "puterea temporala." Exprimata succint ea este: "o
separare distincta si un respect reciproc."
Pentru cei familiarizati cu terminologia Bibliei iudaice, raspunsul Domnului Isus a
fost limpede. Iata-l acum explicat pentru cei lipsiti de traditia iudaica:
1. Pe "banul birului" era chipul Cezarului si slovele limbii lui latine.
2. Aceasta intiparire ii arata fara nici o confuzie apartenenta: era "al Cezarului."
3. Dumnezeu il facuse pe om dupa "chipul si asemanarea Sa" (Geneza 1:27)
4. Deci, omul, fara nici o posibilitate de confuzie, ii apartine lui Dumnezeu si trebuie
"dat lui Dumnezeu."
Rezumand cele de mai sus, putem spune ca exista o "imparatie temporala" in care
se cuvine sa ne indeplinim corect indatoririle cetatenesti randuite de autoritatea
Stat, si o "imparatie a lui Dumnezeu" in care trebuie sa ne dam pe noi insine
Dumnezeului al carui chip Il purtam prin creatie.
Crestinul este o "intersectie" intre etern si temporal. Prin faptul ca el este cetatean,
face parte din imparatia randuielilor sociale prezente, dar prin faptul ca el face parte
din Biserica, el transcende imparatiile terestre si participa la activitatile unei realitati
care nu poate fi reglementata de legislatii imperiale omenesti: "mparatia lui
Dumnezeu sau Imparatia cerurilor.
Orice incercare de a sterge linia de demarcatie dintre aceste doua imparatii, este
echivalenta cu o "lovitura de palat", in care puterea omeneasca incearca sa
detroneze autoritatea divina. Pusi sa aleaga, copiii lui Dumnezeu trebuie sa refuze
intotdeauna demn, dar categoric, amestecul autoritatii omenesti in domeniul
spiritual al Bisericii: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa
ascultam mai mult de voi, decat de Dumnezeu" (Fapte 4:19).
Istoric, crestinismul a facut tocmai aceasta greseala. Mai marii Bisericii s-au plecat
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
6 of 19 3/13/2011 3:22 AM
in fata Cezarului si au acceptat sa se aseze sub protectia, dar si sub ... autoritatea
lui! In felul acesta, crestinismul a devenit un instrument al ambitiilor imperiale!
Persecutatii ajung sa persecute
Aliata cu Imperiul Roman, biserica a trebuit sa manifeste "nerabdarea" cezarilor in
fata ezitarii cu care erau intampinate dorintele de unificare si de institutionalizare.
In multe locuri, cetatenii imperiului care refuzau sa se "increstineze" au inceput sa
fie persecutati. Agresivitatea bisericii crestine s-a transformat dintr-o propovaduire
persistenta intr-o "constrangere" sprijinita cu mijloacele puterii politicoadministrative.
Cum a fost posibil?
La insistentele nerabdatoare ale lui Constantin si mai ales ale cezarului de dupa el,
Teodosiu I, "sinodurile episcopilor crestini" au renuntat la invatatura "totalei
libertati de constiinta" si au introdus "doctrina increstinarii fortate". Aceasta
modificare de doctrina a fost sprijinita cu o inacceptabila "talmacire" a uneia din
pildele Domnului Isus. Este vorba despre pilda celor poftiti la cina (Luca 14:15-24).
Prin aceasta pilda, Domnul Isus i-a raspuns unuia care a zis, aparent evlavios,
"Ferice de acela care va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu!" Ideia pildei este ca
"doritori teoretici" sunt multi, dar cei care sunt gata sa lase preocuparile inselatoarei
vieti de acum, pentru a se gandi si pregati pentru Imparatia viitoare sunt, din pacate,
foarte putini. Intr-unul din ultimele versete ale pildei, "stapanul" care isi poftise
musafirii, exasperat ca ei n-au venit si ca inca mai este loc in sala de ospat, i-a zis
robului sau: "Iesi la drumuri si la garduri si pe cei ce-i vei gasi, sileste-i sa intre, ca
sa mi se umple casa" (Luca 14:23). Acest "sileste-i sa intre" (rastalmacit cu buna
stiinta) a devenit deviza "increstinarii fortate," dictate de puterea imperiala.
Unii dintre "parintii bisericii" au inceput sa recomande pe fata "increstinarea
fortata". Augustin din Hippo declara ca este preferabil ca oamenii sa fie adusi la
Dumnezeu prin invatatura si sfatuire, dar ca, in situatia cand acestea nu dau
rezultatele dorite, trebuie folosita forta si pedeapsa:
"Multi trebuiesc adusi ca slugile cele rele, fortandu-i sa intre cu nuiaua suferintei.
Vor avea apoi timp sa creasca singuri la un nivel de spiritualitate inalta ... Domnul
insusi ne-a spus ca musafirii au fost mai intai invitati sa vina de buna voie la marele
ospat, apoi, cand n-au vrut sa se conformeze, au fost siliti sa intre."
Prin ceea ce s-a facut atunci, biserica crestina a ajuns sa fie compusa din trei
categorii de "credinciosi": credinciosi din convingeri personale, credinciosi din
interese personale si credinciosi din teama de represalii. Puritatea bisericii a fost
alterata, iar constiinta umana a fost "ingenuncheata cu forta." In timp, biserica a
preluat chiar functiile si puterea Imperiului si a devenit singura autoritate suprema
admisa in societate. Acesta este motivul pentru care perioada de istorie inceputa in
secolul IV este supranumita "Dark ages - epoca intunecata" sau "Middle Ages" -
veacul de mijloc. Prin anumite colturi ale lumii, umbrele acestei epoci mai dainuiesc
si astazi.
Doua din manifestarile cele mai detestabile ale "epocii intunecate" au fost
Cruciadele si Inchizitia. Iata ce spune Encyclopedia Britanica despre "Middle
Ages":
"Evul Mediu este perioada de istorie europeana cuprinsa intre caderea
Imperiului Roman de Apus (c. 395) si perioada Renasterii (care a
inmugurit in regiuni diferite ale Europei in secolele XIII, XIV sau XV).
Termenul ca atare si semnificatia lui traditionala au fost introduse cu o
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
7 of 19 3/13/2011 3:22 AM
vadita tendinta de confruntare de umanistii italieni; "renasterea"
studiilor si culturii clasice grecesti pe care o sarbatoareau ei venea
astfel dupa o simbolica perioada de "o mie de ani", al carei intunerec
sublinia si mai mult importanta lucrarii lor. Intr-un sens, acesti umanisti
au "inventat" Evul mediu pentru a se putea distanta ei insisi de el si
pentru a se putea defini prin contrast cu el."
"Dupa ce vizigotii au cucerit Roma (410), Imperiul Roman a inceput sa
se clatine. Triburile germanice care s-au infiltrat fortat in teritoriile
Imperiale din sud si din vest au fost pana la urma "increstinate", dar nu
au acceptat niciodata ideia de Stat centralizat unic. Ele si-au pastrat
obiceiurile si stilul de viata, iar aceasta a facut guvernarea lor si
unitatea culturala a Imperiului Roman imposibile. Multe din
imbunatatirile si din calitatea vietii adusa de Imperiul Roman, ca de
exemplu: sistemul extraordinar de drumuri, sistemul postal, rutele
comerciale, au decazut in mod substantial, impreuna cu nivelul
realizarilor din arta si stiinta. (In haosul politic si administrativ) ...
singura forta capabila sa dea o baza pentru unitatea sociala a ramas
Biserica Romano Catolica. Evul Mediu deci prezinta o imagine confuza
si adesea contradictorie a unei societati care incearca sa se structureze
politic pe o baza eminamente spirituala."
"Dupa dizolvarea Imperiului, s-a ivit ideia unei Europe care sa
functioneze ca un mare Stat-biserica, numit "crestinatate". (tineti minte
versul eminescian: Peste-un ceas, crestinatatea e ca pleava vanturata").
Aceasta "crestinatate" era gandita sa functioneze cu doua straturi de
conducatori: "sacerdotium", sau ierarhia eclesiastica si "imperium",
sau conducatorii seculari. In teorie, aceste doua grupuri trebuiau sa se
completeze reciproc, in misiunea lor de a reglementa, una problemele
eterne, iar cealalta, problemele pamantesti ale oamenilor. In sfera
problemelor eterne, autoritatea suprema era investita in scaunul papal,
iar in sfera temporala in scaunul imparatesc. In practica insa, aceste
doua centre de autoritate se infruntau continuu, se certau in public si au
purtat chiar razboaie unul cu celalalt. Imparatii au incercat adesea sa
intervina in treburile interne ale bisericii, pretinzand ca au dreptul divin
de a numi slujitorii bisericii din teritoriile aflate sub suveranitatea lor si
ca trebuie sa aiba un cuvant de spus in "doctrinele care reglementeaza
viata si comportamentul social." Biserica, la randul ei, nu numai ca
avea in proprietate orase si forte militare, dar a si incercat mereu sa se
amestece in treburile Statului. Papa Inocentiu al III-lea, de exemplu, a
pretins ca are dreptul sa arbitreze in disputele seculare dintre monarhii
rivali pro ratione peccati (in imprejurari in care ar putea exista
pericolul savarsirii de pacate). Alti papi au folosit "excomunicarile"
drept un instrument politic si si-au arogat chiar si dreptul de a-i inlatura
pe regi de la domnie." (Encyclopedia Britanica, Middle Age, pag. 107).
Cruciadele
Venit sa moara pe o cruce pentru pacatosii lumii, Christos a trebuit sa vada pentru o
vreme pe pacatosii lumii omorati in numele crucii. Ce au fost aceste cruciade?
Din punct de vedere teologic, cruciadele au fost incercari de a integra Ierusalimul in
dogma imparatiei amileniste. Cartea Apocalipsei si doctrina continuitatii preotesti
cerea, in talmacirea amilenista, ca Ierusalimul sa fie cuprins in teritoriul teocratiei
crestine. La umbra teologiei s-au ascuns insa o serie intreaga de alte interese, unele
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
8 of 19 3/13/2011 3:22 AM
dintre ele foarte "lumesti" si preocupate mai mult cu aurul si argintul lumii, decat cu
sufletele oamenilor. Vom cita iarasi din Encyclopedia Compton:
"Este porunca Domnului!" Acesta a fost strigatul miilor de crestini care
s-au alaturat cruciadelor pornite sa cucereasca tara Sfanta si sa
elibereze Ierusalimul de sub turci. Din 1096 pana in 1270 au fost opt
cruciade majore si doua "cruciade ale copiilor" (amandoua in anul
1212). Numai cea dintai si cea de a treia cruciada au fost, pentru un
timp, victorioase. In lunga istorie a cruciadelor, mii de "cavaleri", de
ostasi, negustori si tarani si-au pierdut viata in marsurile de pe drum si
in luptele purtate.
Pentru crestinii din Europa, Ierusalimul era cetatea sfanta. Mormantul
lui Christos, Muntele Maslinilor, Golgota si multe alte locuri asociate
cu viata si invatatura lui Christos le erau prezentate ca detinatoare de
puteri magice pentru vindecarea de boli si pentru iertarea de pacate.
Manati de o superstitie pagana "increstinata" de biserica oficiala,
oameni din toate colturile Europei faceau pelerinaje la "locurile sfinte."
Cand accesul le-a fost interzis de turci, crestinii au pornit sa ia cu asalt
Israelul si sa elibereze Ierusalimul. In plus, Commenus, imparatul
ramurii Rasaritene a Imperiului Roman, a inceput sa se teama ca turcii
vor ataca Constantinopolul. Ei il invinsesera deja in lupta pe
predecesorul sau si-l omorasera. "Crestinatatea" a inceput sa simta
amenintarea teroarei turcesti, asa ca acest Commenus i-a trimis papei
Urban al II-lea o scrisoare in care-i solicita ajutorul. Papa a convocat
de urgenta un Conciliu bisericesc la Cleremont, in Franta (1095).
Vorbind cu mult patos si elocinta, el si-a indemnat audienta sa
porneasca neintarziat o cruciada pentru eliberarea tarii Sfinte. Nici un
alt discurs din istorie nu a avut un efect mai mare. Inflacarati de un
nestapanit zel religios, preoti, cavaleri si nenumarati oameni din popor
au strigat in cor: "Este porunca Domnului!"
Sub masca religioasa se ascundeau insa alte sentimente. In vremea
aceea, Europa crestina traia in feudalism. Stapanul castelului
administra dupa plac si pamantul si oamenii care se aflau pe el. Nu
exista prea multa viata "citadina", cu exceptia Italiei, unde comertul
transformase orasele in cetati ale luxului si distractiilor care atrageau ca
un magnet pe cei dornici de viata.
Pe de alta parte, populatia aflata intr-o explozie demografica avea
nevoie de teritorii noi in care sa se extinda. Pe acest fond, cruciadele
s-au dovedit a fi de fapt niste expeditii de cucerire si jaf, deghizate
intr-o haina religioasa. Participantii la ele doreau mult mai mult decat
eliberarea Ierusalimului. Ii fascina mai ales tezaurul Templului despre
care unii credeau ca se mai afla inca ascuns sub ruine. Ii fascina si sa
plece din locurile anoste in care traiau, ca sa traiasca "marea aventura"
a unor calatorii din care sperau sa se intoarca "celebrii si bogati."
Plecati fara provizii de acasa, cruciatii s-au manifestat ca adevarate
hoarde de lacuste care au devorat si jefuit totul in cale. Europa isi
trimetea de fapt "exploratorii" sa se intoarca aducand cu ei noile
fascinatii din lumea orientala: trestie de zahar, orez, caise, pepeni,
portocale, lamai, banane, panza de Damasc, matase, satin, catifea si
vopsele.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
9 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Cruciadele sunt o rusine a bisericii. Judecate retrospectiv, ele nu au
produs nimic "crestin" in teritorii. Au deschis insa mintea oamenilor
spre realitati din afara sferei crestine si au adus in Europa germenii din
care s-a dezvoltat apoi gandirea independenta, miscarea renasterii si,
mai tarziu, marile explorarii geografice care au dus la descoperirea
Americii si a faptului ca traim pe un pamant ... rotund. Din acest punct
de vedere, mergand suficient de mult spre est ajungi la ... vest, iar
adancindu-te prea mult in istoria aspectului crestin al Evului Mediu, dai
de stravechea si egoista fire pamanteasca, interesata sa domine, sa
adune bogatii si sa ... se implineasca intr-o existenta fara legatura
personala cu Dumnezeu.
MAREA "SCHIZMA" DINTRE APUS SI RASARIT
In vara anului 1054, chiar in clipa cand trebuia sa inceapa liturghia in mareata
catedrala "Sfanta Sofia" din Constantinopol, cardinalul Humbert impreuna cu alti
doi trimisi ai Papei de la Roma au inaintat pana la altar, au depus acolo o "bula"
papala si au iesit stergandu-si praful de pe picioare si spunand: "Dumnezeu sa vada
si sa judece!" Documentul excomunica patriarhul Constantinopolului si intreaga
Biserica aflata sub pastorirea sa, interzicandu-le sa mai primeasca "harul divin" prin
comuniune cu Biserica Catolica si prin savarsirea sacramentelor.
Unul dintre diaconii prezenti, intuind continutul documentului l-a luat repede de pe
altar, a alergat dupa Humbert si l-a implorat sa ia "bula de excomunicare" inapoi.
Cum Humbert a refuzat s-o faca, diaconul a aruncat documentul in praful de pe
strada.
Acest incident este identificat de obicei drept clipa in care s-a produs "schizma",
marea ruptura dintre ramura Apuseana si ramura Rasariteana a Bisericii Catolice.
De atunci, cele doua jumatati sunt cunoscute ca Biserica latina (Romano Catolica)
din vest si Biserica greaca (Grec Ortodoxa) din est. Incidentul din catedrala nu a
fost insa decat unul dintr-o intreaga serie de incidente care au marcat
permanentizarea schizmei, pecetluind-o prin teribilul masacru deslantuit de cruciatii
Romei in Constantinopol in anul 1204. Consecintele acestei rupturi dainuiesc si
astazi, iar cauzele ei au fost multiple si complexe.
Schizma - realitati geo-politice
Pe vremea apostolilor, Imperiul Roman se bucura de unitate si stabilitate. Desi era
constituit din grupuri etnice diferite care vorbeau o sumedenie de limbi nationale si
de dialecte, imperiul era condus de un singur Cezar (imparat) si se manifesta
pretutindeni pe coordonatele civilizatiei greco-romane. Cel putin una din cele doua
limbi de circulatie mondiala, latina si greaca, era vorbita in fiecare colt al imperiului,
limba latina fiind cu predilectie limba cancelariilor imperiale.
Cam pe la sfarsitul celui de al doilea secol, Imperiul Roman, desi teoretic a ramas
intact, a functionat practic prin doua jumatati plasate fiecare sub autoritatea unui
imparat propriu. Constantin a infiintat chiar si o a doua capitala imperiala in rasarit,
Constantinopol, cunoscuta sub titlul de "cea de a doua Roma."
Au urmat apoi invaziile germanice din secolul cinci. Vestul Europei a fost sfasiat de
razboaie si impartit intre goti, lombarzi, franci, vandali si alte triburi germanice.
Bizantinii din rasarit considerau in continuare Imperiul Roman drept universal
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
10 of 19 3/13/2011 3:22 AM
(catolic), dar in realitate, divizarea pe coordonatele est-vest se adancea cu fiecare
an.
Avarii si slavii au ocupat apoi peninsula balcanica. Iliricum, care functionase ca un
veritabil pod intre rasarit si apus a devenit astfel o formidabila bariera. Odata cu
ridicarea Islamului in secolul sapte, Marea Mediterana a intrat din ce in ce mai mult
sub controlul lumii arabe. Contactele culturale dintre tarmul rasaritean si tarmul
vestic al Mediteranei a fost din ce in ce mai dificile.
Realitatile geo-politice s-au complicat si mai mult. Timp de secole, de cate ori
avusesera nevoie, papii de la Roma apelasera la Constantinopol pentru ajutor
economic si militar. In anul 754 insa, papa stefan al II-lea, incapabil sa primeasca
ajutor din rasarit, a solicitat sprijin din partea conducatorului francilor, Papin,
pentru a putea face fata atacurilor lombarzilor. Din momentul acela, papalitatea a
alunecat din ce in ce mai mult sub tutela politica a francilor.
Peste doar o jumatate de secol s-a intamplat un alt eveniment, mai dramatic si cu o
si mai mare valoare simbolica. In ziua de Craciun a anului 800, papa Leo al III-lea
l-a incoronat pe Charlemagne (Carol cel Mare), rege al francilor, conferindu-i titlul
de ""mparat al sfantului Imperiu Roman." Charlemagne a cautat imediat sa
primeasca aceiasi recunoastere si din partea imparatului de la Constantinopol
(Bizant). "mparatul bizantin se considera insa conducatorul unui imperiu inca unic.
Actul de incoronare a fost declarat drept o "nefericita farsa", cu intentia
nemarturisita de a produce o "schizma." Bizantul nu s-a grabit sa recunoasca
incoronarea lui Charlemagne.
Schizma - instrainarea crescanda
Incoronarea lui Charlemagne a scos in evidenta si mai mult "schizma" de civilizatie
dintre vest si est. Toate masurile de renastere culturala promovate de Charlemagne
la curtea sa din occident au fost marcate de puternice prejudecati teologice si
politice impotriva greco-orientalilor. La randul lor, bizantinii, s-au complacut sa se
retraga in turnul lor de fildes si au refuzat sa ia in serios evolutia scolastica din vest.
Pentru bizantini, francii, cu toata cultura lor, erau doar niste "barbari." Aceasta
prejudecata reciproca a fost amplificata de problema limbii folosite. Apusesera
zilele cand oamenii din clasa educata cunosteau si greaca si latina. Incepand de prin
anul 450, foarte putini oameni din vest cunosteau greaca, iar dupa anul 600, cu
toate ca Bizantul isi pastra inca numele de Imperiu Roman, foarte putini bizantini
mai vorbeau limba latina. Fontiuss, cel mai mare scolar rasaritean al secolului IX,
nu stia sa citeasca in limba latina. In anul 864, un imparat "roman" al Bizantului,
Mihael al III-lea, desemna limba lui Virgiliu drept o limba "barbara."
Peste aceste realitati s-a suprapus si felul in care era vazuta educatia in cele doua
jumatati imperiale. Bizantinii aveau o civilizatie de mare bogatie si cultura. Foarte
multi "laici" erau pasionati de teologie. Figura omului de rand pasionat de teologie
este o caracteristica a "sfintilor" din Imperiul Bizantin. Unii din cei mai renumiti
oameni ai Ortodoxiei - Fontiu de exemplu - au fost "laici" inainte de a fi promovati
ca "patriarhi."
In Occidentul prins in plasa confuziilor si luptelor politice, singura educatie inalta
care a supravietuit in ceea ce se cheama de obicei "Evul Mediu" sau "intunecat", a
fost cea din sfera Bisericii. Teologia a devenit astfel domeniul exclusivist al
preotilor. Cei mai multi "laici" erau fara educatie, incapabili sa patrunda nuantele
dezbaterilor teologice.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
11 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Teologia Bisericii crestine a urmat deci doua cai diferite. In vestul latin, ea a fost
prevalent practica, in timp ce in rasaritul grec a devenit preponderent speculativa.
Gandirea latina a fost influentata puternic de "dreptul roman." Grecii au asezat
teologia mai mult in contextul unei vieti de inchinaciune. Cea dintai a nascut o
teologie "juridica", cea de a doua a dat nastere uneia "meditativa si ireneica" (de
veneratie).
In privinta "crucificarii"de exemplu, latinii L-au privit pe Christos ca "victima", in
timp ce grecii L-au privit mai mult ca "biruitor asupra mortii." Latinii au vorbit mai
mult despre necesitatea "rascumpararii" celor pacatosi, in timp ce grecii au
accentuat imperativul "indumnezeirii" fiintei umane.
Au existat si diferente in ceea ce priveste aspectele practice: grecii au admis
casatorirea preotilor, latinii au insistat asupra necesitatii celibatului. Cele doua
ramuri au avut pareri diferite si in privinta "postului". In Eucharistie, grecii au
folosit painea dospita, in timp ce latinii au preferat painile fara drojdie, numite si
"azimi."
Toate aceste deosebiri nu s-au exclus neaparat unele pe celelalte. Ele au fost mai
mult "complementare", asemenea deosebirilor care exista in cadrul familiei intre un
sot si o sotie.
Schizma - lupta pe fata
Disputele fatise dintre cele doua ramuri ale Bisericii au inceput cam de prin secolul
sase. O intamplare petrecuta in secolul noua insa arata cat de departe ajunsese
ruptura dintre Roma si Constantinopol. Incidentul este cunoscut in istorie sub
numele de "schizma lui Fotiu", desi ortodocsii prefera sa-i spuna "schizma papei
Nicolae."
El a debutat in anul 858, cand patriarhul Ignatiu din Constantinopol a fost exilat de
imparatul bizantin pentru ca indraznise sa-i critice imoralitatea din viata personala.
Sub presiunea imparatului, Ignatiu si-a dat demisia si in locul lui a fost promovat
Fotiu, un "laic" foarte dotat. Acest Fotiu a fost supranumit "cel mai renumit
ganditor, cel mai capabil politician si cel mai abil diplomat care a ocupat vreodata
postul de patriarh la Constantinopol."
Fotiu, asa cum cerea obiceiul vremii, a trimis o scrisoare episcopului de la Roma,
papa Nicolae I, prin care anunta instalarea sa in scaunul patriarhal. In mod normal,
papa ar fi trebuit in mod automat sa trimita inapoi o scrisoare de recunoastere si
felicitare. Dar Nicolae a zabovit. El auzise ca in Constantinopol mai existau inca
multi suporteri ai patriarhului demis care il priveau pe Fotiu drept "uzurpator." Asa
ca papa Nicolae s-a decis sa astepte niste lamuriri suplimentare inainte de a da un
raspuns. In anul 861, el a trimis niste "delegati" la Constantinopol. Fotiu, care nu
dorea un conflict deschis cu papa, i-a tratat pe delegati cu toata cinstea, invitandu-i
chiar sa prezideze un Consiliu local in care sa se puna capat tuturor neintelegerilor.
Consiliul a decis ca Fotiu este indreptatit sa fie considerat patriarh legitim.
Cand i-a primit inapoi pe delegatii veniti din Constantinopol, papa a considerat ca
ceea ce facusera ei reprezenta o "depasire a atributiilor." A rejudecat el insusi
problema dupa datele aduse de ei si a rasturnat decizia, spunand ca Fotiu trebuie sa
renunte la toate pretentiile de demnitate preoteasca si ca in locul lui trebuie
reinstalat ca patriarh, Ignatiu.
Auzind cele petrecute, bizantinii au preferat sa ignore hotararea papei si n-au dat
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
12 of 19 3/13/2011 3:22 AM
nici un raspuns scrisorii trimise de la Roma.
Neintelegerea cea mare era in privinta pretentiilor papale, care devenisera un "mar
al discordiei" intre Apus si Rasarit. Intre bisericile rasaritene exista un puternic
sentiment de egalitate si fratie intre episcopi. O serie intreaga de biserici locale se
pretindeau a fi fost infiintate personal de apostoli. Desi acordau scaunului episcopal
de la Roma cinstea de "primat intre episcopi", bisericile il priveau pe papa mai mult
ca pe un "primus inter pares" (cel dintai dintre mai multi egali).
In Apus, un singur oras putea pretinde cinstea de a avea o biserica fondata de unul
din apostoli, Roma, asa ca "cetatea eterna" ajunsese sa fie singura cu statut
"apostolic." Bisericile apusene functionau mai putin ca un colegiu de egali si mai
mult ca o monarhie cu conducerea centralizata in persoana celui care ocupa scaunul
papal. Bizantinii nu s-au suparat pe aceasta situatie atata vreme cat scaunul papal
n-a avut pretentia sa-si intinda ascendenta si asupra Rasaritului.
Mai mult, rasaritul avea un conducator unic in persoana imparatului bizantin, care
avea datoria sa pastreze si sa garanteze ordinea publica. Dupa invaziile triburilor
germanice din Europa de vest, intregul teritoriu se faramitase in tinuturi aflate sub
domnia unei pluralitati de mici capetenii razboinice. Singura figura care putea
proiecta in jur aparenta unei centralizari politice a Europei de vest a fost liderul
religios de la Roma. De exemplu, papa Leo I a fost acela care, in anul 452, l-a
convins pe Attila, conducatorul hunilor migratori sa ocoleasca Roma intr-una din
campanile lui razboinice. Dupa acest incident, scaunul papal a inceput sa-si exercite
autoritatea nu numai asupra fetelor bisericesti subordonate, ci si asupra liderilor
politici ai zilei. si atunci insa, Rasaritul a trecut cu vederea aceste abuzuri, atata
timp cat papa pretindea autoritatea suprema numai in Apus.
Pentru prima data, in cazul acestui Nicolae I, scaunul papal cauta sa-si extinda si
sa-si exercite autoritatea suprema si asupra ramurii rasaritene a Bisericii. Asa cum
avea sa o formuleze intr-un document din 865, Nicolae I avea pretentia ca
autoritatea lui trebuie sa se manifeste "asupra intregului pamant, adica, asupra
oricarei biserici." Cand s-a ivit disputa dintre Ignatiu si Fotiu la Constantinopol,
papa Nicolae a socotit sa o foloseasca ca o ocazie de a face ambele parti implicate
in conflict sa se aseze sub propria lui autoritate, certificand prin aceasta jurisdictia
sa universala.
Ironia este ca tocmai "supunerea" lui Fotiu in fata delegatilor papali a dat peste cap
toate planurile. Decizia lui n-a confirmat neaparat suprematia papala, ci doar o
oarecare masura de "curtoazie diplomatica." Pentru a-si demonstra autoritatea,
papa Nicolae I a hotarat sa convoace un nou Consiliu. Bizantinii nu au fost deranjati
de scrisorile venite de la Roma, doar in masura in care acestea depaseau prevederile
articolului 111 stabilit la Consiliul de la Sardica (343). Acest articol stipula ca
"rejudecarile" nu pot fi facute de papa de la Roma, ci de catre un grup de episcopi
din provinciile imediat invecinate cu locul in care se afla episcopul aflat in discutie.
Bizantinii si-au dat seama ca Nicolae I a incalcat cu buna stiinta acest articol si s-a
amestecat in mod nepermis in afacerile unui alt patriarhat. Chiar si doar pe fondul
acestei "autoritati papale", disputa dintre Nicolae I si Fotiu a avut un potential
exploziv. Exista insa si un alt fond al problemei, mult mai subtil, dar si mult mai
distructiv ca si consecinte.
Schizma - politica misionara
Pe vremea aceea, si Bizantul si Biserica Apuseana (cu precadere germanii)
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
13 of 19 3/13/2011 3:22 AM
pornisera campanii misionare in mijlocul popoarelor slave. Cele doua linii de
strategie misionara, una pornita din vest, iar cealalta din est aveau sa se intalneasca
in Bulgaria.
Bulgaria era o tara pe care si Roma si Constantinopolul dorea cu ardoare sa o atraga
in sfera lor de influenta. "Hanul" bulgar Boris a inclinat la inceput sa ceara
misionarilor germani (deci catolicilor) sa-l boteze in religia crestina, dar cand a fost
amenintat cu invazia bizantinilor s-a razgandit si, in preajma anului 865, a fost
botezat de preotii greci.
Boris a cerut ca biserica bulgara sa primeasca aceiasi autonomie pe care o aveau
alte patriarhate (Alexandria, Antiohia si Ierusalim), dar Constantinopolul l-a refuzat.
Din aceasta cauza, Boris s-a intors iarasi inspre Apus, sperand sa obtina conditii mai
bune pentru intrarea tarii sale in "lumea crestina." Hanul le- a dat misionarilor latini
mana libera sa lucreze in Bulgaria, iar ei s-au napustit in atacuri verbale asupra
grecilor, grabindu-se sa scoata in evidenta punctele in care cele doua ramuri ale
Bisericii nu era de acord: casatorirea preotilor, reguli pentru zilele de post, si, mai
ales ..."FILIOQUE"!
Aceasta disputa din urma se referea la o formula rostita in "credeul crestin." La
inceput, fraza suna astfel: " Cred in Duhul Sfant, Domnul, datatorul vietii, care
purcede de la Tatal ..." Ea se rosteste astfel si astazi in bisericile rasaritene. Apusul
a introdus insa treptat inca o expresie "sI DE LA FIUL" (in latina: FILIOQUE), asa
ca in Apus credeul spunea "purcede de la Tatal si DE LA FIUL."
Aceasta adaugire a aparut pentru prima data in Spania ca un raspuns dat
"arianismului" (doctrina care nega divinitatea Fiului lui Dumnezeu). Formula s-a
raspandit apoi in Franta si Germania, unde a fost acceptata cu entuziasm de
Charlemagne si canonizata in Consiliul de la Frankfurt (794).
Roma propriu-zisa nu a folosit aceasta formula liturgica decat de la inceputul
secolului XI. In anul 808, papa Leo al III-lea i-a scris lui Charlemagne ca, desi el
crede ca adaugirea este in intregime in spiritul invataturii evangheliei, considera ca
este periculos sa accepte modificarea unui text adoptat de Consiliile Bisericii drept
"credeu oficial."
Grecii au ignorat acest "FILIOQUE" pana in secolul IX, dar cand l-au contestat au
facut-o cu toata pasiunea. Ortodocsii rasariteni au respins (si resping si astazi)
aceasta adaugire la "credeu" din doua motive. In primul rand "credeul" este o avutie
comuna a intregii Biserici si daca ar trebui schimbat ceva, schimbarea trebuie facuta
in cadrul unui Consiliu ecumenic (al tuturor episcopilor din est si vest). Prin faptul
ca au modificat "credeul" fara consultarea celor din Rasarit, vesticii sunt vinovati
de, in terminologia unui teolog ortodox, "fraticid moral", sau de pacat impotriva
unitatii Bisericii.
In al doilea rand, majoritatea ortodocsilor cred ca adaugirea clauzei "FILIOQUE":
este gresita din punct de vedere teologic. Unii merg pana la a o denunta drept
"erezie", pentru ca ea schimba echilibrul delicat din doctrina despre trinitatea
dumnezeirii.
Cu toate ca adaugirea la crez nu era inca acceptata in Roma secolului IX, papa
Nicolae I i-a sustinut pe misionarii germani care o propovaduiau in Bulgaria.
Alarmat de aceasta invazie misionara la chiar granitele Imperiului Bizantin, Fotiu a
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
14 of 19 3/13/2011 3:22 AM
scris in anul 867 o scrisoare catre toti episcopii Bisericii Rasaritene. In ea, el
condamna adaugirea la credeu si-i proclama drept eretici pe cei ce o propovaduiesc
in popor. Fotiu convoaca un Consiliu la Constantinopol, si il excomunica pe papa
Nicolae I, numindu-l "un eretic care face prapad in via Domnului." Crestinatatea
era in pragul marei schizme.
Situatia s-a schimbat insa pe neasteptate. In acelasi an, 867, imparatul Bizantului a
fost asasinat, iar uzurpatorul tronului l-a demis pe Fotiu si l-a reinstalat ca patriarh
pe Ignatiu, omul a carui demitere si exilare pornise toata controversa. Cam in
aceiasi vreme a murit si papa Nicolae I. In locul sau a urmat Adrian al II-lea, iar
apoi papa Ioan al VIII-lea. Prin aceste succesiuni de personaje, au aparut alte
controverse si alte aliante, despre semnificatiile si complexitatea carora nu este
locul sa discutam aici.
Un alt Consiliu convocat la Constantinopol, cunoscut sub numirea de Consiliul
anti-Fotian, la condamnat pe Fotiu, r asturnand deciziile din anul 867. Consiliul
acesta a decis ca Bulgaria apartine de patriarhatul din Constantinopol. Dandu-si
seama ca Roma ii va oferi chiar mai putina libertate decat i-a oferit Bizantul, Boris
a mai schimbat o data macazul si a acceptat decizia episcopilor. In anul 870 au fost
alungati din Bulgaria toti misionarii apuseni si nimeni n-a mai auzit de atunci in
Bulgaria despre "FILIOQUE."
Istoria nu se sfarseste insa aici. Dupa o vreme, la Constantinopol, Ignatiu si Fotiu
s-au impacat, iar cand in 877 a murit Ignatiu, Fotiu a devenit inca o data patriarh!
In 879 a fost convocat un nou Consiliu la Constantinopol, Consiliul precedent a fost
anatemizat si au fost ridicate toate sanctiunile plasate anterior asupra lui Fotiu.
Roma a stat deoparte, neincercand nici sa insiste asupra adaugirii la crez si nici sa
impuna autoritatea scaunului papal. Pentru o vreme cel putin, in aspectele ei
exterioare, pericolul schizmei parea inlaturat.
Schizma - esecul diplomatiei
La debutul secolului XI a aparut iarasi necazul. In anul 1014, cu ocazia incoronarii
lui Henry al II-lea ca Sfant "mparat Romano-Catolic, credeul a fost cantat pentru
prima oara in forma lui "adaugita." In plus, plasata sub influenta germana acum,
Roma s-a reorganizat din interior si, prin activitatea unor papi ca Grigore al VII-lea,
si-a dobandit o pozitie de autoritate fara paralel in istoria politica a Europei de vest.
In mod firesc, urmatorul pas al Romei a fost sa readuca la viata pretentiile ei de
jurisdictie universala.
Lucrurile au fost complicate si mai mult de Normanzii si de Vikingii care au atacat
regiunile din sudul Italiei, aflate pana atunci sub directa autoritate Bizantina. Mai
mult, Venetia, un puternic oras-stat si centru comercial a inceput sa se amestece din
ce in ce mai suparator in afacerile comerciale bizantine din Italia si Asia Mica.
Prin 1050, normanzii au inceput sa-i forteze pe grecii din Italia bizantina sa se
conformeze liturghiei si practicilor latine. Ca reactie, patriarhul Mihai Cerularie le-a
pretins bisericilor latine din Constantinopol sa se conformeze practicilor grecesti.
Cand acestea au refuzat, patriarhul a dispus inchiderea lor.
In 1053, Cerularie si-a temperat atitudinea si i-a scris papei Leo al IX-lea,
propunandu-i o incercare pentru rezolvarea tuturor controverselor. In 1054, papa
Leo a trimis la Constantinopol trei delegati in frunte cu Humbert, episcopul din
Silva Candida.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
15 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Cardinalul Humbert si patriarhul Cerularie au fost insa amandoi ingamfati si
incapatanati, asa ca intalnirea lor n-a produs nici o imbunatatire. Cand i s-au adresat
lui Cerularie, delegatii papali i-au inmanat doar o scrisoare din partea papei si s-au
retras fara sa rosteasca macar salutarea de uzanta. De fapt, scrisoarea fusese scrisa
de Humbert si era foarte pornita pe cearta.
Patriarhul a refuzat sa mai stea de vorba cu delegatii papali. Infuriat peste masura,
Humbert si-a pierdut orice rabdare si a scris imediat o "bula de excomunicare"
impotriva lui Cerularie. Invinuirile, majoritatea fara nici un suport real, contineau
pana si o acuza pentru omiterea formulei "FILIOQUE" din credeul oficial
rasaritean!
Humbert a plecat imediat in Italia, unde s-a grabit sa prezinte situatia drept o mare
victorie pentru scaunul de la Roma. Reactia patriarhului Cerularie a fost
convocarea unui alt Consiliu la Costantinopol si emiterea unui document pentru
excomunicarea cardinalului Humbert. Incercarea de impacare facuse ca lucrurile sa
fie mult mai rau decat fusesera mai inainte.
Relatii "prietenesti" dintre Roma si Constantinopol au continuat insa si dupa 1054.
Cele doua jumatati ale Bisericii pareau ca nu-si dau inca seama de uriasa prapastie
care se adancea intre ele. Pentru moment, toate pareau doar un impas temporar,
doar o neintelegere care, cu tact si diplomatie, avea toate sansele sa fie rezolvata.
Aceste sperante au fost insa spulberate cu desavarsire de ceea ce au facut
"cruciatii."
Schizma - sacrilegiul
La inceputul deceniului 1090, imparatul bizantin Alexis a apelat la ajutor din partea
Romei. Musulmanii tocmai cucerisera regiuni intinse din Imperiul Bizantin, si mai
grav, multe locuri sfinte din tara Sfanta. Apusul si-a adunat fortele si a trimis mii de
"cruciati" care au reusit sa elibereze si Antiohia si Ierusalimul.
Acesti cruciati au instalat insa si in Ierusalim si in Antiohia patriarhi de rit "latin"
care activau acum alaturi de cei de rit "grecesc." Populatia crestina a acceptat
aceasta situatie si, un timp, lucrurile au mers foarte bine.
In 1187, Saladin i-a invins pe crestini si a cucerit Ierusalimul. In noua ordine creata,
situatia de la locurile sfinte s-a complicat. Doi patriarhi rivali si-au impartit
loialitatea crestinilor din Palestina: unul latin la Acre si unul grec la Ierusalim.
Schizma care ameninta Biserica a inceput sa se manifeste si la nivel local.
Peste inca un secol, orice forma de convietuire si colaborare dintre Biserica de
Rasarit si cea de Apus s-a evaporat cu desavarsire. In anul 1204, ostasii crucii din
Europa occidentala s-au indreptat spre Egipt in cea de a patra lor cruciada. Ei au
fost determinati sa faca un ocol prin Constantinopol manati de doua motivatii
separate. Prima a fost ca negustorii din Venetia, care au finantat expeditia, sperau
ca prezenta lor in Bizant va destabiliza situatia in folosul lor. A doua a venit din
partea fiului lui Isaac Angelus, imparat fortat sa abdice la Constantinopol, care a
vrut sa revina la tron cu ajutorul fortelor apusene. Prezenta cruciatilor in
Constantinopol nu a rezolvat insa nimic. Enervati de interminabilele dispute
politice, cruciatii porniti pe capatuiala si-au pierdut rabdarea si au inceput sa
jefuiasca orasul. Cele trei zile de jaf au fost fara egal in istorie.
Timp de 900 de ani, maretul Constantinopol fusese capitala civilizatiei crestine.
Orasul era impodobit pretutindeni cu capodopere de arta. Multi din cruciati, in
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
16 of 19 3/13/2011 3:22 AM
special cei din Venetia, au carat aceste odoare sfinte si le-au asezat ca podoabe sa
infrumuseteze pietele si bisericile lor. Palcuri de soldati transformati in hoti si talhari
au cutreierat strazile si au spart casele oamenilor, zmulgand avari tot ce stralucea
sau parea de valoare. Nici manastirile, nici bisericile, nici bibliotecile n-au fost
crutate. Vile somptuase si case saracacioase au fost intoarse peste cap si jefuite.
"Cruciatii" nu s-au oprit din jaf decat ca sa necinsteasca femei si sa goleasca
botoaiele cu vin din pivnite. Calugaritele au fost siluite in chiliile lor. Pe strazi
zaceau trupuri insangerate de femei desfigurate si de copii. In Hagia Sofia, cea mai
impunatoare cladire de Biserica a crestinismului, soldatii beti au rupt draperiile
scumpe de pe pereti, au sfaramat iconostasul de argint si au carat bucatile cu ei.
Cartile sfinte si icoanele au fost calcate in picioare.
In timp ce soldatii chefuiau band din vasele de la altar, o prostituata s-a asezat pe
tronul patriarhului si a cantat un cantec francez imoral. Dupa trei zile de
apocaliptica distrugere, Constantinopolul era in ruine.
Schizma - trista realizare
Dupa jaful cruciatilor, Bizantul nu si-a mai revenit niciodata. Imperiul de Rasarit
fusese slabit pentru totdeauna. Dupa nici doua sute de ani, cand a fost atacat de
turci, Constantinopolul a cazut fara sa mai poata opune o prea mare rezistenta.
Orasul a fost cucerit in anul 1453. Civilizatia bizantina s-a facut tandari, iar Biserica
Ra sariteana s-a vazut aruncata intr-un statut de minoritate sufocata intr-o cultura
ostila.
Crestinismul ortodox n-a uitat niciodata jaful si distrugerea acelor trei zile teribile
din anul 1204. Istoricul Steven Runciman scrie: "Cruciatii n-au adus pacea, ci sabia,
iar aceasta sabie a fost instrumentul prin care crestinismul a fost taiat in doua."
Resentimentul si dusmania si-a pus o amprenta durabila pe inimile crestinilor din
Rasarit. "Chiar si sarazinii (musulmanii) sunt milosi si buni", scrie un istoric ortodox
al vremii, "in comparatie cu acesti oameni care au purtat semnul Crucii lui Christos
pe umerii lor."
Istoricii disputa in continuare data la care a inceput marea schizma. Ce este sigur,
este ca dupa 1204, ceea ce Dumnezeu unise, omul a reusit sa desparta." (Multe pasaje
din capitolul dedicat "Schizmei" sunt tributare lucrarii "Biserica Ortodoxa", scrisa de Timothy
Ware si aparuta in editura Pinguin in anul 1993).
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
17 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Pentru o autentificare a documentarii de mai sus, iata cum descrie evenimentele legate de schizma,
Ioan Ploscaru, episcop al Bisericii greco catolice din Romania, om care si-a platit convingerile cu
anii de grei de puscarie in timpul regimului comunist din Romania:
"Acest eveniment atat de important (Schizma) nu a fost cauzat doar de o neintelegere
doctrinara intre Roma si Constantinopol. Cauzele sunt mai vechi, implicand o lunga
perioada de framantari, cu elemente de nationalism si orgoliu omenesc.
A fost conflictul dintre greci si romani. Imperiul roman a ajuns la o mare putere,
realizand unitatea administrativa a lumii antice. Apoi a urmat unitatea crestina, avand
conducator un Papa, urmas al sfantului Petru, cu sediul tot la Roma.
Orientul, in special grecii, se simteau pagubiti. Prin cultura lor veche, ei se simteau
superiori tuturor barbarilor din apus, inclusiv latinilor. Din acest motiv nici nu voiau
sa invete limba latina, comunicatiile fiind astfel ingreuiate intre Apus si Rasarit.
Conflictul a luat proportii si a dus la crearea Imperiului Roman de Rasarit sub Todosiu
cel Mare la 395, intarind astfel sentimentul grecesc de suprematie.
Treptat, imparatii bizantini au inceput sa se amestece in treburile bisericesti, fiind
incurajati de slabiciunea episcopilor. Astfel lua fiinta "Cezaro-papismul-bizantin",
numind Constantinopolul "Noua Roma", iar la sfirsitul sec. IV, episcopii reclamau
titlul de "pontifici", asteptand momentul sa se declare independenti de Roma. Au mai
fost mici perioade de rupturi intre anii 337-787, dar s-au impacat la Conciliul II din
Niceia. Conflictul serios va incepe cu anul 857.
Patriarhul Constantinopolului, Ignatiu, refuza sa-l cuminece pe primul ministru Bardas,
fiindca acesta traia in faradelege cu nora lui.
Din razbunare, Bardas, unchiul imparatului Mihail al III-lea, il inlatura pe Ignatiu si-l
numeste patriarh pe Fotiu, un laic plin de vanitate. Ignatiu se plange Papei Nicolae I,
care, dupa cercetari, decalara legitimitatea lui Ignatiu. Dar Fontius nu tine seama si,
bazandu-se pe sprijinul Curtii, convoaca un Conciliu cu 318 de episcopi din Rasarit,
caterisindu-l pe Papa si aducand o serie de invinuiri bisericii de Apus. Astfel: ca au
scurtat postul Pastelui cu o saptamana, ca in post se mananca lapte, oua si branza, ca
preotii nu sunt casatoriti si ca-si rad barbile ca soldatii, ca sunt eretici, introducand in
Crez si cuvantul "FILIOQUE", etc.
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
18 of 19 3/13/2011 3:22 AM
In 867, impartul Mihail al III-lea este ucis de un general de al sau care-l inlatura pe
Fontius si-l readuce pe Ignatiu, sub conducerea caruia se tine cel de al optulea
Conciliu Ecumenic, care osandeste pe Fontius (Conciliu tinut la Constantinopol in anul
869).
Dupa moartea lui Ignatiu, urmeaza din nou Fontius, care dadea semne de cainta, dar
apoi repeta acuzele si condamna al optulea Conciliu Ecumenic. Dar imparatul Leo
Filosoful il trimite in exil, unde si moare in anul 891.
Dupa inlaturarea lui Fontius, se restabileste unitatea Bisericii, dar numai pentru scurt
timp. In anul 1054 ajunge patriarh Mihail Cerularie. Acesta inchide toate bisericile de
rit latin din Constantinopol, alungandu-i pe calugari si pe preoti. Cand Papa Leo IX
trimite de la Roma o delegatie pentru impacare, patriarhul nici nu vrea sa stea de
vorba cu ei. Atunci, delegatii Papei au pus pe altarul Bisericii Sfanta Sofia, "Bula de
excomunicare", zicand: "Aici sa judece Dumnezeu!"
Celularie il excomunica pe Papa si reinnoieste punctele de despartire, inmultindu-le la
60. Dar esentiale vor ramane peste veacuri cele patru puncte principale:
1. Primatul Papal.
2. Purcederea Sfantului Duh si de la Fiul.
3. Existenta purgatoriului.
4. Cuminicatura cu azima (paine nedospita).
Astfel, la anul 1054, Biserica de Rasarit se rupe de Biserica Romei. Urmarile acestui
eveniment sunt considerabile.
Incercari de unire au mai fost facute in anul 1247 la Lyon si in anul 1439 la Florenta,
unde a venit chiar impartul Bizantin Ioan IV Paleologul, care se temea de pericolul
turcesc din Rasarit. Actul Unirii de la Florenta a fost semnat si de mitropolitul
Moldovei Damian. Dar aici, s-a opus Unirii episcopul Efesului, Marcu, zicand ca
"decat sa fie supus Bisericii de Apus, ii prefera pe turci."
Era normal, caci el de turci a fost trimis, orasul Efes fiind de multa vreme sub ocupatie
turceasca. Un alt principe bizantin, Nottaras, declara: "Mai bine sa vad turban turcesc,
decat tiara papala." Dorinta li s-a implinit, caci dupa paisprezece ani, turcii au ocupat
Constantinopolul (1453).
Rupandu-se de centrul crestinatatii, de Roma, Biserica din Rasarit, s-a dezmembrat si
a slabit, pierzindu-si orice dinamism si spiritualitate. Cat de putin s-a indeplinit
dorinta bizantinilor ca orasul lor, Constantinopol, sa ajunga cea de a doua Roma!
Dupa Schizma, patriarhii din Constantinopol urcau si coborau treptele tronului
patriarhal, la inceput dupa capriciile imparatilor bizantini, apoi dupa dorinta turcilor,
care ii urau de moarte pe crestini si aveau tot interesul sa-i tina despartiti. In anul
1621, Pasa Ali ii cerea patriarhului 300 de mii de galbeni pentru aceasta demnitate,
spunand ca o da ieftin ...
Asadar, in timpul turcilor, aceasta functie, se vindea la licitatie. In astfel de
imprejurari, Biserica orientala a slabit, misiunile au incetat, avantul sufletesc a scazut,
monahismul a decazut. Exemplele de viata sfanta, ca sfantul Vasile cel Mare, sfantul
Ioan Gura de Aur si altii au disparut cu totul. Insasi "Biserica" s-a dezmembrat,
ajungand sa se formeze vreo 17 Biserici Autocefale (Independente).
Urmarile Schizmei de la 1054 sunt imense! Poate ca alta ar fi fost intreaga istorie a
Europei, daca in fata puhoiului turcesc ar fi stat o Biserica unita in aceiasi credinta.
Ruptura creata de Cerularie a ramas peste veacuri si prapastia s-a adancit tot mai mult,
spre paguba Rasaritului.
(Fragment din "Scurta istorie a Bisericii romane", scrisa de Ioan Ploscaru si
publicata in serial de revista "stirea" din Cluj in primavara anului 1998).
dela1300laMareaSchizma http://www.roboam.com/identitate/dela1300laMareaSchizma.htm
19 of 19 3/13/2011 3:22 AM
Vremea Reformei Protestante
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
Cosideratii preliminare
Fenomenul monahic (calugaria)
Nici Domnul Isus (idealul de om dupa inima lui Dumnezeu), nici apostolii
(intemeietorii Bisericii primare) nu au fost calugari si nici nu au instaurat ordine
calugaresti. Ideia ca trupul (ca element material) este depravat si rau si ca sufletul
nu poate fi eliberat de sub tirania carnii decat prin exercitii ascetice provine din
filosofia greaca. Ea s-a strecurat in crestinism prin influenta gnostica. “Ma port
aspru cu trupul meu”, expresie a apostolului Pavel a fost astfel scoasa din contextul
crestin si transformata intr-o justificare a “calugariei.”
Este important sa spunem ca in timpul vietii Domnului Isus a existat o grupare cu
caracter monahic numita “secta eseneilor” (in pesterile carora s-au descoperit
manuscrisele de la Moarea Moarta). Noul Testament nu pomeneste insa nimic
despre aceasta “partida.” Oare nu ar fi facut-o daca ea ar fi reprezentat o miscare
validata de intentiile divine? Oare Domnul Isus si apostolii nu ar fi recomandat-o
daca ea ar fi fost o miscare spirituala “pozitiva”?
Monasticismul a inceput intr-o Sambata dimineata, in anul 270 sau 271, intr-un sat
din Egipt. Pasajul din Evanghelie care s-a citit atunci in Biserica a fost: “Daca vrei
sa fi desavarsit, du-te de vinde ce ai, da la saraci si vei avea o comoara in cer. Apoi
vino si urmeaza-Ma” (Mat. 19:21). Cand a auzit aceste cuvinte, un tinerel numit
Antoniu s-a hotarat nu numai sa renunte la tot ce are, dar sa si duca o viata de totala
izolare de ceilalti.
Stirea ca Antoniu a plecat sa locuiasca in desert n-a fost bagata in seama nici de cei
din sat si nici de cei din impejurimi, dar cand acest Antoniu a murit, la varsta de 106
ani, el ajunsese intr-atat de cunoscut incat biograful si prietenul sau Atanasius din
Alexandria (m. 373) a putut spune: “era cunoscut in tot tinutul.” “Toata pustia”,
scrie el, “devenise un singur oras”, adica mii de oameni de pretutindeni isi facusera
drum spre locuinta lui Antoniu, ca sa-l asculte.
Ca urmare a initiativei lui Antoniu, in Egipt s-au dezvoltat trei tipuri de calugarie:
1. Pustnicii, care au aparut in Egiptul de jos si care, dupa exemplul lui
Antoniu, au trait in singuratate si intr-o viata de totala austeritate.
2. Comunarzii, care au luat fiinta in Egiptul de sus, unde Pachomius
(m.346) a format un grup de calugari care se rugau impreuna si traiau o
viata de stransa comunitate.
3. Cei din calea de mijloc, in Nitria si Scetis, la vest de gura Nilului.
Acestia au inceput cu Ammon (m. 350) si au format un lant de mici
comunitati (familii) interdependente, in care doi pana la sase calugari
se aflau sub conducerea unui calugar matur, numit “abba” (parinte
spiritual). Este evident ca aceste “comune” primitive urmareau sa
emuleze modelul scolilor “fiilor profetilor” din Vechiul Testament (2
Regi 6:1-7).
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
1 of 12 3/13/2011 3:22 AM
Treptat, centrul monasticismului s-a mutat in anii 300 din Egipt in Asia Mica; in anii
400 din Asia Mica in Palestina; in anii 500 din Palestina in Sinai; iar in anii 900 la
muntele Atos din Grecia, unde se afla si astazi. Cele mai multe manastiri au fost
infiintate in locuri pustii, indepartate si izolate de lumea civilizata. Singuratatea si
izolarea predispuneau la o viata de meditatie si de rugaciune. Printre cele mai
celebre sunt: manastirea Sfanta Saba din Israel, manastirea Sfanta Ecaterina de pe
nuntele Sinai, republica monastica de pe muntele Athos si cea situata pe piscurile
stancoase de la Meteora, in centrul Greciei.
Scopul vietii de calugarie a fost “unirea cu Dumnezeu printr-o totala curatire de
poftele si pornirile firii pamantesti.” Un alt termen folosit in teologia monahica este
“mortificarea trupului”, justificata prin deformarea unei alte expresii din textul
Noului Testament:
“De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia,
necuratia, patima rea si lacomia, care este o inchinare la idoli” (Col.
3:5).
Mai ales in Evul Mediu, dar cu inceputuri in chiar primele secole ale erei crestine,
oamenii au inceput sa se retraga in munti sau sa se izoleze in locuri pustii pentru a
iesi din societate si a lupta din rasputeri cu raul din launtrul lor. Ei practicau
celibatul, postul indelungat, rugaciunea dusa pana la extaz (“isihia”) si chiar
“autoflagelarea,” chinuirea si chiar mutilarea trupului prin pozitii incomode (intr-un
picior, catarati pe un stalp) si chiar prin batai cu biciul sau funia uda.
Cand numarul calugarilor s-a inmultit, au fost infiintate ordine monastice cu un
sistem foarte strict de juraminte si de disciplina. Doua dintre aceste ordine
monastice au devenit cu timpul foarte influente in Biserica Romano Catolica;
“Franciscanii” un ordin fondat de Francis din Assisi (1216) si “Dominicanii”, fondat
de Dominic (1216). Ordinul dominicanilor a fost esential in activitatea Inchizitiei.
Supusi direct papei, ei au dezlantuit un climat de teroare eclesiastica. Facand un joc
de cuvinte, lumea de atunci i-a numit “Domini canes”, (Cainii lui Dumnezeu),
paznicii insarcinati cu supravegherea “turmei catolice.”
Unele din ordinele monahice au aparut ca protest fata de decaderea totala care
exista in lumea “crestina” si ca o incercare de a iesi din sistemul eclesiastic corupt.
“Juramantul saraciei” trebuie vazut ca un protest fata de “materialismul” vinovat ce
imbogatise Biserica din punct de vedere financiar, dar care o saracise aproape total
in ceea ce priveste spiritualitatea.
De ce se faceau acesti “protestatari” calugari si nu “preoti”? Pentru ca preotii nu
mai reprezentau pilde de virtute duhovniceasca. Identificati in textul Apocalipsei
sub numele de “Nicolaiti”, membrii castei eclesiastice se grabisera sa alcatuiasca o
structura in care ierarhia preoteasca stapanea peste masa amorfa a “laicilor.” O
astfel de organizare n-a produs niciodata un climat puternic de “spiritualitate.”
“Laicii” nu aveau nici un fel de “voce” in treburile bisericii, ci trebuiau doar sa
asculte orbeste de vocea clericilor “specialisti.” Preotii au alunecat treptat spre o
existenta dusa intr-un turn de fildes, care i-a separat din ce in ce mai mult de ceilalti
oameni.
Oricare slujitor al bisericii care pierde contactul nemijlocit cu oamenii inceteaza de
a mai fi un instrument eficient in mana lui Dumnezeu.
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
2 of 12 3/13/2011 3:22 AM
Calugarii au aparut deci ca o incercare gresita de a "spiritualiza" viata crestina prin
iesirea din lume, si, mai tarziu, ca o forma de protest impotriva vietii decadente si
materialiste a preotilor apatici si profitori.
In Apus, multe manastiri au devenit locasuri de studiu si meditatie. Au fost adunate
carti in biblioteci imense. Aceste locasuri au devenit focare de cultura din care au
pornit apoi multe din ideile “progresiste” ale vremii.
INCHIZITIA
Dupa ce Roman-Catolicismul si-a consolidat puterea in Evul Mediu, ereticii, adica
orice cetateni care nu se aliniau cu dorintele, nu intotdeauna biblice, ale Bisericii
oficiale, au inceput sa fie priviti ca “inamici ai societatii.” Din dorinta de a apara
unitatea ideologica a “crestinatatii”, biserica romano catolica, prin papa Grigore al
IX-lea, a instituit in anul 1231 “Inchizitia.” Numele acestei institutii deriva de la
verbul inauiro, (a cerceta cu deamaruntul, a constata), ceea ce spune ca Inchizitia
nu astepta plangerile cetatenilor, ci lua initiativa depistarii si pedepsirii celor
“vinovati” fata de Biserica.
Inchizitia a functionat mai mult in tarile din sudul Europei, in special in Spania.
Papa Sixtus IV a instituit Inchizitia spaniola in 1478, si a folosit-o drept instrument
de lupta impotriva evreilor si musulmanilor din Sevilia, Aragon si Calalonia.
Aproximativ 2.000 de persoane au fost arse pe rug.
O alta forma a Inchizitiei a fost Inchizitia Romana, infiintata in anul 1542 de papa
Paul al III-lea pentru combaterea protestantismului.
Oricat ar parea de straniu, Biserica Romano-Catolica nu a renuntat formal la
Inchizitie decat in 1908, prin reorganizarea eclesiastica produsa sub papa Pius al
X-lea. Dar nici pana azi (1997), Biserica Romano-Catolica nu a condamnat
Inchizitia ca institutie criminala. Wi cum ar putea sa o faca atata vreme cat
Inchizitia a beneficiat de binecuvantarea unor papi socotiti pana astazi ca fiind
“infailibili”?
Cum a fost posibil ca Biserica sa terorizeze si sa chinuiasca ?
Bineinteles ca autoritatile au cautat un suport in textul Bibliei si s-au facut ca l-au
gasit intr-un pasaj din scrierile apostolului Pavel. Indignat de apatia bisericii din
Corint in probleme legate de morala (in acel caz: incest), Pavel le-a scris foarte
categoric si solemn:
“Cat despre mine, macar ca n-am fost la voi cu trupul, dar fiind de fata
cu duhul, am si judecat, ca si cand as fi fost de fata, pe cel ce a facut o
astfel de fapta. In Numele Domnului Isus, voi si duhul meu, fiind
adunati laolalta, prin puterea Domnului nostru Isus, am hotarat ca un
astfel de om sa fie dat pe mana Satanei, pentru nimicirea carnii, ca
duhul lui sa fie mantuit in ziua Domnului Isus” (1 Cor. 5:3-5).
Textul vorbeste despre gravitatea faptei comise si despre grozavia pedepsei pe care
o va aplica providenta divina asupra unui astfel de om, dar nu spune in nici un fel ca
un astfel de pacatos trebuie dat “pe mana bisericii sau Statului pentru nimicirea
trupului”. Ar fi tare interesant sa aflam cu care dintre cele doua institutii sociale a
fost identificat, in interpretarea gresita de atunci, ... Satan, executorul pedepsei
divine.
Cum a functionat Inchizitia?
Din cauza valurilor de opozitie ridicate in fata abuzurilor Bisericii din secolul XIII,
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
3 of 12 3/13/2011 3:22 AM
“crestinatatea” a instituit “tribunale” unde persoanele invinuite sau banuite de
“erezie” erau cercetate si pedepsite.
La sosirea intr-un anumit district, judecatorii, ajutati sau doar asistati de episcopi si
de autoritatile de stat locale, anuntau imediat o perioada de 30 de zile de gratie in
care toti ereticii puteau veni de buna voie sa-si marturiseasca singuri greselile. La
sfarsitul acestor 30 de zile, incepea judecata celor vinovati care n-au vrut sa
recunoasca de buna voie. Numele denuntatorilor era tinut secret, dar invinuitului i
se permitea sa puna la dispozitia tribunalului o lista cu numele celor pe care si-i stia
dusmani. Denuntul acestora nu era, de regula, luat in seama. Dupa practicile vremii,
judecatorii aveau dreptul sa foloseasca tortura pentru a obtine “marturisire” din
partea acuzatului. Cat de “crestina” a fost aceasta institutie se vede si din faptul ca
oricine avea acasa o copie a Bibliei era pasibil de pedeapsa cu moartea.
In cadrul unei ceremonii foarte elaborate, numita “sermo generalis” sau “autoda-
fe”, lumea adunata afla numele celor gasiti vinovati si acestia erau pedepsiti, cu
pedepse variind de la amenzi si excomunicare pana la inchisoare pe viata,
confiscarea tuturor averilor sau chiar arderea pe rug. Pentru ca invatatura bisericii
le interzicea clericilor sa participe la varsarea de sange, cele mai severe pedepse
erau aplicate de reprezentantii puterii politice locale. (Tot asa cum Sinedriul l-a dat
pe Domnul Isus pe mana romanilor).
Daca in celelalte provincii Inchizitia era deasupra tuturor autoritatior laice si nu
dadea socoteala decat papei, in Spania, ea a fost subordonata direct regelui
Ferdinant si reginei Izabela. Cruzimea pedepselor aplicate in Spania l-a facut sa se
revolte chiar si pe papa de la Roma.
Bineinteles ca Inchizitia a fost folosita adesea doar ca paravan pentru luptele
politice si pentru “aranjarea unor razbunari personale.” Chiar si cei mai sinceri
inchizitori au fost dusi uneori in eroare de zelul exaltat al turnatorilor vigilenti si de
exagerarile fanatice ale multimii insetate de senzatii tari. Enciclopedia Compton
spune ca:
“Luata ca un tot, Inchizitia a fost un produs natural si logic al vremii. In acele zile,
Biserica si Statul erau unite pana la identificare, iar ereziile erau considerate delicte
indreptate impotriva amandorura, demne sa fie puse la stalpul infamiei alaturi de
tradare si de anarhie.”
Giordano Bruno si Galileo Galileii (nume cu ecoul Galileii Nou Testamentale) sunt
doar doua din personalitatile mai cunoscute care s-au gasit in sirul celor care au
avut mult de suferit de pe urma Inchizitiei.
REFORMA PROTESTANTA
Lucrarea de fata nu are ca scop parcurgerea unei istorii “in date si cifre”, ci doar sa
umeze linia in care s-au succedat ideile in “crestinismul istoric” (cei interesati de
date statistice pot consulta anexa “Crestinisul de-a lungul secolelor - o panorama
istorica” de la sfarsitul acestei carti). O facem din dorinta de a identifica deformarea
invataturilor de baza ale Noului Testament, cu formele ei aberante de convingeri si
manifestare care au facut necesara venirea providentialei Reforme.
Ce este Reforma?
Analizata atent, Reforma este una dintre cele mai mari revolutii din istoria lumii. Ea
s-a desfasurat in secolul XVI si a avut pe alocuri un aspect furtunos, chiar violent si
brutal. La incheierea ei, crestinatatea Europei de vest s-a impartit in Protestanti si
Catolici. Asa de adanci au fost efectele acestei separari, incat Reforma poate fi
considerata unul din punctele majore de cotitura ale istoriei.
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
4 of 12 3/13/2011 3:22 AM
Reforma a prefatat intrarea in epoca moderna. De indata ce “unitatea constransa” a
populatiei si a societatii a incetat, oamenii au inceput sa gandeasca pentru ei insisi si
sa-si croiasca propria lor soarta. Gruparile nationale au inceput sa actioneze in
functie de interesele lor teritoriale particulare. Aceasta diversitate pluralista a dus la
un salt de civilizatie in care stiintele politice, sociale si economice au evoluat rapid
spre ceea ce consideram astazi civilizatia europeana occidentala.
Circumstantele Reformei
La debutul secolului XVI, Europa occidentala avea o singura religie, Roman-
Catolicismul. Biserica Romei era puternica, bogata si foarte ... depravata. Abuzuri
de toate felurile scandalizau nu numai opinia publica, dar si unele personalitati din
lumea clerului.
In ciuda chemarilor la un proces de reforma venita dinauntru pe care Conciliilor
(Sinoadelor) Generale convocate de urgenta le trambitau peste tot, situtia parea fara
iesire. Certurile si abaterile grosolane de la morala Nou Testamentala paralizasera
viata spirituala a bisericii.
Oamenii de rand si chiar unii dintre teologii sinceri incepusera sa se indoiasca de
valabilitatea unora din invataturile si practicile declarate sus si tare drept “crestine.”
De exemplu, biserica staruia cu incapatanare in parerea ca numai ea singura are
priceperea si dreptul de a interpreta sensul textelor Bibliei. De o buna bucata de
vreme insa, in Anglia, John {]cliffe, preot si profesor la Universitatea Oxford,
spusese raspicat ca Dumnezeu a dat fiecarui om inteligenta si dreptul de a citi si de
a intelege Scripturile sfinte.
Trecand peste protestele vehemente ale Bisericii, discipolii lui {]cliffe au tradus
Biblia din limba latina in limba engleza (1382) si au inceput sa o raspandeasca in
tara. Ideile lui {]cliffe s-au raspandit apoi in Boemia, unde Jan Hus le-a facut
publice prin predici rasunatoare. Un teolog catolic foarte apreciat in acea vreme,
Erasmus de Rotherdam, umanist si filosof, s-a ridicat si el public impotriva
abuzurilor si deformarilor de crez in care se balacea biserica Romei.
Condamnand cultul relicvelor si practicile superstitioase care tineau poporul intr-un
climat de teama, Erasmus a propovaduit intoarcerea la idealurile bisericii din Noul
Testament si la o viata traita in imitarea lui Christos, supremul si dumnezeiescul
nostru Invatator.
Erasmus de Rotterdam
Elogiul nebuniei
Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la
moarte in randurile catolicismului, a criticat “dinauntru” abuzurile
si “falsurile” din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea
“Elogiul nebuniei” (1511):
“Si ce sa spun despre cei care se inseala mangaietor pe ei insisi cu
iluzorii absolviri de pacate si care masoara timpul din purgatoriu
cu “clepsidra”, dramuindu-l cu precizia unui tabel matematic in
ani, luni, zile si ore de “necesara ispasire?” Sunt si altii destui care,
bazandu-se pe mici, dar magice certificate si rugaciuni - inventate
in timpul liber de catre vreun impostor pios, ca distractie sau ca
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
5 of 12 3/13/2011 3:22 AM
sursa de umplere a propriului buzunar - cred ca pot dobandi
bogatii, onoare, un viitor fericit, sanatate, eterna prosperitate, viata
lunga si o nabadaioasa batranete, incununate toate la sfarsit de
rezervarea unui loc “la dreapta lui Christos” in slava. In ce
priveste aceasta cinste de la urma, ei ar vrea sa o amane pe cat se
poate de mai tarziu, socotind ca bucuriile cerului merita sa fie
gustate numai atunci cand vor fi ispravit sa guste din toate
bucuriile acestei lumi, de care se tin strans legati cu amandoua
mainile!
Negustorul, soldatul si judecatorul deopotriva cred ca pot curata
dintr-o singura miscare toata murdaria adunata o viata intreaga in
grajdul Augean al propriei vieti, platind cu un singur banut din
averea lor adunata necinstit. Se magulesc singuri crezand ca tot
felul de minciuni, betii, certuri, omoruri, inselatorii, perfidii si
dezmaturi imorale pot fi achitate financiar si ca odata platind
pentru trecut se pot intoarce sa se balaceasca intr-o noua portie de
pacate.
Cat de prosteste este pentru rangurile bisericesti sa-si aleaga
fiecare cate un sfant “patron”! Ce caragios sa vezi cum fiecare
asemenea sfant primeste cate un anumit sector de activitate si
pretinde sa i se faca rugaciuni doar intr-un anume fel: unul este
specializat in alinarea durerilor de dinti, altul in usurarea nasterilor,
un altul in restituirea lucrurilor furate, in salvarea celor naufragiati,
in protejarea animalelor si in multe alte “indeletniciri” sfinte, prea
multe sa le pot enumera.
Exista chiar si sfinti cu specializari multiple, in special Maica
Domnului, pe care omul de rand a ajuns sa o cinsteasca parca mai
mult decat pe Fiul ei, Christos.
Si pentru ce, la urma urmei, se roaga acesti oameni prostuti
sfintilor? Ce le cer? Bineinteles ca cer si primesc lucruri prostesti.
Priviti frescele cu “izbaviri” care au inceput sa acopere peretii
bisericilor, catarandu-se pana si pe bolta tavanelor. Veti vedea
oare oameni multumind pentru ca au fost ajutati sa se scape de
prostie sau pentru ca au ajuns cu o iota mai intelepti in viata?
Niciodata!
Veti vedea in schimb, scene infatisand izbaviri de care te apuca
rasul: unul care a fost scapat de la inec, altul care a scapat cu viata
din bataia pe care i-a tras-o un dusman, un altul care a fugit cu
banii in timp ce tovarasii sai de furt se macelareau unul pe celalalt,
iar un altul pentru ca a fost scapat de la spanzuratoare de un astfel
de “sfant patron al hotilor”, care l-a trimis apoi sa-i usureze de
banii pe alti cativa considerati prea impovarati cu avere ...
Cat despre teologi si teologie, cu cat vom spune mai putin, cu atat
va fi mai bine, caci aceasta cetoasa si periculoasa tagma este
intesata de oameni dintr-o categorie cat se poate de iritabila si
agresiva, in stare sa sara imediat la beregata ta, deplin convinsi ca
esti vinovat de cel putin sase sute de convingeri “eretice”, de care
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
6 of 12 3/13/2011 3:22 AM
trebuie sa te pocaiesti. Daca refuzi, se grabesc sa te declare
“ratacit” - tactica lor fiind sa-i terorizeze cu tunete si traznete pe
toti aceia care nu le sunt pe plac ...
Sfantul apostol Pavel, spun ei, a fost renumit pentru credinta, dar a
fost complet gresit cand a proclamat aceasta credinta doar drept
“o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica
incredintare despre lucrurile care nu se vad.” S-ar putea ca Pavel
sa fi fost un specialist in ce priveste dragostea, dar el, spun ei, a
esuat in incercarea de a o defini si a o delimita cu precizie
dialectica in 1 Corinteni 13. In conceptia lor, ucenicii din vechime
or fi dat luat ei evlaviosi Cina Domnului, dar nici unul din ei n-a
stiut ce inseamna “Terminus a quo” si “Terminus ad quem” in
transubstantiere; si nici n-au priceput cum poate fi trupul lui
Christos in doua locuri concomitent; sau despre diferentele care
exista intre trupul lui Christos din cer, trupul lui de pe cruce, trupul
lui din apa sfintita; si nici despre momentul precis cand are loc
transubstantierea, in care parte a rugaciunii rostita pentru aceasta,
ca “Quantitas Discreta” sau intr-o “stare de flux.” Ei sunt siguri
ca, intrebati despre astfel de lucruri, apostolii n-ar fi stiut sa
raspunda cu exactitatea si subtilitatea la care au ajuns acum
discipolii lui Scotus.“
Lucrarile lui Wycliffe, Hus si, mai tarziu, Erasmus l-au influentat foarte mult pe un
calugar saxon cu numele de ... Martin Luther.
Jan Hus
Despre erezie
In anul 1415, Sinodul de la Constanta l-a condamnat pe John Hus pentru erezie la
ardere pe rug. Acest Hus avea insa o alta definitie a "ereziei":
"Exista trei feluri de erezii si anume: apostazia, blasfemia si
"simonia" ... Sa stiti ca acestea nu sunt de loc straine una de
cealalta, ci se incurajeaza una pe alta. In ceea ce se deosebesc,
putem spune ca apostazia este o lepadare a Legii lui Dumnezeu,
blasfemia este o defaimare a credintei divine, iar "simonia" este
incercarea de a rasturna ordinea divina. Prin aceste trei erezii este
atacata intreaga Sfanta Treime.
Apostazia este indreptata impotriva lui Dumnezeu Tatal, care
domneste prin legea Sa curata si desavarsita, si care este temelia
Bisericii, adunarea celor alesi, Mireasa pregatita pentru Christos.
Blasfemia Il ataca pe Dumnezeu Fiul, Isus Christos, antelepciunea
lui Dumnezeu.
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
7 of 12 3/13/2011 3:22 AM
"Simonia" se ridica impotriva ordinii stabilite de Dumnezeu Duhul
Sfant, care in suprema lui bunatate guverneaza "casa lui
Dumnezeu", care este Biserica.
"Simonia", cautand sa rastoarne aceasta ordine divina
duhovniceasca din Biserica, tulbura pacea ei ... este un fel de
"lepra spirituala", imposibil de scos din suflet fara o minune
speciala din partea lui Dumnezeu ... Simonia, asa cum o arata si
termenul, este "comertul cu lucrurile sfinte." Cel ce vinde ca si cel
ce cumparq sunt "negustori", asa ca amandoi sunt vinovati de
"simonie." (Aluzie clara la obiceiuri catolice)
Luther aprinde scanteia revoltei in Germania
Luther a devenit liderul Reformei in Germania. Timp de cativa ani, el protestase in
van condamnand faptul ca unii preoti colindau tara si vindeau “indulgente”
(certificate de iertare a anumitor pacate) pentru bani care se varsau apoi in visteriile
nesatule ale papalitatii. Luther intuise foarte bine ca o astfel de “iertare” impietrea
de fapt inima oamenilor si permanentiza starea lor de pacat.
Posibilitatea cumpararii “indulgentelor” inchidea oamenilor calea spre adevarata
pocainta si iertare. Picatura care a facut ca paharul rabdarii lui Luther sa dea pe
afara a fost in special activitatea scandaloasa a unui calugar numit Johan Tetzel.
Folosind un limbaj foarte vulgar, Tetzel striga cat il tinea gura: “Am indulgente
pentru orice pacat. Chiar si daca ati fi necinstit-o pe fecioara Maria, pot sa va vand
iertare. Veniti si cumparati!”
Pe data de 31 octombrie 1517, Martin Luther a afisat public pe usa bisericii din
{ittemberg cele noua zeci si cinci de teze din care s-a nascut Reforma. Conflictul
sau cu Roma fusese declansat.
Atacand problema coruptiei in doctrinele si practica bisericii catolice, Luther a ales
sa mearga direct la radacina “problemei”: invatatura despre mantuire si despre harul
divin.
Luther a refuzat sa ia in consideratie “traditia” istorica a teologilor drept cadru de
referinta si s-a ancorat neclintit doar in textul Bibliei inspirate de Dumnezeu prin
Duhul Sfant. “Sola Scriptura!” (“Doar Biblia!”) a devenit deviza tuturor
interpretarilor, iar “Sola fide!” (“Doar prin credinta!”) a fost proclamat principiul
fundamental care duce la adevarata mantuire.
(Se cade sa remarcam contradictiile ireconciliabile dintre traditia apostolica
consemnata in Noul Testament si traditia bisericeasca aflata in continua formare.
Recent, papa Pius al VI-lea a declarat ca va propune bisericii invatatura ca Maria
este “impreuna mantuitoare cu Fiul ei, Isus Christos”. ortodoxia insasi avea si ea in
liturghie formula: “Prea sfanta nascatoare de Dumnezeu, mantuieste-ne pre noi.”)
Prin tezele sale, Luther s-a ridicat categoric impotriva unor institutii sacrosante ale
Roman-catolicismului. El a negat faptul ca preotii ar avea privilegii si inzestrari
superioare oamenilor de rand. A declarat ca toate juramintele depuse de calugari si
calugarite sunt nebiblice si, prin urmare, fara valoare. Dupa parerea lui, ar fi fost
mai bine sa fie desfintate toate schiturile si manastirile. A condamnat celibatul fortat
impus preotilor, iar din totalul de sapte sacramente sustinute de biserica a declarat
ca numai doua, Cina si Botezul, au valabilitate biblica si trebuie practicate. Luther
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
8 of 12 3/13/2011 3:22 AM
insusi s-a casatorit si a dus o viata normala.
Flacara Reformei se lateste
Luther a intentionat initial o reformare a bisericii din interiorul ei, dar ideile lui au
fost mult prea radicale pentru a nu declansa un conflict deschis cu “ierarhia”
bisericii. In 1521, Luther a fost judecat inaintea Dietei Imperiale la {orms si
excomunicat. Ce incepuse doar ca o miscare de reforma s-a transformat intr-o
fractura care se latea cu trecerea fiecarei zi. Luther a luat bula de excomunicare
trimisa de Papa Leo al X-lea si a ars-o pe treptele bisericii din {ittemberg impreuna
cu o copie a legii canonice catolice. Indemnat de regele Carol al V-lea sa se dezica
de ceea ce spusese, Luther a raspuns ca n-o va face decat atunci cand va fi convins
de “marturia Scripturilor.”
Alti eruditi ai vremii au inceput sa i se alature lui Luther si sa lupte impotriva
pretentiilor Bisericii Romano-Catolice. Filip Melanchthon, coleg cu Luther la
Universitatea din {ittenberg a devenit ideologul miscarii reformate din Germania.
Johanes Reuchlin din Heidelberg a amplificat capacitatea de exegeza a originalelor
Noului Testament prin alcatuirea unor manuale de invatare a limbilor greaca si
ebraica. Cunoasterea acestor limbi a ingaduit multor oameni din elita Europei sa
citeasca Biblia in forma ei originala.
De la Johanes Tauler din Strasbourg s-a raspandit ideia unei “religii personale a
inimii”, care a fost prelucrata de Luther in luminoasa lui doctrina despre
“justificarea celui pacatos prin credinta mantuitoare”, nu prin faptele Legii sau prin
faptele bune prescrise de biserica. Dorind sa se faca inteles mai usor de populatia
Germaniei, Luther s-a apucat serios de lucru si a tradus Biblia in limba germana.
Reformatorii din alte tari si-au adus si ei contributia. Erasmus din Rotterdam a
publicat Noul Testament in limba greaca si a raspandit multe din scrierile “parintilor
bisericii” din primele trei secole ale erei crestine. Lefevre d'Etaples in Franta si
Huldrych Zwingli in Elvetia au raspandit si ei in jur convingeri asemanatoare cu
cele raspandite de Luther in Germania.
In Anglia, John Colet a initiat o lucrare de reforma din interiorul bisericii, facand ca
biserica Angliei sa se indeparteze din ce in ce mai mult de biserica Romei.
John Calvin a facut Geneva primul oras din lume administrat de reformati, prototip
al colectivitatilor Reformate si Presbiteriene de mai tarziu. Luther a deschis calea
nu doar o serie de controverse teologice, ci si o cavalcada de miscari reformatoare
care au zguduit intreaga Europa. “Reforma” a luat trei directii principale:
“lutheranismul”, in Germania, Scandinavia si Europa centrala; “calvinismul”, in
Elvetia, Franta, Olanda si Scotia; “anglicalismul”, in Anglia.
Intoarcerea la textul Bibliei si la invataturile Noului Testament despre “libertatea de
constiinta” si despre “responsa-bilitatea individuala in fata justitiei divine” a dat
frau liber fortelor sociale tinute pana atunci in robie de autoritatile eclesiastice.
In paralel cu lucrarile de innoire din crestinism s-a produs si “Renasterea”.
Reinvatand propria lor valoare in ochii lui Dumnezeu, cetatenii Europei au inceput
sa se emancipeze treptat si sa ceara mai multe drepturi si libertati din partea
conducatorilor vremii.
“Este imposibil sa tii in robie un popor care cunoaste Biblia”, scria un filosof al
secolului XIX si evolutia de dupa traducerea Bibliei in limbile vorbite de popoarele
Europei adevereste cum nu se poate mai bine acest principiu.
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
9 of 12 3/13/2011 3:22 AM
Cum au ajuns reformatorii “protestanti”?
Numele de “protestanti” se trage dintr-o intamplare petrecuta in Dieta de la Spe]er.
Ierarhii bisericii au hotarat atunci ca miscarea reformata pornita de Luther in
Germania trebuie sa fie oprita si ca toti cetatenii tarii trebuie sa se intoarca sub
autoritatea bisericii Romei. Minoritatea “lutherana” din Dieta a alcatuit si semnat
un protest formal impotriva acelui edict. Lor li s-a dat pentru prima data in istorie
numele de “protestanti.”
Chinurile nasterii au tinut pentru reformatori pana dupa razboiul de 30 de ani prin
care Carol al V-lea a incercat sa mentina integritatea Imperiului Romano-Catolic si
sa infranga opozitia care se ridicase din partea printilor din Germania si Franta. Prin
tratatul de pace semnat la Augsburg in anul 1555, Carol al V-lea a fost obligat sa
lase fiecarui “land” (stat) german libertatea de a alege intre Catolicism si
Lutheranism. Religia statului era inca impusa de preferintele domnitorului local, dar
tratatul a dat libertate populatiei de a se muta pe teritoriile in care functionau
principiile crestine dictate de propria lor constiinta.
La inceput, autoritatile catolice nu si-au dat seama de intensitatea Reformei si au
crezut-o doar inca una din miscarile sporadice de independenta. Foarte curand insa,
Roma s-a vazut neputincioasa. Reforma se raspandea ca un foc de miriste de la o
tara la alta. Biserica Catolica a incercat sa o contrabalanseze cu o miscare de
reformare din interior. Intre 1545 si 1563, Conciliul de la Trent a lansat cateva
edicte prin care se incerca corectarea abuzurilor si revenirea la stravechile doctrine
evanghelice. Era insa prea putin si prea tarziu. Impinsa inainte de forte politice si
culturale providentiale, Reforma a mers inainte.
Cea mai importanta incercare de contrareforma a fost “Societatea lui Isus”,
cunoscuta in istorie sub numele de miscarea “iezuita.” Ea a debutat in 1534 cu
Ignatiu de Lo]ola, un nobil spaniol care, dupa o cariera de soldat, a devenit calugar.
Ordinul iezuitilor a fost recunoscut de Papa in anul 1540. O succesiune de papi
foarte abili in diplomatie a inlaturat o mare parte din abuzurile care au cauzat
declansarea Reformei si i-au micsorat efectul in tarile din sudul Europei.
Astazi, miscarea crestina din Europa de vest se afla in divizarea pe care a produs-o
inghetarea tulburarilor de la sfarsitul secolului XVI.
Bisericile “fratilor”
Reforma a produs o intoarcere la textul si realitatile Noului Testament. Plini de
entuziasm, credinciosii din bisericile reformate au abandonat “conventiile sociale
anacronice si pagane” care-i imparteau in clerici si laici, in oameni de vita nobila si
oameni din popor. In cautarea unei noi terminologii, au ales iarasi recomandarile
facute de Domnul Isus in Matei 23:1-12:
“Atunci Isus, pe cand cuvanta gloatelor si ucenicilor Sai, a zis:
“Carturarii si Fariseii sed pe scaunul lui Moise. Deci toate lucrurile pe
care va spun ei sa le paziti, paziti-le si faceti-le; dar dupa faptele lor sa
nu faceti. Caci ei zic, dar nu fac. Ei leaga sarcini grele si cu anevoie de
purtat, si le pun pe umerii oamenilor. Astfel, isi fac filacteriile late, isi
fac poalele vesmintelor cu ciucuri lungi (vezi si Marcu 12:38 - “carora
le place sa umble in haine lungi, si sa le faca lumea plecaciuni in
piete”); umbla dupa locurile dintai la ospete si dupa scaunele dintai in
sinagogi; le place sa le faca oamenii plecaciuni prin piete si sa le zica:
“Rabi! Rabi! Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este
Invatatorul vostru: Christos, si voi toti sunteti FRATI.” Si “Tata”
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
10 of 12 3/13/2011 3:22 AM
(“parinte”) sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru ca unul singur
este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti “Dascali”;
caci unul singur este Dascalul vostru: Christosul. Cel mai mare dintre
voi sa fie slujitorul vostru. Oricine se va inalta, va fi smerit; si oricine se
smereste, va fi inaltat.”
Persecutati si ucisi in masa de biserica catolica majoritara, acesti “frati elvetieni”,
“frati moravieni”, etc., n-au putut fi infranti. Venise providential vremea anuntata
profetic de Dumnezeu in cartea Apocalipsei 3:7-12; vremea renuntarii la ierarhiile
eclesiastice, vremea marilor calatorii misionare, vremea triumfului evanghelic in
tarile din nordul Europei si in Lumea Noua a continentului American.
“Ingerul bisericii din Filadelfia (tradus “Iubirea de frati” - filos=iubire,
adelfos=frati) scrie-i: “Iata ce zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce tine cheia lui
David, Cel ce deschide si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide si nimeni nu va
deschide:
“Stiu faptele tale: iata ca ti-am pus inainte o usa deschisa, pe care
nimeni n-o poate inchide, caci ai putina putere si ai pazit Cuvantul Meu
si n-ai tagaduit Numele Meu. Iata ca iti dau din cei ce sunt in sinagoga
Satanei, cari zic ca sunt Iudei si nu sunt, ci mint; iata ca ii voi face sa
vina sa se inchine la picioarele tale si sa stie ca te-am iubit. Fiindca ai
pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care
are sa vina peste lumea intreaga, ca sa incerce pe locuitorii pamantului.
Eu vin curand. Pastreaza ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa. Pe cel ce
va birui, il voi face un stalp in templul Dumnezeului Meu, si nu va mai
iesi afara din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu si numele
cetatii Dumnezeului Meu, noul Ierusalim, care are sa se pogoare din cer
de la Dumnezeul Meu, si Numele Meu cel nou. Cine are urechi, sa
asculte ce zice Bisericilor Duhul”. Apoc. 3:7-13
EVALUARE
Privita retrospectiv, perioada Evului Mediu a demonstrat ca unirea dintre Stat si
Biserica s-a dovedit dezastrouasa pentru ambele parti. Biserica si clericii au capatat
statut preferential si subsidii generoase din partea Statului, dar odata cu ele au
aparut si pretentiile Statului ca Biserica sa binecuvinteze toate “aventurile” politice.
Statul s-a angajat sa nu promoveze in functii oficiale decat membrii ai Bisericii, dar
aceasta a facut ca Biserica sa fie obligata sa accepte in sanul ei oameni cu abilitati
politice, dar fara nici un fel de calitati spirituale. Mai mult, Statul si-a asumat
sarcina de a extirpa orice invatatura sau miscare decretata de biserica drept pagana
sau incorecta. Orice deviatie de la doctrinele oficiale au fost pedepsite cu o cruzime
inimaginabila. Dezidentii au fost lichidati fara mila si categorisiti drept
“impotrivitori fata de Christos, dusmani ai adevarului si ai vietii, aliati ai diavolului
si partizani ai distrugerii.” (vezi anexa: “Marturii din vremea Reformei”)
“Reforma”, care a fost pe langa o miscare religioasa si una cu caracter economic si
politic, a declansat procesul de separare dintre Stat si Biserica. Procesul s-a intins
insa pe durata “razboiului de treizeci de ani”, iar in acele lupte au pierit nu mai
putin de 15 milioane de oameni. Germaniei i-au trebuit apoi 200 de ani ca sa-si
refaca numarul populatiei decimate in luptele fraticide.
Contrareforma declansata de Biserica Romano-Catolica nu a fost atat o lupta a
ideilor, cat o campanie de represalii sangeroase. Ostile supuse scaunului papal au
masacrat milioane de oameni in sudul Frantei si in alte teritorii plecate pe drumul
Reformei. Rusinea acestor masacre a fost recunoscuta prin cererea publica de
iertare rostita de Papa Paul in anul 1995. Cum ramane insa cu “infailibilitatea”
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
11 of 12 3/13/2011 3:22 AM
papilor care au initiat si binecuvantat aceste crime?
Iata ce a spus Harnack, unul din istoricii Bisericii crestine contemporane, despre
fiecare din cele trei mari ramuri ale Bisericii crestine:
“Biserica Ortodoxa este crestinismul primitiv plus paginismul grec si
oriental.
Biserica Romano-Catolica este crestinismul primitiv plus paginismul
grec si roman.
Biserica Protestanta este incercarea de a elibera crestinismul primitiv
pur de sub toate formele de paginism.”
vremeareformei http://www.roboam.com/identitate/reformaprotestanta.htm
12 of 12 3/13/2011 3:22 AM
EPOCA MODERNA
Inapoi la Cuprins
Eliberata prin Reforma din chinga Bisericii cu pretentii totalitare de dominatie
mondiala, societatea a evoluat rapid spre ceea ce numim azi “civilizatia moderna”.
Renasterea a eliberat spiritul uman creator si a propulsat omenirea prin defileul
epocii ideologice (Iluminismul) spre epoca tehnologica de astazi. Acest spirit uman
eliberat si constient de propria lui valoare individuala inaintea lui Dumnezeu a
produs revolutiile democratice prin care s-au inlaturat in mare masura conventiile
sociale care-i clasificau pe unii drept “nobili”, iar pe altii drept “oameni din popor”.
Sloganul “Fraternite, egalite, liberte” a produs o egalizare a lumii pe criteriul “fratiei
in familia universala a copiilor lui Dumnezeu”. Era de fapt, spiritul bisericilor de
“frati” (Filadelfia din cartea Apocalipsei), amplificat la dimensiunile intregii
societati umane. Sprijinitorii revolutiilor democratice din Germania iesiti in strada
pentru marsuri si demonstratii aveau, nu intamplator lozinci de esenta crestina:
“Cand tata Adam ara si mama Eva cosea,
Atunci nobil cine mai era?”
Incepand cu secolul XVII, in Europa au inceput sa se formeze in perimetrul fostului
Imperiu Roman state nationale independente. Imparatii si demnitarii locali n-au mai
acceptat ca supusii crestini din teritoriu sa fie in acelasi timp subordonati si
scaunului papal de la Roma. Prin urmare, ei au incurajat formarea unor “biserici
nationale”, in care influenta Romei avea sa fie mult diminuata.
Revolutia renascentista
Umanismul renascentist, dezlantuit concomitent cu miscarea Reformei, a urmarit
readucerea omenirii sub imepriul “ratiunii.” Materialismul filosofic propagat de
Aristotel a fost readus in arena stiintifica si a dus la aparitia “ateismului stiintific.”
In felul acesta, eliberata de sub tutela eclesiastica, “stiinta” s-a dezvoltat pe directii
noi, nebanuite pana atunci. Societatea a reintrat in climatul divers dinaintea Evului
mediu.
Revolutia din Franta
Una din cele mai importante dezvoltari ideologice din era moderna a fost
“Revolutia franceza” (1789-1799). Grupati sub deviza: “Liberte, fraternite, egalite”
revolutionarii au cucerit Bastilia, au abolit monarhia Burbonilor, au desfiintat
titlurile nobiliare (declarand ca toti oamenii se nasc egali) si au cerut accesul
universal prin vot la stabilirea legilor si la rezolvarea problemelor sociale. In
incercarea lor idealista de a o rupe cu trecutul mostenit din Evul Mediu, francezii au
cautat sa aseze societatea pe principii necrestine. Proclamand Republica Franceza,
revolutionarii au redus la maxim drepturile si privilegiile eclesiastice. Prin legile
aparute atunci s-au pus bazele separarii dintre Stat si Biserica.
Lepadand public ascendentul bisericii asupra oamenilor, revolutionarii au plimbat
simbolic prin oras o procesiune a inscaunarii unei autoritati noi, un tron in care
“ratiunea” era infatisata sub chipul uneia dintre cele mai frumoase prostituate din
Paris. Succesul Revolutiei din Paris a fost de scurta durata. Prin aparitia si
ascensiunea fulminanta a lui Napoleon Bonaparte, Franta s-a intors la monarhie.
Revolutiile democratice din Europa
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
1 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Idealurile revolutionarilor din 1789 nu au fost insa uitate. In anul 1948, o serie de
revolte violente in mai toate tarile Europei au urmarit sa realizeze prin forta ceea ce
li se refuzase pe cale legala. Revolutiile au fost initiate de membrii clasei de mijloc
si ai nobilimii care au cerut instaurarea unor guverne reprezentative constitutionale.
Lor li s-au alaturat apoi muncitorii si taranii, porniti sa rastoarne practicile
capitaliste care ii saracisera peste masura. Miscarile revolutiilor democrate s-au
intins peste Polonia, Danemarca, Germania, Italia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Croatia
si Romania. In fiecare tara, cetatenii cereau iesirea de sub dominatia imperiilor care
le subjugasera. Desi realizarile revolutiilor democratice au fost si ele de scurta
durata, aceste miscari sociale au influentat foarte mult dezvoltarea ulterioara a
istoriei europene, subminand conceptul de monarhie absoluta si semanand germenii
din care au rasarit mai tarziu liberalismul si socialismul.
Cel mai mult insa, revolutiile democratice au lovit in existenta bisericii si in
caracterul si calitatea influentei ei asupra societatii. Negarea monarhiilor absolute a
insemnat ca societatea a refuzat sa mai creada ca Dumnezeu se implica personal in
afacerile oamenilor si ca El “ii ridica si ii coboara” pe imparati. Votul universal si
guvernele reprezentative au inlocuit in societate dictatul “conciliilor eclesiastice.”
Revolutiile democratice au proclamat instaurarea Republicilor, a caror functionare
presupunea o clara delimitare si separare intre Biserica si Stat.
Utopia umanismului luciferic
In planul ideilor, intrarea in epoca moderna a fost marcata de un reviriment al
conceptului de “independenta” fata de divinitate. Omul a fost proclamat de filosofie
drept “masura tuturor lucrurilor”, iar societatea, ca intreg, a fost “secularizata”.
(“Secular” = care apartine lumii de acum, caracteristic lucrurilor nespirituale, fara
caracter sfant; lumesc; fara element religios. “Secularism” = tendinta de a analiza si
rezolva problemele societatii fara a lua in considerare factorul religios, divin).
In planul realizarilor materiale, avantul stiintei si tehnologiei a creat un progres
remarcabil. Secolul XIX poate fi considerat, “secolul iluziilor”. Omenirea s-a apucat
sa construiasca prin propriile ei puteri o societate fara probleme si fara suferinte.
Progresul extraordinar al stiintei si tehnologiei i-a facut pe multi sa creada ca vor
putea readuce “raiul pe pamant.” Aportul adus de aplicarea energiei electrice si a
energiei aburilor a fost imens. Au aparut fabrici si uzine. A crescut populatia
oraselor. A inceput mecanizarea agriculturii. Medicina a produs medicamente cu
rezultate spectaculoase in eradicarea unor molime si boli socotite pana atunci
“pedepse divine.”
In dorinta incapatanata de a separa lumea de “providenta divina”, o “teorie” cu
fundal intuitiv, dar fara un suport stiintific demonstrat, a fost preluata de la savantul
englez Darvin si aplicata tuturor transformarilor filosofice si sociale din istorie. Ea
poarta numele de “evolutionism” si presupune existenta unui univers mecanicist, in
care lucrurile se intampla “din necesitate”, nu din cauza unui Creator supranatural.
Aceasta teorie a fost si mai este inca, ilustrarea pornirii “luciferice” de eliminare a
lui Dumnezeu din istorie si de a “realiza” progresul fara El.
Privita in perspectiva istoriei, epoca moderna reia la scara planetara incercarea
celor care au lucrat la inaltarea turnului Babel (Gen. 6). Nu intamplator, cartea
Apocalipsei descrie conflictul final din apusul civilizatiei ca pe o infruntare intre
Dumnezeu si “Babilonul cel Mare” (Apoc. 18).
Postmilenismul
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
2 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Reflectand filosofia optimismului la moda, o fractiune a bisericii crestine a lansat
sloganul unei “imparatii a lui Dumnezeu realizate prin eforturi omenesti”. Numita si
post-milenism, aceasta conceptie sustine ca Biserica este chemata sa realizeze
“increstinarea lumii”, ca o conditie a revenirii lui Christos. Una din putinele
consecinte pozitive ale “entuziasmului postmilenist” a fost ca, in secolele XIX si
XX, toate confesiunile religioase si-au intetit eforturile misionare. Europa si
America si-au trimis emisarii sa converteasca neamurile planetei la credinta
crestina.
Marea deziluzie
Fara a putea analiza prezentul de la inaltimea unei detasari istorice, putem spune ca
declansarea primului razboi mondial si apoi dezastrele cauzate de cel de al doilea au
spulberat definitiv increderea in capacitatea omului de a instaura “raiul” pe pamant
fara aportul dumnezeirii. Deziluzionata si fracturata de iluziile “iluminismului” si ale
“comunismului”, omenirea este astazi mai flamanda spiritual si mai dezorientata ca
oricand. Biserica crestina este chemata sa umple golul lasat de prabusirea sistemelor
“umaniste.” Daca ea nu o va face, omenirea se va prabusi inapoi in mreaja
paganismului oriental idolatru. Semnele unei astfel de eventualitati sunt deja
prezente printre noi. Multimea de curente spiritualiste grupate sub numirea de
“New Age” nauceste mii si mii de oameni din toate tarile.
Evolutii paralele
In tumultul prefacerilor sociale, diferitele ramuri ale “crestinatatii” au evoluat pe cai
paralele. Lumea crestina este impartita astazi in catolicism, protestantism si
ortodoxie. Intr-un anumit fel, aceste ramuri au caracteristice comune. Din anumite
puncte de vedere insa, ele se deosebesc si in invatatura si in manifestare.
“Potrivit unei scheme arbitrare, folosita de teologul rus convertit la catolicism,
Vladimir Soloviev (1853-1900), spiritul Ortodoxiei este influentat de teologia
ioanica (scrierile apostolului Ioan), in timp ce catolicismul reproduce influenta
petrina (scrierile apostolului Petru), iar Protestantismul poarta caracterul paulin
(scrierile apostolului Pavel)” (Ion Bria, Dictionar de teologie ortodoxa, Ortodoxie,
pag. 277).
Cele trei fracturi ale bisericii crestine din secolul XVI au pasit si evoluat in epoca
moderna in paralel, dar cu manifestari caracteristice. Sa le luam pe rand:
Catolicismul modern
Roman catolicismul a pasit in epoca moderna cu o atitudine defensiva, incercand sa
stavileasca atacurile reformatilor. Preocuparea de capatai a fost consolidarea
credintei catolice, purificarea ei de abuzurile din trecut si incercarea de a recastiga
teritoriile intrate sub influenta Reformei Protestante.
Cel mai important eveniment din viata bisericii catolice, in trecerea aceasta spre
epoca moderna, a fost Conciliul de la Trent (1545-1563). Desi tinut in secolul XVI,
Conciliul avea sa fie “temelia” pe care s-a incercat “reconstruirea” identitatii
catolice. Batalia cea mare s-a dat in problema “autoritatii.” Fractiuni ale bisericii
catolice s-au desprins de doctrina traditionala si au sustinut ca autoritatea asupra
bisericilor nationale trebuie sa fie investita in liderii locali. Dupa marasmul
revolutiei franceze, majoritatea catolicilor s-au intors insa la doctrina traditionala,
iar la Conciliul Vatican I, Biserica a promulgat dogma “infailibilitatii papale.” Cu
toate ca nu toti cei prezenti au fost de acord, opozitia minoritatii a fost
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
3 of 17 3/13/2011 3:23 AM
neputincioasa. Roma s-a reasezat astfel in varful piramidei catolice.
Ca un scurt comentariu, trebuie sa spunem raspicat ca si “infailibilitatea papala”
(doctrina catolica) si “infailibilitatea Bisericii” (doctrina ortodoxa) sunt imposibil de
sustinut in virtutea dovezilor istorice. Iata un citat care subliniaza ca cele doua
“infailibilitati” sunt nu numai incompatibile, ci chiar ... inexistente:
“In ajunul incheierii conciliului Vatican II, la 7 Decembrie 1965, papa
Paul al V-lea, in catedrala Sfantul Petru de la Roma, si patriarhul
Atenagoras, in catedrala patriarhala din Istambul, ridica in acelasi timp
anatema care dura intre cele doua Biserici de noua secole. Cei doi sefi
de Biserici isi dau seama totusi ca “acest gest de dreptate si de iertare
reciproca nu este suficient pentru a pune capat diferentelor, cele vechi
si cele mai recente, dintre Biserica Romano Catolica si Biserica
Ortodoxa” (Ion Bria, Dictionar de Teologie Ortodoxa, Schisma, pag.
349).
Este evident ca orice “revocare” a unui act bisericesc dovedeste fragilitatea
doctrinei “infailibilitatii”!
Aceasta este si cauza pentru care "cererea de iertare" papala din inceputul acestui
nou mileniu a fost atat de controversata si doar partial acceptata de teologii catolici.
Astazi, catolicismul mondial trece printr-o faza de “prefaceri ecumenice.” Din
dorinta de a incorpora cat mai mult din populatia lumii in randurile membrilor ei,
Biserica Catolica face enorme compromisuri de crez si practica. In multe tari cu
biserici catolice din America de Sud sau din Africa, Cina Domnului (mesa) este
practicata in paralel cu stravechi practici pagane locale.
Ortodoxia Rasariteana
Odata cu caderea Constantinopolui in mana turcilor (1453), Biserica Catolica
Ortodoxa a intrat intr-o etapa de stagnare. Teologia Rasariteana si-a continuat astfel
declinul inceput inca pe vremea Evului Mediu. Din cauza starii deplorabile in care
se aflau scolile teologice din Grecia si Asia Mica, liderii miscarii crestine din Rasarit
au plecat sa studieze la scolile din Europa apuseana. In felul acesta, unele din
controversele care au marcat viata eclesiastica apuseana si-au facut simtita prezenta
si in Biserica Rasariteana.
In 1724, o mare parte din patriarhatul din Antiohia s-a pus sub autoritatea Romei.
Urmarea a fost ca in secolul XVIII s-au accentuat sentimentele anti romanocatolice.
In 1755, patriarhii Constantinopolui, Alexandriei si Ierusalimului au
decretat ca “botezul latin” nu are nici o valabilitate si ca toti convertitii la ortodoxie
trebuie sa fie rebotezati. Aceast decret a stat in picioare pana la sfarsitul secolului
XIX, desi nu a fost pus niciodata in aplicare de biserica Rusa. De altfel, apele
tulburi din teologia ortodoxa au stagnat peste tot in Rasarit, cu exceptia Rusiei,
unde teologi ca Alexei Khomiakov (1804-1880) si Filaret Drozdov (1782-1867) au
produs opere de seama.
Ambele biserici istorice, si cea Apuseana si cea Rasariteana, patroneaza astazi un
compromis social. Acceptand intrarea in biserica prin botezul aplicat copiilor
imediat dupa nastere, catolicismul si ortodoxia au pretentii de biserici “majoritare”
sau chiar de biserici “nationale.”
Sunt insa populatiile acestor tari intr-adevar “crestine”? Recensamintele periodice
declara ca da (intre 70 % si 95% din populatie declarandu-se catolici sau ortodocsi).
Realitatea este insa cu totul alta. Numai intre 4% si 10% dintre acesti pretinsi
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
4 of 17 3/13/2011 3:23 AM
crestini frecventeaza in mod regulat serviciile de inchinaciune ale bisericilor.
Diferenta dintre “crestinii nominali” si “crestinii practicanti” este scandalos de mare
si ea dovedeste ca majoritatea “crestina” provine dintr-o societate “secularizata”,
care traieste iluzia unei mosteniri crestine.
Protestantismul
Ceea ce caracterizeaza protestantismul modern este o miscare de continua
fragmentare, nascuta din dorinta evadarii din capcana formalismului institutionalizat
si din tendinta unei eterne intoarceri la simplitatea si spiritualitatea bisericii primare.
Au aparut astfel nume de denominatii noi: ~ua\arii, pietistii, pentecostalii, crestinii
dupa evanghelie, metodistii, nazarinenii, adventistii, [esle]enii, charismaticii, etc.
Pentecostalii
Avand unele antecedente in crestinismul istoric, pentecostalii au aparut formal in
istorie relativ recent. Locul si data aparitiei lor sunt: Miscarea de trezire spirituala
din strada Azusa, Los Angeles, California, 1906. Liderii crestini prezenti la acea
intrunire s-au intors de acolo “botezati in Duhul” si au generalizat acest gen de
experienta spirituala si in bisericile lor. Astfel de biserici “pline de Duhul Sfant”
s-au infratit pentru a forma apoi denominatii pentecostale (termenul provine de la
“pentecostos”, “cincizeci” in limba greaca si anunta o identificare cu experienta
celor de la Cincizecime din cartea Faptele Apostolilor).
Membrii bisericilor pentecostale imbratiseaza toate articolele de cre-dinta ale
bisericilor evanghelice, dar le imbraca intr-o coloratura specifica, ancorandu-le in
lucrarea si puterea prezentei Duhului Sfant in viata de fiecare zi a bisericii.
Am putea spune ca, in timp ce Protestantismul a aparut ca un raspuns dat la
instrainarea Bisericii de persoana si invatatura Fiului lui Dumnezeu, miscarea
pentecostala a aparut ca un alt raspuns dat, de data aceasta, la instrainarea sau
neglijarea invataturii despre importanta prezentei si puterii Duhului Sfant in viata
crestina. Din aceasta perspectiva istorica, catolicismul si ortodoxia sunt
“teocentrice” (ancorate in inchinarea catre Dumnezeu Tatal), bisericile protestante
si neoprotestante clasice sunt “Christocentrice” (ancorate in lucrarea mantuitoare a
lui Christos), iar miscarea pentecostala, cu transformarea ei in miscarea
“carismatica moderna” este “pneomatocentrica” (ancorata in prezenta si lucrarea
Duhului Sfant). Nu se poate nega faptul ca, departe de a fi o noutate teologica,
miscarea pentecostala, a produs o revenire la “crestinismul inimii”, la trairea unei
relatii personale entuziaste cu Christos si la abandonarea “priceperii si abilitatilor
eclesiastice sau intelectuale, in favoarea abandonarii in calauzirea “ungerii” despre
care vorbeau in Noul Testament apostolii.
Teologia pentecostala a insemnat o intoarcere la exegeza unor texte mult prea
neglijate de-a lungul istoriei, mai toate amintind de “darurile Duhului”, de
“calauzirea Duhului”, de “semnele apostoliei”, de “vindecari provocate de
interventia divina” sau de “descoperiri cu un puternic accent profetic.
Scapata din chingile teologiei “scolastice”, miscarea pentecostala si-a aratat foarte
curand toate plusurile si minusurile ei. Pe de o parte, oriunde a ajuns, miscarea a
insemnat o reimprospatare a vietii personale a credinciosilor si o dinamizare a vietii
de inchinaciune, iar pe de alta parte, elanul adoptarii “semnelor” necenzurat de
maturitatea unei exegeze sanatoase a dus la tot felul de excese pagubitoare, la
aparitia “sarlatanilor duhovnicesti” si la o aparent necurmata faramitare a
bisericilor. Fara sa luam in seama multitudinea de numiri sub care exista miscarea
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
5 of 17 3/13/2011 3:23 AM
“pentecostala” putem spune ca ea este cea mai rapid crescatoare ramura a
crestinismului contemporan.
Miscarea pentecostala si-a depasit acum varsta adolescentei si, calauzita de aparitia
unor lideri maturi si stabili, isi da din plin aportul la pregatirea crestinilor pentru
apropiata lor intalnire cu Mirele. Escatologia pentecostala graviteaza, cum era si
firesc, in jurul devizei: “Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude sa zica:
“Vino!” (Apoc. 22:17).
Ce a mai ramas din "unitatea" Bisericii?
Una din criticile vehemente aduse miscarii "protestante" si "miscarii evanghelice"
este ca a produs "fracturarea" trupului lui Christos. Oare asa sa fie?
Privita sub numirile ei istorice, biserica a fost mai intai "crestina", apoi "catolica",
apoi "ortodoxa", apoi "protestanta" si mai de curand "evanghelica." Ce a insemnat
aceasta succesiune de numiri?
In primele trei veacuri, crestinismul s-a aflat in faza sa "expansionista", credincios
misiunii de a ajunge "pana la marginile pamantului." Sub influenta lucrarii
apostolilor si inca sub extraordinarul impuls dat de pogorarea Duhului Sfant,
crestinismul a trecut, insangerat si persecutat, toate granitele civilizatiei de atunci si
a devenit o "forta" demna de luat in seama de cei care faceau calcule politice.
Raspandit prin activitatea milioanelor de anonimi, avansand cu viteza deplasarilor
personale ("per pedes apostolorum"), crestinismul a fost raspandit de "martori",
care nu de putine ori au fost gata sa devina "martiri" in confruntarea cu Statul si cu
puternicii zilei.
Luat sub protectia imperiala de Constantin, acest "crestinism" a devenit "catolic"
(universal, general), ravnind sa-i aduca in sanul Bisericii pe toti locuitorii
pamantului. Pentru realizarea acestui deziderat, Biserica "catolica" nu a ezitat sa
foloseasca forta de constrangere pusa la dispozitie de alianta cu "imperiul" politic.
Cand Imperiul Roman s-a scindat in cele doua ramuri, Apuseana si Rasariteana,
cezarul de la Constantinopol a creiat o Biserica nedependenta de scaunul papal de
la Roma. Adunati in sinoade convocate "la comanda" de imparatii Bizantului,
episcopii au gasit "nod in papura" in teologia Bisericii Catolice, au "afurisit"-o
(excomunicat-o) si s-au autoproclamat pastratorii "dreptei credinte". S-a nascut
astfel, dintr-un fel de decret politic, "Biserica Catolica Ortodoxa Rasariteana."
Antagonismul dintre cele doua ramuri ale bisericii "catolice" dainuieste si astazi. Nu
se poate spune deci ca "protestantii" au inceput "sfasierea trupului lui Christos."
Prin Reforma, Luther n-a urmarit sa formeze o alta biserica, ci doar sa o reformeze,
din interior, pe cea existenta. Biserica Protestanta s-a nascut doar din reactia
violenta a Romei. Ea i-a impins afara pe cei ce cereau Reforma. Treizeci de ani de
razboaie necurmate, uriase dislocari si migratii umane si milioane de morti dovedesc
cu prisosinta ca "protestantii" s-au nascut doar din "intoleranta" Romei fata de unii
din cei mai spirituali fii ai ei.
Eliberat din chinga "traditiilor" si "ritualismului" religios, crestinismul a redescoperit
Biblia si a devenit "evanghelic." Autoritatea eclesiastica a fost inlocuita cu
"autoritatea Scripturii." S-a revenit astfel la vremea "crestinismului incipient", cu
biserici autonome, traind intr-o totala separare de puterea politica.
Odata cu Reforma au fost declansate energiile spiritului uman independent, tinute in
lanturi de "opresiunea" inchizitiei atata amar de vreme. Scapata de sub
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
6 of 17 3/13/2011 3:23 AM
constrangerea Statului pseudocrestin, societatea a produs miscari de gandire
"alternative" crestinismului. Prin renastere si iluminism s-a instaurat epoca
"rationalismului umanist." El a produs apoi "materialismul" si, o data cu el,
progresul extraordinar al tuturor indeletnicirilor legate de "materie." Omenirea s-a
"tehnologizat" si se grabeste sa se "supratehnologizeze."
Spiritul critic analist a invadat lumea Bisericii si a produs valuri de "liberalism", in
care scepticismul general a erodat increderea in Biblie si in trairile "spirituale."
Omenirea a trait pentru o vreme iluzia posibilitatii de a aduce prin "stiinta", fara
ajutorul lui Dumnezeu, "raiul pe pamant." Au urmat insa dezastroasele razboaie
mondiale, spulberarea oricaror increderi in "bunatatea imanenta" a omului si, incet,
incet, oamenii au inceput sa caute iar ajutorul de "dincolo de sfera propriilor lor
puteri."
Astazi, ezitand sa se reintoarca la "crestinismul istoric" si la obsesivul "stat crestin"
sau "natiune crestina", oamenii au cautat sa patrunda in realitatile spirituale
individual, pe calea unor religii orientale exotice sau pe mai "tehnologizata"
alternativa a "extraterestrilor." In plina epoca moderna, asistam la renasterea
"paganismului antic".
Mai este oare posibila o "unire" a tuturor bisericilor pentru a reface unitatea
"catolica" dupa care ofteaza unii? Spre un asemenea tel se indreapta toate miscarile
"ecumenice" contemporane. Altii se intreaba insa mai serios si mai profund: "Ce a
mai ramas din dorinta exprimata de Domnul Isus in Ioan 17, cand a cerut Tatalui ca
urmasii Sai sa fie "una" dupa cum Tatal si Fiul sunt "una"? A fost ascultata aceasta
rugaciune? In caz ca raspunsul este afirmativ (si nu vad cum ar putea cineva spune
ca Tatal nu L-a ascultat pe Domnul Isus!) ce fel de unitate este caracteristica
Bisericii?
Avem la dispozitie cateva alternative: unitatea organizatoric-institutionala, unitatea
organica, unitatea spirituala, unitatea escatologica. Sa le luam pe rand:
1. Unitatea organizatorica-institutionala.
Oricat ar parea de neobisnuit, eu cred cu tarie ca Dumnezeu n-a vrut ca Biserica sa
fie "catolica", un fel de imparatie terestra a tuturor crestinilor. In spiritul acestei
opinii citez continutul tuturor cartilor Noului Testament. Ele ne vorbesc despre o
convietuire terestra perpetua intre "bine" si "rau", intre "grau" si "neghina", intre fiii
lui Dumnezeu si fiii Diavolului, intre fiii luminii si fiii intunerecului. Ultimul capitol
al Apocalipsei decreteaza profetic:"Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe;
cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si
mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!" (Apoc.
22:11).
Intr-o alta rostire escatologica, trecuta cu vederea de multi, profetul Daniel
proclama:
"Este hotarat ca razboiul va tinea pana la vremea sfarsitului si impreuna cu el si
pustiirile" (Daniel 9:26).
Dumnezeu nu a intentionat sa lase pe seama oamenilor "asezarea imparatiei" ("Nu
este treaba voastra sa stiti cand ... - Fapte 1:7; "Imparatia Mea nu este din lumea
aceasta" - Ioan 18:36). Parerea mea este ca daca biserica de astazi ar reusi sa-i
adune, prin "ecumenism", pe toti crestinii intr-o singura "organizatie", ea s-ar
imbata imediat de putere si s-ar amesteca iarasi in treburile politice ale societatii.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
7 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Doamne, fereste!
Biserica a fost confundata adesea cu Israelul (vezi numirea de "noul Israel") si a
incercat sa imbrace zadarnic destinul si prerogativele acestui popor terestru.
Dumnezeu are insa planuri diferite cu Israelul si cu Biserica. Desi amandoua au
roluri principale in economia "cunostintei mantuitoare despre Dumnezeu", Israelul
si Biserica au caracteristici si misiuni diferite (de aceea nici nu au putut actiona
"concomitent" in economia divina). Israelul are un destin terestru, cu o tara aflata
intre granite bine precizate, cu o capitala identificata sub numele de Ierusalim, cu
un sistem propriu de guvernare, cu un sistem de taxare corespunzator, cu dusmani si
aliati politici. Prin contrast, Biserica este compusa din oameni "din toate
neamurile", cu cetatenie "in ceruri", in asteptarea unui Ierusalim ceresc si cu o
nadejde nestramutata in stramutarea extraterestra, pentru a intra in odaia de nunta a
Mirelui, Isus Christos. Caracterul acesta de "intersectie" intre temporal si etern,
intre lumea de acum si lumea viitoare, intre loialitatea fata de "cezarul" terestru si
credinciosia fata de Capul suprem asezat la dreapta Maririi pe tronul ceresc, face
din Biserica o entitate cu o existenta unica in istoria lumii. "Straini si calatori" pe
pamant, membrii ei sunt destinati, nu sa conduca treburile societatii, ci sa fie
"prigoniti si urati" de oamenii din lume, asemenea "Invatatorului" lor (Ioan
15:18-27). Nimic nu este mai strain de invatatura Noului Testament decat ideia unui
Stat "crestin" sau a unei societati mondiale "crestine". O "unitate" conceputa pe
aceste coordonate a fost o aberatie istorica si o epoca a compromisurilor si
decadentei spirituale.
2. Unitatea organica.
Un organism este compus dintr-un ansamblu de "organe" ce contribuie fiecare in
parte la sanatatea si bunul mers al intregului. Noi suntem obisnuiti sa vedem relatiile
noastre cu Dumnezeu si cu Christos mai mult in mod individual, adica numai in ce
ne priveste pe noi personal. Exista insa o alta realitate, in care Dumnezeu se
gandeste la noi mai mult in colectiv, ne vede ca pe o unitate compusa si complexa:
trupul lui Christos. Din pacate suntem de multe ori prea individualisti si prea
oportunisti, vrem sa se invarta totul in jurul nostru si intrebam ingrijorati: "Care este
avantajul nostru?" Insa Dumnezeu ne vede colectiv, El ne vede ca plinatatea slavita
a lui Christos, prin care El va implini odata totul. Este absolut esential sa putem
vedea fiecare aceasta perspectiva a lui "noi", a ansamblului in care traiesc organic
toti copiii lui Dumnezeu. Privita din acest punct de vedere, Biserica lui Christos
exista astazi in toate bisericile "locale", oricare le-ar fi numele lor denominational.
Pentru a intelege mai bine, este instructiv sa comparam istoria formarii primei
creatii cu cea de a doua, cea veche cu cea noua, spre a arata legatura celei din urma
cu "trupul lui Christos."
Prima creatie a inceput prin crearea cerurilor si a pamantului. Ele impreuna
(cerurile si pamantul) au constituit partial marea si intinsa baza (scena) pe care s-au
desfasurat evenimentele ulterioare. Prin crearea lui Adam si a Evei, Dumnezeu a
incheiat prima creatie. Textul Bibliei ne spune ca, dupa ce a terminat de lucrat
"Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea Sa" (Gen. 2:3).
Cea de a doua creatie nu incepe cu ceruri noi si cu un pamant nou. Acestea nu mai
constituie baza pentru urmatoarele evenimente ale creatiei. Mai bine zis, creatia
noua incepe in ordinea inversa. Ea incepe cu Omul Isus Christos (1 Tim. 2:5).
Acesta este al doilea Om, Omul din cer si ultimul Adam (1 Cor. 15:45,47). El este
piatra din capul unghiului aleasa pentru creatia cea noua (Isa. 28:16; 1 Petru 2:7). In
El se continua noua creatie. Pentru inceput se spune: " ... daca este cineva in
Christos, este o faptura noua" (2 Cor. 5:17). Orice om care Ii apartine lui Christos,
devine o creatie ("zidire" - ctisis) noua. Aceasta isi gaseste deci prima ei forma in
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
8 of 17 3/13/2011 3:23 AM
"trupul spiritual al lui Christos", in Biserica, intr-un Om nou (Efes. 2:15). Apoi, ea
se extinde in toata natura inconjuratoare, care asteapta cu o dorinta infocata
descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8:19-22). Aceasta creatie se va incheia prin
realizarea unui cer nou si a unui pamant nou. Dupa aceea, Dumnezeu se va odihni
iarasi, de data aceasta "impreuna cu oamenii."
In desenul de mai sus, vedem cele doua triunghiuri asezate unul peste celalalt. Pe
partea mai lata a triunghiului de jos avem baza extinsa a cerurilor si a pamantului
primei creatii. Partea lata a triunghiului de sus ne prezinta extinderea noului cer si a
pamantului nou din creatia cea noua. Punctul central si de contact al celor doua
triunghiuri este Christos, intrupat in chipul celui dintai Adam. Imaginea ne prezinta
o dezvoltare diametral opusa si confluenta a celor doua creatii, veche si noua, care
se intalnesc "in Christos." Cea veche culmineaza prin crearea lui Adam, cea noua
incepe cu Christos, ultimul Adam. La formarea creatiei noi, "trupul lui Christos" va
fi Organismul ceresc-pamantesc, care, respins de creatia veche, o va zgudui din
temelii si va deveni "unealta" oricarei innoiri, conform lui Apoc. 2:15: "Iata ca Eu
fac toate lucrurile noi!" (Fritz Binde, Desavarsirea trupului lui Christos).
Unitatea organica este o realitate spirituala nevazuta, restransa la "Biserica
adevarata" care va fi Mireasa Mielului. In planul "crestinismului social" vizibil insa,
ezitam sa spunem ca biserica are o unitate organica deoarece intre diferitele biserici
denominationale nu exista prea multe forme de colaborare sau intr-ajutorare
reciproca.
3. Unitatea spirituala.
Este evident ca, destinati sa traiasca "in lume", fara a fi insa "din lume", raspanditi
printre toate natiunile pamantului, crestinii vorbesc despre o unitate la nivelul unei
trairi mai adanci decat trairea sociala, unitatea spirituala. Ea este conditia si
circumstanta in care putem vorbi si despre unitatea "vizibila" a bisericii
locale.Aceasta unitate este exprimata in Noul Testament prin expresia: "Este un
singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a
chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez" (Efes.
4:4-5).
Unitatea Bisericii este ilustrata in multe feluri: ca aceea existenta intre un sot si o
sotie, ca aceea prezenta intre pietrele unei cladiri "duhovnicesti", ca aceea dintre
mladite si vita de vie. Este vorba de o unitate "functionala" in planul existentei
spirituale.
Apostolul Pavel vede unitatea externa manifestata in biserica locala ca o urmare
fireasca a unirii pe care fiecare crestin o are cu Christos. El vede aceasta unitate, nu
ca pe ceva de dorit sau de realizat, ci ca pe ceva deja in existenta, ce trebuie primit
prin credinta si pastrat printr-o viata de ascultare:
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
9 of 17 3/13/2011 3:23 AM
"Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip
vrednic de chemarea pe care ati primit-o, cu toata smerenia si blandetea, cu
indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste, si cautati SQ PQSTRAYI
unirea Duhului, prin legatura pacii" (Efes. 4:1-3).
Biserica traieste in aceasta unitate "a Spiritului" despre care apostolul Pavel
vorbeste atat de frumos in 1 Corinteni 12.
4. Unitatea escatologica.
Chiar si cel mai inflacarat sustinator al Bisericii trebuie sa recunoasca faptul ca
Biserica crestina, asa cum am urmarit-o de-a lungul secolelor si asa cum se
manifesta ea astazi, nu reprezinta un exemplu ideal de "unitate." Nici macar biserica
locala, restransa in perimetrul aceleaisi experiente sociale si avantajata de atatea
lucruri comune pe care le au membrii ei, nu poate fi o pilda de "desavarsita unitate",
ca aceea despre care vorbea Domnul Isus in capitolul 17 al Evangheliei lui Ioan:"Eu
le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una in noi, cum si noi
suntem una. Eu in ei si Tu in Mine; pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una."
Cand a rostit aceste cuvinte, Domnul Isus era inca pe pamant si-I cerea Tatalui sa
fie dus in slava: "Wi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o
aveam la Tine, inainte de a fi lumea" (Ioan 17:5).
Conceptul de unitate a Bisericii trebuie legat de aceasta asteptare escatologica a
clipei in care toate nedesavarsirile vor fi imbracate in slava viitoare. Toti aceia care
sunt acuma una cu Christos, Mirele lor, vor fi una in mireasa care va intra cu El in
odaia de nunta.
"Pentru ca noi suntem madulare din madularele Lui, carne din carnea Lui si os din
oasele Lui. De aceea "va lasa omul pe tatal sa si pe mama-sa si se va lipi de
nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup." Taina aceasta este mare - vorbesc
despre Christos si despre Biserica" (Efes. 5:30-32).
Dincolo de multele si dureroasele conflicte care exista in bisericile crestine de
astazi, "unitatea aceasta escatologica" poate fi gustata oriunde se intalnesc
credinciosi maturi si plini de spiritualitate:
"Si El a dat pe unii apostoli; pe altii prooroci ... pentru desavarsirea sfintilor, ... ,
pentru zidirea trupului lui Christos, pana vom ajunge toti la UNIREA credintei si a
cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii
lui Christos; ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant
de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire,
ci credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem
la Cel ce este Capul, Christos" (Efes. 4:11-15).
O astfel de traire spirituala a unitatii crestine poate fi gustata de fiecare crestin,
indiferent de numirea bisericii lui locale. Ea trece peste orice bariere temporare ale
denominatiilor din crestinismul actual.
Era "post-crestina"?
Cei din Europa anilor 1950 s-au grabit sa proclame intrarea societatii contemporane
intr-o epoca "post crestina." Pentru nereusita revenire la "pre-crestinism" din timpul
"renasterii", paradoxal, oamenii au dat vina tot pe biserica. Nedorind sa se intoarca
la realitatile Evului Mediu, oamenii din societatea moderna stau in cumpana. Ce-i
de facut? Ce a mai ramas neexplorat si neexperimentat?
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
10 of 17 3/13/2011 3:23 AM
In vidul ideologic produs de atatea deziluzii, oamenii au inceput sa creada in
bazaconii "extraterestre", in solutii de unificare spirituala cu universul propuse de
religiile orientale si in alternative inca neexplorate.
In plin veac al revolutiilor tehnologice, traim, paradoxal, o intoarcere la
fundamentalismul religios al islamului si al altor religii. Ele refuza progresul steril
adus de "civilizatiile crestine." In Anglia moderna, scade numarul bisericilor, dar
creste numarul moscheilor!
Intram oare cu adevarat intr-o civilizatie "post crestina"? Cuvintele acestei intrebari
par un ecou al unei intrebari retorice pusa de Domnul Isus: "Dar cand va veni Fiul
omului, va gasi El credinta pe pamant?" (Luca 18:8).
Nadejdea si optimismul nostru pentru viitorul crestinismului nu se sprijina nici pe
"realizarile" crestine din istorie si nici pe "calitatea" liderilor crestini de astazi.
Certitudinea ca acest crestinism va dainui pana la sfarsit, oferind pana la capat o
usa de mantuire si de iesire de sub mania lui Dumnezeu se reazama pe considerente
mult mai stabile.
Insemnatatea Bisericii locale
“Cea mai inalta expresie a voiei lui Dumnezeu in dispensatia actuala este Biserica.
Pentru a fi in intregime biblica, orice activitate religioasa trebuie sa fie integrata si
subordonata Bisericii. Trebuie sa spunem foarte clar si raspicat ca orice slujba adusa
lui Dumnezeu in vremea de acum trebuie sa izvorasca si sa se desfasoare in cadrul
sfant al adunarii copiilor lui Dumnezeu. Scoli teologice, societati de tractate,
organizatii misionare, societati de binefacere, edituri crestine, si orice alte grupari
aflate intr-o forma sau alta de slujire crestina trebuie sa se autoexamineze cu toata
evlavia si cu toata responsabilitatea stiind ca lucrarile lor nu pot avea nici un fel de
semnificatie spirituala atata timp cat ele raman in afara Bisericilor locale.” (John
Mac Arthur Jr.)
In terminologia Scripturii, Biserica este: “locul unde locuieste Dumnezeu, prin
Duhul” - cel mai important organism aflat in existenta sub soare. Ea nu este numai
una din institutiile umane pozitive din societate, alaturi de familie, stat, scoli, - ci,
dintre toate, ea este cea mai de seama si mai coplesitoare in importanta. Biserica
locala este un bastion al lui Dumnezeu intr-o lume “care zace in cel rau”,
“ambasada lui Dumnezeu” intr-un pamant strain, “avanpostul” invaziei imparatiei
luminii intr-o tara a intunericului, o “avanpremiera” a ceea ce va fi si “o taina” pe
care cei din lume nu o pot intelege.
Cei aflati in Biserica sunt singurii “extraterestii” aflati pe planeta noastra, oameni
cu o dubla apartenenta, una exterioara la neamul creat de Dumnezeu prin Adam si o
a doua, interioara, la un neam nou, “dintr-o alta creatie” (2 Corinteni 5:17),
inceputa cu “cel de al doilea Adam”, Isus Christos (1 Corinteni 15:45-49).
Cinicul batjocoritor ne va intreba repede “despre care biserica in particular vorbim,
stiind ca exista multe “biserici” si nenumarate “denominatii”, si ca din aceasta
cauza este aproape imposibil sa stii care este “Biserica cea adevarata, daca,
bineinteles, asa ceva exista.” Nu trebuie sa ne lasam tulburati de zambetul ironic
afisat de cei ce ne intampina cu astfel de obiectii. Batjocoritori au existat
intodeauna, dar ironia lor nu a reusit niciodata sa desfiinteze realitatea. Biserica lui
Christos exista.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
11 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Ea nu este deocamdata “desavarsita” in ochii lumii. Imperfectiunea ei se vede inca
si mai bine pentru credinciosul sincer care se afla in interiorul ei, dar ceea ce nu stie
“inteleptul lumii acesteia” este faptul ca imperfectiunile Bisericii nu-i masoara
acesteia “inexistenta”, ci sunt dovezile unui proces de crestere, manifestarile unor
“neputinte si nevrednicii omenesti” biruite rand pe rand de “harul” lui Dumnezeu si
de “puterea Celui care lucreaza in noi ce-I este placut” (Evrei 13:21).
Biserica exista in toate locurile in care Duhul Sfant a adunat impreuna cateva
persoane care L-au primit pe Isus Christos ca Mantuitor, care I se inchina lui
Dumnezeu in duh, si care se straduiesc sa se pastreze neintinati de lume si de
poftele firii pamantesti. S-ar putea ca unele madulare ale Bisericii sa fie pentru o
vreme raspandite pe toata suprafata pamantului, despartite de distante si de
imprejurari, dar in fiecare din aceste madulare ale trupului salasluieste acelas dor de
casa, aceasi tanjire a oilor dupa staulul comun si dupa partasia Pastorului. Dati cea
mai mica sansa unor crestini veritabili si ei se vor strange impreuna si vor pune la
cale un plan de intalniri regulate pentru inchinaciune comuna, studiu in Cuvant si
rugaciune. Grupuri din acestea, raspandite in toata lumea, sunt celulele trupului lui
Christos. Fiecare adunare locala in parte este in sine o Biserica adevarata si toate
impreuna alcatuiesc Biserica cea mare, Mireasa care se pregateste in vederea
intrarii in “odaia de nunta” a “Mielului” (Apocalipsa 19:7-8).
Prin astfel de grupuri, Duhul Sfant lucreaza in lume si ii atrage la mantuire pe cei
pierduti. Oricine vorbeste de rau Biserica locala, vorbeste de rau Trupul si Mireasa
lui Christos.
Confruntarea cu Biserica este sortita intotdeauna esecului. Christos este cel ce o
zideste, “si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei 16:18).
Sa ne definim termenii si... pozitia
Vorbind despre Biserica trebuie sa ne ferim de “certurile de vorbe” care se nasc
adesea intre cei credinciosi din cauza diferentelor produse de intelegerea diferita a
unor termeni.
Orice cuvant are in spatele sau o incarcatura de semnificatie aflata in gandirea celui
ce-l foloseste. De multe ori, vorbitori diferiti folosesc aceleasi cuvinte, dar nu se pot
intelege datorita faptului ca fiecare gandeste altceva. Din cauza aceasta este bine sa
aiba loc o lamurire “semantica” (a sensurilor).
Biserica Crestina - un grup anume intre “cetele” mantuitilor lui Dumnezeu
destinat sa alcatuiasca un organism distinct in vesnicie printr-o relatie speciala cu
Isus Christos, cea de a doua persoana a Dumnezeirii: Isus Mirele - Biserica Mireasa
(Trupul lui Christos). Amintind despre relatia dintre Christos si Biserica crestina,
apostolul Pavel spunea:
“ ... si cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare - (vorbesc
despre Christos si despre Biserica)” (Efeseni 5:31-32).
Biserica Universala - totalitatea credinciosilor salvati prin credinta in lucrarea
mantuitoare a lui Isus Christos in trecut, prezent si viitor.
Biserica Mondiala - totalitatea credinciosilor aflati in viata in toata lumea la o
anumita data.
Biserica Locala - un grup de credinciosi adunati intr-un anumit loc pentru
inchinaciune in duh si in adevar.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
12 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Realitatea Bisericii Universale nu trebuie sa umbreasca in nici un fel importanta
functionarii bisericilor locale. De fapt, este greu de conceput ca cineva poate spera
sa faca parte din Biserica Universala atata timp cat, desi are posibilitatea, nu vrea sa
faca parte din nici o Biserica locala. Cum ar putea sa aiba cineva partasie cu
credinciosii din toate veacurile, in timp ce refuza partasia crestinilor din imediata lui
apropiere?
Exista astazi un curent de invatatura si atitudine care priveste de sus Biserica locala,
ca pe ceva compromis si ne-necesar. Acesti invatatori neinspirati s-au departat de
invatatura Bibliei si propovaduiesc numai o Biserica spirituala fara nici un fel de
forma sau organizare omeneasca. Dupa ei, orice organizare este ceva “firesc” si
trebuie parasita in vederea “trairii in Duhul”. Contactele cu Bisericile locale sunt
privite ca vizite la “fratii mai slabi” aflati inca in robia “invataturilor incepatoare”.
Orice structura este denuntata drept “omeneasca” si orice slujitor al Bisericii este
demascat drept un nou “Diotref”, care tine sa-si impuna autoritatea sa, in dauna
autoritatii Duhului.
De obicei, in spatele acestor atitudini exista o mare doza de “mandrie spirituala”
combinata cu un caracter nesupus si incapabil sa suporte disciplinarea partasiei
dintr-o legatura frateasca stransa. Ce este si mai grav insa, este faptul ca in numele
unei superioritati spirituale se intretine critica si dispretul, iar sub paravanul unei
cunoasteri a lucrurilor “mai adanci”, se paraseste ascultarea de mesajul clar al
Evangheliilor si al Epistolelor Noului Testament. Textele care vorbesc despre
organizarea din Bisericile locale sunt scoase din contextul biblic imediat, sunt
rastalmacite si alegorizate fortat pentru a sprijini opiniile celor porniti pe o astfel de
“talmacire”.
Biserica Universala - Biserica Locala
Ce este la urma urmei Biserica? Exista zeci si zeci de raspunsuri. Bisericile, asa cum
le cunoastem noi astazi sunt impartite pe toata fata pamantului, diferite ca forma,
instrainate ca denumiri oficiale, invrajbite intr-un patriotism sectar sau sufocate
intr-un ecumenism fara valori crestine.
Ce spune insa Biblia despre Biserica? Cum este descrisa ea in planul de functionare
alcatuit de “arhitectul” si Capul ei dumnezeiesc, Isus Christos?
Pentru inceput, sa spunem doar ca in limba greaca pentru Biserica este folosit
cuvantul “EKKLESIA” si ca sensul acestuia in uzanta timpului era “colectivitatea
celor chemati afara”.
Din aceasta definitie se poate vedea ca Biserica nu poate fi in nici un caz o cladire
in care se tin servicii religioase. Mai degraba, ea este colectivitatea celor ce s-au
adunat in acea cladire pentru inchinaciune.
Apoi, Biserica nu poate fi inteleasa drept o simpla “organizatie”. In limba greaca,
pentru a defini viata Bisericii a fost folosit termenul “KOINONIA” care defineste o
relatie de partasie, o traire in stari si scopuri comune.
In Evanghelii, “ekklesia” apare de doua ori (in Matei 16:18: “pe acesta piatra voi
zidi Biserica Mea” si in Matei 18:17: “Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l
Bisericii”). Din ambele pasaje se vede clar ca Mintuitorul se referea la o
colectivitate de oameni.
Intre Biserica si lumea inconjuratoare s-au format inca de la inceput raporturi foarte
clare. Crestinii mantuiti au format o comunitate sociala distincta si s-au separat de
ceilalti oameni. Mesajul crestin a devenit imediat: “Mantuiti-va din mijlocul acestui
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
13 of 17 3/13/2011 3:23 AM
neam ticalos” (Faptele Apostolilor 2:40).
Ekklesia este aratata deci a fi colectivitatea celor “chemati afara”:
“Sa iesim dar afara din tabara la El si sa suferim ocara Lui” (Evrei 13:13).
Chiar si atunci cand mergeau inca la templu, crestinii stateau separati de ceilalti:
“Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon, si niciunul din ceilalti nu cuteza sa
se lipeasca de ei” (Faptele Apostolilor 5:12-13).
Petru ne spune de ce s-a produs aceasta separare intre Biserica si lume:
“Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor
pe care Dumnezeu Si l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale
Celui care v-a chemat din intunerec la lumina Sa minunata” (1 Petru 2:9).
O data cu aparitia ekklesiei, omenirea a cunoscut o alta impartire in economia
mantuirii divine. Pana atunci fusesera numai evreii si neamurile. Cei dintai erau
poporul ales al lui Dumnezeu, iar cei din urma erau “cei fara cetatenie in Israel,
straini de Dumnezeu si de legamintele fagaduintei” (Efeseni 2:12). Delimitarea era
clara si transanta. Prapastia dintre cele doua tabere era mare si de netrecut. Din
pricina ca Israelul L-a refuzat insa pe Isus Christos, adevaratul lor Mesia,
Dumnezeu a adus in lume astazi o a treia grupare de oameni, Biserica crestina. Ea
este instrumentul de mantuire pentru vremea actuala.
Vremea Bisericii se intinde intre ziua de Cinzecime (Rusalii) in care Duhul Sfant s-a
pogorat peste credinciosii in Isus Christos adunati la rugaciune si ziua Rapirii pe
care nu o stie nimeni, dar pe care o asteptam cu infrigurare. In toata perioada
aceasta de timp, Biserica trebuie sa traiasca in lume ca o marturie despre Dumnezeu
si ca o chemare adresata tuturor oamenilor, indiferent de rasa, sex, stare sociala sau
cultura.
Totusi noi stim ca nu va exista o Biserica mondiala ca un rezultat al convertirii
tuturor oamenilor (Matei 24:14). Din aceasta cauza, “Biserica Catolica” (care
inseamna tocmai o Biserica in care trebuiesc inclusi toti oamenii) este o utopie
periculoasa.
Convertirea Neamurilor intregi ramine privilegiul lui Israel. Biserica are o chemare
individuala adresata “la orice faptura” (Marcu 16:15) si ea va reusi sa “faca ucenici
din toate neamurile “ (Matei 28:19) ca o pirga a marelui seceris de la vremea
sfarsitului.
Unde este astazi Biserica adevarata?
Daca avem incredere in cuvintele Domnului Isus, ajungem la concluzia ca Biserica
se afla si astazi pe maini tot atat de bune ca si acum aproape 2.000 de ani, cand
ucenicii din Ierusalim puneau lumea in uimire cu curajul si cu infaptuirile lor.
Domnul Isus a spus:
“Eu voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei
16:18).
Soarta adevaratei Biserici a lui Christos nu s-a hotarat niciodata in Sinoade,
Congrese sau Adunari Legislative. Capul nevazut al Bisericii locuieste in cer, asezat
la dreapta maririi lui Dumnezeu. Domnul Isus Christos are astazi “toata puterea in
cer si pe pamint” (Matei 28:18). Trupul Sau spiritual, Biserica nu este lasata in voia
valurilor:
“Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfarsitul veacului” (Matei 28:20).
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
14 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Biserica adevarata exista si astazi. Ea isi implineste mereu aceiasi misiune de a fi
“lumina lumii” si “sarea pamantului” (Matei 5:13-14). Nebagata in seama si
nesocotita adesea in calculele mai marilor acestei lumi, Biserica traieste, iar Capul
ei inca isi mai “cunoaste oile pe nume” (Ioan 10:1-16). Convins de aceasta realitate,
apostolul Pavel scria in 2 Timotei 2:19:
“Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea aceasta: Domnul
cunoaste pe cei ce sunt ai Lui”.
Se spune adesea ca multimea pestrita de biserici de astazi nu arata progresul
Bisericii. Dar eu cred ca si in aceasta situatie se vede ceva din intelepciunea cu care
Dumnezeu isi implineste planurile. Daca Biserica ar fi una din punct de vedere
organizatoric, ea s-ar amesteca iarasi foarte repede in treburile acestei lumi.
Experientele trecutului au dovedit cu prisosinta acest lucru. Dumnezeu nu doreste
insa ca Biserica sa alcatuiasca o Imparatie terestra. Cetatenia noastra trebuie sa
ramana “in ceruri”. Destinul Imparatiei terestre ramane un prerogativ al Israelului si
el si-l va implini atunci cand la conducerea Statului se va instala insusi Mesia.
In plan uman, atacul Diavolului si neintelepciunea noastra ne lipsesc de “partasia
duhovniceasca” care ar trebui sa se manifeste intre diferitele ramuri ale Bisericii.
Nici una si nici cealalta insa nu-L impiedica pe Dumnezeu sa-si duca la indeplinire
planul. Oriunde se vesteste Cuvantul curat al Evangheliei si oriunde oamenii intra
sub sangele si sub domnia lui Christos exista Biserica cea adevarata. Oriunde se
produce “nasterea din nou” si “vietuirea in neprihanire” exista Biserica cea
nemuritoare.
De 2.000 de ani, Diavolul seamana in aria lumii neghina lui, dar slava Domnului,
graul se inmulteste si “Cel ce are puterea sa faca sa creasca” este la lucru. Lumea
stricata de astazi nu a intrat deocamdata intr-o deplina putrefactie tocmai pentru ca
inca are in ea “sarea pamintului.” Intunerecul nu s-a lasat de tot, pentru ca inca mai
este aici “lumina lumii”.
Cum trebuie sa arate o Biserica crestina?
Este adevarat ca, din datele pe care ni le pune la dispozitie un studiu al bisericilor
din vremea apostolica, nu putem extrage un tipar clar si unic pentru biserica locala.
Aceasta nu inseamna insa ca bisericile acelea nu au fost organizate. De fapt,
organizarea bisericilor locale, ca si organizarea tuturor formelor vii de viata, nu se
bazeaza pe forme fixe sau pe tipare, ci pe principii vitale. Asa cum corpul
functioneaza armonios adaptindu-si activitatile in jurul unor principii clare si
indispensabile (trebuie sa ne hranim, sa dormim, sa ne spalam, sa avem viata
sociala, etc.) si Biserica locala isi organizeaza activitatile adaptandu-le principiilor
fundamentale pe care le-au respectat toate bisericile din toate timpurile.
Trebuie sa distingem clar intre principiu si forma. Principiul aduce viata si o
intretine in cele mai bune conditii, forma se adapteaza realitatilor de timp, societate
si resurse. Principiul ramane mereu acelasi, forma trebuie sa se schimbe. A tine la
forme inseamna a renunta de multe ori la principii si asta este intodeauna in
detrimentul vietii.
Principiile de baza ale bisericilor locale, asa cum le putem studia noi in cartile
Noului Testament, sunt cuprinse in textele din Matei 28:19 si Faptele Apostolilor
2:42. La fiecare dintre aceste principii de baza ii corespund o multime de forme,
alese in functie de conditii, de necesitati si, nu o data, in functie de ... posibilitati.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
15 of 17 3/13/2011 3:23 AM
1. Principiul evanghelizarii lumii. Biserica lui Christos trebuie sa se preocupe de
mantuirea celor pierduti. Ea trebuie sa gaseasca cele mai bune si mai eficace
metode pentru a vesti Evanghelia “la orice faptura”.
2. Principiul maturizarii credinciosilor. Marturia Bisericii este marturia celor
credinciosi. De aceea, fiecare nou convertit trebuie sa fie “invatat”. Biserica are
aceasta datorie: “Invatati-i tot ce v-am poruncit”. Unde sa fie invatati cei convertiti
(in Seminarii, acasa sau in Biserica), cit sa dureze procesul de invatare, care sunt
cele mai bune metode de transmitere a invataturii, si multe alte astfel de “forme”
raman la latitudinea Bisericii si pot fi oricand schimbate.
3. Principiul trairii in partasie. Trupul lui Christos este alcatuit din madulare
unite intre ele, sanatoase si slujindu-se reciproc: “Ei staruiau in legatura frateasca”
(Faptele Apostolilor 2:42).
Crestinii trebuie sa aiba partasie ! Formele prin care este pus in practica acest
principiu sunt infinit de variate. Unde sa se adune, cat timp sa stea impreuna, ce
forma sa aiba cladirile, care sa fie programul intalnirilor lor, cine sa conduca cutare
program si cine sa conduca celalalt, etc. sunt “forme” necesare, dar neimportante in
ele insele.
4. Principiul amintirii lucrarii Domnului Isus. Biserica nu poate exista in afara
lucrarii mantuitoare a lui Christos. “Sa faceti aceasta spre amintirea Mea” a spus
Mantuitorul despre Cina Domnului. Pavel a adaugat: “Caci n-am avut de gand sa
stiu intre voi altceva decat pe Christos si pe El rastignit” (1 Corinteni 11:25 2:2).
Biserica trebuie sa practice “frangerea piinii”. De cite ori sa faca aceasta intr-o
luna, ce fel de paine sa aleaga, cum sa franga painea, etc. , raman iarasi “forme”
necesare, dar neimportante in ele insele. Conditiile in care trebuie luata Cina
Domnului trebuiesc hotarate in functie de calauzirea specifica pe care Domnul o da
fiecarei Biserici locale in parte.
5. Principiul inchinaciunii. “Ei staruiau ... in rugaciuni” (Faptele Apostolilor
2:42). Biserica exista pentru proslavirea lui Dumnezeu. Toata fiinta si activitatea
unei Biserici locale trebuie subordonate acestui scop. NU este esential cata
participare este la serviciul unei Biserici locale, dar este esential cita inchinaciune
este in programul acela.
“Duhul da viata, dar slova (forma) omoara.”
Istoria greselilor Bisericii este si istoria bisericilor care s-au obisnuit intr-atat de mult
cu forma, incat n-au mai observat ca intre timp viata disparuse. Bisericile acelea au
fost atat de mult lipite de forma, incat viata a trebuit sa le paraseasca si sa se
stabileasca in alte “tipare”, socotite multa vreme “eretice”. Trebuie sa spunem ca
“istoria reformelor” nu a fost niciodata istoria transformarii vietii religioase (cum
sustin criticii atei), ci istoria re-”formelor”, adica istoria succesiunilor de crize
provocate de cei care, confundand forma cu continutul, au trebuit sa fie lasati in
urma de o Biserica energica, militanta si mereu egala cu ea insasi.
Un alt lucru pe care trebuie sa-l spunem despre viata bisericilor locale este ca ne
aflam in perioada de “constructie”. Grupurile locale de credinciosi sunt deocamdata
numai parti componente, “in devenire” asezate in marele ansamblu al Bisericii
universale. Din punctul lui Dumnezeu de vedere, Biserica este deja desavarsita prin
faptul ca a fost ciatigata de Domnul Isus la Cruce:
“Cum a iubit si Christos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca,
dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui
aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
16 of 17 3/13/2011 3:23 AM
sfanta si fara prihana” (Efeseni 5:25-27) .
In practica, bisericile locale se afla in etapa de “sfintire si curatire prin Cuvant”.
Apostolul Pavel scria cu incredere deplina:
“Sunt incredintat ca Acela care A INCEPUT in voi aceasta buna
lucrare, O VA ISPRAVI... “ (Filipeni 1:6).
In Efeseni, capitolul 4 vorbeste despre Biserica in termeni de crestere: “Din El, tot
trupul... isi primeste cresterea,... si se zideste in dragoste” (Efeseni 4:16),asa ca nu
trebuie sa cadem in disperare ori de cate ori observam greseli, nedesavarsiri si
inconsistente in bisericile locale. Domnul Isus a spus: “Eu voi zidi Biserica Mea si
portile Locuintei mortilor nu o vor birui” (Matei 16:18).
Cel ce face lucrarea este asadar, Domnul Isus Insusi, iar noi trebuie sa fim extrem
de prudenti atunci cand ne exprimam asupra felului in care El lucreaza.
Cu imperfectiunile din Biserica locala este la fel ca si cu cele care se manifesta in
viata spirituala a oricarui credincios. Noi stim ca Christos lucreaza in noi prin Duhul
Sfint si ca are ca scop sa ne transforme dupa chipul si asemanarea Lui.
Acelasi Duh Sfant este la lucru si in Biserica locala. Scopul Lui este s-o aduca la o
desavarsita frumusete morala si s-o maturizeze din punct de vedere intelectual in
“adevar”. Ne aflam inca in plin proces de constructie. Lucrarea nu s-a terminat, asa
ca nu trebuie sa ne fie rusine sa ne recunoastem imperfectiunile. Ar fi total
neintelept sa ne asteptam sa gasim undeva o Biserica locala ajunsa deja la
perfectiune. Din “sfinti” in devenire, nu se poate cladi decit o Biserica “in
devenire”. Cu toate acestea, tinta fiecarei Biserici locale trebuie sa ramana
“Biserica desavarsita”, caci Dumnezeu este El insusi la lucru si El nu se va multumi
cu jumatati de masura. Iata ce declara apostolul Pavel in scrisoarea catre crestinii
din Efes:
“Mie mi-a fost dat harul sa vestesc ... bogatiile nepatrunse ale lui
Christos ... pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa
cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a lui
Dumnezeu” (Efes. 3:8-10).
“Caci noi suntem lucrarea (poema - in greaca) Lui, si am fost ziditi in
Christos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai
dinainte, ca sa umblam in ele” (Efes. 2:10).
Intr-o buna zi, la sfarsitul istoriei, Christos va prezenta Biserica inaintea tuturor
fapturilor ceresti, ca pe o stralucita dovada a puterii si iubirii Sale:
“(Christos) S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, ... ca sa
infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara
sbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana” (Efes.
5:25-27)
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/epocamoderna.htm
17 of 17 3/13/2011 3:23 AM
Ce a mai ramas din unitatea Bisericii?
Inapoi la Cuprins
Una din criticile vehemente aduse miscarii "protestante" si "miscarii evanghelice"
este ca a produs "fracturarea" trupului lui Christos. Oare asa sa fie?
Privita sub numirile ei istorice, biserica a fost mai intai "crestina", apoi "catolica",
apoi "ortodoxa", apoi "protestanta" si mai de curand "evanghelica." Ce a insemnat
aceasta succesiune de numiri?
In primele trei veacuri, crestinismul s-a aflat in faza sa "expansionista", credincios
misiunii de a ajunge "pana la marginile pamantului." Sub influenta lucrarii
apostolilor si inca sub extraordinarul impuls dat de pogorarea Duhului Sfant,
crestinismul a trecut, insangerat si persecutat, toate granitele civilizatiei de atunci si
a devenit o "forta" demna de luat in seama de cei care faceau calcule politice.
Raspandit prin activitatea milioanelor de anonimi, avansand cu viteza deplasarilor
personale ("per pedes apostolorum"), crestinismul a fost raspandit de "martori",
care nu de putine ori au fost gata sa devina "martiri" in confruntarea cu Statul si cu
puternicii zilei.
Luat sub protectia imperiala de Constantin, acest "crestinism" a devenit "catolic"
(universal, general), ravnind sa-i aduca in sanul Bisericii pe toti locuitorii
pamantului. Pentru realizarea acestui deziderat, Biserica "catolica" nu a ezitat sa
foloseasca forta de constrangere pusa la dispozitie de alianta cu "imperiul" politic.
Cand Imperiul Roman s-a scindat in cele doua ramuri, Apuseana si Rasariteana,
cezarul de la Constantinopol a creiat o Biserica nedependenta de scaunul papal de
la Roma. Adunati in sinoade convocate "la comanda" de imparatii Bizantului,
episcopii au gasit "nod in papura" in teologia Bisericii Catolice, au "afurisit"-o
(excomunicat-o) si s-au autoproclamat pastratorii "dreptei credinte". S-a nascut
astfel, dintr-un fel de decret politic, "Biserica Catolica Ortodoxa Rasariteana."
Antagonismul dintre cele doua ramuri ale bisericii "catolice" dainuieste si astazi. Nu
se poate spune deci ca "protestantii" au inceput "sfasierea trupului lui Christos."
Prin Reforma, Luther n-a urmarit sa formeze o alta biserica, ci doar sa o reformeze,
din interior, pe cea existenta. Biserica Protestanta s-a nascut doar din reactia
violenta a Romei. Ea i-a impins afara pe cei ce cereau Reforma. Treizeci de ani de
razboaie necurmate, uriase dislocari si migratii umane si milioane de morti dovedesc
cu prisosinta ca "protestantii" s-au nascut doar din "intoleranta" Romei fata de unii
din cei mai spirituali fii ai ei.
Eliberat din chinga "traditiilor" si "ritualismului" religios, crestinismul a redescoperit
Biblia si a devenit "evanghelic." Autoritatea eclesiastica a fost inlocuita cu
"autoritatea Scripturii." S-a revenit astfel la vremea "crestinismului incipient", cu
biserici autonome, traind intr-o totala separare de puterea politica.
Odata cu Reforma au fost declansate energiile spiritului uman independent, tinute in
lanturi de "opresiunea" inchizitiei atata amar de vreme. Scapata de sub
constrangerea Statului pseudocrestin, societatea a produs miscari de gandire
"alternative" crestinismului. Prin renastere si iluminism s-a instaurat epoca
"rationalismului umanist." El a produs apoi "materialismul" si, o data cu el,
progresul extraordinar al tuturor indeletnicirilor legate de "materie." Omenirea s-a
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
1 of 6 3/13/2011 3:24 AM
"tehnologizat" si se grabeste sa se "supratehnologizeze."
Spiritul critic analist a invadat lumea Bisericii si a produs valuri de "liberalism", in
care scepticismul general a erodat increderea in Biblie si in trairile "spirituale."
Omenirea a trait pentru o vreme iluzia posibilitatii de a aduce prin "stiinta", fara
ajutorul lui Dumnezeu, "raiul pe pamant." Au urmat insa dezastroasele razboaie
mondiale, spulberarea oricaror increderi in "bunatatea imanenta" a omului si, incet,
incet, oamenii au inceput sa caute iar ajutorul de "dincolo de sfera propriilor lor
puteri."
Astazi, ezitand sa se reintoarca la "crestinismul istoric" si la obsesivul "stat crestin"
sau "natiune crestina", oamenii au cautat sa patrunda in realitatile spirituale
individual, pe calea unor religii orientale exotice sau pe mai "tehnologizata"
alternativa a "extraterestrilor." In plina epoca moderna, asistam la renasterea
"paganismului antic".
Mai este oare posibila o "unire" a tuturor bisericilor pentru a reface unitatea
"catolica" dupa care ofteaza unii? Spre un asemenea tel se indreapta toate miscarile
"ecumenice" contemporane. Altii se intreaba insa mai serios si mai profund: "Ce a
mai ramas din dorinta exprimata de Domnul Isus in Ioan 17, cand a cerut Tatalui ca
urmasii Sai sa fie "una" dupa cum Tatal si Fiul sunt "una"? A fost ascultata aceasta
rugaciune? In caz ca raspunsul este afirmativ (si nu vad cum ar putea cineva spune
ca Tatal nu L-a ascultat pe Domnul Isus!) ce fel de unitate este caracteristica
Bisericii?
Avem la dispozitie cateva alternative: unitatea organizatoric-institutionala, unitatea
organica, unitatea spirituala, unitatea escatologica. Sa le luam pe rand:
1. Unitatea organizatorica-institutionala.
Oricat ar parea de neobisnuit, eu cred cu tarie ca Dumnezeu n-a vrut ca Biserica sa
fie "catolica", un fel de imparatie terestra a tuturor crestinilor. In spiritul acestei
opinii citez continutul tuturor cartilor Noului Testament. Ele ne vorbesc despre o
convietuire terestra perpetua intre "bine" si "rau", intre "grau" si "neghina", intre fiii
lui Dumnezeu si fiii Diavolului, intre fiii luminii si fiii intunerecului. Ultimul capitol
al Apocalipsei decreteaza profetic:"Cine este nedrept, sa fie nedrept si mai departe;
cine este intinat, sa se intineze si mai departe; cine este fara prihana sa traiasca si
mai departe fara prihana. Si cine este sfant, sa se sfinteasca si mai departe!" (Apoc.
22:11).
Intr-o alta rostire escatologica, trecuta cu vederea de multi, profetul Daniel
proclama:
"Este hotarat ca razboiul va tinea pana la vremea sfarsitului si impreuna cu el si
pustiirile" (Daniel 9:26).
suprem.
Pot sa spun ca, dintre toate constatarile observatiilor mele, aceasta asemanare cu
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
9 of 10 3/13/2011 3:32 AM
structurile organizatorii comuniste m-a socat si m-a scandalizat cel mai mult. Cred
ca nu mai este necesar sa adaug ca ea a fost si cea care ... m-a durut cel mai mult.
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
10 of 10 3/13/2011 3:32 AM

Leave a comment and / or appreciate the article!

CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*