Identitate crestina in istorie Partea 3 DIN PARTEA 3

Identitate crestina in istorie Partea 3 DIN PARTEA 3

Miscari de innoire in Biserica Ortodoxa
Cine citeste cartea Apocalipsei isi va da repede seama ca Dumnezeu se ingrijeste
personal de Biserica Sa. Bisericile locale pomenite in primele capitole ale cartii nu
seamana nici una cu cealalta, dar fiecare are privilegiul de a fi in atentia lui
Dumnezeu si de a primi un mesaj personal adecvat din partea Domnului Isus. Tot
asa stau lucrurile si cu Biserica Ortodoxa din Romania. Dintre miscarile de trezire
spirituala, mai mult sau mai putin locale, mai mult sau mai putin luate in seama de
istorici, vom aminti aici de miscarea cunoscuta sub numele de "Oastea Domnului."
Exista o frumoasa simetrie istorica intre aceasta miscare de reinnoire spirituala din
Romania si o alta, petrecuta in Anglia si intrata in istorie sub numele de "Salvation
Army" (posibil de tradus prin "Oastea Mantuirii" sau "Armata Salvarii"). Wi una si
cealalta s-au nascut intr-un climat de apatie religioasa si de decadenta spirituala,
cand Biserica era mai mult caracterizata de ceremonii liturghice decat de vitalitate
si preocuparea de a se ingriji de sufletele oamenilor.
In Romania, imprimavararea crestina a venit uneori din "import" prin activitatile
misionare ale "evanghelicilor" protestanti sau neoprotestanti. Miscarea "Oastea
Domnului" a fost si continua sa fie o "trezire spirituala" nascuta in sanul Bisericii
Ortodoxe.
Pentru o scurta istorie a "Oastei Domnului" vom reda mai jos prelegerea pastorului
Adolf Novak, tinuta in 1998 cu ocazia conferintei "Lumina pentru rasarit" din
Germania.
"Cine se intereseaza de istoria spirituala a Romaniei constata ca anii
care au urmat imediat dupa primul razboi mondial au fost o perioada a
multor inceputuri.
In 1922, calugarul ortodox Dumitru Cornilescu a terminat traducerea
Bibliei, lucrarea a devenind mai tarziu foarte cunoscuta.
In acelasi timp, preotul Tudor Popescu L-a predicat in Bucuresti pe
Christos asa cum ajunsese el sa-l cunoasca prin pocainta si prin
nasterea din nou, respectiv prin studierea Bibliei.
In acelasi an, viata spirituala din cadrul Bisericii Ortodoxe a inceput sa
se invioreze si in Transilvania, mai exact in Sibiu. Toate aceste
evenimente au lasat urme pana in ziua de azi, poate si din cauza ca au
fost marcate de suferinte si de grele incercari.
Lupta pentru viata spirituala
Infiintarea si dezvoltarea Oastei Domnului este legata inseparabil de
fondatorul ei, preotul Iosif Trifa. El s-a nascut in ziua de 3 Martie 1888
in satul Certege, judetul Turda, in Transilvania si a studiat teologia
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
1 of 13 3/13/2011 3:26 AM
ortodoxa la Sibiu. Aici, la Academia Teologica din Sibiu, a fost mai
tarziu si profesor.
Dupa ce s-a casatorit, a slujit 10 ani ca preot. Intre anii 1912 si 1918,
lui Trifa i-au murit trei din cei patru copii si deasemenea si sotia. Au
fost ani grei, care l-au pregatit insa pentru lucrarea de mai tarziu.
In 1920, Iosif Trifa isi publica prima sa carte, sub titlul "Spre Canaan."
In 1922, mitropolitul Balan ii propune sa faca parte din redactia gazetei
bisericesti "Lumina satelor." Un an mai tarziu, Trifa a publicat in
aceasta revista o chemare arzatoare la o innoire spirituala in toata tara.
Autorul era nemultumit de starea spirituala a poporului roman si a
preotilor lui. De asemenea, Trifa s-a gandit (critic) si la sine. In cartea
"Sa crestem in Domnul", Trifa a scris: "Multi ani am fost si eu un om
lumesc. Chiar ca preot de tara, eram intr-o buna parte un om lumesc.
Traiam si eu in judecata nebuna ca sunt preot numai cand sunt
imbracat in haine de slujba; incolo sunt si eu om care trebuie "sa-mi
traiesc viata." Aceasta cumplita judecata, care - durere! - se mai tine si
azi, ma impartea in doua: in omul de la altar si in celalalt, de prin sat si
de pe la petreceri. Ce nebunie! Lumina era pusa sa locuiasca impreuna
cu intunericul. Slavit sa fie Domnul ca nu m-a lasat sa pier in aceasta
nebunie de suflet amagitoare. Am inceput sa ma trezesc la o viata
noua."
Aceiasi regenerare duhovniceasca si-o dorea pentru intreaga tara. El
scria: "Romania se afla intr-o robie umilitoare. Naravurile noastre sunt
stricate ... Prin furtunile pline de otrava ... ni s-a inveninat credinta, ni
s-a pierdut dragostea si ni s-a umplut sufletul de otrava pacatului ... Ea
este aceea care a golit bisericile de oameni si sufletele de credinta."
Solutia vazuta de preotul Trifa a fost intr-o pocainta interioara: "De ne
vom opri, de ne vom ridica si noi ca fiul cel ratacit din Evanghelie si de
vom pleca spre Casa Tatalui ceresc (...) La temelia noii randuieli din sat
- din tara - trebuie pusa teama de Dumnezeu si ascultarea de Cuvantul
Lui. Numai o singura doftorie poate da lumii si tarii noastre sanatatea si
mantruirea: sa se intoarca oamenii si popoarele la Isus."
Aceasta framantare sufleteasca a crescut tot mai mult. In preajma
Anului Nou 1923, preotul Trifa si-a analizat viata traita pana atunci, in
mod special slujirea lui ca preot. Profund intristat si nemultumit, a
constatat ca viata sa, ca si a celorlalti oameni, nu era marcata de
rugaciune si evlavie, ci de datini pagane intunecate. Oamenii traiau in
chefuri si in destrabalari rusinoase. Pe sub fereastra casei sale tocmai
trecea un card de betivi, care ragneau de rasuna intreg cartierul. S-a
simtit indemnat sa scrie un articol la revista tocmai pe aceasta tema. In
mod spontan, a ingenuncheat la masa sa de scris si a marturisit:
"Doamne, Dumnezeule! Ne copleseste rautatea ... ne biruie intunericul
... ne ineaca potopul faradelegilor ... se scufunda oamenii in pieire
sufleteasca ... Da-ne Tu, Doamne, putere mai multa in lupta contra
intunericului si a Diavolului ... Vino, Isuse Doamne, caci iata s-a facut
furtuna in marea vietii noastre."
In aceasta stare de zdrobire sufleteasca, preotul Iosif Trifa s-a decis sa
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
2 of 13 3/13/2011 3:26 AM
cheme oamenii la pocainta si la lupta impotriva raului. Aceasta
chemare spre tara a rasunat in Nr. 1/1923 al gazetei "Lumina satelor":
"Veniti sa faceti o intrare crestineasca in anul cel nou. Avem noi,
romanii, doua mari pacate care mai ales ne strica sufletul si traiul
crestinesc: sudalma si betia. Veniti sa facem o hotarare si o intovarasie
de lupta impotriva lor, ca sa le scoatem din casa noastra, din traiul
nostru si al vecinilor nostri."
Mii de oameni au urmat aceasta chemare: tarani, muncitori si
intelectuali. Cu aceasta au fost puse temeliile Oastei Domnului."
Programul si realizarea lucrarii
"Preotul Iosif Trifa a definit sarcina Oastei Domnului astfel: " ... aflarea
si vestirea lui Isus cel rastignit." Aceasta formulare era o veritabila
"declaratie de razboi sufletesc contra intunericului si a rautatii" din
partea unei "armate care lupta sub steagul si conducerea lui Isus
Biruitorul."
Despre programul Oastei Domnului, preotul Trifa a scris: "Isus cel
rastignit - acesta a fost programul meu in toti anii de Oaste si acesta
este programul Oastei Domnului. Nu este un program nou. L-am aflat
gata de la dumnezeiescul apostol Pavel."
Doua lucruri au fost importante pentru Trifa: apostolatul laic (astazi am
spune "preotia generala") si voluntariatul duhovnicesc ("Deoarece
orice suflet care L-a aflat cu adevarat pe Domnul se face vestitorul
Domnului"). Trifa scrie: "Yinand cont de permanenta ofensiva a
iadului, un ostas al Domnului trebuie sa fie "un ostas activ, luptator",
un "mare viteaz", capabil sa atraga si pe altii in lupta cea mare a
mantuirii sufletelor."
In anul 1929 s-au cumparat tiparnite, a fost infiintata editura si a fost
deschisa libraria miscarii Oastea Domnului. Trifa a scris: "Tiparul este o
mare putere a vremurilor noastre, care trebuie atrasa in slujba
Domnului."
In cei 15 ani de activitate, preotul Trifa a publicat gazeta in sase
numere saptamanale cu un total de 20 de milioane de exemplare. Pe
langa acestea, au mai aparut inca 12 calendare, care au ajuns, partial,
pana la 5 editii, cu un total de 1,32 milioane de exemplare.
Tipariturile s-au dovedit foarte eficiente. Tractatele si brosurile au
ajuns in cele mai indepartate colturi ale tarii. Efectul a fost ca, pe
alocuri, carciumile de la sate au fost inchise si transformate in case de
adunare ale Oastei Domnului. Iata un citat dintr-o scrisoare adresata
preotului Trifa: "Preacucernice parinte si semanatorule de lumina -
scrie un taran din Transilvania - "Va fac cunoscut ca, dupa ce s-a
infintat Oastea Domnului si la noi, in Poiana Marului, judetul Brasov,
un carciumar de aici, cu numele Ioan Enescu, la staruintele cuvioasei
sale femei, care este o inima buna si a fost cea dintai in Oastea
Domnului, a lasat carciuma si localul acela care era pus in slujba
Diavolului, l-a curatit si impodobit frumos si l-a pus in slujba Domnului.
Localul acela, unde se vorbeau vorbe urate si murdare, sudalme,
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
3 of 13 3/13/2011 3:26 AM
certuri, batai, astazi este plin de rugaciuni si cantari duhovnicesti."
Batranii si tinerii au marturisit ca prin cartile, brosurile si gazetele lui
Iosif Trifa au venit la credinta vie in Isus Christos. Numarul membrilor
Oastei Domnului a crescut formidabil."
Opozitia - lupta de exterminare
Primavaratica miscare a Oastei Domnului a socat ierarhia Bisericii Ortodoxe. Din
pacate, in loc sa se bucure si sa cunoasca "ceasul cercetarii", Biserica Ortodoxa a
reactionat negativ la succesul preotului Iosif Trifa. Iata ce scrie Adolf Novak:
"Numarul de mebrii din ce in ce mai mare ai Oastei a nelinistit
conducerea Bisericii Ortodoxe, mai ales pe mitropolitul de la Sibiu,
Nicolae Balan. Din invidie, preotul Trifa a intrat in dizgratia ierarhilor.
Mitropolitul a inceput sa raspandeasca banuieli murdare si calomnii la
adresa lui Trifa. Cand acestea nu au avut efectul scontat, Biserica
Ortodoxa a trecut la lupta pe fata impotriva Oastei Domnului. Aceasta
lupta a durat ani in sir. Preotul Trifa a fost reclamat, tipografia a fost
confiscata de Biserica Ortodoxa. Culmea acestei campanii de persecutii
a fost acuzarea lui Trifa inaintea Sfantului Sinod. In cele din urma, (ca
si Luther in Germania catolica) preotul Iosif Trifa, unul dintre cei mai
buni fii ai crestinismului din Romania, a fost excomunicat.
(Prin aceasta, ierarhia ortodoxa refuza o inoire din interiorul Bisericii,
impingand un numar mare de doritori de spiritualitate sa se indrepte
spre Bisericile evanghelice - n.a.)
Sub necazul sufletesc, boala trupeasca, de care Trifa suferea deja de
cativa ani, s-a agravat foarte mult. Acuzatiile si banuieliile din partea
Bisericii Ortodoxe i-au inrautatit foarte mult suferinta. Au urmat ani
grei in care, in ciuda tuturor impotrivirilor si fara inlesnirea unor spatii
corespunzatoare pentru editura, Trifa a continuat sa tipareasca carti si
gazete. Atacul Bisericii Ortodoxe a continut chiar si atunci cand Oastea
a gasit un alt redactor pentru tiparituri. In Februarie 1938, lupta
parintelui Trifa pentru mantuirea neamului romanesc s-a terminat.
Dumnezeu l-a luat acasa in slava. Ura Bisericii Ortodoxe nu s-a potolit
nici macar inaintea sicriului: hainele preotesti au fost smulse efectiv de
pe trupul mort - si numai dupa aceea s-a dat voie ca Trifa sa fie
ingropat!
Ceata crestinilor ortodocsi treziti la credinta vie avea insa sa continue
sa activeze. Din pacate insa, dupa cel de al doilea razboi mondial,
alaturi de Biserica Ortodoxa, impotriva Oastei s-a napustit un nou
instrument de represiune: Statul comunist."
Complicitatea dintre Republica Populara si Biserica Ortodoxa
"In anul 1948, la insistentele Bisericii Ortodoxe, autoritatile de Stat
interzic activitatea Oastei Domnului. Legea aferenta nu a fost insa
publicata niciodata. Chiar si asa, in tara au inceput arestarile: Cornel
Rusu (Simeria) si Traian Dorz (Beius), talentatul poet crestin si
colaboratorul apropiat al preotului Iosif Trifa, au fost condamnati la ani
grei de temnita. Traian Dorz a fost eliberat in 1952, insa numai pentru
cateva luni, dupa care a fost inchis din nou. Inchisorile au inceput sa se
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
4 of 13 3/13/2011 3:26 AM
umple de membrii ai Oastei Domnului.
In anul 1954 a urmat un al treilea val de arestari, oamenii fiind eliberati
apoi in anul 1958.
Conditiile din inchisorile comuniste au fost inumane. Beton gol, priciuri
goale, multe si ele din beton; iarna fara incalzire, mancare putina si
nehranitoare si, peste toate, o tortura caineasca. Pe durata
interogatoriilor, tortura era zilnica.
(Acestia au fost anii de teroare stalinista cand s-au intalnit in inchisori
cei mai buni fii ai Romaniei. Crestinismul a avut atunci multi
reprezentanti intre martirii neamului: preoti greco catolici, preoti ai
Oastei, pastori baptisti, lutherani si membrii din majoritatea
confesiunilor crestine au facut atunci "Academia crestina a suferintei."
In exterior, ierarhia Bisericii Ortodoxe tinea slujbe de proslavire a "noii
puteri a poporului" - n.a.)
Eliberat a doua oara din inchisoare, poetul Traian Dorz a fost somat de
autoritati sa inceapa actiunea de "legalizare" a miscarii Oastea
Domnului. Au urmat o serie intreaga de vizite la Bucuresti si intocmirea
unor liste cu conducatorii miscarii. Cand autoritatile s-au declarat
multumite de listele alcatuite de Traian Dorz a urmat ... arestarea! Toti
conducatorii miscarii Oastea Domnului au fost arestati in ziua de
Craciun a anului 1958. Au urmat apoi alte arestari. Un total de peste
500 de lideri ai Oastei au fost aruncati in puscarie. (Biserica Ortodoxa
isi rezolva treburile murdare cu ajutorul Statului! - n.a.)
Sub presiunile politice venite din vest, a urmat o amistiere generala si
membrii Oastei au iesit din inchisori in anul 1964.
Chiar si pe timpul in care conducatorii ei erau in inchisoare, Oastea
Domnului a continuat sa existe si sa se manifeste. Aflata acum in
"ilegalitate" miscarea a continuat sa-si vada membrii arestati si inchisi.
De obicei, conducatorii locali erau arestati, iar crestinii surpinsi in
adunari erau amendati cu mari sume de bani. Doar in 1967, 40 de
familii au fost amendate de doua ori: o data cu 40.000 de lei si a doua
oara cu 60.000 de lei. Salariul mediu al unui muncitor era atunci de
2.000 de lei.
Denuntati de preotul local, membrii Oastei erau luati sub supraveghere
de autoritatile de Stat si sicanati la locul de munca. Toti traiau acasa cu
teama perchezitiilor. Nicolae Moldovan, talentatul compozitor al Oastei
(trecut ulterior la Biserica Baptista) a fost perchezitionat in 1971, 1973,
1976 si 1977. Pentru ca a continuat sa fie activ in lucrarea crestina,
Nicolae Moldovan a fost arestat, judecat si condamnat la 13 ani de
detentie (din care a trebuit sa stea in inchisoare "numai" sase ani).
Traian Dorz, care a scris peste 15.000 de poezii, grupate acum in 28 de
volume, si alte 46 de carti de meditatii la textele biblice, de istorioare
pentru copii, etc., a fost condamnat de sase ori si a petrecut in total 17
ani in diferite inchisori. Dintre cei 17 ani, 12 ani a stat inchis fara sa fi
existat vreo sentinta judecatoareasca! (Statul comunist se ferea sa faca
publicitate persecutiei- n.a.) Privit ca lider al Oastei Domnului, Traian
Dorz a fost silit sa traiasca sub domiciliu fortat majoritatea anilor.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
5 of 13 3/13/2011 3:26 AM
Ultima lui arestare a avut loc pe 3 August 1981. La varsta de 67 de ani,
el a fost condamnat atunci la "doar" 2 ani de detentie.
Dupa sase luni a fost insa eliberat din nou. Opt ani mai tarziu, la 29 Mai
1989, Traian Dorz a murit la spital, fara sa mai apuce sa vada
"schimbarea" politica din acel an."
(Arestarile si supravegherea neincetata l-a care a fost supus Traian Dorz au fost
elementele unei campanii de teroare prin care Statul comunist a facut un serviciu
Bisericii in schimbul complicitatii ei politice. - n.a.)
Specificul Oastei Domnului
"Miscarea Oastea Domnului a tinut pana in ziua de azi de cele patru
puncte principale. La adunarile lor este vorba in esenta de:
1. Cuvantarea libera (predica) cu chemarea la pocainta
2. Declamarea de poezii spirituale
3. Intonarea cantarilor religioase cu acompaniament instrumental
4. Rugaciunea libera, spontana
Toate acestea sunt lucruri care nu sunt permise in Biserica Ortodoxa.
Adunarile Oastei dureaza normal pana la doua ore, in functie de
numarul celor care participa in mod activ la slujba divina. Cei prezenti
emana o bucurie profunda si, in acelasi timp, o teama neprefacuta de
Dumnezeu. La intruniri participa un numar izbitor de mare de tineri.
In adunarile publice si in viata privata, pentru membrii Oastei
Domnului Biblia joaca un rol central" Iosif Trifa a fost de parere ca:
"Sfanta Scriptura nu este o carte ca oricare alta. Ea este cartea lui
Dumnezeu. O carte prin care Dumnezeu sta de vorba cu noi despre
planurile Sale. Biblia este o carte in care Dumnezeu isi descopera
planul de mantuire."
Anii grei ai libertatii
"Dupa "revolutia" din 1989, a sosit ceasul libertatii si pentru Oastea
Domnului. Biserica Ortodoxa a fost suficient de inteligenta sa-i
integreze in randurile ei pe "tacutii din tara", altfel i-ar fi pierdut in
favoarea altor biserici. Ici si colo, adunarile membrilor Oastei se
desfasoara in cladirile bisericilor ortodoxe, insa in afara spatiului
liturghiei oficiale. Integrarea a reusit numai in unele cazuri, deoarece
multi preoti ortodocsi nu au nici un pic de intelegere fata de Oastea
Domnului.
S-a discutat si se discuta mereu in ce masura mai pot adopta membrii
Oastei obiceiurile Bisericii Ortodoxe, in special cele fara suport biblic,
ca rugaciunile la sfinti si pomenile pentru morti. O parte din membrii
Oastei au declarat ca nu pot ramane in sanul unei Biserici care i-a
tradat si i-a aruncat in inchisoare. Alti au ramas. O a treia parte a
Oastei s-a alaturat miscarilor evanghelice, integrandu-se in biserici
baptiste, pentecostale sau crestin dupa evanghelie. Imaginea de azi a
Oastei Domnului nu mai este la fel de omogena ca in anii persecutiei.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
6 of 13 3/13/2011 3:26 AM
Ici si colo exista localitati in care ostasii s-au alaturat Bisericii Greco-
Catolice.
Conducerea Oastei Domnului se afla in Cluj Napoca. Aici, membrii ei
au la dispozitie cateva birouri. Mai nou, ei au si o clinica medicala cu
un medic internist, un cabinet stomatologic si un medic pediatru. In
scurt timp se va da in folosinta si o noua tipografie proprie.
Una din traditiile Oastei a ramas insa in picioare: la Rusalii, ostasi din
toata tara vin la Sibiu si se aduna in jurul mormantului fondatorului
miscarii, preotul Iosif Trifa.
(Am putea spune ca acest gest este simbolic pentru ancorarea miscarii in trecut.
Pentru supravietuirea prezenta si pentru dezvoltarea viitoare, Oastea Domnului
resimte nevoia aparitiei unor noi lideri, cu suficient har si personalitate pentru a da
contur acestei miscari de renastere spirituala nationala - n.a.)
"Despre starea de astazi a Oastei, presedintele ei actual (in anul 1998),
Suciu Vasile afirma: "Astazi, Oastea Domnului este un fenomen de
masa. Din pacate, prin aceasta calitatea ei a scazut. De asemenea, ne
lipsesc si conducatori binecuvantati de Dumnezeu, asemenea celor pe
care i-am avut in trcut. Asimilarea de catre Biserica Ortodoxa ne-a
impus un formalism rigid."
Reluand paralelismul amintit anterior, am putea spune impreuna cu Novak Adolf
ca:
"Ceea ce a fost Wesley pentru Biserica Anglicana a fost si Iosif Trifa
pentru Biserica Ortodoxa din Romania. Viitorul acestei miscari,
indiferent de numarul de azi ai membrilor ei, depinde de credinciosia si
de angajamentul lor fata de lucrarea lui Dumnezeu. El este Cel care i-a
ocrotit in trecut prin marile lupte. Acum, Oastea Domnului trebuie sa
fie confirmata de libertate."
6. IN LOC DE EPILOG
Discursul tinut in anul 1997 de domnul Emil Constantinescu, presedintele
Romaniei, la ‘ntalnirea cu reprezentantii cultelor religioase din Romania este,
probabil cea mai buna declaratie programatica pentru lucrarea crestina din
Romania. Il redam cu mare placere si incuviintare, regretand ca un om ca dansul nu
poate fi astazi un benefic "dictator" in problemele religioase:
"Prea Fericirea Voastra,
Inalt Prea Sfintiile voastre,
Excelentele Voastre,
Reverenzi Domni,
Sunt deosebit de emotionat de faptul ca ati dat curs invitatiei mele si ca ma aflu, asa
cum doream de mult, impreuna cu Dumneavoastra. Poate ca niciodata aceasta sala
nu a fost mai bine folosita decat in acest moment. Cred ca, la mai bine de sapte ani
dupa Decembrie 1989, suntem cu totii in masura, atat dumneavoastra - ca
reprezentanti si conducatori ai Bisericilor si comunitatilor religioase din Romania -
cat si eu - ca reprezentant al Statului si in virtutea functiei de mediator intre Stat si
societate pe care mi-o ‘ncredinteaza Constitutia - sa degajam problemele de fond pe
care aceste relatii le pun inaintea noastra, a tuturor.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
7 of 13 3/13/2011 3:26 AM
N-as vrea insa ca intalnirea de astazi sa fie privita ca un dialog conventional de tip
bilateral, ‘n care doua parti stau fata in fata, sustinandu-si fiecare punctul de vedere
si confruntandu-si opiniile. Acum, dupa alegerile din noiembrie anul trecut, cand o
noua echipa politica este responsabila de destinele Statului si ‘ncearca sa-si asume
aceasta responsabilitate potrivit unei noi etici de guvernare, hranita dintr-o filosofie
politica diferita de cea care a marcat prima etapa a postcomunismului, acum putem
sa ne amintim de adevarul rostit de unul din cele mai vechi texte crestine,
Scrisoarea catre Diognet, adevar pe care sper ca-l vor impartasi deopotriva prietenii
nostri evrei si musulmani: "Intr-o cetate, comunitatea credinciosilor nu are o adresa
anume, ci este asemenea sufletului in trup, comunitatea credinciosilor nu este o
parte a cetatii, in conflict sau in acord cu alte parti, ci este tocmai ceea ce da viata
cetatii.
Cu alte cuvinte, nici eu si nici actualul guvern nu vrem sa tratam Bisericile si
comunitatile religioase ca pe niste institutii ca oricare altele, institutii ce
promoveaza interese specifice, interese cu care noi am avea dreptul sa fim, sau sa
nu fim de acord. Nu ne simtim deasupra religiei, ori in afara ei. Dimpotriva, in tot
ceea ce intreprindem, pe plan politic, economic sau social, noi incercam - cu toata
modestia si fara nici un fel de emfaza - sa ne orientam, in ultima instanta, dupa
marile valori religioase.
Nu este pentru nimeni un secret ca familia politica din care provin eu insumi, ca si
primul-ministru, ori presedintele Camerei Deputatilor de altfel, este Democratia
Crestina.
Vreau, de aceea, sa va incredintez, inca o data ca interesele noastre sunt aceleasi,
ca limba noastra este comuna, ca respectul pe care vi-l purtam este respectul pe
care-l datoram propriei noastre traditii si propriei noastre identitati. Ne intalnim
acum dupa o perioada care, pentru toti crestinii de diferite confesiuni, pentru evrei
si musulmani, a fost un timp de reculegere, de meditatie, de concentrare asupra
mesajului fundamental pe care-l contin toate religiile Cartii. Dupa post si rugaciune
ne aflam acum in sarbatoare si n-as vrea sa incepem discutia noastra fara sa va
adresez mai intai tuturor si fiecaruia ‘n parte felicitarile mele cu prilejul acestor
sarbatori.
Ma intreb daca exista vreo semnificatie speciala a faptului ca marile sarbatori
religioase cad, de obiecei, primavara. Ma gandesc ca un posibil raspuns poate fi
gasit in capitolul 9 din profetia lui Isaia:
"Caramizile au cazut, sa zidim acum cu piatra cioplita; smochinii au fost taiati, sa
punem cedrii in locul lor."
Cum afara a venit in sfarsit primavara, e timpul sa plantam cu totii cedrii acolo unde
smochinii nu au dat roade. Sa construim din cea mai durabila piatra o noua
intelegere intre noi. O intelegere care sa ne uneasca fara sa ne stearga identitatea.
As vrea sa incep prin a va spune cateva lucruri in care cred cu tarie. Nu ma indoiesc
ca Dumneavoastra, in calitate de cei mai fini observatori ai lumii si de experti in
problemele omului, ati remarcat ca m-am straduit in ultimele luni de cand imi este
dat sa indeplinesc inalta misiune de Presedinte al Romaniei, sa spun adevarul, atat
in tara, cat si in afara ei, atat fata de oamenii cei mai simpli. Ar fi fost cea mai
cumplita greseala ca tocmai Dumneavoastra sa va ascund ceea ce gandesc cu
adevarat, chiar daca adevarul in care eu cred ar putea deranja.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
8 of 13 3/13/2011 3:26 AM
Vreau sa ma opresc mai intai asupra intelesului pe care-l atribui tolerantei.
Fireste, toata lumea este de acord, in principiu, cu toleranta. Dificila se arata mai
ales practica tolerantei. Sunt constient de faptul ca toleranta reciproca nu este usor
de realizat, doctrinele si traditiile noastre sunt uneori foarte apropiate, adesea foarte
diferite. Marimea comunitatilor religioase din care facem parte nu este nici ea
aceeasi. Cand vorbim, intr-un Stat de drept, despre egalitatea tuturor cultelor in fata
legii, ar trebui sa o facem fara nici o urma de ipocrizie. Toate bisericile si
comunitatile religioase trebuie sa se bucure, fara discutie, de aceleasi drepturi. Nu
putem tolera ca aceste drepturi sa fie incalcate sau restranse intr-un caz sau altul. In
acelasi timp insa, nu putem sa nu recunoastem ca exista in Romania o biserica
majoritara. Ceea ce nu-i confera insa nici un privilegiu in ochii legii, dar ne obliga
sa-i acordam o atentie si o reverenta speciala. La randul ei, Biserica Ortodoxa, care
cuprinde imensa majoritate a cetatenilor acestei tari, n-ar trebui nici ea sa
transforme aceasta pozitie intr-un titlu de superioritate. Dupa cum nici comunitatile
mai restranse numeric sau intemeiate la o data mai recenta n-ar trebui sa actioneze
ca si cum Biserica Ortodoxa n-ar exista. Indiferent de ponderea numerica, de
vechime si de forta traditiei mi se pare ca respectul reciproc ar trebui sa ne uneasca
pe toti.
Se cuvinte ca ecumenismul si dialogul intre religii sa devina in sfarsit o realitate si
aceasta cat mai devreme posibil. Cat mai curand cu putinta, pentru ca ne aflam sub
harul unui moment cu totul special. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a harazit
sa traim intr-o vreme de rascruce, de care suntem inca poate prea aproape pentru
a-i evalua adevarata importanta.
Judecata asupra istoriei cere, de regula, o anumita perspectiva. Uneori, cand te afli
chiar acolo unde se face istoria, nu ai ragazul de a-ti da seama de unicitatea clipei
pe care o traiesti.
Realitatea este ca rareori unei societati umane i-a fost dat sa se transforme atat de
radical, sa cunoasca o schimbare atat de profunda ca cea care a marcat istoria
romaneasca dupa Decembrie 1989. Mai cunoaste cineva, in toata istoria omenirii,
un alt exemplu de iesire din captivitatea unei dictaturi atat de cumplite, cum a fost
cea de tip comunist, care a facut atatea victime in numele unei ideologii care se
mandrea cu ateismul ei? Sa nu lasam sa treaca acest prilej. Sa ne lasam cu totii atinsi
de aceasta schimbare.
Desigur, sa nu ne pierdem credinta, convingerile si identitatea. Putem insa invata
din extraordinara lectie pe care ne-au dat-o tinerii din Piata Universitatii si din
Timisoara, infruntand cel mai puternic regim de opresiune cu mainile goale si cu
doua idei-forta: "Cu noi este Dumnezeu" si "Vom muri si vom fi liberi." Unii au
murit, altii au ramas liberi. Nimeni nu ne poate contesta ca dispunem acum de
libertatea pentru care ei au cazut.
Problema este daca am stiut, daca stim si daca vom sti ce sa facem cu ea. Pe mine,
aceste idei m-au marcat in chip decisiv. De aceea, va indemn sa urmam cu totii
exemplul acestor tineri care au luptat pentru libertate si pentru dreptate. Suntem
datori fata de ei si fata de noi insine sa parasim mentalitatea de infruntare, lipsa de
atentie fata de cel de langa noi, absenta deschiderii plina de solicitudine fata de
aproapele nostru, care se intampla adesea, intr-o societate democratica, sa mearga
la alta biserica decat la cea pe care o frecventam noi insine. Sa nu pierdem, deci,
aceasta ocazie.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
9 of 13 3/13/2011 3:26 AM
Religiile si confesiunile pe care dumneavoastra le reprezentati sunt stravechi. Cele
mai multe au radacini aici inca din zorii natiunii noastre.
Biserica Rasariteana si cea Romana s-au aflat aici de la inceput, mai intai
nedespartite, urmand apoi un drum istoric diferit. Armenii si musulmanii
convietuiesc cu romanii de cel putin sase veacuri. Reforma Bisericii Catolice a
creat, in secolul al XVI-lea, comunitati luterane, calvine si unitariene, intr-o prima
etapa nu numai pentru germani si maghiari, dar si pentru un anumit numar dintre
romanii ardeleni. Sunt trei sute de ani de cand o parte din acestia s-au unit cu
biserica Romana, pastrandu-si propria traditie liturgica si nationala. Comunitatile
evreiesti incep sa participe activ la viata societatii romanesti de cel putin 200 de ani.
In secolul al XIX-lea si in prima parte a veacului nostru bisericile neoprotestante au
venit sa imbogateasca experienta noastra religioasa.
V-am reamintit toate aceste lucruri pentru ca din ele putem desprinde o lectie
majora, cea a tolerantei. Rareori societatea romaneasca a prilejuit infruntari si
persecutii pe teme religioase. Dimpotriva, Yarile Romane au fost un pamant de azil.
Husitii si-au gasit aici adapost in vremea in care erau expulzati din orice alta parte a
Europei, Unitarienii, urmariti pretutindeni, au dobandit in Transilvania statutul de
religie oficiala.
Romania se constituie ca un caz special de convietuire. Romania are de transmis un
mesaj de toleranta. De aceea, la acest sfarsit de mileniu, marcat in alte parti si pe
alocuri chiar si la noi, de mesaje cu un fals continut religios, mesaje care nu au
nimic in comun cu traditia abrahamica, va invit pe toti sa aprofundam propriile
noastre mesaje. Caci a fi toleranti nu inseamna sa toleram agresivitatea celor care isi
inchipuie ca in Romania religia este total necunoscuta. Dupa cum a fi toleranti nu
inseamna nici sa toleram refuzul celor care sunt mai vechi, mai numerosi si mai
puternici, de a-i lasa sa vorbeasca pe cei care, cu buna credinta, cred ca pot
contribui la imbogatirea spirituala a societatii noastre. Sa nu ne prefacem deci ca
nimeni n-a auzit vreodata in Romania de Evanghelie. Wi nici sa nu pretindem ca
numai noi o stim pe dinafara. Altfel spus, fiecare biserica, fiecare comunitate
religioasa are dreptul, potrivit propriei vocatii, sa-si aprofundeze mesajul si sa
incerce sa-i convinga pe toti ceilalti de autenticitatea acestuia.
Acest drept trebuie respectat si protejat. Nu insa si actiunile de prozelitism agresiv si
lipsit de respect fata de convingerile celorlalti.
Singura arma a credintei este si trebuie sa ramana cuvantul. Cuvantul, daca e rostit
cu bune intentii, trebuie primit cu seninatate, chiar daca nu suntem de acord cu el.
Sa nu uitam ce spunea candva, in momentul in care crestinismul se desprindea de
iudaism, rabinul Gamaleel: "Daca un lucru este de la Dumnezeu, va ramane. Daca
nu, va trece."
Religia a fost o forma de rezistenta fata de totalitarism, un mod de a afirma primatul
constiintei fata de ingerintele politice. In proportii diferite, toate comunitatile
confesionale din Romania au avut martirii si marturisitorii lor. Inchisorile comuniste
au strans laolalta calugari ortodocsi si episcopi catolici sau greco-catolici, rabini si
pastori, parohi evanghelici si predicatori neoprotestanti. Nimeni nu a fost scutit de
suferinta. De aceea, socotesc ca nimeni n-ar trebui sa transforme aceasta suferinta
intr-un privilegiu exclusiv. Au fost, este drept, si compromisuri, mai mici sau mai
mari, ale unor autoritati ecleziastice. Dar, in materie de credinta, statisticile nu au
nici o relevanta. In ochii lui Dumnezeu un om este la fel de pretios ca o intreaga
cetate. Sa nu fim mai severi decat Dumnezeu care, sa nu uitam, a fost candva de
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
10 of 13 3/13/2011 3:26 AM
acord ca un oras intreg merita crutat daca locuiesc in el fie si numai zece drepti.
Nu putem, de aceea, in mod legitim si cu constiinta impacata, sa discriminam pe
cineva in mod pozitiv. Societatea romaneasca este acum incordata la maximum.
Costul reformei intarziate este imens. Costul acesta, sa nu uitam, nu este platit de la
buget, ci de catre oameni. Sa nu adaugam poveri noi pe umerii compatriotilor nostri.
In cei cincizeci de ani de totalitarism s-a strans un sir nesfarsit de nedreptati. Au
fost confiscate biserici si scoli pentru a fi date altor culte, sau pentru a li se schimba
pur si simplu destinatia. Episcopi, preoti, pastori, rabini, calugari si calugarite, ori
simpli credinciosi au fost inchisi pentru ceea ce erau si pentru ceea ce credeau.
Echilibrele sociale, asa cum fusesera ele asezate de veacuri au fost rupte si aranjate
intr-un mod diferit. Astazi putem reforma economia, putem reorganiza societatea,
dar asupra timpului care s-a scurs nu mai avem nici o putere.
Statul de drept este, fara indoiala, un stat al dreptatii. Iar dreptatea potrivit celei mai
simple definitii, inseamna a da fiecaruia ce este al sau si ce i se cuvine. Wtiu ca
marea problema cu care se confrunta, aproape fara exceptie, cultele din Romania
este problema refacerii patrimoniilor comunitare. Calea acestei refaceri este in mod
fundamental calea restituirii.
Nu este insa vorba despre o cale usoara. Infinite probleme juridice, politice si
interconfesionale se afla in miezul acestei operatiuni. Nu se pot repara in cateva luni
nedreptati si frustrari acumulate de-a lungul catorva decenii.
Restituirea bunurilor comunitare este, nimeni nu poate tagadui, un proces aflat in
plina desfasurare. Un proces delicat, care trebuie sa impace si sa indrepte, nu sa
dezbine, sa complice si sa adauge noi tensiuni. Primul pas este facut. Ministerul de
Interne a deblocat arhivele comunitare, ce vor fi restituite proprietarilor lor legitimi.
Chestiunea bunurilor imobile nu va putea fi insa rezolvata de o maniera
satisfacatoare decat dupa elaborarea si adoptarea Legii patrimoniului.
Viziunea dupa care se conduc legiuitorii in ceea ce priveste patrimoniul public,
national si local, este una a descentralizarii. Statul de drept nu trebuie sa repete
eroarea statului totalitar, aceea de a se manifesta ca judecator suprem, care confisca
si distribuie in functie de propriile sale interese, ori de telurile aliatilor sai
vremelnici. Responsabilitatea restituirii trebuie sa revina, intr-o logica stricta a
subsidiaritatii, comunitatilor locale. Pentru ca, uneori aceste comunitati se confunda
cu comunitatile confesionale. Ele trebuie sa judece ce este drept si ce se cuvine
fiecaruia. Statului de drept nu-i revine decat rolul de a stabili cadrul legislativ in
care comunitatile vor avea libertatea sa lucreze la rezolvarea propriilor probleme si
litigii. Statutului nu-i apartine decat sarcina de a formula in norme de drept vointa
politica de a face dreptate si de a pune la dispozitie instantelor competente
mijloacele prin care dreptatea sa se faca efectiv.
De altfel, o regula constitutionala elementara cere ca Statul intemeiat pe democratia
reprezentativa sa nu intervina, altfel decat prin sprijin si subventii, in problemele
care ating Bisericile sau raporturile dintre dife-ritele confesiuni. Statul de drept isi
asuma deja imensa responsabilitate de a sustine financiar toate cultele intr-o epoca
de drastica austeritate bugetara. Atat eu, cat si Guvernul si Parlamentul intelegem
ca nu putem sa privam bisericile si comunitatile religioase de ajutorul pe care-l
constituie subventionarea salariilor slujitorilor de cult. Este modul nostru de a
asigura demnitatea bisericilor si comunitatilor, de a le arata - fara demagogie, la
modul cel mai concret si fara a cere ceva in schimb - respectul pe care credem ca-l
merita.
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
11 of 13 3/13/2011 3:26 AM
Restituirea integrala, reparatiile totale sunt un ideal extrem de greu de atins. Nu
cred ca ma insel atunci cand afirm ca o asemenea restituire globala nu a fost
niciodata posibila in istoria mai apropiata sau mai indepartata.
Deoarece nu avem, in ultima instanta, de-a face cu ziduri, fie ele de biserici, scoli,
manastiri, congregatii sau institutii. Problema restituirii este o problema a oamenilor
care se afla intre aceste ziduri. Cineva se va simti intotdeauna nedreptatit si cred, cu
tot respectul, ca nimeni nu este mai putin chemat decat o biserica sau o comunitate
religioasa sa se manifeste ca un creditor implacabil. Tocmai pentru ca in inima
oricarei credinte se afla omul.
Se spune - si cred ca toata lumea va fi de acord - ca toate drumurile Bisericii duc
catre om. Bisericile si comunitatile religioase nu sunt simple institutii. Bisericile si
comunitatile religioase au vocatia de a lucra cu cea mai delicata si sensibila materie:
constiintele si sperantele oamenilor.
Biserica, religia in general este mai apropiata de oameni decat poate spera sa fie
vreodata o institutie a statului. Caci bisericile sunt oamenii insisi, cu nevoile si
exigentele lor concrete. De aceea, cred ca bisericile si comunitatile religioase sunt
mai bine plasate decat aparatele statului pentru a intelege mai repede unde se afla si
care sunt cauzele fracturilor si dezechilibrelor sociale. Comunitatile confesionale
trebuie sa se afle - spun acest lucru nu in calitate de reprezentant al Statului, ci ca
persoana care face parte din biserica - in prima linia a razboiului, vazut si nevazut,
pe care-l ducem impotriva suferintei, nedreptatii, bolii, violentei si tuturor celorlalte
maladii ale societatii noastre.
De sapte ani, religia si-a recapatat locul central in societatea romaneasca. Bisericile
si comunitatile sunt prezente la toate evenimentele majore ale vietii publice
romanesti. Sunt consultate de fiecare data cand o alegere istorica trebuie facuta. La
randul lor, bisericile si comunitatile confesionale trebuie sa-si asume raspunderi.
Consider, cu tot respectul, ca aceste raspunderi nu se opresc la poarta lacasului de
cult. Oamenii bisericii, responsabilii cultelor se cuvine sa mearga, potrivit propriei
traditii si vocatiei lor specifice, acolo unde oamenii au nevoie de ei: in spitale, in
inchisori, in camine de batrani, in asezaminte pentru orfani si copii abandonati, in
institutii pentru handicapati, in unitati militare. Oamenii bisericii si responsabilii
cultelor trebuie sa mearga acolo unde copiii strazii au nevoie de ei, trebuie sa se
gandeasca acum la cei din pacate multi, pe care reforma ii va lasa temporar fara
lucru. Altfel zis, cred ca oamenii bisericii, slujitorii comunitatilor nu trebuie sa
astepte ca oamenii sa vina la ei. Menirea lor este aceea de a pleca in cautarea
oamenilor, oriunde sunt chemati de acestia.
In aceste zile ale Pastelui, bucuria mea nu a fost deplina. Caci aceste zile au fost
zguduite de omoruri, de talharii, de violuri. In aceste zile, in care toti eram sortiti
bucuriei, semeni ai nostri au cazut victima violentei irationale si patimilor
necontrolate ale unor concetateni ai lor. Este acum evident pentru toata lumea ca
dispozitivul de represiune a criminalitatii cu care este dotat Statul de drept
functioneaza din plin. Ca niciodata parca, organele de ordine isi fac datoria. Justitia
se pronunta fara intarziere atunci cand e vorba de atingerea demnitatii si integritatii
persoanei. Inchisorile noastre sunt de trei ori mai pline decat capacitatea lor.
Pericolul, exagerand putin fireste, este ca o mare parte din preoti sa devina preoti
de inchisoare. Mi se pare ca unul din rosturile slujitorilor cultului este tocmai acela
de a-i impiedica pe semenii lor sa ajunga in astfel de locuri.
In calitate de presedinte imi doresc o prezenta mai activa a reprezentantilor
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
12 of 13 3/13/2011 3:26 AM
bisericilor si comunitatilor religioase in toate instantele societatii civile, in toate
organismele statului si, in primul rand, in scoala. Functia educatiei religioase am
redescoperit-o dupa 1989. Bisericile sunt prezente in scoli. Sunt mandru ca in urma
cu ani, ca rector al Universitatii din Bucuresti, am luat initiativa de a integra in
institutiile de invatamant superior facultatile de teologie. Nu numai cele ale Bisericii
Ortodoxe, dar si, intr-un spirit ecumenic, facultati de teologie catolica, grecocatolica
sau baptista. Confesiunile sunt astazi active in sistemul nostru educational
la toate nivelele. Lor le apartine acum sarcina de a valorifica la maximum aceasta
oportunitate, de a-si transmite si perpetua credinta si traditiile.
Mi se pare ca, analizand cu luciditate tot ce s-a facut vreme de sapte ani, tot ceea ce
am incercat sa acceleram de sase luni, relatiile dintre biserica si Stat - si folosesc in
mod generic termenul biserica - sunt astazi global mai bune decat au fost vreodata.
Ceea ce nu inseamna ca trec cu vederea probleme care inca exista si care sunt
departe de a fi usoare si usor de rezolvat. Ele se refera, in primul rand, la chestiuni
patrimoniale. Vreau sa va reamintesc insa ca numai statul totalitar este statul tuturor
posibilitatilor, este statul care, intr-o buna zi, poate decide discretionar sa atribuie,
sa confiste si sa redistribuie. Statul de drept este un stat care nu poate actiona decat
prin lege. Dreptatea sa este o dreptate care ia in calcul, in permanenta, vointa
cetatenilor, a tuturor cetatenilor; a majoritatii, ca si a minoritatilor. Caci cetatenii,
prin alesii lor, fac aceste legi. Nimeni nu se poate substitui suveranitatii cetatenilor.
Nimeni nu poate recurge, chiar si cu bune intentii, la acte brutale de vointa. Statul
de drept este un stat al deliberarii, al consultarilor, al dezbaterilor, iar deliberarea
cere timp. Cere sa fie ascultate toate partile, cantarite toate argumentele, evaluate
toate riscurile, evitate toate nedreptatile.
De acum inainte, insa, timpul este in puterea noastra. Fara ca prin aceasta sa fi
castigat dreptul de a-l comprima. Caci numai pentru Dumnezeu o mie de ani sunt ca
o singura zi. Pentru noi este suficienta povara fiecarei zile."
oasteadomnului http://www.roboam.com/identitate/oasteadomnului.htm
13 of 13 3/13/2011 3:26 AM
CUM, UNDE SI CIND AU APARUT BAPTISTII ?
Inapoi la Cuprins
Vezi si: "Cum au ajuns baptistii in Romania ?"
Spre deosebire de alte miscari de trezire religioasa, miscarea baptista nu isi poate
identifica un precursor unic, un intemeietor, asemenea lui Martin Luther,
Zwingli, John Calvin sau John Wesley. Unii istorici il socotesc pe John Smith an
astfel de "incepator" de drum (John Smith este o figura interesanta in istoria
baptistilor. Nu se cunoaste data si locul nasterii lui in Anglia. A studiat insa la
Christ College, Cambridge (1594-1598), dupa care a slujit ca preot in Biserica
Angliei pina in anul 1606, cind a trecut de partea "separatistilor". In 1608 s-a
mutat in Olanda din cauza persecutiei declansate de casa regala impotriva
"separatistilor." A fost primul care s-a "autobotezat" in 1609 si apoi i-a botezat si
pe alti 36 cu care a format prima biserica "baptista." A murit in Amsterdam in
1612. Desi este legat de inceputurile primului grup organizat de baptisti, John
Smith poate fi considerat cu greu un intemeietor al miscarii. De fapt, el s-a
botezat prin "turnare", iar spre sfirsitul vietii a parasit adunarile baptiste si a
trecut la biserica mennonita.)
Numele de "baptisti" a aparut ca o porecla data in batjocura de cei carora li se
parea caraghios ca oamenii in toata firea sa faca atita caz de importanta
"botezului" (in acelasi fel si-au primit numele si "anabaptistii", re-botezatii care
au ignorat valabilitatea botezului aplicat copiilor).
Exista trei teorii principale cu privire la sursa din care s-a desprins miscarea
baptista: teoria succesiunii neintrerupte, teoria inrudirii anabaptiste si teoria
derivarii din separatistii englezi.
1. Succesiunea neintrerupta. Una din cele mai populare teorii istorice este
aceea ca bisericile baptiste au existat in toata istoria bisericii, succedindu-se
intr-un lant neintrerupt, de la botezarea Domnului Isus in Iordan de catre Ioan
"botezatorul" (baptistul) si pina astazi. Aceasta teorie pretinde ca doar baptistii
poseda adevarata mostenire de credinta si practica si ca ei au pastrat-o printr-o
serie de grupari a caror existenta poate fi trasata incepind cu vremea Noului
Testament. Desi ei n-au folosit numele de "baptisti" membrii acestor grupari ar fi
fost in toate celelalte identice cu bisericile baptiste de astazi.
Oricit de atragatoare, aceasta teorie poseda doua defecte majore. Intii, ea nu
poate fi suportata cu date istorice. Marturiile de credinta specifice "montanistilor,
novatienilor, donatistilor, paulicienilor, valdenzilor, albigenzilor (catarilor),
lolarzilor si husitilor contin o intreaga serie de "doctrine" si "practici" care nu pot
fi identificate cu specificul credintei practicate de baptisti. Desi unele din aceste
grupari au impartasit convingeri dragi baptistilor (autoritatea suprema a
Scripturii, credinta personala necesara primirii botezului, autonomia bisericii
locale, preotia universala, etc.), celelalte articole de crez si unele practici nu pot
fi incadrate in nici un caz in specificul "baptist".
In al doilea rind, teoria succesiunii neintrerupte, declara tot restul crestinatatii
istorice drept o miscare "apostata", lucru inadmisibil chiar si pentru cei mai
infierbintati suporteri ai baptismului. A cauta sa identifici baptistii cu toti
excentricii si "ciudatii" din istoria cultelor turbulente si a declara suvoiul
crestinismului istoric drept "apostat", inseamna a falsifica istoria si, in realitate, a
face un deserviciu miscarii baptiste. Sustinuta mai ales la sfirsitului secolului XIX
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
1 of 9 3/13/2011 3:28 AM
si la inceputul secolului XX, teoria succesiunii neintrerupte a fost astazi
abandonata de aproape toata suflarea baptista.
2. Inrudirea anabaptista. O a doua teorie sustine ca baptistii se trag, direct sau
indirect, din anabaptisti, aripa radicala a Reformei din secolul saisprezece. Din
gruparea anabaptista au facut parte "fratii elvetieni", huteritii si menonitii
(adeptii lui Menno Simon). Teoria are o puternica confirmare in dovezile istorice.
Desi n-au preluat in intregime doctrinele teologiei anabaptiste (mai ales in ceea
ce priveste pacifismul si non-rezistenta, depunerea juramintului, interdictia de a
ocupa un oficiu public, si anumite detalii legate de natura intruparii), baptistii
secolului saptesprezece au continuat cu siguranta teologia "bisericii credinciosilor
care au primit botezul doar ca urmare a unei marturisiri personale de credinta in
Isus Christos", a "preotiei celor din banci" si a libertatii religiei scoase de sub
controlul Statului si reasezata sub autoritatea unica a constiintei.
3. Separatistii din Anglia. Cea mai raspindita convingere a celor ce au studiat
fenomenul religioas de-a lungul veacurilor este ca baptistii de astazi se trag din
"separatistii englezi" exilati sub persecutie in Olanda, la Amsterdam. Acesti
"puritani separatisti" ajunsesera la convingerea ca biserica Angliei este dincolo
de posibilitatea unei intoarceri la credinta si practica crestina adevarata si ca este
mai bine ca cei ce cred Biblia sa se separe de viata bisericii oficiale patronata de
rege. In felul acsesta, miscarea baptista este definita peste tot ca o dorinta de
"separare" a celor ce vor sa se intoarca la invatatura Noului Testament, de
bisericile "traditionale", anchilozate in forme si datini eclesiastice. Separarea s-a
facut de obicei atunci cind, prin ierarhia ei locala, biserica "istorica" a refuzat
apelul de intoarcere la Biblie si a emis acte normative care i-au declarat pe
baptisti "eretici".
Ironia este ca "separatistii baptisti" au aparut pe fondul unei alte "separari."
Anglia se separase de Biserica romano catolica pe vremea lui Henry VIII, cel
care a a intrat in istorie prin faptul ca a avut sase neveste. Cind s-a despartit de
prima dintre ele, caterina de Aragon, papa de la Roma l-a excomunicat pentru
divort. Scos din fire, Henry a poruncit Parlamentului sa taie legaturile care legau
Biserica Angliei de papalitate (1543). Aceasta despartire a Bisericii Angliei de
Biserica Romei trebuia sa fie doar o iesire de sub autoritate eclesiastica, nu si o
renuntare la practica sau invatatura catolica. Henry al VIII-lea s-a autodeclarat
"singurul suveran al Bisericii Angliei", dar a incredintat conducerea
administrativa a Bisericii Angliei in miinile arhiepiscopului de Canterbury. In
furia sa anti-catolica, Henry a desfintat toate manastirile si a confiscat toate
averile lor, ca si toate cladirile si ogoarele Bisericii Romano-Catolice.
Moralitatea si spiritualitatea crestinismului din Anglia nu s-au imbunatatit insa cu
nimic, ci chiar au decazut. Dupa citeva incercari de reformare din interior,
puritanii englezi, adepti ai unei intoarceri totale la spiritul si litera Noului
Testament, au devenit "separatisti".
PURITANII
"Am sa-i fac sa ma asculte sau am sa-i alung din tara!" Aceasta a fost
amenintarea rostita de regele Iacob I al Angliei impotriva gruparii care tocmai ii
ceruse sa "purifice" biserica nationala a Angliei de ramasitele de ceremonii si
practici catolice fara suport in textul Bibliei.
Din cauza cererii lor, cei care i se adresasera regelui Iacob I aveau sa ramina
cunoscuti in istorie drept "puritani", oameni ce doreau bisericii o totala
intoarcere la invatatura si practica Noului Testament, fara nici o toleranta pentru
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
2 of 9 3/13/2011 3:28 AM
"traditii" si "invataturi" care sufocasera sau paginizasera Biserica de-a lungul
istoriei.
Puritanii n-au fost un grup de "revolutionari" violenti si galagiosi, ci niste buni
cetateni ai Angliei, fermieri, negustori, meseriasi si invatati de frunte, unii chiar
profesori la Universitatea din Cambridge. Patrunsi de convingeri crestine foarte
adinci, acesti oameni s-au pronuntat impotriva valului de "crestinism formal"
amestecat cu "viciile si placerile lumii" care inecase orice urma de adevarata
spiritualitate.
"Maritata" cu Statul, pe principiul fantezist al celor "doua sabii", biserica Angliei
fusese fortata sa legifereze toate abuzurile regilor ei corupti si era neputincioasa
acum sa stavileasca valul de decadere generala. Imoralitatea, betiile, intrigile si
coruptia politica, toate erau tolerate la umbra unei biserici care pretindea ca are
mandat divin sa ierte, sa absolve de vina si sa indreptateasca la tronul judecatii
divine chiar si pe cel mai decazut cetatean al Angliei. La umbra bisericii, oamenii
practicau viciile pagine, leganindu-se in iluzia falsa ca apartin crestinatatii.
Pentru ca Statul era considerat garantul aplicarii vointei divine in societate,
puritanii ii cereau lui Iacov I sa intervina.
In ochii opiniei publice, puritanii au devenit repede inamicii numarul unu. Li s-a
imputat foarte repede ca erau niste crestini "ursuzi" si ascetici, care ar fi vrut ca
toata lumea sa se calugareasca, iar Anglia sa se transforme intr-o uriasa
manastire. In realitate, aceasta stigma istorica a fost o invinuire nedreapta.
Puritanii nu au fost "dusmanii placerilor", ci ai pacatului, iar adevarul este ca o
foarte mare parte a "crestinismului" englez iubea pacatul si facea chiar bani
foarte buni de pe urma lui.
Puritanii nu au fost impotriva placerii ca atare. Dimpotriva, viata lor de familie si
de societate era plina de un vibrant simt al bucuriei in lucrurile simple si
sanatoase. Iubeau muzica si artele, practicau vinatoarea, jocurile simple si
intretineau "sezatori" la care discutiile atingeau un nivel academic foarte ridicat.
Scrierile lor au ramas in literatura vremii, iar poeziile unuia dintre cei mai de
seama puritani, John Milton, fac si astazi parte din bijuteriile mostenirii de
litelatura de limba engleza ("Paradisului pierdut" este probabil cea mai cunoscuta
dintre ele).
Puritanii au fost aripa cea mai avansata a protestantilor din Anglia pe vremea
Reformei din Europa.
Dupa domnia lui Iacob (James) I, regina Maria, care impartasea convingeri
catolice, i-a persecutat feroce pe toti adeptii Reformei. Multi dintre ei s-au
refugiat in Olanda (1608), iar altii au ajuns la Frankfurt pe Main, in Germania.
Aici au inceput niste frictiuni intre protestantii reformei si puritanii separatisti.
Exilatii englezi s-au impartit in adepti ai lui John Knox si sustinatori ai doctorului
Richard Cox. Motivul discordiei l-a facut imbracamintea preoteasca. In aceasta
privinta, puritanii inclinau sa-i dea dreptate lui |nox, discipol al ideilor lui Calvin
si partizan al ideilor "fratilor elvetieni", care proclamau abandonarea oricaror
obiceiuri si traditii catolice fara un suport clar si categoric in textul Bibliei
(obiceiul uniformelor preotesti a fost introdus in Biserica in preajma anului 500
d.Ch.)
Figura nr. 1 arata cum a "evoluat" amestecul de invataturi "nebiblice" in biserica
catolica (multe preluate si de biserica ortodoxa). Pentru a acoperi si perioada
contemporana am completat lista cu erezii catolice aparute si dupa vremea
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
3 of 9 3/13/2011 3:28 AM
puritanilor si a Reformei.
A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit
laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintii
Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma
sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vinzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca
rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca
si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a
Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii
(Loraine Boettner, Roman Catolicism (Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962.
p.8-9).
In fata schimbarilor de doctrina si practica, pretentia Bisericii Catolice de a se
autoproclama "pastratoarea adevarului apostolic" si "Roma neschimbatoare" ni
se pare cel putin patata de ipocrizie. Intre "traditia apostolica" si "traditia
bisericeasca" exista o diferenta la fel de mare ca aceea de la adevar la erezie.
Aderind la parerile lui John Knox, puritanii pledau pentru revenirea la un servici
de inchinaciune foarte simplu, ca pe vremea apostolilor. In acest spirit, ei au
renuntat la "rugaciunile scrise" (cartea de rugaciuni), la icoane si statui, si chiar
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
4 of 9 3/13/2011 3:28 AM
la folosirea instrumentelor muzicale in serviciul de inchinaciune. Din cauza
deosebirilor de vederi, unii dintre separatisti s-au despartit de ceilalti protestanti
englezi, au adoptat o marturisire de credinta foarte asemanatoare cu acele ale
anabaptistilor si menonitilor din Europa continentala si au primit in batjocora
numele de "baptisti." Persecutati si in tarile reformate, acesti oameni s-au
imbarcat pe corabii si au plecat spre "lumea noua" (1620), exoticul continent nu
de mult descoperit al Americii. Mii de puritani au traversat Atlanticul in perioada
"marii migratii" (1630-1640).
Intentia regilor Angliei de a-i alunga din Anglia pe toti puritanii n-a reusit.
Sustinuti de personalitati marcante ale vietii academice si politice ale vremii, ei
au format adunari "separate" de bisericile oficiale si au impinzit insulele
britanice. In urma Razbnoiului civil din Anglia (1640), puritanii au dobindit chiar
pentru o vreme controlul asupra guvernului. In aceste conditii, miscarea de
emigrare s-a oprit.
Prin "restauratia" din 1660, puritanii au pierdut controlul politic asupra Angliei,
dar saminta libertatii religioase si a "valorilor morale crestine" a incoltit peste alti
citiva ani. Guvernul Angliei a fost convins sa accepte existenta "bisericilor
separatistilor" si a aparut astfel pe scena societatii conceptul de "toleranta
religioasa." Libertatea religiei si libertatea constiintei au fost cele doua diamante
sociale de mare pret pe care le-au daruit Americii cei ce au emigrat din Anglia.
CARE ESTE LEGATURA BAPTISTILOR CU BISERICA
PRIMELOR SAISPREZECE SECOLE?
Asa cum am spus deja, baptistii nu trebuie sa se grabeasca sa condamne drept
"apostate" biserici crestine istorice care au amestecat crezul scriptural autentic
cu credinte si practici din sfera paginismului. O analiza a celor sapte biserici
amintite in cartea Apocalipsei (socotite de exegeti drept ilustratii ale perioadelor
istorice caracteristice prin care trece Biserica pina la revenirea lui Christos) ne va
ajuta sa vedem ca Dumnezeu nu renunta chiar asa de usor la biserici care nu mai
sunt cum le-a vrut El (si cine este?!).
O simpla lectura a "crezurilor" bisericilor crestine de-a lungul veacurilor va
dovedi foarte repede ca, in ceea ce priveste continutul biblic, ele sunt aproape la
fel ca marturiile de credinta ale baptistilor de astazi. In loc sa le antagonizam, ar
fi mult mai bine daca am vedea biserica baptista si bisericile istorice raspindind
astazi concomitent cunostinta despre Christos in istorie.
Ar fi folositor sa remarcam ca nici Christos si nici apostolii nu ne-au lasat o
invatatura clara despre limita peste care o Biserica trebuie considerata
"apostata." Nu stim cit de mult trebuie sa se rataceasca o grupare crestina de la
idealurile si practica Noului Testament pentru ca sa fim indreptatiti sa nu o mai
consideram "biserica".
Credem ca orice Biserica unde este proclamata Evanghelia mintuitoare si
iertarea prin singele ispasitor de la Calvar are in ea saminta strict necesara pentru
dobindirea vietii dumnezeiesti prin nasterea din nou. Ca aceasta viata noua este
uneori impovarata cu alte invataturi si practici discutabile (chiar regretabile) este
o alta problema si ea nu neaga caracterul crestin al acelei "biserici." Avem mult
mai multe lucruri comune cu celelalte biserici crestine, decit au ele in comun cu
ateismul, iudaismul, mahomedanismul, hinduismul sau comfucianismul. Suntem
aliati, nu dusmani intr-un razboi spiritual in care ni s-a incredintat sa raspindim
lumina, nu sa stingem "lampa care afuma" sau "mucul care inca mai fumega".
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
5 of 9 3/13/2011 3:28 AM
In ce consta specificul credintei crestine baptiste?
In esenta convingerilor lor, baptistii isi trag seva din crestinismul istoric, cu
ajustarile pe care le-a adus Reforma. Cu toate ca au fost influentati de curente
teologice contemporane, baptistii si-au facut un titilu de cinste din a se numi
"popor al cartii", adoptind astfel Scriptura drept unica si absoluta sursa de
autoritate in crez si practica. Un al doilea principiu preluat de la Reformatori este
"preotia universala a credinciosilor", supranumit si "responsabilitatea individuala
inaintea lui Dumnezeu."
Figura nr.2 contine "carta celor patru libertati cardinale" ale "separatistilor",
deveniti baptisti prin etapa olandeza si prin sosirea lor pe meleagurile Americii.
Specificul credintei baptiste
Libertatea sufletului
Noi credem in preotia universala a tuturor credinciosilor, in
libertatea si responsabilitatea oricarui om de a sta direct in fata lui
Dumnezeu, fara impunerea unui anumit crez si fara interpunerea
vreunui cleric sau guvern.
Libertatea Bibliei
Noi credem in autoritatea Sfintelor Scripturi. Credem ca Biblia,
sub directa autoritate a Domnului Isus Christos, este esentiala in
viata fiecarui credincios si in viata Bisericii. Sustinem libertatea
fiecarui crestin de a interpreta si aplica Biblia dupa calauzirea
personala pe care o primeste din partea Duhului Sfint.
Libertatea bisericii
Noi credem in autonomia bisericii locale. Credem ca bisericile
baptiste sunt libere, sub autoritatea Domnului Isus Christos, sa
hotarasca cine poate fi primit in Biserica si cine sa fie cei care o
conduc, sa hotarasca formele de inchinaciune si metodele de lucru,
sa ordineze pe aceia pe care-i crede inzestrati de Duhul Sfint cu
daruri pentru slujire si sa decida cind si cu cine sa colaboreze in
activitatea largita a trupului spiritual al Bisericii lui Christos.
Libertatea religioasa
Noi credem in libertatea religioasa, libertatea pentru religie si in
libertatea fata de religie. Orice om este liber sa imbratiseze si sa
practice o anumita religie sau sa refuze orice forma de credinta
religioasa. Suntem adeptii unei totale separari intre Biserica si Stat.
In ciuda asemanarilor cu protestantismul reformei, baptistii sunt astazi o miscare
distincta si, istoric, separata. Una din cauzale pentru care baptistii s-au despartit
de protestanti a fost refuzul de a-si insusi invatatura despre "magistratii bisericii".
In general, protestantii Reformei sunt avocati ai "bisericilor teritoriale", suportate
si protejate de Stat, incorporind sub disciplina lor intreaga populatie si aducindu-i
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
6 of 9 3/13/2011 3:28 AM
pe noii nascuti intre membrii ei prin botezul copiilor. In contrast cu practicile
protestante si in acord cu convingerile anabaptistilor si menonitilor, baptistii
insista asupra faptului ca in Biserica nu se poate intra decit in mod voluntar,
negind astfel valoarea botezului copiilor, autoritatea bisericii asupra intregii
populatii dintr-un anumit teritoriu si orice forma de constringere a constiintei
care s-ar putea naste din unirea Bisericii cu Statul. Aceasta pozitie ii aseaza pe
baptisti ca precursori si gruparii asa-numitelor biserici de "credinciosi" sau de
"pocaiti". In acelasi timp, aceasta pozitie a fost saminta din care s-au nascut toate
formele moderne de civilizatie. Toate statele lumii civilizate nu mai au "biserici
de Stat", ci ingaduie cetatenilor sa-si manifeste dreptul la libera alegere a
convingerilor in domeniul religiei. Desi are radacini lutherane, Germania nu este
"lutherana, tot asa cum Italia si Franta nu mai sunt nici ele "catolice", in sensul
exclusivist al cuvintului.
Practici specifice crestinilor baptisti
- botezul credintei personale
- autonomia Bisericii locale
- preotia universala a credinciosilor
- transformarea vietii prin sfintirea
Duhului
- inspiratia literala a Bibliei
- separarea totala a Bisericii de Stat
- trimiterea Evangheliei pina la
marginile lumii
De ce exista mai multe feluri de baptisti?
Chiar daca au atitea lucruri comune, multimea de biserici baptiste raspindite in
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
7 of 9 3/13/2011 3:28 AM
mai toate tarile lumii civilizate cunoaste o mare varietate in specificul crezului si
in manifestare. De fapt, dictonul caracteristic tuturor "formelor de asociere
baptista" este: "Unitate in lucrurile esentiale legate de mintuire si diversitate in
toate celelalte."
Miscarea baptista contemporana poate fi impartita in trei curente majore;
baptistii ecumenica, baptistii evanghelici conservatori si baptistii fundamentalisti.
Cele mai mari dispute din sinul miscarii baptiste nu sunt produse de dispute intre
Arminieni si Calvinisti sau intre misionaristi si nemisionaristi (ca in vremurile
trecute), ci intre cei care imbratiseaza in mod diferit chiar principiile
fundamentale ale miscarii: limitele implicarii in activitatile politico-sociale si
relatiile cu celelalte grupari din marea familie a crestinismului istoric.
1. Baptistii ecumenici tolereaza un mare spectru de convingeri, mergind de la
cele mai conservative pina la cele mai liberale. Ei accepta "membralitatea
deschisa" (fara frecventarea consecventa a serviciilor divine), manifesta un
interes deosebit pentru pace si pentru respectarea drepturilor omului in tarile
lumii, au tendinta de a fi mai degraba liberali in probleme legate de moralitate si
de ordine sociala si, asa cum le arata si numele, sunt foarte militanti pentru
unirea tuturor bisericilor crestine din lume si a tuturor celorlalte forme de
spiritualitate religioasa in miscarea "ecumenica."
2. Baptistii evanghelici conservatori sunt de departe grupul cel mai numeros si
activeaza sub un cadru de referinta teologic conservator, proclamind imperativul
unui inalt standard de moralitate, atit individual, cit si in sfera publica. In
problematica sociala, ei sunt aliati fortelor conservatoare care pun accent pe
responsabilitatea individului in fata societatii si pe valorile muncii, cinstei si
harniciei. Cu toate ca multe astfel de biserici coopereaza in plan local sau
international cu alte biserici cu convingeri asemanatoare, baptistii evanghelici se
pronunta impotriva ecumenismului mondial, pe care-l denunta drept o
periculoasa forma de compromitere a adevarului crestin.
3. Baptistii fundamentalisti, militeaza activ impotriva teologiei liberale, au
tendinta de a fi dispensationalisti si premilenisti in teologie, adopta un standard
inalt de moralitate, si sunt gata sa duca spiritul "separatist" la extrem, trecind de
la separarea de Stat la o anumita nuanta de "separare fata de societate". Ei au
vederi profund conservatoare in sfera activitatii publice si nu sunt gata de
colaborare decit cu alte biserici fundamentaliste sau cu biserici evanghelice
conservatoare. In cazul din urma insa, fundamentalistii rup orice fel de cooperare
in clipa in care simt ca o astfel de biserica intretine legaturi si cu biserici
considerate liberale.
Baptistii aflati in cea de a doua si cea de a treia categorie pun un accent deosebit
pe lucrarea misionara, atit in tara de bastina, cit si peste hotare.
Bineinteles ca exista biserici baptiste care se incadreaza undeva intre gruparea
evanghelica si gruparea fundamentalista. Totusi, majoritatea bisericilor baptiste
din lume se incadreaza distinct intr-una din cele trei categorii mentionate.
(Informatiile din acest capitol au fost preluate din Dictionary of Baptists in
America, editat de Bill J. Leonard, InterVarsity Press, 1994, pag. 2-3)
Tendinte contemporane
Paradoxal, cea mai mare amenintare la adresa identitatii distincte a baptistilor nu
vine nici de la miscarea ecumenica si nici din cauza persecutiei din partea
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
8 of 9 3/13/2011 3:28 AM
bisericilor nationale majoritare (cu exceptia bisericilor baptiste aflate in fostele
tari comuniste, unde, in democratiile imature, bisericile "istorice" cauta sa-si
recapete statutul de "biserica nationala", cu statut privilegiat si cu pretentii de
protectie si suport din partea Statului).
In tarile democratice si pluraliste, "pericolul" care-i paste pe baptisti este acela ca
incep sa nu se mai deosebeasca de alte biserici evanghelice conservatoare. si iata
de ce:
Siminta pusa de "Reforma" si de "separatistii" secolului XVII a incoltit in
secolele care au urmat si a dus la aparitia unor biserici profund "evanghelice in
crez si in manifestare". Din dorinta de a colabora masiv cu aceste biserici la
evanghelizarea comunitatii si a lumii, pe alocuri, biserici baptiste au inceput sa
scoata din numirea lor oficiala numele de "baptista".
In conditiile unei extraordinare mobilitati sociale, populatia secolului XX, tinde
sa creieze un "sat global", in care multe din distinctiile traditionale, daca nu vor
dispare cu desavirsire, cel putin se vor estompa, pierzindu-si din semnificatia
initiala. Marele numar de crestini care au iesit din structurile bisericilor istorice
caracteristice mai mult "evului mediu", decit veacului modern, formeaza in acest
secol informatic, biserici "ale comunitatii", in care Biblia este studiata si
respectata cu aceiasi ardoare care a caracterizat crestinismul primelor secole.
Tradusa in majoritatea limbilor de circulatie, Biblia nu mai este astazi apanajul
exclusiv al "clericilor", ci a iesit din nou in arena publica, adunind in jurul ei o
noua generatie in "poporul cartii".
Bapt_World http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptist.htm
9 of 9 3/13/2011 3:28 AM
ISTORIA BAPTISTILOR DIN ROMANIA
Inapoi la Cuprins
Vezi si: "Ce sunt Baptistii ?"
Cum de au ajuns unii baptisti in Romania prin ... Rusia ?
La 4 Decembrie 1762, Caterina a II-a (cea Mare) a transmis o "invitatie" prin
care chema locuitorii din tarile Europei centrale sa se aseze in teritoriile stepelor
rusesti aflate intre riul Volga si Marea Neagra. Aceasta "invitatie" a fost
rezultatul dorintei tarinei de a-si civiliza supusii si, prin influenta europeana, de a
initia un transfer de inventivitate si harnicie prin plantarea de "colonisti." tarina
stia ca "invitatia" ei va fi primita cu entuziasm de gruparile "separatistilor"
reformati. Numirea de "separatisti" vine de la atitudinea pe care o aveau acesti
reformati fata de Biserica protestanta integrata in structurile statale.
De cine s-au separat "separatistii"?
Miscarea separatista a fost o scindare a unor crestini de "reformatii" protestanti
care, separindu-se de catolicism, au zdruncinat Imperiul Romei catolice, dar care
nu s-au rupt de puterea politica a vremii, ci au pus in locul imperiului catolic alte
micii "imperii ale exclusivismului protestant." Din secolul IV si pina in timpul
Reformei (sec. XV), Statul si Biserica au avut structuri intrepatrunse. Dupa 325
d.Ch., imparatul roman Constantin cel Mare a dat religiei crestine un statut
preferential, iar episcopii s-au grabit sa "inventeze" dogma "celor doua sabii", in
care puterea politica primea, alaturi de puterea Bisericeasca statut de autoritate
divina.
Ce este aceasta doctrina a "celor doua sabii"?
Doctrina "celor doua sabii" a fost o stratagema a lui Constantin cel Mare, prin
care puterea imperiala a primit pe nedrept calificativul de "divina." Intreaga
"smecherie" a fost rasplata pe care Biserica crestina a fost fortata sa i-o dea lui
Constantin cel Mare pentru instaurarea unui climat de libertate pentru crestini.
Doctrina "celor doua sabii" a fost "fundamentata" pe textul din Luca 22:36, in
care Petru ii spune Domnului Isus: "Iata aici doua sabii", iar Domnul Isus ii
raspunde: "Destul." In "interpretarea" (daca o putem numi asa) unora din
episcopii de atunci, Domnul Isus i-a incredintat lui Petru dublul caracter al
autoritatii sociale: "sabia politica", garantoare a disciplinarii temporale in Stat si
"sabia eclesiastica", garantoarea disciplinarii eterne in Biserica.
In secolele care s-au succedat dupa decretul lui Constantin cel Mare, intre
Biserica si Stat au existat adevarate "dueluri", in care cele doua sabii s-au luptat
din rasputeri pentru suprematie. Cei ce cunosc istoria stiu ca, desi pe vremea
aceea, in Europa, papii incoronau capetele regale, la incoronarea sa, Napoleon a
luat, spre stupoarea generala, cununa imparateasca din mina papei si si-a
asezat-o el singur pe cap. Prin gestul sau, Napoleon spunea simbolic ca Franta nu
va accepta sa stea sub tutela politica a Romei.
In ce a constat greseala reformatorilor protestanti?
Protestantii Reformei s-au ridicat impotriva "ereziilor doctrinare" practicate de
Biserica romano catolica. Din pacate insa, ei nu au mers pina la capat cu
revenirea la invataturile biblice. Cind s-a produs Reforma, cei patru mari
reformatori europeni, Luther, Z[ingli, Calvin si |nox, au scos casele nobiliare din
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
1 of 8 3/13/2011 3:29 AM
subordinea Vaticanului, dar, lipsiti de clarviziune biblica si presati de realitatile
politice, au "schimbat un rau cu un altul" si, nascind alte structuri eclesiastice,
s-au aliat iarasi cu Statul. In virtutea aceleiasi "dogme a celor doua sabii",
teritoriile reformate au devenit la fel de exclusiviste ca si domeniile afiliate inca
Romei. Credinciosi principiului ca "preferintele seniorului" determina religia
obligatorie in teritoriu, reformatii protestanti au inceput sa-i prigoneasca pe
catolici cu aceiasi rivna cu care catolicii ii prigoneau pe protestanti. Aceste
persecutii reciproce au dat nastere unor mari miscari de populatie. Catolicii
fugeau in teritorii "catolice", in timp ce "reformatii" se adunau de peste tot in
teritoriile "reformate." Cei mai nefericiti dintre toti au fost insa reformatii
"separatisti."
Cine au fost acesti "reformati separatisti"?
Acestia erau cei care, prin citirea Bibliei, si-au dat seama ca intre sistemul
"lumii" si Biserica lui Christos nu poate exista nici un fel de asociere.
Scandalizati de decadenta Romei catolice, dar si ingrijorati de compromisurile pe
care Luther si Z[ingli incepusera sa le faca pentru justificarea "razboaielor
sfinte", acesti credinciosi "evanghelici" numiti pe alocuri "frati moravieni", "frati
elvetieni", iar prin alte parti "anabaptisti" (de la practica rebotezarii adultilor care
se converteau) au refuzat categoric orice forma de asociere cu puterea politica a
vremii.
In sens absolut, desi au aparut in aceiasi perioada istorica, acesti anabaptisti nu
au fost parte din miscarea Reformata protestanta. Ei au devenit "separatisti",
indraznind sa intrevada o societate in care Statul si Biserica aveau sa devina
doua entitati total diferite in structura si destin. Doctrina fundamentala a
anabaptistilor a schimbat aberatia "celor doua sabii" cu doctrina "separarii"
dintre Stat si Biserica.
Pentru ca "separatisti" au protestat fata de greselile "protestantilor", ei au primit
numirea de "neo-protestanti."
Menonitii
Aceasta ramura a "anabaptistilor" este cea mai veche comunitate din rindurile
Bisericii Libere Protestante si a miscarilor de "trezire". Ea a fost fondata de
Menno Simon (1496-1561), care, dupa ce a fost doi ani preot, a trecut la
anabaptism in 1536. Acesta a fost persecutat dupa ce a incercat sa formeze
"imparatia sfintilor" in Munster. A organizat comunitati in Olanda si in tarile
vecine (specificul cultural si portul specific este pastrat si astazi), dupa principiul
adunarilor locale, conduse de "presbiteri", fara alte organizarii eclesiastice.
"Menonitii", urmind reformatorii radicali, resping botezul copiilor si prezenta
reala a lui Christos in elementele Cinei Domnului, cer independenta puterii
bisericesti de cea seculara, refuza serviciul militar, juramintul si magistratura,
sustin ca Biserica trebuie sa includa numai crestini angajati in slujba Evangheliei.
Practica botezul la virsta adulta, savirsesc Cina (de trei ori pe an), duc o viata
spirituala profunda, care include citirea Bibliei, rugaciunea in familie si caritatea.
Prima Conferinta mondiala a menonitilor s-a tinut la Basel in anul 1925
(1.250.100 de membri). Multi menoniti au emigrat ën America si s-au stabilit ën
tinuturile lui Penn (Pennsilvania de astazi). Astazi exista menoniti ën mai toate
statele Americii. Ei traiesc ën comunitati strinse si sunt renumiti pentru "operele
de caritate" pe care le fac.
Ce i-a atras pe "reformatorii separatisti" in Rusia?
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
2 of 8 3/13/2011 3:29 AM
Persecutati si uriti de moarte atit pe domeniile catolice, cit si pe cele
"protestante", anabaptistii au primit cu bucurie "Invitatia" tarinei Ecaterina a
II-a, ea insasi descendenta dintr-o vita nobila germana, de a se stabili in stepele
ruse dintre Volga si Marea Neagra. In doar citiva ani, un numar de peste 68.000
de colonisti germani, majoritatea lor "menoniti", s-a indreptata spre sudul Rusiei.
"Invitatia" a foat urmata pe 22 Iulie 1763 de un alt document semnat de tarina
Caterina si care garanta conditii avantajoase pentru "colonisti":
1. O totala libertate religioasa.
2. Nici un fel de taxe sau obligatii financiare fata de guvernul rus; nici un fel de
obligatii ordinare sau extraordinare fata de statul rus.
3. Nici un fel de obligativitate de a servi in armata sau in alte servicii fata de Stat.
4. Dreptul de proprietate asupra teritoriului acordat; cu stipularea ca este vorba
doar de o proprietate colectiva, nu particulara.
5. Pamintul primit in proprietate nu putea fi instrainat fara stirea autoritatilor
ruse.
6. Colonistilor li s-a dat dreptul sa cumpere orice alta proprietate aditionala, ca
cetateni particulari, care era inscrisa in evidente ca proprietate particulara.
Cei mai multi "separatisti" care au dat navala si au raspuns "Invitatiei" tarinei au
fost din landurile germane. Mii si mii de "anabaptisti" au luat drumul Rusiei. Cind
guvernul german a revocat in anul 1789 o scutire de serviciu militar acordata
precedent menonitilor (o ramura a anabaptistilor) alte mii de germani au plecat si
ei in Rusia. Traind in comunitati "inchise", pastrindu-si limba germana si cultura
"de acasa", colonistii au prosperat material si au crescut numeric. Erau fara egal
in cultivarea griului, multi devenind mari fermieri si proprietari de mori pentru
macinarea griului. (Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American
Baptist Conference, pag. 20-22)
Primii colonisti s-au asezat la Nipru, in guvernamintul Ecaterinoslav. In anul
1865 existau deja 213 colonii germane in spatiul larg cuprins intre Basarabia si
Caucaz.
Prosperitatea materiala nu a fost insotita insa si de o prosperitate spirituala. Fara
o asistenta pastorala corespunzatoare, viata bisericeasca a degenerat in
formalism si in repetate fragmentari. si anabaptistii si menonitii isi pierdusera
fervoarea evanghelica. Pe la mijlocul secolului XIX a inceput iarasi printre ei o
miscare de trezire spirituala. Etnicii germani au inceput sa se adune prin case
pentru grupe de studiu biblic si rugaciune ("stunden"). Curind, ei si-au dat seama
ca au nevoie de raspunsuri la multe intrebari si au cautat sa ia legatura cu oameni
cu pregatire teologica. Unul din cei contactati a fost Johan Gerhard Onken
(1800-1884), care fondase in 1834 cea dintii biserica baptista din Germania si era
pasionat de formarea unor noi lucratori cu Evanghelia. (Nascut in Germania la
data de 26 Ianuarie 1800, acest Onken a crescut apoi in Anglia si in Scotia. In
1823 s-a intors in Germania si a fondat Societatea scolii Duminicale in Hamburg.
A devenit baptist in 1834. Cu suport financiar din partea Organizatie Misionare
Baptiste Americane, el a infiintat grupari baptiste in Germania si Danemarca. Tot
prin eforturile si calatoriile lui au fost infiintate biserici baptiste in Austria,
Ungaria, Romania, Bulgaria, Elvetia, Belgia, Olanda, Polonia si Rusia. A murit in
Zurich, Elvetia pe 2 ianuarie 1884)
Pentru ca nu se putea deplasa personal in Rusia, Onken a inceput un dialog cu
germanii din Rusia prin corespondenta. Unii din miscarea "sundista" si-au dat
seama ca, in general, ei sunt de acord cu toate principiile si invataturile lui
Onken, mai ales cu cea privitoare la botezul prin cufundare aplicat doar acelor
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
3 of 8 3/13/2011 3:29 AM
persoane adulte care au ajuns la o convingere personala despre credinta crestina.
Rezultatul a fost ca pe 23 Septembrie 1860 primii candidati din rindul colonistilor
au primit botezul. Invatatura despre botezul adultilor a prins mai cu seama in
comunitatile menonite si a dus la formarea unor grupari noi, numite "bisericile
fratilor menoniti." Bucurosi de rezultatul studiilor trimise prin corespondenta,
baptistii germani l-au trimis sa viziteze Rusia pe unul din pastorii lor: August
Liebig. Primit bine de cei botezati, el a fost insa arestat si aruncat in inchisoare
de restul comunitatii anabaptiste germane. Fara sa tina seama de primejdia
scoasa in evidenta de arestarea lui Liebig, Onken insusi s-a suit in tren si a venit
in Rusia in anul 1869. Entuziasmul generat de vizita sa a produs un foarte mare
numar de botezuri, a dus la instalarea unui misionar, Pritzkau, ca pastor local si la
ordinarea unui numar mare de diaconi. In timpul vizitei sale, Onken l-a ordinat si
pe Abraham Unger ca pastor al Bisericii Fratilor Menoniti din Einlage. Miscarea
baptista a crescut rapid, astfel ca, in ciuda tuturor eforturilor de a o suprima, in
doar saptesprezece ani de la vizita lui Onken, Uniunea Bisericilor Baptiste din
Rusia numara peste 12.000 de membrii.
Cum au ajuns baptistii germani din Rusia in Romania?
Fervoarea evanghelstica a baptistilor din Rusia a dus la represalii. Ele au venit
din doua directii distincte: din partea colonistilor si din partea autoritatilor ruse.
Colonistii n-au privit cu ochi buni marirea numarului acelora care "tulburau"
viata comunitatii, cu pretentiile lor de chemare la "sfintire." Crestinismul
coloniilor devenise mai mult o fateta a patriotismului lor german. Inconjurati
asemenea unei insule de o imensa populatie de slavi ortodocsi, germanii era
multumiti cu forma religioasa, dar deranjati de "excesele" de evlavie ale
baptistilor.
Pe de alta parte, autoritatile ruse au fost puse in fata inevitabilului. Populatia
majoritara resimtea dureros faptul ca "strainii" o duceau mult mai bine din punct
de vedere economic si se bucurau de privilegiile scutirii de obligatii si plati fata
de Stat. Ocazia declansarii conflictului a venit tocmai din partea "baptistilor." In
rivna lor misionara, germanii baptisti au predicat evanghelia si rusilor. Cei
convinsi de Evanghelie au inceput sa ceara sa fie si ei botezati, lucru categoric
interzis de lege si de aranjamentele dintre Guvernul rus si colonistii germani. Cu
toate ca germanii baptisti n-au vrut sa boteze credinciosi rusi, doi dintre ei, Elim
Zseibel si Trifon Chlystun, s-au strecurat in sirul candidatilor germani la botez si
au fost si ei cufundati in apa de pastorul Abraham Unger. Dupa aceea, rusii
botezati au inceput sa raspindeasca Evanghelia si sa boteze alti rusi care treceau
in masa la credinta baptista. Nu este de mirare ca la auzul "noutatilor" Biserica
Ortodoxa Rusa a trecut pe rind intii la mirare, iar apoi la minie. Ca represalii, in
anul 1871 guvernul rus a anulat toate privilegiile garantate prin "Invitatia" si
edictul dat de tarina Caterina a II-a. Dupa o suta de ani de privilegii, germanii se
vedeau astfel siliti sa traiasca sub aceleasi legi si obligatii ca toti ceilalti cetateni
ai Rusiei. De fapt, lipsiti de protectia legilor, germanii au dus-o chiar mai rau
decit rusii, ajungind tinta abuzurilor de tot felul. Li s-a interzis sa mai aiba scoli in
limba germana, iar pe alocuri au fost chiar fortati sa-si ia nume rusesti.
Sub presiunea evenimentelor, multi colonisti germani au intrat in Moldova si in
Romania. Pina si astazi, multe din adunarile baptiste romine isi pot trasa
inceputurile in activitatea baptistilor germani veniti in Romania din Rusia.
Prin anul 1924, dupa ce comunistii rusi interzisesera "orice propaganda straina"
pe teritoriul sovietic, Asociatia Baptistilor Germani din America suporta material
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
4 of 8 3/13/2011 3:29 AM
anual cu suma de 4.116 dolari pe cei 12 misionari germani activi in Romania
(Frank H. Wolke, Heritage and Ministry of the American Baptist Conference,
pag. 309).
Majoritatea germanilor din Rusia au preferat insa sa treaca "discret" prin Europa
si sa plece in America. Persecutati in trecut in Germania si acum in Rusia, ei n-au
avut de ales decit varianta stramutarii in Lumea Noua.
"Invitatia" tarinei a avut totusi, macar in parte, efectul scontat. Urmele
civilizatoare ale "separatistilor" germani mai sunt si astazi vizibile in Crimeia si,
pe alocuri, in teritoriile de la nordul Marii Negre.
Multe din comunitatile colonistilor germani din America isi cauta si astazi
radacinile in teritoriile asezate altadata intre riul Volga si Marea Neagra. Nu
intimplator, o societate menonita misionara din Berlin, Ohio, are o baza de
activitate in Patrauti, judetul Suceava si si-a extins activitatile in teritorii care
sunt astazi incorporate in Moldova de dincolo de Prut si in Ucraina.
†
CITI BAPTISTI SUNT IN ROMANIA?
Inceputurile miscarii baptiste in Romania pot fi trasate incepind cu anul 1856
pentru populatia de etnie germana si cu anul 1875 pentru populatia de etnie
maghiara si romina. In anul 1991, numarul baptistilor din Uniunea Bisericilor
Baptiste din Romania era:
1. Uniunea Bisericilor Baptiste 100.000 1.423 de biserici (infintata 1919)
2. Bisericil Maghiare 9.043 99 de biserici.
Cu "apartinatorii" (copiii) din familiilr lor, totalul baptistilor de se apropie de
200.000.
Totalul neoprotestantilor evanghelici din Rominia incorporeaza inca aproximativ
300.000 de pentecostali (600.000 cu apartinatori) si 60.000 de Crestini dupa
Evanghelie (100.000 cu apartinatori), citeva zeci de mii de Adventisti si unele
fractiuni din cei peste 1.000.000 de membrii ai Oastei Domnului.
Cum au ajuns baptistii in Romania?
Inceputurile si evolutia miscarii crestine baptiste din Romania sunt dificil de
trasat deoarece avem de a face cu evenimente petrecute in trei grupuri etnice:
germani, maghiari si romini. Primele convertiri la credinta baptista s-au petrecut
in regiuni diferite ale tarii, aflate sub diferite jurisdictii politice, unite abia in anul
1919, cind s-a format Romania Mare, prin alipirea Transilvaniei la tara mama.
Cum a inceput lucrarea printre germanii din Bucuresti?
Primul baptist german despre care stim a fost Carl Scharschmidt, un timplar care
s-a stabilit in anul 1856 in Bucuresti. Dupa numai 7 ani, in 1863, August Liebig,
pastor baptist german exilat din nordul Marii Negre, a fondat in in centrul
Bucurestiului prima biserica baptista germana pe strada Popa Rusu nr. 22.
Cladirea acestei Biserici exista si astaxi, in ea adapostindu-se acum o foarte
energica biserica baptista romina.
Alti baptisti germani exilati din Ucraina in 1864 au format in anul 1864 o biserica
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
5 of 8 3/13/2011 3:29 AM
baptista germana la Cataloi, in Dobrogea, care se afla la data aceea sub
jurisdictie turceasca.
Un al treilea centru al baptistilor germani a fost la Tarutino, in Basarabia (astazi
in Ucraina). Aceasta biserica a fost fondata ca misiune in 1875 si si-a capatat
statutul de biserica independenta in anul 1907. Prin activitatea sa, biserica
germana din Tarutino a infiintat si sponsorat multe puncte misionare. In prima
parte a anilor 1930, germanii aveau zece biserici in Basarabia, dar totalul
credinciosilor nu depasea cifra de o mie. Din cauza puternicei emigratii, germanii
din multe parti ale Romaniei si-au parasit locurile si fie ca s-au repatriat in
Germania, fie ca au emigrat in America. Lucrarea baptista printre etnicii germani
este astazi aproape inexistenta.
Cum a inceput lucrarea printre unguri si romani?
O alta patrundere a baptistilor in Romania s-a produs din directia Ungariei inspre
Transilvania si Banat. Un colportor (impartitor de carti si tractate crestine),
Anton Novac, a dat peste un grup de reformati maghiari dornici sa studieze mai
serios Biblia. In anul 1875, Henrich Meyer, un lider baptist din Budapesta, i-a
botezat si a format prima biserica baptista maghiara din Translivania la Salonta
Mare. Printre cei opt care s-au botezat era si Mihai Cornea, care a devenit un
evanghelist dinamic, un om cu darul de a se apropia de oameni. Cornea a
predicat Evanghelia peste tot pe unde a ajuns, si la unguri si la romini.
Transilvania gazduieste astazi (1997) de departe cel mai mare numar de
credinciosi baptisti, majoritatea grupati in teritoriile de la granita vestica a
Rominiei. Biserica baptista maghiara din Oradea are 1.100 de membrii, in timp
ce Biserica Baptista Romina Emanuel din acelasi oras are 3.000 de membrii
(fiind cea mai mare biserica baptista din Europa continentala, cu exceptia
Rusiei). Afiliate Bisericii Emanuel din Oradea sunt astazi Institutul Biblic
Emanuel, un liceu crestin si un orfelinat.
Patrunderea baptistilor in "fostul regat" al Romaniei s-a produs, prin comparatie
cu celelalte doua amintite mai sus, mult mai tirziu. In ciuda opozitiei feroce a
Bisericii Ortodoxe, prima biserica baptista din Muntenia a fost infiintata in anul
1909 la Jegalia. Constantin Adorian (1882-1954), un romin care a facut studii
teologice la Hamburg in Germania, si care s-a alaturat la intoarcerea in tara
Bisericii Germane din strada Popa Rusu, a inceput o lucrare de misiune printre
romini in anul 1912.
Dupa unirea Transilvaniei (1918) cu Rominia, toti baptistii din Romania s-au unit
in 1919, formind "Uniunea Bisericilor Baptiste din Rominia." Fiecare grup etnic
avea insa propriile lui interese, ceea ce facea foarte dificila lucrarea de
colaborare. Germanii aveau propriile lor asociatii, iar in 1929 maghiarii din
Transilvania si rusii/ucrainenii din Basarabia si-au facut si ei propriile lor
asociatii.
Incepind chiar cu anul constituirii in Uniune, 1919, rominii baptisti au inceput sa
editeze o mica revista. In anul 1921 au deschis primul Seminar in Transilvania, la
Buteni. In anul urmator, Seminarul a fost mutat din motive strategice la
Bucuresti.
Ca rezultat al Conferintei de la Londra, Asociatia "Southern Baptist" din
America si-a asumat responsabilitatea de a sustine lucrarea de evanghelizare din
Romania. In anul 1923, organizatia a trimis primul ei misionar in Rominia. Cu un
an inainte, Southern Baptist Asociation cumparase un teren in Bucuresti pentru
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
6 of 8 3/13/2011 3:29 AM
cladirea Seminarului. In anul 1929 pe linga cursurile pentru pastori, Southern
Baptist a deschis si cursurile scolii Misionare pentru femei.
Ajutati de zelul lor evanghelistic, baptistii romini au continuat sa se raspindeasca
foarte repede, ajungind sa numere 45.000 in 1930.
Care au fost caracteristicile baptistilor romini?
Pe linga aprinsul lor zel misionar, baptistii romini au urmat codul "puritan" de
vietuire, evitind cu desavirsire tutunul si alcoolul, interzicind purtarea de
podoabe si respectind cu strictete Duminica drept zi "a Domnului."
Relatiile cu Statul Romin au fost in rastimpuri foarte dificile, mai ales in anul
1928, iar apoi intre anii 1937 si 1944. Sub presiunea Bisericii Ortodoxe, intre
Decembrie 1938 si Aprilie 1939 toate bisericile baptiste din Rominia au fost
oficial inchise.
Dupa caderea regimului fascist in anul 1944, baptistii au primit recunoasterea
legala si au folosit la maxim libertatea nou dobindita. Clasele Seminarului au fost
intesate cu o noua generatie de lucratori, iar Uniunea a scos revista ei lunara:
"Indrumatorul Crestin Baptist."
Incepind cu anul 1955 insa, regimul comunist ateu a declansat o campanie de
restringere a drepturilor religioase. Baptistii, alaturi de majoritatea celorlalte
miscari evanghelice din Romania au fost supusi unui climat dur de persecutie:
credinciosii au fost retrogradati si dati afara din servicii, li s-au inchis o serie de
biserici, pastorii au fost amenintati, arestati si haituiti, unora li s-a ridicat
"carnetul" necesar pentru recunoasterea ca lucrator crestin legal, au fost
desfintate sau mult limitate scolile duminicale pentru copii si tineret, listele
candidatilor la botez au trebuit sa fie aprobate in prealabil de reprezentantii
Statului, conducatorii Cultului au fost transformati in "marionete" pentru
parafarea constringerilor dictate de mult temutul Departament al Cultelor. Sub
toate aceste privatiuni si persecutii, activitatea credinciosilor baptisti a continuat.
Lucrarea din interiorul tarii a fost sustinuta material cu carti tiparite in Occident
si cu emisiuni de Radio produse de unii din liderii baptisti romini exilati peste
hotarele tarii.
Dupa rasturnarea regimului comunist in 1989, baptistii romini si-au recistigat
libertatea de actiune. In ciuda conditiilor economice foarte grele, baptistii romini
sunt angajati in lucrari cu un caracter misionar foarte pronuntat. Desi Biserica
Ortodoxa a incercat sa-si impuna iarasi statutul de Biserica nationala si sa-i
priveze de drepturi pe reprezentantii celorlalte biserici crestine din Rominia, in
cei opt ani scursi de la Revolutia din 1989, baptistii romini au patruns cu curaj in
invatamintul scolar si in programele de radio si televiziune. Pentru a se apara
impotriva abuzurilor Bisericii majoritare Ortodoxe, baptistii i-au chemat pe
reprezentantii celorlalalte culte evanghelice sa formeze un front comun
constituind "Alianta Evanghelica Romina." Primul ei presedinte a fost Paul
Negrut, predicator baptist la Biserica Emanuel din Oradea.
Ce doresc baptistii din Rominia?
A vorbi despre drepturile baptistilor intr-o tara predominant ortodoxa suna
pentru unii la fel de paradoxal ca a vorbi despre drepturile luteranilor reformati
in Italia catolica. Realitatea nu trebuie insa privita sub acest unghi de vedere.
Rominia nu mai trebuie sa fie o tara in care o anumita "religie" sa fie declarata
"nationala." Democratia contemporana nu permite "monopolul" nimanui asupra
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
7 of 8 3/13/2011 3:29 AM
"sufletelor" oamenilor. Epoca totalitarismului, de orice soi ar fi el, trebuie sa
dispara. Oriunde au ajuns, batistii au incurajat instalarea unui climat democratic
si tolerant care sa respecte libertatea de constiinta. Multe din personalitatile
politice baptiste au contribuit masiv la formarea si intretinerea climatului de
libertate specific Americii. Citiva presedinti ai Americii au fost membrii ai
Bisericilor baptiste. Este edificator sa aratam ca, in lume, nu exista tari baptiste
(asa cum exista de exemplu tari catolice, tari ortodoxe, tari luterane, tari
anglicane, etc.) Acolo unde au trait, baptistii au creiat o atmosfera propice
exprimarii specificului individual.
Incadrati cu totul in suvoiul crestinismului istoric, cu o viata spirituala ale carei
articole de credinta sunt ancorate in substanta tuturor crezurilor crestine stabilite
in Consiliile tinute de-alungul istoriei, baptistii isi aduc si ei aportul la mintuirea
copiilor lui Dumnezeu din Rominia. Prezenta lor, departe de a fi dusmanoasa sau
amenintatoare, trebuie privita ca o contributie sincera si frateasca la mintuirea
multor romini, ca un indemn si o incurajare spre o conformare mai fidela la
standardul si spiritul Noului Testament.
(Bibliografie: Pentru cei ce vor sa afle mai multe amanunte, recomandam spre
lectura: "Istoria baptistilor din Romania", de Alexa Popovici, 2 vol, si "A short
History of Romanian Baptists", Cronicle, 5 (1942): 9-21. Deasemenea, "A
hundred Years of Baptist Life in Romania", Baptist Quarterly 33 (April 1990):
pag. 265-274)
Bapt_Rom http://www.roboam.com/identitate/scurtistoricbaptistromani.htm
8 of 8 3/13/2011 3:29 AM
MESAJUL SI CREDINTA BAPTISTA
Inapoi la Cuprins
Aprobata de Conventia Baptista de Sud (SUA) in 9 Mai 1963 si revizuita in 9 Iunie 1998.
I. Scriptura
Sfinta Scriptura a fost scrisa de oameni sub inspiratie divina si este
inregistrarea revelatiei de Sine a lui Dumnezeu catre om. Este o visterie
desavirsita de invatatura divina. Autorul ei este Dumnezeu, scopul scrierii ei este
salvarea oamenilor, iar continutul ei este adevarul absolut, neatins de nici un fel
de eroare. Ea ne descopere principiile dupa care ne judeca Dumnezeu; si ca atare
este si va ramine pina la sfirsitul lumii, adevaratul centru de unitate a Crestinilor,
si un standard suprem de verificare al intregului comportament uman, al tuturor
crezurilor si opiniilor religioase. Modelul de interpretare a Bibliei este Isus
Christos.
Ex. 24:4; Deut. 4:1-2; 17:19; Ios. 8:34; Ps. 19:7-10; 119:11, 89, 105, 140; Isa.
34:16; 40:8; Ier. 15:16; 36; Mat. 5:17-18; 22:29; Luca 21:33; 24:44-46; Ioan
5:39; 16:13-15; 17:17; Fapte 2:16 ff.; 17:11; Rom. 15:4; 16:25-26; 2 Tim.
3:15-17; Evr. 1:1-2; 4:12; 1 Petru 1:25; 2 Petru 1:19-21
II. Dumnezeu
Exista un singur si numai un singur Dumnezeu viu si adevarat. El este o
fiinta personala, inteligenta de natura spirituala, Creatorul, Rascuparatorul,
Sustinatorul si Conducatorul Universului. Dumnezeu este infinit in sfintenie si
desavirsit in toate celelalte atribute ale Sale. Lui ii datoram cea mai mare
dragoste, adorare si supunere. Dumnezeul etern ni se reveleaza ca Tatal, Fiul si
Duhul Sfint, cu atribute personale distincte dar fara deosebire in natura, esenta
sau fiinta.
A. Dumnezeu Tatal.
Dumnezeu Tatal domneste cu cu providenta Sa protectoare peste tot
universul, peste toate creaturile Sale, si peste suvoiul curgerii istoriei umane,
facind-o sa implineasca scopurile harului Sau. El este atotputernic, atotiubitor si
atotintelept. Dumnezeu este un Tata adevarat pentru aceia care au devenit copii
ai lui Dumnezeu prin credinta in Isus Christos. Atitudinea Lui parinteasca este
indreptata spre toti oamenii.
Gen. 1:1; 2:7; Ex. 3:14; 6:2-3; 15:11 ff.; 20:1 ff.; Lev. 22:2; Deut. 6:4; 32:6; 1
Cron. 29:10; Ps. 19:1-3; Isa. 43:3, 15; 64:8; Ier. 10:10; 17:13; Mat. 6:9 ff.; 7:11;
23:9; 28:19; Marcu 1:9-11; Ioan 4:24; 5:26; 14:6-13; 17:1-8; Fapte 1:7; Rom.
8:14-15; 1 Cor 8:6; Gal. 4:6; Efes. 4:6; Col. 1:15; 1 Tim. 1:17; Evr. 11:6; 12:9; 1
Petru 1:17; 1 Ioan 5:7
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
1 of 9 3/13/2011 3:29 AM
B. Dumnezeu Fiul
Christos este eternul Fiu al lui Dumnezeu. Isus Christos s-a intrupat prin
Duhul Sfint si prin nasterea din fecioara Maria. Isus a revelat si a implinit in mod
desavirsit voia lui Dumnezeu, luind asupra Lui insusi limitarile si prerogativele
naturii umane, identificindu-se complect cu omenirea, dar raminind El insusi fara
pacat. El S-a supus legii divine si a cinstit-o, iar prin moartea Sa pe cruce a facut
posibila rascumpararea omului din pacat. A inviat din morti in trup glorificat si
s-a aratat ucenicilor drept acelasi care a fost cu ei si innainte de rastignirea Sa.
S-a inaltat la cer si este acum inaltat la dreapta lui Dumnezeu, unde sta ca
Mijlocitor, partas al naturii dumnezeiesti si al naturii umane, si ca Acela in
persoana caruia se realizeaza impacarea dintre Dumnezeu si om. Se va intoarce
in putere si glorie sa judece lumea si sa duca la indeplinire misiunea Sa
rascumparatoare. Locuieste acum in toti credinciosii ca Domnul lor cel viu si
intotdeauna prezent.
Gen. 18:1 ff.; Ps. 2:7 ff.; 110:1 ff.; Isa. 7:14; 53; Mat. 1:18-23; 3:17; 8:29; 11:27;
14:33; 16:16, 27; 17:5; 27; 28:1-6, 19; Marcu 1:1; 3:11; Luca 1:35; 4:41; 22:70;
24:46; Ioan 1:1-18, 29; 10:30,38; 11:25-27; 12:44-50; 14:7-11; 16:15-16, 28;
17:1-5, 21-22; 20:1-20, 28; Fapte 1:9; 2:22- 24; 7:55-56; 9:4-5, 20; Rom. 1:3-4;
3:23-26; 5:6-21; 8:1-3, 34; 10:4; 1 Cor 1:30; 2:2; 8:6; 15:1-8, 24-28; 2 Cor 5:19-
21; Gal. 4:4-5; Efes. 1:20; 3:11; 4:7-10; Filip. 2:5-11; Col. 1:13-22; 2:9; 1 Tes.
4:14-18; 1 Tim. 2:5-6; 3:16; Tit 2:13-14; Evr. 1:1-3; 4:14-15; 7:14-28; 9:12-15,
24-28; 12:2; l3:8; 1 Petru 2:21-25; 3:22; 1 Ioan 1:7-9; 3:2; 4:14-15; 5:9; 2 Ioan
7-9; Apoc. 1:13-16; 5:9-14; 12:10-11; 13:8; 19:16
C. Dumnezeu Duhul Sfint
Duhul Sfint este Duhul lui Dumnezeu. El a inspirat sfintii din vechime sa
scrie Scipturile. Prin iluminare, El ii ajuta pe oameni sa priceapa adevarul. El |l
proslaveste pe Christos. El dovedeste lumea vinovata in ce priveste pacatul,
neprihanirea si judecata. El ii cheama pe oameni la Salvatorul lor, si realizeaza
innoirea lor prin nasterea din nou. El cultiva caracterul Crestinului, ii mingiie pe
cei credinciosi si le da daruri spirituale pentru slujirea lui Dumnezeu prin Biserica
Lui. El il pecetluieste pe cel credincios pentru ziua rascumpararii finale. Prezenta
lui in viata crestinului ne da certitudinea ca Dumnezeu il va duce pe cel
credincios la statura plinatatii lui Christos. El invata si imputerniceste
credinciosul si biserica in lucrarea de inchinare, evanghelizare si slujire.
Gen. 1:2; Jud. 14:6; Iov 26:13; Ps. 51:11; 139:7 ff.; Isa. 61:1-3; Joel 2:28-32;
Mat. 1:18; 3:16; 4:1; 12:28-32; 28:19; Marcu 1:10, 12; Luca 1:35; 4:1, 18-19;
11:13; 12:12; 24:49; Ioan 4:24; 14:16-17, 26; 15:26; 16:7-14; Fapte 1:8; 2:1-4,
38; 4:3l; 5:3; 6:3; 7:55; 8:17, 39; 10:44; 13:2; 15:28; 16:6; 19:1-6; Rom. 8:9-11,
14-16, 26-27; 1 Cor 2:10- 14; 3:16; 12:3-11; Gal. 4:6; Efes. 1:13-14; 4:30; 5:18;
1 Tes. 5:19; 1 Tim. 3:16; 4:1; 2 Tim. 1:14; 3:16; Evr. 9:8, 14; 2 Petru 1:21; 1
Ioan 4:13; 5:6-7; Apoc. 1:10; 22:17
III. Omul
Omul a fost creat printr-un act special de Dumnezeu, dupa chipul si
asemanarea Sa si este coroana creatiunii Lui. La inceput omul a fost facut si
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
2 of 9 3/13/2011 3:29 AM
inzestrat de Creatorul Sau cu libertatea de a alege. Prin alegerea lui libera omul a
pacatuit impotriva lui Dumnezeu si a adus pacatul in rasa umana. Fiind ispitit de
Satana omul a calcat porunca lui Dumnezeu si a cazut din starea lui de inocenta
initiala, ceea ce a face ca urmasii lui sa mosteneasca o natura si a un mediu
inconjurator inclinate spre pacat si din momentul cind sunt capabili de actiuni
morale devin calcatori ai poruncilor divine si sunt sub osinda. Numai harul lui
Dumenzeu il poate readuce pe om in sfinta partasie cu El si-l poate ajuta sa-si
indeplineasca scopul pentru care l-a creat Dumnezeu. Sanctitatea personalitatii
umane este evidenta din faptul ca Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul si
asemanarea Sa, si din faptul ca Christos a murit pentru om; ca atare fiecare om
are in sine demnitate si merita respect si dragoste crestina.
Gen. 1:26-30; 2:5, 7, 18-22; 3; 9:6; Ps. 1; 8:3-6; 32:1-5; 51:5; Isa. 6:5; Ier. 17:5;
Mat. 16:26; Fapte 17:26- 31; Rom. 1:19-32; 3:10-18, 23; 5:6, 12, 19; 6:6;
7:14-25; 8:14-18, 29; 1 Cor 1:21-31; 15:19, 21-22; Efes. 2:1-22; Col. 1:21-22;
3:9-11
IV. Mintuirea
Mintuirea implica rascumpararea deplina a omului si este oferita fara
plata tuturor acelora care-L accepta pe Isus Christos ca Domn si Mintuitor, pe
Cel care a obtinut prin singele Lui rascupararea celui credincios. |n sensul ei
deplin mintuirea include nasterea din nou, sfintirea si glorificarea.
A. Regenerarea, sau nasterea din nou, este o lucrare a harului lui Dumnezeu
prin care credinciosii devin creaturi noi in Isus Christos. Ea este o schimbare
a inimii produsa de Duhul Sfint prin convingerea de pacat, la care cel
credincios raspunde prin pocainta fata de Dumnezeu si prin credinta in
Domnul Isus Christos. Pocainta si credinta sunt nedespartite ca experiente
ale harului. Pocainta este intoarcerea sincera de la pacat spre Dumnezeu.
Credinta este primirea lui Isus Christos ca Domn si Mintuitor si predarea
intregii personalitati inaintea Lui. Justificarea este harul achitarii depline a
credinciosului, bazata pe imputarea neprihanirii lui Christos asupra tuturor
pacatosilor care se pocaiesc si cred in Christos. Justificarea il plaseaza pe cel
credincios intr-o relatie de pace si de bunvointa din partea lui Dumnezeu.
B. Sfintenia este experienta prin care, incepind cu momentul nasterii din nou,
credinciosul este pus de-oparte pentru scopurile lui Dumnezeu si creste spre
perfectiune morala si spirituala prin prezenta si puterea Duhului Sfint care
locuieste in el. Cresterea in har trebuie sa continue pe toata durata vietii celui
nascut din nou.
C. Glorifcarea este punctul culminant al mintuirii, starea finala binecuvintata si
permanenta a celui rascumparat.
Gen. 3:15; Ex. 3:14-17; 6:2-8; Mat. 1:21; 4:17; 16:21-26; 27:22 to 28:6; Luca
1:68-69; 2:28-32; Ioan 1:11-14, 29; 3:3-21, 36; 5:24; 10:9, 28-29; 15:1-16;
17:17; Fapte 2:21; 4:12; 15:11; 16:30-31; 17:30-31; 20:32; Rom. 1:16-18; 2:4;
3:23-25; 4:3 ff.; 5:8-10; 6:1-23; 8:1-18, 29-39; 10:9-10, 13; 13:11-14; 1 Cor
1:18, 30; 6:19-20; 15:10; 2 Cor 5:17- 20; Gal. 2:20; 3:13; 5:22-25; 6:15; Efes.
1:7; 2:8-22; 4:11-16; Filip. 2:12-13; Col. 1:9-22; 3:1 ff.; 1 Tes. 5:23-24; 2 Tim.
1:12; Tit 2:11-14; Evr. 2:1-3; 5:8-9; 9:24-28; 11:1 - 12:8, 14; Iacov 2:14-26; 1
Petru 1:2-23; 1 Ioan 1:6 to 2:11; Apoc. 3:20; 21:1 to 22:5.
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
3 of 9 3/13/2011 3:29 AM
V. Pastrarea sfintilor in har
Alegerea este scopul maret al lui Dumnezeu, in conformitate cu care El
innoieste, sfinteste si duce pacatosii in glorie. Este in plina concordanta cu vointa
libera a omului si cuprinde tot ceea ce este necesar pentru viata. Este prezentarea
glorioasa a bunatatii suverane a lui Dumenzeu si este intelepciune infinita, sfinta
si neschimbata. Exclude mindria si promoveaza smerenia.
Toti adevaratii credinciosi rabda pina la sfirsit. Cei pe care Dumnezeu i-a primit
in Christos, si care au fost sfintiti prin Duhul Sfint nu vor cadea niciodata din
starea de har, ci vor starui pina la capat. E posibil ca si credinciosii sa cada in
pacat datorita neglijentei si ispitelor, intristind Duhul Sfant, subrezind harul si
mingiierea lor, aducind rusine cauzei lui Christos, si disciplina asupra lor insasi,
dar ei pot fi ridicati de puterea lui Dumnezeu prin credinta spre mintuire.
Gen. 12:1-3; Ex. 19:5-8; 1 Sam. 8:4-7, 19-22; Isa. 5:1-7; Ier. 31:31 ff.; Mat.
16:18-19; 21:28-45; 24:22, 31; 25:34; Luca 1:68-79; 2:29-32; 19:41-44;
24:44-48; Ioan 1:12-14; 3:16; 5:24; 6:44-45, 65; 10:27-29; 15:16; 17:6, 12,
17-18; Fapte 20:32; Rom. 5:9-10; 8:28-39; 10:12-15; 11:5-7. 26-36; 1 Cor 1:1-2;
15:24-28; Efes. 1:4-23; 2:1-10; 3:1-11; Col. 1:12-14; 2 Tes. 2:13-14; 2 Tim. 1:12;
2:10, 19; Evr. 11:39 - 12:2; 1 Petru 1:2-5, 13; 2:4-10; 1 Ioan 1:7-9; 2:19; 3:2
VI. Biserica
O biserica nou-testamentala a Domnului Isus Christos este un grup local
de credinciosi botezati care sunt asociati prin legamint in credinta si partasia
evangheliei, care practica cele doua simboluri ale lui Christos (cina si botezul),
care sunt dedicati invataturii Sale, care folosesc darurile, drepturile si privilegiile
investite in ei de Cuvintul Sau si care cauta sa raspindeasca evanghelia pina la
marginile pamintului. Aceasta biserica locala este o grupare autonoma, care
actioneaza in proces democratic sub Conducerea lui Isus Christos. Intr-o astfel
de adunare membrii sunt egali in drepturi si in responsabilitati. Singurele pozitii
distincte recomandate de Scriptura sunt pastorii si diaconii.
Noul Testament vorbeste deasemenea despre Biserica ca si trup al lui Christos
care-i include pe toti rascumparatii din toate timpurile.
Mat. 16:15-19; 18:15-20; Fapte 2:41-42, 47; 5:11-14; 6:3-6; 13:1-3; 14:23, 27;
15:1-30; 16:5; 20:28; Rom. 1:7; 1 Cor 1:2; 3:16; 5:4-5; 7:17; 9:13-14; 12; Efes.
1:22-23; 2:19-22; 3:8-11, 21; 5:22-32; Filip. 1:1; Col. 1:18; 1 Tim. 3:1-15; 4:14;
1 Petru 5:1-4; Apoc. 2-3; 21:2-3
VII. Botezul si Cina Domnului
Botezul crestin este cufundarea celui credincios in apa in Numele
Tatalui, al Fiului si al Duhului Sfint. El este un act al ascultarii, simbolizind
credinta intr-un Mintuitor crucificat, ingropat si inviat, moartea credinciosului
fata de pacat, ingroparea firii vechi si invierea la o viata noua in Isus Christos.
Botezul este o marturie despre credinta in invierea finala a celor morti. Fiind o
practica bisericeasca, botezul este o conditie obligatorie pentru a intra in dreptul
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
4 of 9 3/13/2011 3:29 AM
de membru al bisericii si pentru participarea la Cina Domnului.
Cina Domnului este un act simbolic de ascultare prin care membrii bisericii, prin
impartasirea cu piinea si rodul vitei, comemoreaza moartea Rascumparatorului
lor si aniticipeaza cea de a doua Lui venire.
Mat. 3:13-17; 26:26-30; 28:19-20; Marcu 1:9-11; 14:22-26; Luca 3:21-22;
22:19-20; Ioan 3:23; Fapte 2:41-42; 8:35-39; 16:30-33; Fapte 20:7; Rom. 6:3-5;
1 Cor 10:16, 21; 11:23-29; Col. 2:12
VIII. Ziua Domnului
Prima zi din saptamina este Ziua Domnului. Ea este o instituire crestina
care trebuie respectata in mod regulat. Ea comemoreaza invierea lui Christos
dintre cei morti si trebuie pusa deoparte pentru devotiune spirituala si inchinare,
atit in public, cit si in particular, prin abtinerea de la distractiile lumesti, prin
odihna de la activitatile muncii cotidiene, singura exceptie fiind munca strict
necesara si faptele milei.
Ex. 20:8-11; Mat. 12:1-12; 28:1 ff.; Marcu 2:27-28; 16:1-7; Luca 24:1-3, 33-36;
Ioan 4:21-24; 20:1, 19-28; Fapte 20:7; 1 Cor 16:1-2; Col. 2:16; 3:16; Apoc. 1:10
IX. Imparatia lui Dumnezeu
Imparatia lui Dumnezeu include doua aspecte: in general, suveranitatea
Lui peste tot universul, si, in particular, suveranitatea Lui peste toti cei care, de
buna voie, il recunosc pe El ca si Imparat al lor. In sens restrins, |mparatia este
teritoriul spiritual al mintuirii, in care oamenii intra prin incredere si devotament
copilaresc fata de Isus Christos. Crestinii trebuie sa se roage si sa lucreze pentru
ca sa vina Imparatia si sa se faca voia lui Dumnezeu pe tot pamintul. |n forma ei
plenara, Imparatia va fi instaurata la sfirsitul veacului, la revenirea lui Isus
Christos.
Gen. 1:1; Isa. 9:6-7; Ier. 23:5-6; Mat. 3:2; 4:8-10, 23; 12:25-28; 13:1-52;
25:31-46; 26:29; Marcu 1:14-15; 9:1; Luca 4:43; 8:1; 9:2; 12:31-32; 17:20-21;
23:42; Ioan 3:3; 18:36; Fapte 1:6-7; 17:22-31; Rom. 5:17; 8:19; 1 Cor 15:24-28;
Col. 1:13; Evr. 11:10, 16; 12:28; 1 Petru 2:4-10; 4:13; Apoc. 1:6, 9; 5:10; 11:15;
21-22
X. Vremurile din urma
Dumnezeu la timpul hotarit de El, si pe caile hotarite de El, va aduce in
curind sfirsitul lumii. Conform promisiunilor Lui, Isus Christos va reveni
personal, vizibil si in glorie, pe pamint; mortii vor invia; si Christos va judeca toti
oamenii dupa dreptate. Cei pacatosi vor fi aruncati in Iad, locul de pedeapsa
vesnica. Neprihanitii inviati in trupuri de slava vor fi rasplatiti si vor locui pe
vecie in Cer cu Domnul.
Isa. 2:4; 11:9; Mat. 16:27; 18:8-9; 19:28; 24:27, 30, 36, 44; 25:31-46; 26:64;
Marcu 8:38; 9:43-48; Luca 12:40, 48; 16:19-26; 17:22-37; 21:27-28; Ioan
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
5 of 9 3/13/2011 3:29 AM
14:1-3; Fapte 1:11; 17:31; Rom. 14:10; 1 Cor 4:5; 15:24-28, 35-58; 2 Cor 5:10;
Filip. 3:20-21; Col. 1:5; 3:4; 1 Tes. 4:14-18; 5:1 ff.; 2 Tes. 1:7 ff.; 2; 1 Tim. 6:14;
2 Tim. 4:1, 8; Tit 2:13; Evr. 9:27-28; Iacov 5:8; 2 Petru 3:7 ff.; 1 Ioan 2:28; 3:2;
Iuda 14; Apoc. 1:18; 3:11; 20:1 to 22:13
XI. Evanghelism si Misiune
Este datoria si privilegiul fiecarui urmas al lui Christos si a fiecarei
biserici a lui Isus Christos de a merge sa faca ucenici din toate neamurile.
Renasterea spirituala prin Duhul Sfint inseamna si dobindirea dragostei pentru
altii. Efortul misioanr colectiv este deci rezultatul manifestarii nasterii din nou si
este poruncit in repetate rinduri in inavataturile lui Christos. Este de datoria
fiecarui copil al lui Dumenzeu sa staruiasca continuu in cistigarea celor pierduti
pentru Christos, atit prin efort personal, cit si prin orice alte metode in armonie
cu Evanghelia lui Christos.
Gen. 12:1-3; Ex. 19:5-6; Isa. 6:1-8; Mat. 9:37-38; 10:5-15; 13:18-30, 37-43;
16:19; 22:9-10; 24:14; 28:18-20; Luca 10:1-18; 24:46-53; Ioan 14:11-12; 15:7-8,
16; 17:15; 20:21; Fapte 1:8; 2; 8:26-40; 10:42-48; 13:2-3; Rom. 10:13-15; Efes.
3:1-11; 1 Tes. 1:8; 2 Tim. 4:5; Evr. 2:1-3; 11:39 to 12:2; 1 Petru 2:4-10; Apoc.
22:17
XII. Scolarizarea
Scopul scolarizarii in Imparatia lui Christos este asociat cu activitatile
misionare si de caritate si este finantat prin suportul liber consimtit al bisericilor.
Un sistem scolar crestin adecvat este necesar in implinirea programului de
maturizare spirituala pentru poporul lui Christos.
In educatia crestina ar trebui sa existe un echilibru sanatos intre libertatea
academica si responsabilitatea academica. In orice relatie ordonata a vietii
umane libertatea este totdeauna limitata, niciodata absoluta. Libertatea unui
profesor care activeaza in scolile, colegiile si seminariile crestine este limitata de
supunerea fata de suveranitatea lui Isus Christos, de caracterul autoritar al
Scripturii si de scopul distinct pentru care exista scolile crestine.
Deut. 4:1, 5, 9, 14; 6:1-10; 31:12-13; Neem. 8:1-8; Iov 28:28; Ps. 19:7 ff.;
119:11; Prov. 3:13 ff.; 4:1-10; 8:1-7, 11; 15:14; Ecl. 7:19; Mat. 5:2; 7:24 ff.;
28:19-20; Luca 2:40; 1 Cor 1:18-31; Efes. 4:11-16; Filip. 4:8; Col. 2:3, 8-9; 1
Tim. 1:3-7; 2 Tim. 2:15; 3:14-17; Evr. 5:12 to 6:3; Iacov 1:5; 3:17
XIII. Darnicia
Dumnezeu este sursa tuturor binecuvintarilor temporare si spirituale; tot
ce avem si tot ce suntem ii datoram Lui. In administrarea posesiunilor lor,
crestinii au o indatorire de ordin spiritual, o chemare sfinta prevazuta in
Evanghelie si o preocupare dictata de natura slujirii lor in lume. Ei sunt deci sub
obligatia de a-L servi pe Dumnezeu cu timpul lor, cu talentele lor si cu tot ce au
din punct de vedere material. Crestinii trebuie sa recunoasca faptul ca toate
acestea le sunt incredintate pentru a fi folosite spre gloria lui Dumnezeu si spre
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
6 of 9 3/13/2011 3:29 AM
ajutorarea altora. In conformitate cu Scripturile, crestinii trebuie sa daruiasca din
ceea ce au cu bucurie, in mod regulat, sistematic, proportional cu venitul lor si de
buna voie pentru innaintarea cauzei Rascuparatorului pe pamint.
Gen. 14:20; Lev. 27:30-32; Deut. 8:18; Mal. 3:8-12; Mat. 6:1-4, 19-21; 19:21;
23:23; 25:14-29; Luca 12:16-21,42; 16:1- 13; Fapte 2:44-47; 5:1-11; 17:24-25;
20:35; Rom. 6:6-22; 12:1-2; 1 Cor 4:1-2; 6:19-20; 12; 16:1-4; 2 Cor 8-9; 12:15;
Filip. 4:10-19; 1 Petru 1:18-19
XIV. Cooperarea
In masura in care realitatea o cere, poporul lui Christos trebuie sa se
organizeze in asociatii si conventii pentru cooperare la cel mai inalt nivel in
atingerea scopului maret al Imparatiei lui Dumnezeu. Astfel de organizatii nu au
insa nici o autoritate unele asupra altora sau asupra bisericilor locale. Ele au un
caracter voluntar si cu scop consultativ si sunt destinate sa stimuleze, sa
combine si sa directioneze in cel mai efectiv mod energiile poporului crestin.
Membrii bisericilor Nou Testamentale trebuie sa coopereze unii cu altii pentru
innaintarea lucrarilor misionare, de educatie si de binefacere care duc la
extinderea Imparatiei lui Christos. In sens Nou Testamental, unitatea crestina
este definita drept o armonizare spirituala si o cooperare voluntara a diferitelor
grupe din poporul crestin care urmaresc implinirea unor scopuri comune.
Cooperarea este de dorit si justificata chiar si intre diferite denominatii crestine,
atunci cind scopul urmarit este el insusi justificat si cind aceasta cooperare nu
implica o incalcare a constiintei sau un compromis al loialitatii fata de Christos si
fata de Cuvintul Sau asa cum este el revelat in Noul Testament.
Ex. 17:12; 18:17 ff.; Jud. 7:21; Ezra 1:3-4; 2:68-69; 5:14-15; Neem. 4; 8:1-5;
Mat. 10:5-15; 20:1-16; 22:1-10; 28:19-20; Marcu 2:3; Luca 10:1 ff. Fapte
1:13-14; 2:1 ff.; 4:31-37; 13:2-3; 15:1-35; 1 Cor 1:10-17; 3:5-15; 12; 2 Cor 8-9;
Gal. 1:6-10; Efes. 4:1-16; Filip. 1:15-18
XV. Crestinul si Ordinea Sociala
Fiecare crestin este obligat sa caute sa instaureze autoritatea suprema a
voiei lui Christos atit in viata personala, cit si in viata sociala. Mijloacele si
metodele folosite pentru imbunatatirea societatii si pentru instaurarea bunelor
moravuri intre oameni pot fi de un ajutor real si permanent numai cind sunt
inradacinate in renasterea individului prin harul acordat de Dumnezeu in Isus
Christos. Crestinul trebuie sa confrunte, in Duhul lui Christos, orice forma de
lacomie, egoism sau viciu. El trebuie sa lucreze ca sa aiba ce sa dea orfanilor,
nevoiasilor, batrinilor, saracilor si celor bolnavi. Fiecare crestin trebuie sa caute
sa aduca economia, guvernul si societatea ca un tot unitar sub balanta
principiilor dreptatii, adevarului si dragostei fratesti. Pentru promovarea acestor
scopuri, crestinii trebuie sa fie gata sa colaboreze cu toti oamenii de bine,
suportind orice cauza buna, fiind intotdeauna gata sa actioneze in spiritul
dragostei, dar fara a compromite loialitatea pentru Christos si pentru adevarul
Sau.
Ex. 20:3-17; Lev. 6:2-5; Deut. 10:12; 27:17; Ps. 101:5; Mic. 6:8; Zah. 8:16;
Mat. 5:13-16, 43-48; 22:36-40; 25:35; Marcu 1:29-34; 2:3 ff.; 10:21; Luca
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
7 of 9 3/13/2011 3:29 AM
4:18-21; 10:27-37; 20:25; Ioan 15:12; 17:15; Rom. 12-14; 1 Cor 5:9-10; 6:1-7;
7:20- 24; 10:23 to 11:1; Gal. 3:26-28; Efes. 6:5-9; Col. 3:12-17; 1 Tes. 3:12;
Filimon; Iacov 1:27; 2:8
XVI. Pacea si Razboiul
Este de datoria crestinilor sa caute pacea cu toti oamenii pe principiile
dreptatii. |n conformitate cu spiritul si invatatura lui Christos, ei trebuie sa faca
tot ce atirna de ei ca sa sa puna capat razboiului.
Adevaratul remediu pentru duhul razboinic este Evanghelia Domnului nostru.
Cea mai imperioasa nevoie a lumii este aceea de a accepta invatatura Lui in
toate problemele dintre oameni si natiuni, si aceea de a aplica practic Legea Lui
bazata pe iubire.
Isa. 2:4; Mat. 5:9, 38-48; 6:33; 26:52; Luca 22:36, 38; Rom. 12:18-19; 13:1-7;
14:19; Evr. 12:14; Iacov 4:1-2
XVII. Libertatea religioasa
Dumnezeu singur este Stapinul constiintei, iar El o vrea eliberata de
robia oricaror invataturi si porunci omenesti care sunt impotriva Cuvintului Sau
si nu-L reprezinta. Biserica si Statul trebuie sa fie separate. Statul datoreaza
fiecarei biserici protectie si garantarea deplinei libertati de a persevera in
implinirea scopurilor ei spirituale. |n garantarea libertatii religioase, Statul nu
trebuie sa favorizeze diferentiat nici un fel de grup eclesiastic sau
denominational. Pentru ca stapinirile civile sunt rinduite de Dumnezeu, este de
datoria crestinilor sa le fie supuse in toate lucrurile care nu sunt contrare cu
vointa Lui revelata. Biserica n-are voie sa recurga la ajutor din partea Statului
pentru implinirea lucrarii ei. Evanghelia lui Christos prevede ca implinirea
scopurilor ei sa fie facuta exclusiv prin resurse aflate in perimetrul strict al
Bisericii. Statul nu are dreptul sa penalizeze pe cineva pentru opiniile sale
religioase, orice forma ar lua acestea. Statul nu are dreptul sa impuna taxe
pentru suportul oricarei forme de religie. Idealul crestin este “O biserica libera
intr-un stat liber”, iar aceasta implica dreptul tuturor oamenilor de a avea acces
liber si nestinjenit la Dumnezeu, precum si dreptul de a formula si de a propaga
opinii in sfera religioasa fara nici un amestec din partea puterii civile.
Gen. 1:27; 2:7; Mat. 6:6-7, 24; 16:26; 22:21; Ioan 8:36; Fapte 4:19-20; Rom.
6:1-2; 13:1-7; Gal. 5:1, 13; Filip. 3:20; 1 Tim. 2:1-2; Iacov 4:12; 1 Petru
2:12-17; 3:11-17; 4:12-19
XVIII. Familia
Dumnezeu a orinduit familia ca si institutia de temelie a societatii. Ea
este compusa din persoane inrudite unele cu altele prin casatorie, singe sau
adoptiune. Casatoria este legamintul stabilit intre un barbat si o femeie care se
leaga sa ramina impreuna pe toata durata vietii. Casatoria este un dar unic prin
care Dumenzeu realizeaza citeva scopuri: ilustreaza unirea dintre Christos si
Biserica Sa, pune la dispozitia barbatului casatorit si a femeii casatorite un cadru
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
8 of 9 3/13/2011 3:29 AM
pentru relatiile de intimitate in care acestia isi implinesc trairile sexuale in
conformitate cu standardele biblice si perpetueaza rasa umana.
Barbatul si nevasta au o valoare egala inaintea lui Dumenzeu, fiind creati
amindoi dupa chipul si asemanarea Lui. Relatiile de casatorie ilustreaza felul in
care se poarta Dumnezeu cu poporul Sau. Barbatul trebuie sa-si iubeasca
nevasta dupa cum si Christos si-a iubit Biserica. Dumnezeu i-a dat barbatului
responsabilitatea sa hraneasca, sa pazeasca si sa conduca familia lui. Nevasta
trebuie sa se supuna de buna voie autoritatii barbatului care o slujeste din
dragoste, dupa cum si Biserica este supusa de buna voie lui Christos, Capul ei.
Creata ca si barbatul dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nevasta este
agala cu el innaintea lui Dumnezeu si a primit din partea lui Dumnezeu
resposabilitatea de de a-si respecta barbatul, de a-l sluji ca un ajutor potrivit in
administrarea casei si in formarea noii generatii.
Copiii, din momentul conceptiei, sunt o binecuvintare si o mostenire de la
Domnul. Parintii trebuie sa arate copiilor prin viata lor modelul lui Dumnezeu
pentru viata de casnicie. Parintii trebuie sa-i invete pe copiii lor valori morale si
spirituale si sa-i determine, prin exemplul personal consistent si prin disciplina
dragostei sa faca decizii bazate pe adevarul biblic. Copiii trebuie sa-si cinsteasca
parintii si sa le fie supusi.
Gen. 1:26-28; 2:18-25; 3:1-20; Ex. 20:12; Deut. 6:4-9; Ios. 24:15; 1 Sam.
1:26-28; Ps. 78:1-8; 127; 128; 139:13-16; Prov. 1:8; 5:15-20; 6:20-22; 12:4;
13:24; 14:1; 17:6; 18:22; 22:6,15; 23:13-14; 24:3; 29:15,17; 31:10-31; Ecl.
4:9-12; 9:9; Mal. 2:14-16; Mat. 5:31-32; 18:2-5; 19:3-9; Marcu 10:6-12; Rom.
1:18-32; 1 Cor 7:1-16; Efes. 5:21-33; 6:1-4; Col. 3:18-21; 1 Tim. 5:14; 2 Tim
1:3-5; Tit 2:3-5; Evr. 13:4; 1 Pet. 3:1-7.
SouthernBaptTestimony of Faith http://www.roboam.com/identitate/mesajsicredintabaptista.htm
9 of 9 3/13/2011 3:29 AM
Care este cea mai veche Biserica ?
Inapoi la Cuprins
O premiza istorica falsa afirma ca ortodoxia ar fi perpetuatoarea crestinismului
primar, iar protestantismul (si neoprotestantii: baptisti, menoniti, crestini dupa
evanghelie, pentecostali, etc.) ar fi doar niste aparitii tarzii, relativ moderne,
desprinse de filonul istoric sanatos, intr-o incercare de modernizare a formelor de
expresie.
Iata o corectare necesara.
Protestantismul, asa cum ii arata si numele (si neoprotestantii) au aparut ca o
"intoarcere" la originile neotestamentale. Ei au contestat alterarea bisericilor
istorice (catolica si ortodoxa) si s-au intors la specificul, substanta si formele de
exprimare care au caracterizat Biserica initiala, Biserica primara. Prin "protestul"
lor, neoprotestantii refuza sa mai practice deformarile si denaturarile bisericilor
istorice care au rezultat din tot felul de compromisuri de fond si forma cu puterile
politice din istorie si cu religiile pagane si paganizante.
Neoprotestantii au preferat sa paraseasca o forma alterata a crestinismului in care
biserica este plina de traditii, dar fara Biblie, iar crestinii au legatura cu Maria si cu
tot felul de sfinti, mai mult sau mai putin veritabili, dar traiesc fara o relatie
personala cu Christos.
Din aceasta perspectiva, fiind biblica, miscarea neoprotestanta are cea mai mare
vechime, iar bisericile istorice pline de traditii omenesti sterile si straine de viata
Bisericii primare sunt doar alterari ulterioare ale spiritul si formei Bisericii
noutestamentale. Viata Bisericilor istorice si felul lor de manifestare sunt
predominant imbacsite cu inovatii si inventii omenesti "patentate" la diferite
Consilii sinodale sau prin nu stiu ce "bule" cu autoritate papala. Printre aceste
"adaugiri" fara suport biblic ne multumim sa enumeram aici cultul moastelor,
botezul copiiilor, cultul Mariei si al sfintilor, inchinarea la icoane, liturghiile si
slujbele sacerdotale, indulgentele si canoanele, descantecele si odajdiile preotesti,
sarbatorile calendarului "crestin" si structurile eclesiastice. Toate acestea sunt
straine textului Noului Testament, n-au existat pe vremea primei Biserici si au fost,
ca urmare, declarate nule si neavenite in practica si crezul bisericilor
neoprotestante.
In contextul existentei unui "protest" istoric fata de decadenta Bisericii istorice,
neoprotestantii s-au dus chiar mai departe decat "protestantii" practicand si
"separarea de puterea politica a vremii". Eu au reasezat astfel o relatie clara intre
Stat si Biserica, caracterizata prin respect reciproc, dar manifestata prin nealiniere si
neamestec. Bisericile neoprotestante s-au intors la invatatura celor doua imparatii:
cea contemporana, "a lumii", deosebita de Biserica si ostila crestinilor prin natura ei
pacatoasa, si cea viitoare, "a lui Dumnezeu", in care va domni neprihanirea.
Care este deci cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al relatiei cu Statul, Bisericile istorice se intorc numai pana in
epoca de dupa Constantin cel Mare, cand s-a oficializat statutul crestinismului si a
inceput cochetarea cu puterea politica. Bisericile neoprotestante s-au intors la
care este cea mai veche biserica ? http://www.roboam.com/identitate/ceamaivechebiserica.htm
1 of 3 3/13/2011 3:30 AM
secolul intai si la secolele martirajelor, pastrand fata de Stat rezerva recomandata de
Christos. In formele de loialitate, neoprotestantii au fost invatati de Christos "sa dea
Cezarului ceea ce este a Cezarului si lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu".
In participare, neoprotestantii Il cred pe Christos cand Acesta le spune ca ei "sunt in
lume, dar nu mai sunt din lume", se asteapta sa fie "persecutati", ca si intemeietorul
lor, "din cauza neprihanirii".
Prin contrast cu neoprotestantii, membrii bisericilor istorice sunt integrati organic cu
societatea contemporana pe care o privesc drept o forma actuala a Imparatiei
divine, potential crestina (Stat crestin si natiune crestina).
Este foarte limpede sa vezi cine a ramas langa pozitia si realitatea biblica si cine s-a
indepartat de ea prin compromisuri cu puterea politica.
Care este deci cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al dogmaticii, prin intoarcerea la principiul "Sola Scriptura",
Luther a schimbat orientarea istorica, a negat necesitatea si validitatea tuturor
adaugirilor de traditii si datini omenesti si i-a indemnat pe crestini sa reia legatura
organica cu Biserica primara. Cei care au ascultat indemnul lui sunt astazi cei ce
practica invatatura Bisericii timpurii, cei ce n-au vrut sa-l asculte se complac in
practicarea unor adaosuri tarzii care continua sa se inmulteasca. Este limpede ca cei
care s-au intors la Noul Testament sunt mai vechi in originea lor decat cei care se
trag doar din dogmatica sinoadelor si a adaugirilor de datini si ritualuri t’rzii:
"Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci
omenesti." ... "Ati desfintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina
voastra.... si asa ati desfintat Cuvantul lui Dumnezeu, prin datina voastra. si faceti
multe alte lucruri de felul acesta." (Marcu 7:7,9,13).
Care este cea mai veche Biserica?
Din punct de vedere al invataturii despre mantuire, bisericile neoprotestante s-au
intors sa impartaseasca invatatura apostolica. Biserica Ortodoxa are o doctrina
despre mantuire plina de elemente gnostice tarzii, combatute vehement de apostolul
Ioan in epistolele sale, dar acceptate mai tarziu in mod vinovat de unii din "parintii
Bisericii". Din pricina influentelor gnostice, in ortodocsie, ideia totalei depravari a
omului ("Caci in pacat si in faradelege m-a nascut mama mea", "nu este nici un
singur om neprihanit macar", "trebuie sa va nasteti din nou", etc.) a fost inlocuita
azi cu ideia ca in fiecare om exista o "sa manta dumnezeiasca" care trebuie adusa in
contact cu tainele Bisericii si dusa la rodire spre mantuirea finala. Paralela cu
iluminarea si trecerea prin sferele misterelor gnostice este evidenta.
Bisericile neoprotestante s-au intors la doctrina biblica a mantuirii, in care
oamenilor li se porunceste sa se pocaiasca fata de Dumnezeu, sa creada in jertfa
ispasitoare a lui Christos si sa fie nascuti din nou prin infierea lucrata de Duhul
Sfant. Elementul "convertirii" constiente si personale este asezat ca punct de
rascruce intre viata de pacat si viata traita in neprihanire. Numai cine impartaseste
aceste invataturi ale Noului Testament poate spune ca se trage din izvorul initial al
Bisericii primare. Ceilalti sunt produse secundare ale alterarilor de-a lungul
secolelor.
Care este cea mai veche Biserica?
In orice caz nu cea care se reazama astazi pe ierarhii eclesiastice si pe grade
care este cea mai veche biserica ? http://www.roboam.com/identitate/ceamaivechebiserica.htm
2 of 3 3/13/2011 3:30 AM
preotesti. Biserica primara nu le-a cunoscut nici pe unele, nici pe celelalte. Aceste
imitatii ale structurilor iudaice stravechi sau ale templelor si religiilor pagane au
aparut in viata Bisericii de abia prin secolele de dupa legaturile compromitatoare cu
Statul politic. Ca sa poata functiona in Stat, Biserica a emulat structurile piramidale
ale ierarhiilor de Stat si a parasit simplitatea unei familii crestine in care toti
credinciosii erau frati:
"Voi sa nu va numiti Rabi! Fiindca Unul singur este Invatatorul vostru: Hristos, si
voi toti sunteti frati. si "Tata" ("parinte") sa nu numiti pe nimeni pe pamant; pentru
ca Unul singur este Tatal vostru: Acela care este in ceruri. Sa nu va numiti
"Dascali"; caci Unul singur este Dascalul vostru: Hristosul." (Matei 23:8-10)
Nicaieri in Noul Testament nu ni se vorbeste despre grade preotesti in Biserica. Si
de ce am rea sa-i avem printre noi pe urmasii acelora care l-au rastignit pe Domnul
Isus? Preotia vechitestamentala a apus in rasaritul marii preotii a lui Christos.
Preotia levitica a fost desfintata in Biserica de preotia de tipul lui Melhisedec.
Astazi nimeni nu mai poate pretinde ca se trage din neamul preotesc. Numirea de
preoti este aplicata doar generic tuturor credinciosilor din biserica:
"Voi insa (toti) sunteti o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor, pe care
Dumnezeu si L-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce
v-a chemat din intunerec la lumina Sa minunata" (1 Petru 2:9).
Care este deci cea mai veche Biserica?
Prin intoarcerea la "Sola Scriptura", prin revenirea la nealterata invatatura a Bibliei,
neoprotestantii au reluat legatura organica custravechea Iradacina" a crestinismului
primar. Refuzand sa faca acelasi lucru si complacandu-se in tot felul de Iadaugiri
ale traditiei omenesti", bisericile istorice se afla astazi altoite pe niste increngaturi
salbaticite, cu fructe denaturate si foarte deosebite de roadele crestinismului primar.
care este cea mai veche biserica ? http://www.roboam.com/identitate/ceamaivechebiserica.htm
3 of 3 3/13/2011 3:30 AM
Discursul presedintelui Constantinescu
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
Discursul tinut in anul 1997 de domnul Emil Constantinescu, presedintele
Romaniei, la intalnirea cu reprezentantii cultelor religioase din Romania este,
probabil cea mai buna declaratie programatica pentru lucrarea crestina din
Romania. Il redam cu mare placere si incuviintare, regretand ca un om ca dansul nu
poate fi astazi un benefic "dictator" in problemele religioase:
"Prea Fericirea Voastra,
Inalt Prea Sfintiile voastre,
Excelentele Voastre,
Reverenzi Domni,
Sunt deosebit de emotionat de faptul ca ati dat curs invitatiei mele si ca ma aflu, asa
cum doream de mult, impreuna cu Dumneavoastra. Poate ca niciodata aceasta sala
nu a fost mai bine folosita decat in acest moment. Cred ca, la mai bine de sapte ani
dupa Decembrie 1989, suntem cu totii in masura, atat dumneavoastra - ca
reprezentanti si conducatori ai Bisericilor si comunitatilor religioase din Romania -
cat si eu - ca reprezentant al Statului si in virtutea functiei de mediator intre Stat si
societate pe care mi-o incredinteaza Constitutia - sa degajam problemele de fond pe
care aceste relatii le pun inaintea noastra, a tuturor.
N-as vrea insa ca intalnirea de astazi sa fie privita ca un dialog conventional de tip
bilateral, in care doua parti stau fata in fata, sustinandu-si fiecare punctul de vedere
si confruntandu-si opiniile. Acum, dupa alegerile din noiembrie anul trecut, cand o
noua echipa politica este responsabila de destinele Statului si incearca sa-si asume
aceasta responsabilitate potrivit unei noi etici de guvernare, hranita dintr-o filosofie
politica diferita de cea care a marcat prima etapa a postcomunismului, acum putem
sa ne amintim de adevarul rostit de unul din cele mai vechi texte crestine,
Scrisoarea catre Diognet, adevar pe care sper ca-l vor impartasi deopotriva prietenii
nostri evrei si musulmani: "Intr-o cetate, comunitatea credinciosilor nu are o adresa
anume, ci este asemenea sufletului in trup, comunitatea credinciosilor nu este o
parte a cetatii, in conflict sau in acord cu alte parti, ci este tocmai ceea ce da viata
cetatii.
Cu alte cuvinte, nici eu si nici actualul guvern nu vrem sa tratam Bisericile si
comunitatile religioase ca pe niste institutii ca oricare altele, institutii ce
promoveaza interese specifice, interese cu care noi am avea dreptul sa fim, sau sa
nu fim de acord. Nu ne simtim deasupra religiei, ori in afara ei. Dimpotriva, in tot
ceea ce intreprindem, pe plan politic, economic sau social, noi incercam - cu toata
modestia si fara nici un fel de emfaza - sa ne orientam, in ultima instanta, dupa
marile valori religioase.
Nu este pentru nimeni un secret ca familia politica din care provin eu insumi, ca si
primul-ministru, ori presedintele Camerei Deputatilor de altfel, este Democratia
Crestina.
Vreau, de aceea, sa va incredintez, inca o data ca interesele noastre sunt aceleasi,
ca limba noastra este comuna, ca respectul pe care vi-l purtam este respectul pe
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
1 of 6 3/13/2011 3:31 AM
care-l datoram propriei noastre traditii si propriei noastre identitati. Ne intalnim
acum dupa o perioada care, pentru toti crestinii de diferite confesiuni, pentru evrei
si musulmani, a fost un timp de reculegere, de meditatie, de concentrare asupra
mesajului fundamental pe care-l contin toate religiile Cartii. Dupa post si rugaciune
ne aflam acum in sarbatoare si n-as vrea sa incepem discutia noastra fara sa va
adresez mai intai tuturor si fiecaruia in parte felicitarile mele cu prilejul acestor
sarbatori.
Ma intreb daca exista vreo semnificatie speciala a faptului ca marile sarbatori
religioase cad, de obiecei, primavara. Ma gandesc ca un posibil raspuns poate fi
gasit in capitolul 9 din profetia lui Isaia:
"Caramizile au cazut, sa zidim acum cu piatra cioplita; smochinii au fost taiati, sa
punem cedrii in locul lor."
Cum afara a venit in sfarsit primavara, e timpul sa plantam cu totii cedrii acolo unde
smochinii nu au dat roade. Sa construim din cea mai durabila piatra o noua
intelegere intre noi. O intelegere care sa ne uneasca fara sa ne stearga identitatea.
As vrea sa incep prin a va spune cateva lucruri in care cred cu tarie. Nu ma indoiesc
ca Dumneavoastra, in calitate de cei mai fini observatori ai lumii si de experti in
problemele omului, ati remarcat ca m-am straduit in ultimele luni de cand imi este
dat sa indeplinesc inalta misiune de Presedinte al Romaniei, sa spun adevarul, atat
in tara, cat si in afara ei, atat fata de oamenii cei mai simpli. Ar fi fost cea mai
cumplita greseala ca tocmai Dumneavoastra sa va ascund ceea ce gandesc cu
adevarat, chiar daca adevarul in care eu cred ar putea deranja.
Vreau sa ma opresc mai intai asupra intelesului pe care-l atribui tolerantei.
Fireste, toata lumea este de acord, in principiu, cu toleranta. Dificila se arata mai
ales practica tolerantei. Sunt constient de faptul ca toleranta reciproca nu este usor
de realizat, doctrinele si traditiile noastre sunt uneori foarte apropiate, adesea foarte
diferite. Marimea comunitatilor religioase din care facem parte nu este nici ea
aceeasi. Cand vorbim, intr-un Stat de drept, despre egalitatea tuturor cultelor in fata
legii, ar trebui sa o facem fara nici o urma de ipocrizie. Toate bisericile si
comunitatile religioase trebuie sa se bucure, fara discutie, de aceleasi drepturi. Nu
putem tolera ca aceste drepturi sa fie incalcate sau restranse intr-un caz sau altul. In
acelasi timp insa, nu putem sa nu recunoastem ca exista in Romania o biserica
majoritara. Ceea ce nu-i confera insa nici un privilegiu in ochii legii, dar ne obliga
sa-i acordam o atentie si o reverenta speciala. La randul ei, Biserica Ortodoxa, care
cuprinde imensa majoritate a cetatenilor acestei tari, n-ar trebui nici ea sa
transforme aceasta pozitie intr-un titlu de superioritate. Dupa cum nici comunitatile
mai restranse numeric sau intemeiate la o data mai recenta n-ar trebui sa actioneze
ca si cum Biserica Ortodoxa n-ar exista. Indiferent de ponderea numerica, de
vechime si de forta traditiei mi se pare ca respectul reciproc ar trebui sa ne uneasca
pe toti.
Se cuvinte ca ecumenismul si dialogul intre religii sa devina in sfarsit o realitate si
aceasta cat mai devreme posibil. Cat mai curand cu putinta, pentru ca ne aflam sub
harul unui moment cu totul special. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a harazit
sa traim intr-o vreme de rascruce, de care suntem inca poate prea aproape pentru
a-i evalua adevarata importanta.
Judecata asupra istoriei cere, de regula, o anumita perspectiva. Uneori, cand te afli
chiar acolo unde se face istoria, nu ai ragazul de a-ti da seama de unicitatea clipei
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
2 of 6 3/13/2011 3:31 AM
pe care o traiesti.
Realitatea este ca rareori unei societati umane i-a fost dat sa se transforme atat de
radical, sa cunoasca o schimbare atat de profunda ca cea care a marcat istoria
romaneasca dupa Decembrie 1989. Mai cunoaste cineva, in toata istoria omenirii,
un alt exemplu de iesire din captivitatea unei dictaturi atat de cumplite, cum a fost
cea de tip comunist, care a facut atatea victime in numele unei ideologii care se
mandrea cu ateismul ei? Sa nu lasam sa treaca acest prilej. Sa ne lasam cu totii atinsi
de aceasta schimbare.
Desigur, sa nu ne pierdem credinta, convingerile si identitatea. Putem insa invata
din extraordinara lectie pe care ne-au dat-o tinerii din Piata Universitatii si din
Timisoara, infruntand cel mai puternic regim de opresiune cu mainile goale si cu
doua idei-forta: "Cu noi este Dumnezeu" si "Vom muri si vom fi liberi." Unii au
murit, altii au ramas liberi. Nimeni nu ne poate contesta ca dispunem acum de
libertatea pentru care ei au cazut.
Problema este daca am stiut, daca stim si daca vom sti ce sa facem cu ea. Pe mine,
aceste idei m-au marcat in chip decisiv. De aceea, va indemn sa urmam cu totii
exemplul acestor tineri care au luptat pentru libertate si pentru dreptate. Suntem
datori fata de ei si fata de noi insine sa parasim mentalitatea de infruntare, lipsa de
atentie fata de cel de langa noi, absenta deschiderii plina de solicitudine fata de
aproapele nostru, care se intampla adesea, intr-o societate democratica, sa mearga
la alta biserica decat la cea pe care o frecventam noi insine. Sa nu pierdem, deci,
aceasta ocazie.
Religiile si confesiunile pe care dumneavoastra le reprezentati sunt stravechi. Cele
mai multe au radacini aici inca din zorii natiunii noastre.
Biserica Rasariteana si cea Romana s-au aflat aici de la inceput, mai intai
nedespartite, urmand apoi un drum istoric diferit. Armenii si musulmanii
convietuiesc cu romanii de cel putin sase veacuri. Reforma Bisericii Catolice a
creat, in secolul al XVI-lea, comunitati luterane, calvine si unitariene, intr-o prima
etapa nu numai pentru germani si maghiari, dar si pentru un anumit numar dintre
romanii ardeleni. Sunt trei sute de ani de cand o parte din acestia s-au unit cu
biserica Romana, pastrandu-si propria traditie liturgica si nationala. Comunitatile
evreiesti incep sa participe activ la viata societatii romanesti de cel putin 200 de ani.
In secolul al XIX-lea si in prima parte a veacului nostru bisericile neoprotestante au
venit sa imbogateasca experienta noastra religioasa.
V-am reamintit toate aceste lucruri pentru ca din ele putem desprinde o lectie
majora, cea a tolerantei. Rareori societatea romaneasca a prilejuit infruntari si
persecutii pe teme religioase. Dimpotriva, Yarile Romane au fost un pamant de azil.
Husitii si-au gasit aici adapost in vremea in care erau expulzati din orice alta parte a
Europei, Unitarienii, urmariti pretutindeni, au dobandit in Transilvania statutul de
religie oficiala.
Romania se constituie ca un caz special de convietuire. Romania are de transmis un
mesaj de toleranta. De aceea, la acest sfarsit de mileniu, marcat in alte parti si pe
alocuri chiar si la noi, de mesaje cu un fals continut religios, mesaje care nu au
nimic in comun cu traditia abrahamica, va invit pe toti sa aprofundam propriile
noastre mesaje. Caci a fi toleranti nu inseamna sa toleram agresivitatea celor care isi
inchipuie ca in Romania religia este total necunoscuta. Dupa cum a fi toleranti nu
inseamna nici sa toleram refuzul celor care sunt mai vechi, mai numerosi si mai
puternici, de a-i lasa sa vorbeasca pe cei care, cu buna credinta, cred ca pot
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
3 of 6 3/13/2011 3:31 AM
contribui la imbogatirea spirituala a societatii noastre. Sa nu ne prefacem deci ca
nimeni n-a auzit vreodata in Romania de Evanghelie. Wi nici sa nu pretindem ca
numai noi o stim pe dinafara. Altfel spus, fiecare biserica, fiecare comunitate
religioasa are dreptul, potrivit propriei vocatii, sa-si aprofundeze mesajul si sa
incerce sa-i convinga pe toti ceilalti de autenticitatea acestuia.
Acest drept trebuie respectat si protejat. Nu insa si actiunile de prozelitism agresiv si
lipsit de respect fata de convingerile celorlalti.
Singura arma a credintei este si trebuie sa ramana cuvantul. Cuvantul, daca e rostit
cu bune intentii, trebuie primit cu seninatate, chiar daca nu suntem de acord cu el.
Sa nu uitam ce spunea candva, in momentul in care crestinismul se desprindea de
iudaism, rabinul Gamaleel: "Daca un lucru este de la Dumnezeu, va ramane. Daca
nu, va trece."
Religia a fost o forma de rezistenta fata de totalitarism, un mod de a afirma primatul
constiintei fata de ingerintele politice. In proportii diferite, toate comunitatile
confesionale din Romania au avut martirii si marturisitorii lor. Inchisorile comuniste
au strans laolalta calugari ortodocsi si episcopi catolici sau greco-catolici, rabini si
pastori, parohi evanghelici si predicatori neoprotestanti. Nimeni nu a fost scutit de
suferinta. De aceea, socotesc ca nimeni n-ar trebui sa transforme aceasta suferinta
intr-un privilegiu exclusiv. Au fost, este drept, si compromisuri, mai mici sau mai
mari, ale unor autoritati ecleziastice. Dar, in materie de credinta, statisticile nu au
nici o relevanta. In ochii lui Dumnezeu un om este la fel de pretios ca o intreaga
cetate. Sa nu fim mai severi decat Dumnezeu care, sa nu uitam, a fost candva de
acord ca un oras intreg merita crutat daca locuiesc in el fie si numai zece drepti.
Nu putem, de aceea, in mod legitim si cu constiinta impacata, sa discriminam pe
cineva in mod pozitiv. Societatea romaneasca este acum incordata la maximum.
Costul reformei intarziate este imens. Costul acesta, sa nu uitam, nu este platit de la
buget, ci de catre oameni. Sa nu adaugam poveri noi pe umerii compatriotilor nostri.
In cei cincizeci de ani de totalitarism s-a strans un sir nesfarsit de nedreptati. Au
fost confiscate biserici si scoli pentru a fi date altor culte, sau pentru a li se schimba
pur si simplu destinatia. Episcopi, preoti, pastori, rabini, calugari si calugarite, ori
simpli credinciosi au fost inchisi pentru ceea ce erau si pentru ceea ce credeau.
Echilibrele sociale, asa cum fusesera ele asezate de veacuri au fost rupte si aranjate
intr-un mod diferit. Astazi putem reforma economia, putem reorganiza societatea,
dar asupra timpului care s-a scurs nu mai avem nici o putere.
Statul de drept este, fara indoiala, un stat al dreptatii. Iar dreptatea potrivit celei mai
simple definitii, inseamna a da fiecaruia ce este al sau si ce i se cuvine. Wtiu ca
marea problema cu care se confrunta, aproape fara exceptie, cultele din Romania
este problema refacerii patrimoniilor comunitare. Calea acestei refaceri este in mod
fundamental calea restituirii.
Nu este insa vorba despre o cale usoara. Infinite probleme juridice, politice si
interconfesionale se afla in miezul acestei operatiuni. Nu se pot repara in cateva luni
nedreptati si frustrari acumulate de-a lungul catorva decenii.
Restituirea bunurilor comunitare este, nimeni nu poate tagadui, un proces aflat in
plina desfasurare. Un proces delicat, care trebuie sa impace si sa indrepte, nu sa
dezbine, sa complice si sa adauge noi tensiuni. Primul pas este facut. Ministerul de
Interne a deblocat arhivele comunitare, ce vor fi restituite proprietarilor lor legitimi.
Chestiunea bunurilor imobile nu va putea fi insa rezolvata de o maniera
satisfacatoare decat dupa elaborarea si adoptarea Legii patrimoniului.
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
4 of 6 3/13/2011 3:31 AM
Viziunea dupa care se conduc legiuitorii in ceea ce priveste patrimoniul public,
national si local, este una a descentralizarii. Statul de drept nu trebuie sa repete
eroarea statului totalitar, aceea de a se manifesta ca judecator suprem, care confisca
si distribuie in functie de propriile sale interese, ori de telurile aliatilor sai
vremelnici. Responsabilitatea restituirii trebuie sa revina, intr-o logica stricta a
subsidiaritatii, comunitatilor locale. Pentru ca, uneori aceste comunitati se confunda
cu comunitatile confesionale. Ele trebuie sa judece ce este drept si ce se cuvine
fiecaruia. Statului de drept nu-i revine decat rolul de a stabili cadrul legislativ in
care comunitatile vor avea libertatea sa lucreze la rezolvarea propriilor probleme si
litigii. Statutului nu-i apartine decat sarcina de a formula in norme de drept vointa
politica de a face dreptate si de a pune la dispozitie instantelor competente
mijloacele prin care dreptatea sa se faca efectiv.
De altfel, o regula constitutionala elementara cere ca Statul intemeiat pe democratia
reprezentativa sa nu intervina, altfel decat prin sprijin si subventii, in problemele
care ating Bisericile sau raporturile dintre dife-ritele confesiuni. Statul de drept isi
asuma deja imensa responsabilitate de a sustine financiar toate cultele intr-o epoca
de drastica austeritate bugetara. Atat eu, cat si Guvernul si Parlamentul intelegem
ca nu putem sa privam bisericile si comunitatile religioase de ajutorul pe care-l
constituie subventionarea salariilor slujitorilor de cult. Este modul nostru de a
asigura demnitatea bisericilor si comunitatilor, de a le arata - fara demagogie, la
modul cel mai concret si fara a cere ceva in schimb - respectul pe care credem ca-l
merita.
Restituirea integrala, reparatiile totale sunt un ideal extrem de greu de atins. Nu
cred ca ma insel atunci cand afirm ca o asemenea restituire globala nu a fost
niciodata posibila in istoria mai apropiata sau mai indepartata.
Deoarece nu avem, in ultima instanta, de-a face cu ziduri, fie ele de biserici, scoli,
manastiri, congregatii sau institutii. Problema restituirii este o problema a oamenilor
care se afla intre aceste ziduri. Cineva se va simti intotdeauna nedreptatit si cred, cu
tot respectul, ca nimeni nu este mai putin chemat decat o biserica sau o comunitate
religioasa sa se manifeste ca un creditor implacabil. Tocmai pentru ca in inima
oricarei credinte se afla omul.
Se spune - si cred ca toata lumea va fi de acord - ca toate drumurile Bisericii duc
catre om. Bisericile si comunitatile religioase nu sunt simple institutii. Bisericile si
comunitatile religioase au vocatia de a lucra cu cea mai delicata si sensibila materie:
constiintele si sperantele oamenilor.
Biserica, religia in general este mai apropiata de oameni decat poate spera sa fie
vreodata o institutie a statului. Caci bisericile sunt oamenii insisi, cu nevoile si
exigentele lor concrete. De aceea, cred ca bisericile si comunitatile religioase sunt
mai bine plasate decat aparatele statului pentru a intelege mai repede unde se afla si
care sunt cauzele fracturilor si dezechilibrelor sociale. Comunitatile confesionale
trebuie sa se afle - spun acest lucru nu in calitate de reprezentant al Statului, ci ca
persoana care face parte din biserica - in prima linia a razboiului, vazut si nevazut,
pe care-l ducem impotriva suferintei, nedreptatii, bolii, violentei si tuturor celorlalte
maladii ale societatii noastre.
De sapte ani, religia si-a recapatat locul central in societatea romaneasca. Bisericile
si comunitatile sunt prezente la toate evenimentele majore ale vietii publice
romanesti. Sunt consultate de fiecare data cand o alegere istorica trebuie facuta. La
randul lor, bisericile si comunitatile confesionale trebuie sa-si asume raspunderi.
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
5 of 6 3/13/2011 3:31 AM
Consider, cu tot respectul, ca aceste raspunderi nu se opresc la poarta lacasului de
cult. Oamenii bisericii, responsabilii cultelor se cuvine sa mearga, potrivit propriei
traditii si vocatiei lor specifice, acolo unde oamenii au nevoie de ei: in spitale, in
inchisori, in camine de batrani, in asezaminte pentru orfani si copii abandonati, in
institutii pentru handicapati, in unitati militare. Oamenii bisericii si responsabilii
cultelor trebuie sa mearga acolo unde copiii strazii au nevoie de ei, trebuie sa se
gandeasca acum la cei din pacate multi, pe care reforma ii va lasa temporar fara
lucru. Altfel zis, cred ca oamenii bisericii, slujitorii comunitatilor nu trebuie sa
astepte ca oamenii sa vina la ei. Menirea lor este aceea de a pleca in cautarea
oamenilor, oriunde sunt chemati de acestia.
In aceste zile ale Pastelui, bucuria mea nu a fost deplina. Caci aceste zile au fost
zguduite de omoruri, de talharii, de violuri. In aceste zile, in care toti eram sortiti
bucuriei, semeni ai nostri au cazut victima violentei irationale si patimilor
necontrolate ale unor concetateni ai lor. Este acum evident pentru toata lumea ca
dispozitivul de represiune a criminalitatii cu care este dotat Statul de drept
functioneaza din plin. Ca niciodata parca, organele de ordine isi fac datoria. Justitia
se pronunta fara intarziere atunci cand e vorba de atingerea demnitatii si integritatii
persoanei. Inchisorile noastre sunt de trei ori mai pline decat capacitatea lor.
Pericolul, exagerand putin fireste, este ca o mare parte din preoti sa devina preoti
de inchisoare. Mi se pare ca unul din rosturile slujitorilor cultului este tocmai acela
de a-i impiedica pe semenii lor sa ajunga in astfel de locuri.
In calitate de presedinte imi doresc o prezenta mai activa a reprezentantilor
bisericilor si comunitatilor religioase in toate instantele societatii civile, in toate
organismele statului si, in primul rand, in scoala. Functia educatiei religioase am
redescoperit-o dupa 1989. Bisericile sunt prezente in scoli. Sunt mandru ca in urma
cu ani, ca rector al Universitatii din Bucuresti, am luat initiativa de a integra in
institutiile de invatamant superior facultatile de teologie. Nu numai cele ale Bisericii
Ortodoxe, dar si, intr-un spirit ecumenic, facultati de teologie catolica, grecocatolica
sau baptista. Confesiunile sunt astazi active in sistemul nostru educational
la toate nivelele. Lor le apartine acum sarcina de a valorifica la maximum aceasta
oportunitate, de a-si transmite si perpetua credinta si traditiile.
Mi se pare ca, analizand cu luciditate tot ce s-a facut vreme de sapte ani, tot ceea ce
am incercat sa acceleram de sase luni, relatiile dintre biserica si Stat - si folosesc in
mod generic termenul biserica - sunt astazi global mai bune decat au fost vreodata.
Ceea ce nu inseamna ca trec cu vederea probleme care inca exista si care sunt
departe de a fi usoare si usor de rezolvat. Ele se refera, in primul rand, la chestiuni
patrimoniale. Vreau sa va reamintesc insa ca numai statul totalitar este statul tuturor
posibilitatilor, este statul care, intr-o buna zi, poate decide discretionar sa atribuie,
sa confiste si sa redistribuie. Statul de drept este un stat care nu poate actiona decat
prin lege. Dreptatea sa este o dreptate care ia in calcul, in permanenta, vointa
cetatenilor, a tuturor cetatenilor; a majoritatii, ca si a minoritatilor. Caci cetatenii,
prin alesii lor, fac aceste legi. Nimeni nu se poate substitui suveranitatii cetatenilor.
Nimeni nu poate recurge, chiar si cu bune intentii, la acte brutale de vointa. Statul
de drept este un stat al deliberarii, al consultarilor, al dezbaterilor, iar deliberarea
cere timp. Cere sa fie ascultate toate partile, cantarite toate argumentele, evaluate
toate riscurile, evitate toate nedreptatile.
De acum inainte, insa, timpul este in puterea noastra. Fara ca prin aceasta sa fi
castigat dreptul de a-l comprima. Caci numai pentru Dumnezeu o mie de ani sunt ca
o singura zi. Pentru noi este suficienta povara fiecarei zile."
pacifismpresidential http://www.roboam.com/identitate/pacifismpresidential.htm
6 of 6 3/13/2011 3:31 AM
Constitutii si structuri Bisericesti
Inapoi la Cuprins
Ce este o Constitutie a Bisericii?
Desi fondata de Domnul Isus Christos ca un organism spiritual viu, din punct de
vedere uman, Biserica este si o "organizatie", iar organizatiile, pentru a functiona
bine, au nevoie de un sistem de reguli si de o anumita structura acceptata de buna
voie de toti membrii lor. Fiecare colectivitate umana functioneaza sub
reglementarea unui set de prevederi sau "randuieli", scrise sau nescrise. Cu cat este
mai mare colectivitatea umana si cu cat telul ei este mai complex, cu atat sistemul
de reguli si structura devin mai necesare si mai importante. Sistemul de "reguli" sau
"randuieli" care guverneaza existenta si activitatea unei organizatii se numeste
"Constitutie."
Cand vorbim despre Biserica trebuie sa ne amintim ca, in contextul armoniei si
preciziei matematice despre care marturiseste alcatuirea universului, Biblia ne
descopere un "Dumnezeu al ordinii":
"Caci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduirii, ci al pacii, ca in
toate Bisericile sfintilor" (1 Cor. 14:33).
"Caci macar ca sunt departe cu trupul, ... privesc cu bucurie la buna
randuiala care domneste intre voi ..." (Col.2:5).
Este normal ca Biserica sa aiba si sa pastreze niste "reguli" sau "randuieli" care sa-i
guverneze viata si activitatea:
"Dreptarul invataturilor sanatoase, pe care l-ai auzit de la mine, tine-l
cu credinta si dragostea care este in Christos Isus" (2 Tim. 1:13; 3:14;
Tit 1:9).
"Te-am lasat in Creta ca sa pui in randuiala ce mai ramane de randuit"
(Tit 1:5).
Din acest punct de vedere, epistolele pastorale sunt primele, si probabil si cele mai
autoritative surse de invatatura pentru lucratorii Bisericilor:
"Iti scriu aceste lucruri cu nadejdea ca voi veni in curand la tine. Dar
daca voi zabovi, sa sti cum sa te porti in casa lui Dumnezeu, care este
stalpul si temelia adevarului" (1 Tim. 3:14-15).
Ce cuprinde o Constitutie a Bisericii?
De obicei, Constitutia Bisericii se compune din doua sectiuni distincte:
a. Marturisirea de credinta, care afiseaza crezul ei doctrinar in lumina
Scripturilor. In articolele Marturisirii de credinta se clarifica pentru membrii
Bisericii si pentru societatea contemporana: cine si ce este Biserica, ce crede
Biserica si ce vrea sa faca Biserica.
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
1 of 10 3/13/2011 3:32 AM
Articolele de credinta identifica Biserica drept un grup distinct de persoane care se
unesc in jurul unor convingeri pentru indeplinirea unor anumite actiuni
caracteristice.
Marturisirea de credinta calauzeste Biserica in studiul si in interpretarea
Scripturilor, face public un rezumat al esentei credintei crestine, inlesneste Bisericii
pastrarea unei invataturi sanatoase si pune la dispozitia membrilor ei un instrument
care sa-i ajute in lucrarea de proclamare a Evangheliei.
b. Statutul de functionare (Indreptarul de practica), care-i reglementeaza
functionarea membrilor in interactiunea din interiorul bisericii si in activitatile de
marturie din societatea inconjuratoare.
Acest indreptar de practica aduna si interpreteaza pasaje biblice care se refera la
forma de guvernamant a Bisericii. Majoritatea organizatiilor au un set de reguli si
structuri care le guverneaza activitatea.
Indreptarul de practica poate fi comparat cu un astfel de Manual sau Statut de
functionare. El este standardul dupa care Biserica ia decizii si conform caruia isi
desfasoara activitatile.
Cite tipuri de Constitutii bisericesti exista?
Desi exista o varietate aparent nesfarsita de crezuri si de practici in mult prea
divizata familie a gruparilor crestine, majoritatea lor se pot aseza in trei categorii de
baza: episcopaliene, presbiteriene si congregationale.
Constitutiile Episcopaliene. Numele acestui fel de guvernamant eclesiastic deriva
de la cuvantul grecesc: "episkopos", care inseamna literal "supraveghetor",
"santinela", "cel chemat in slujba ca sa pazeasca." Daca in structura
congregationala autoritatea este investita in "adunarea generala" a Bisericii, in
structurile episcopaliene autoritatea rezida in episcopul cu cel mai inalt grad si este
delegata, in jos spre membrii Bisericii, prin intermediul clericilor de diferite ranguri.
Un element fundamental al Constitutiilor episcopaliene este doctrina asa-numitei
"succesiuni apostolice." Exprimata foarte simplu, aceasta dogma exprima credinta
ca cei ordinati in functiile preotesti (clericii) fac parte dintr-o linie de autoritate care
purcede direct de la Isus Christos. Puritatea invataturilor si autoritatea savarsirii
sacramentelor este rezervata in intregime acelora care fac parte dintr-un lant de
slujitori bisericiesti ordinati printr-un proces de "punerea mainilor" initiat in vremea
apostolica. Christos insusi i-a instalat in slujire pe apostoli, iar acestia au transmis
mai departe "autoritatea" administrarii invataturii si practicii sacramentelor prin
instalarea generatiilor succesive de "episcopi." Slujitorii Bisericii de azi guverneaza
asupra Bisericii in virtutea autoritatii pe care au primit-o "prin ordinare cu punerea
mainilor" de la Domnul Isus insusi. Ei si numai ei au dreptul sa talmaceasca
Scriptura si sa indrume turma Domnului in invatatura si practica.
Constitutia episcopaliana a dat nastere, cum era si firesc, la tot felul de ranguri
preotesti asezate in ierarhii piramidale. In unele cazuri, un episcop este singurul rang
superior, si el este chemat sa vegheze asupra activitatii tuturor preotilor din Biserici.
Aria pe care isi exercita autoritatea un astfel de episcop se numeste "dioceza" sau
"episcopie." In alte cazuri, cum este acela al Bisericii Catolice de exemplu, in
structura ierarhica exista o sumedenie de ranguri intermediare, numite episcopi,
arhiepiscopi, cardinali si papa.
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
2 of 10 3/13/2011 3:32 AM
In Biserica Ortodoxa intalnim aceleasi trepte ierarhice piramidale: preot-parohie,
mitropolit-mitropolie, patriarh-patriarhie, popa-protopop, etc. Puterea este
proportionala cu inaltimea rangului ierarhic, iar activitatile sunt si ele repartizate pe
functii si functionalitati specifice. De exemplu, preotii trebuiesc ordinati de
episcopi. Aceasta intretine un climat de supunere si autoritate intre diferitele ranguri
ierarhice, garantand in acelasi timp si un anumit grad de uniformitate in practica
Bisericilor. Cu toate ca exista si o anumita doza de libertate locala, continutul
liturghiilor, doctrinele si practicile Bisericilor cu Constitutii episcopaliene se
deosebesc foarte putin intre ele in cadrul aceleiasi denominatii.
Constitutiile episcopaliene pun un mare accent pe "unitatea Bisericii", iar
"succesiunea apostolica" si uniformitatea doctrinara a scrierilor bisericesti sunt
privite ca dovezi concrete ale acestei unitati istorice. In sistemul episcopalian,
Biserica locala nu este independenta, ci considerata ca parte integranta a unui intreg
nevazut: trupul lui Christos.
Majoritatea crestinilor din lume fac parte din Biserici cu Constitutii episcopaliene.
In categoria Bisericilor cu Constitutii episcopaliene putem enumera: Biserica
Catolica, Biserica Ortodoxa si Biserica Angliei (cu toate subdiviziunile ei din tarile
care au facut parte din Imperiul britanic: Biserica Episcopaliana din America, etc.).
Bisericile {esleiana, Metodista si Anglicana se indeparteaza intr-o oarecare masura
de Constitutiile episcopaliene, prin faptul ca dat o mai mare doza de autoritate
"laicilor" din adunare. Faptul ca recunosc totusi oficiul de episcop, le califica insa
pentru a face parte din categoria Bisericilor cu un tipar episcopalian.
Constitutiile presbiteriene. Numele "presbiterian" deriva mai de graba de la o
anumita invatatura, decat de la un anumit oficiu. Bisericile presbiteriene isi trag
numele de la cuvantul grecesc "Presbuteros", care inseamna "batran", "matur", "om
cu experienta vietii." In structura presbiteriana, acest termen se aplica atat celor
specializati in propovaduirea Cuvantului, cat si celor care "carmuiesc" activitatea
Bisericii. Fiecare Biserica "presbiteriana" este guvernata de o pluralitate de lideri,
numiti presbiteri. Ei sunt alesi din sanul mebrilor adunarii locale si pusi sa conduca
adunarea pe o anumita perioada de timp. Cu un profund cartacter democratic,
structura presbiteriana sta la baza tuturor institutiilor social-politice din Statele
Unite ale Americii.
Presbiterienii recunosc ca Biblia nu ne prezinta nicaieri un "tipar unic" sau un plan
pentru guvernarea Bisericii locale. Cu toate acestea, ei (impreuna cu Bisericile
congregationale) s-au ghidat intotdeauna in alegerea structurilor dupa informatiile si
principiile continute in textul Noului Testament. Manualul lor, numit si "Cartea
randuielilor" (Book of Order), spune: "In inchinaciune si in slujirea lui Dumnezeu,
problemele trebuiesc rezolvate dupa invatatura Cuvantului, aplicata cu intelepciune
sub calauzirea directa a Duhului Sfant."
In conformitatea cu acest principiu, este evident din textul Bibliei ca exista in
Biserica pozitia de slujitor duhovnicesc al adunarii (numit uneori "pastor", alteori
"episcop" sau "presbiter"), si pozitia de slujitor in domeniul lucrurilor materiale
(numit "diacon"). Pasajul din Faptele Apostolilor 6:1-6 ne descrie circumstanta in
care Biserica a hotarat infiintarea slujbei de diacon pentru rezolvarea unei situatii de
criza aparuta in Biserica din Ierusalim. Este foarte clar ca aceasta slujire are un
caracter administrativ, in contrast cu activitatea apostolilor, care avea un caracter
preponderent spiritual.
Pozitia de presbiter este documentata si de alte texte din Scriptura. Apostolul Pavel
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
3 of 10 3/13/2011 3:32 AM
da chiar o lista cu caracteristicile personale ale candidatiilor la cele doua oficii de
lucratori ai Bisericii (1 Tim. 3:17 si 5:17:22). Epistola scrisa de Iacov ii indeamna pe
cei bolnavi din Biserica sa-i cheme pe presbiteri ca sa se roage pentru ei (Iacov
5:14). Pasajul din 1 Petru 5:1-10 este un fel de testament spiritual pe care-l lasa
marele apostol "presbiterilor" din cateva Biserici ale Asiei Mici. Un alt pasaj din
Faptele Apostolilor (14:23) ne spune ca apostolul Pavel si Barnaba "au randuit
presbiteri ( o pluralitate deci - n.a.) in fiecare Biserica si, dupa ce s-au rugat si au
postit, i-au incredintat in mana Domnului, in care crezusera" .
Faptul ca slujitorii bisericii nu sunt numiti "preoti", ci"presbiter", "episcop" si
"pastor" se poate vedea din pasaje ca:
"Te-am lasat in Creta ca sa pui in randuiala ce mai trebuie randuit si sa
asezi presbiteri in fiecare cetate, dupa cum ti-am poruncit ..." (Tit 1:5).
"Caci episcopul, ca econom al lui Dumnezeu, trebuie sa fie ..." (Tit
1:7).
Aceste numiri idenitfica unul si acelasi oficiu de slujire in biserica. Termenii pot fi
folositi interschimbabil cum se poate observa din textul urmator: "Insa din Milet.
Pavel a trimis la Efes si a chemat pe presbiterii Bisericii. Cand a venit la el, le-a zis:
" ... Luati seama la voi insiva si la toata turma peste care v-a pus Duhul Sfant
episcopi, ca sa pastoriti Biserica Domnului, pe care a castigat-o cu insusi sangele
Sau" (Fapte 14:17,18,28).
In Constitutiile presbiteriene nu exista nici un fel de deosebire ierarhica intre
presbiterii Bisericii. Slujitorii Cuvantului si presbiterii care se indeletnicesc cu
"carmuirea" se deosebesc intre ei doar prin specificul activitatilor lor din cadrul
adunarii. Chiar daca cei care propovaduiesc Cuvantul sunt invredniciti de o cinste
aparte (ca si proclamatori ai tainelor divine), in structurile de conducere, toti
presbiteri sunt egali intre ei inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor:
"Presbiterii care carmuiesc bine sa fie invredniciti de o indoita cinste,
mai ales cei care se ostenesc cu propovaduirea si cu invatatura pe care
o dau altora" (1 Tim. 5:17).
"Deoarece avem felurite daruri, dupa harul care ne-a fost dat: cine are
darul proorociei, sa-l intrebuinteze dupa masura credintei lui. Cine este
chemat la o slujba sa se tina de slujba lui. Cine invata pe altii, sa se tina
de invatatura. Cine imbarbateaza pe altii, sa se tina de imbarbatare.
Cine da sa dea cu mana larga. Cine carmuieste, sa carmuiasca cu
ravna. Cine face milostenie, s-o faca cu bucurie" (Rom. 12:6-8).
Constitutiile presbiteriene nu justifica promovarea unor episcopi cu autoritate
speciala. In cadrul diferitelor foruri si comitete, presbiterii au toti drepturi si
indatoriri egale, iar deciziile se iau intotdeauna cu votul majoritar al presbiterilor
prezenti. Chiar si cei alesi in functii speciale, moderatori sau secretari, nu au nici un
fel de autoritate speciala in afara timpului de desfasurare al intrunirilor. Singura lor
autoritate este in aria de expertiza sau in domeniul de activitate incredintat lor de
catre forul care i-a asezat in slujire.
In unele cazuri insa, constitutiile presbiteriene prezinta un tipar de democratie prin
reprezentanti. Christos a delegat autoritatea Bisericii locale, iar aceasta o investeste
in Comitetul Presbiterilor. Suma totala a presbiterilor dintr-un anumit teritoriu
formeaza asa numitul "presbiterium" (la Biserica Presbiteriana), care este chemat sa
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
4 of 10 3/13/2011 3:32 AM
vegheze asupra ordinii administrative si asupra puritatii doctrinare. Aceste
"presbiterii" sunt apoi grupate in "Sinoade" regionale, care impreuna alcatuiesc
Adunarea Generala (in care participa toti presbiterii aflati in functie). Aceasta
realitate practica a ridicat obiectii impotriva unei anumite doze de "ierarhizare", in
care "cei alesi uzurpa dreptul la exprimare a celor care i-au promovat sa-i
reprezinte." Acuza este ca adunarea celor "nepresbiteri" nu mai are nici un cuvant
in discutarea problemelor din Biserica locala.
Un al doilea principiu fundamental de functionare al Constitutiilor presbiteriene este
ca autoritatea spirituala trebuie exercitata in Biserica de o pluralitate de lideri, nu de
o singura persoana. Din acest punct de vedere, Constitutia presbiteriana este opusa
atat Constitutiilor congregationaliste (in care autoritatea apartine "majoritatii" din
adunare), cat si Constitutiilor episcopaliene (in care autoritatea este apanajul
ordinelor ierarhice superioare).
Si Vechiul Testament si Noul Testament contin referinte despre existenta unui grup
de lideri locali numiti "batrani" care aveau misiunea de a veghea asupra vietii
comunitatii si de a o indruma pe calea "cea buna" (Deut. 27:1; 2 Sam. 5:3; Fapte
15:6). Presbiterienii au convingerea ca Dumnezeu vorbeste mai clar in probleme
legate de invatatura si practica prin calauzirea primita de un grup de oameni
duhovnicesti in urma postului si rugaciunii. Cu toate ca oricare "hotarare de grup"
poate contine si ea o anumita doza de eroare, Constitutia presbiteriana o considera
mai putin supusa greselii in comparatie cu "hotararea unui singur individ" oricat de
dotat ar fi el. Din acest motiv, hotararile in diferite probleme se iau intotdeauna de o
pluralitate de lideri, si au toata autoritatea fata de ceilalti membrii ai Bisericii.
Grupul de presbiteri devine astfel acei "mai marii vostrii" despre care se vorbeste
Bisericii in Evrei 13:17:
"Ascultati de mai marii vostri si fiti-le supusi, caci ei privegheaza
asupra sufletelor voastre, ca unii care au sa dea socoteala de ele."
Accentul pe care l-a pus Reforma din secolul XVI pe rolul presbiterilor poate fi
vazut foarte limpede din scrierile si lucrarea catorva reformatori, prin excelenta in
scrierile si activitatea lui John Calvin. Una din caracteristicile tuturor reformatorilor
a fost dorinta lor de a se desprinde categoric din structurile si practicile Bisericii
Romano Catolice, pe care le-au proclamat cu totul gresite si nescripturale. In ceea
ce priveste guvernarea Bisericii, cel dintai lucru pe care l-au hotarat ei a fost modul
in care NU trebuie condusa Biserica. Orice structura preoteasca a fost abandonata.
A doua lucrare a Reformatorilor a fost aceea de a aseza in locul structurilor
abandonate, alte structuri, cu baze biblice. Cand John Calvin fost pus in situatia de
a studia Biblia pentru a asterne pe hartie o Constitutie pentru functionarea
bisericilor locale, atentia i-a fost atrasa irezistibil de rolul "batranilor"
("prezbiterilor"). Pe vremea aceea Biserica si Statul erau total intrepatrunse in
forma si organizare. John Calvin s-a vazut in situatia de a elabora structuri care sa
guverneze viata societatii din orasul reformat Geneva. Studiind Noul Testament,
Calvin a identificat alaturi de "presbiterul" insarcinat cu "propovaduirea", pe acela
insarcinat cu "carmuirea" (Rom.2:8; Fapte 20:28; 1 Tim. 5:17; Ev. 13:7,24; 1 Petru
5:2). Imediat, el a tras concluzia ca Biserica din Geneva trebuie pusa sub autoritatea
unor "presbiteri" cu jurisdictie deplina asupra tuturor treburilor cetatii. A luat asrfel
fiinta o structura cu doua straturi de autoritate: in Geneva protestanta, unii
presbiteri se indeletniceau cu propovaduirea, in timp ce altii aveau chemarea sa
ocupe scaune de dregatorii, fiind responsabili cu administratia si pastrarea
disciplinei crestine in cetate. In contextul social istoric de atunci, Calvin a pus un
accent deosebit pe responsabilitatea "guvernarii" presbiterilor asupra tuturor
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
5 of 10 3/13/2011 3:32 AM
problemelor din societatea "crestina." El a grupat toti predicatorii si 12 presbiteri
guvernanti ai Genevei in ceea ce el a numit "Consistorium" "Sinod" sau "Conciliu."
Acest for avea autoritate in problemele de ordine si disciplina cetateneasca.
Preocuparea lui era intretinerea unui climat in care cetatenii sa se comporte dupa
cel mai inalt standard de etica crestina, sa participe la serviciile divine ale Bisericii
si sa creasca in cunostinta Cuvantului lui Dumnezeu.
Influenta lui John Calvin si a Bisericii din Geneva s-a raspandit rapid in toata
Europa continentala si in Anglia. Doritoare sa scape de sub tutela politica a
Imperiului Romano-Catolic, multe case regale sau nobiliare au cautat sa-si
intareasca puterea locala prin adoptarea noii ordini "reformate." Calvin si-a
indemnat toti adeptii sa caute sa implementeze sistemul sau social politic,
adaptandu-l la realitatile lor locale. In toata Europa, bisericile s-au apucat sa-si scrie
propriile lor Constitutii cu structuri sociale dupa tiparul evanghelic. Documentele
aprobate local erau trimise apoi spre consultare tuturor celorlalte orase sau teritorii
"reformate." Elaborarea constitutiilor a constituit "samburele" din care s-a dezvoltat
miscarea de democratizare a societatii si de asezare a ei pe tiparele "civilizatiei
contemporane." Reforma a marcat trecerea de la Evul Mediu la Epoca moderna.
Bineinteles ca intre Bisericile care au constitutii presbiteriene trebuie sa le numit in
primul rand pe cele numite chiar asa "Presbiteriene." Alte Biserici de acest tip sunt
cele Adventiste, Lutherane si chiar foarte multe din Bisericile "Comunita
Churches", "Calvar] Chapels" si chiar baptiste din vremea moderna.
Constitutiile congregationale. Acestea sunt caracterizate de principiul implicarii
directe a tuturor membrilor care alcatuiesc comunitatea crestina in conducerea
Bisericii. Autoritatea ultima in oricare problema o are votul majoritar al adunarii
generale. Fiecare Biserica locala de genul acesta este autonoma, adica functioneaza
fara imixtiunea vreunei forme exterioare de control. Biserica este "independenta",
in sensul ca nu exista nici un for superior care sa-i poata dicta felul de credinta sau
practica. Specificul este "local" si este definit de fiecare Biserica in parte prin
propria ei Constitutie, care are o autoritate suverana.
Cu toate ca astfel de Biserici congregationaliste se pot alatura unor "asociatii"
"comunitati" sau "uniuni", in practica, ele isi pastreaza cu strasnicie independenta.
S-a spus, de exemplu, ca desi exista multe Biserici Baptiste (care recunosc toate
cam aceiasi marturisire de credinta baptista), nu exista, in sensul institutional
mondial, o "Biserica Baptista." Adunarile locale pot colabora pentru sustinerea unui
Seminar Teologic sau pentru trimiterea de misionari in tari straine, dar unitatea lor
este pur functionala, temporara si absolut voluntara.
Constitutiile congregationale sunt foarte asemanatoare cu formele pure de
democratie sociala. Toate actiunile legate de viata acestor Biserici sunt
reglementate de intruniri frecvente, numite "sedinte" sau "adunari generale."
Membrii sunt chemati sa voteze ori de cate ori este vorba de primirea sau
excluderea membrilor si tot ei stabilesc, de comun acord, calitatile implicate de
pastrarea membralitatii. Tot Adunarea Generala a Bisericii angajeaza sau
concediaza pe cei chemati sa fie pastori, evanghelisti sau invatatori in Biserica.
Votul majoritar este necesar si pentru stabilirea bugetului sau pentru aprobarea unor
cheltuieli neprevazute in bugetul anual.
Majoritatea Bisericilor congregationale au un "comitet" sau "bord" de membrii laici
(adeseori numiti impropriu "diaconi") care administreaza implementarea vointei
majoritatii si pot, cand este necesar, face anumite recomandari de actiuni
necesarepersonalului pastoral. Hotararea finala insa ramane un privilegiu al adunarii
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
6 of 10 3/13/2011 3:32 AM
generale a tuturor membrilor Bisericii.
Cei ce imbratiseaza modelul Constitutiei congregationaliste arata ca au ca sursa de
inspiratie viata Bisericii primare, asa cum ne este ea ilustrata de cartea Faptele
Apostolilor si de Epistolele Noului Testament. Intr-adevar, in perioada apostolica si
in cea imediat urmatoare ei, nu a existat nici o legatura institutionala intre gruparile
crestine individuale. Ele nu s-au consultat cu nimeni pentru alegerea, promovarea si
instalarea liderilor spirituali, iar in probleme locale, au hotarat prin votul celor din
adunare. Formele de asociere cu celelalte Biserici crestine, daca nu au lipsit cu
desavarsire, au fost foarte firave. Singurele elemente care au dat coeziune lucrarii in
Bisericile crestine din primul secol au fost credinta comuna in realitatea Christosului
inviat si activitatea apostolica.
Modelul congregationalist se sprijina, in al doilea rand, pe credinta ca implicarea si
calauzirea Duhului Sfant in Biserica se exercita, nu prin indivizi special alesi pentru
aceasta, ci prin "entitatea colectiva" a tuturor madularelor luate la un loc. In plus,
aceasta calauzire trebuie sa se manifeste in contextul unic specific fiecarei Biserici
in parte. Calauzirea primita de credinciosii dintr-o anumita Biserica locala nu este
neaparat normativa pentru credinciosii dintr-o alta Biserica locala, fiecare adunare
rezervandu-si dreptul de a-si rezolva problemele dupa cum crede ea de cuviinta.
Exagerand caracterul "independent" al bisericilor, modelul congregationalist ignora
caracterul "interdependent" al bisericilor si realitatea ca in Noul Testament au
existat oameni cu activitate si autoritate teritoriala. In practica, multe biserici care
au acceptat "teoretic" sistemul congregationalist, admit unui pastor sa pastoreasca
mai multe biserici (si misiuni), respectandu-i acestui om si "ungerea" si autoritatea.
De fapt, chiar si in "comitete" sau "borduri" este subinteleasa autoritatea unui
pastor local caruia i se acorda statutul unui "primus inter pares", asemanator, daca
nu in forma, in functionare cu pozitia ocupata de lider in structurile episcopaliene.
Majoritatea bisericilor baptiste imbratiseaza modelul Constitutiei congregationaliste.
Alte grupari care impartasesc, mai mult sau mai putin, aceste convingeri sunt
"Disciples of Christ", Biserica Unita a lui Christos, Bisericile Crestinilor dupa
Evanghelie si unele Biserici Pentecostale.
Biserici fara Constitutii. Nu se cuvine sa incheiem aceasta categorisire fara a
spune ca exista si grupari crestine pentru care structurile si "constitutiile" sunt un
rau nenecesar. Astfel de grupari refuza orice tipar formal de organizare
bisericeasca. Ele sustin ca Biserica trebuie sa fiinteze intr-un climat de libertate
totala in care fiecare credincios este locuit si calauzit de Duhul Sfant. In astfel de
grupari crestine membralitatea prezinta foarte putina importanta si exista foarte
putine conditii de indeplinit pentru aderare. Cand trebuiesc luate decizii, Biserica se
aduna, se tin sedinte dupa tiparul congregational, dar nu se voteaza. Fiecare
membru ramane sa decida pentru sine, dupa cum simte calauzire din partea Duhului
Sfant. Desi atitudinea lor fata de calauzirea Duhului Sfant este admirabila, gruparile
fara structuri organizationale sufera din cauza permanentelor improvizatii. "Gradul
de sfintire personala si de sensibilitate in calauzirea Duhului Sfant ramane in
majoritatea cazurilor doar un ideal utopic si iluzoriu" (Erickson, Christian
Theology, 1983).
Intre gruparile care pastreaza acest punct de vedere putem aminti gruparea
Quakerilor si unele adunari ale "Crestinilor dupa Evanghelie."
EVALUARE
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
7 of 10 3/13/2011 3:32 AM
Este greu de spus categoric ca Noul Testament ne da un "tipar" pentru o anumita
structura a bisericii. Exista pasaje in care un anumit lider este indemnat sa se
comporte ca un "episcop" cu autoritate teritoriala ("Te-am lasat in Creta ca sa in
randuiala ce mai ramane de randuit si sa asezi presbiteri in fiecare cetate, dupa cum
ti-am poruncit" - Tit 1:5); altele vorbesc despre grupuri de presbiteri chemati sa
hotarasca in problemele importante ale bisericii ("Apostolii si presbiterii s-au adunat
laolalta ca sa vada ce este de facut" - Fapte 15:6), iar in altele gasim autoritatea
investita de Dumnezeu in totalitatea membrilor bisericii ("Daca nu vrea sa asculte
de ei, spune-l Bisericii" - Mat. 18:17). V-ati intrebat vreodata cum se face ca nici
una din epistolele lui Pavel nu sunt adresate vreunui "episcop" sau vreunor
"presbiteri"?
Probabil ca si in aceasta problema "omul sfinteste locul", calitatea slujirii nefiind
garantata de o anumita structura, ci de caracterul celor ce o implinesc. Crestini
duhovnicesti pot functiona perfect in orice schema de conducere pe care o propun
bisericii. Este suficient insa ca dupa ei sa se ridice o generatie de succesori firesti si
schema nu va mai face doua parale. Tot asa, ivirea unor oameni cu adevarat
duhovnicesti poate "rascumpara" un sistem corupt si compromis prin firea
pamanteasca.
Nascute din efortul misionar al Conventiilor Babtiste din America, Bisericile
Baptiste romane au astazi Constitutii Congregationaliste. Nu de putine ori insa,
credinciosii au de ales intre "debandada democratica" predispusa la certuri si
nenumarate scindari si "dictatura unui om duhovnicesc" care impune prin prezenta
si viata sa exemplara.
Orice biserica trebuie sa asigure un echilibru al slujirii in care fiecare lider spiritual
functioneaza intr-o structura care-i asigura echilibru si control. Apostolul Pavel ne
spune ca nimeni nu trebuie sa fie deasupra criticii sau corectiei celorlalti: "Cat
despre prooroci, sa vorbeasca doi sau trei, si ceilalti sa judece" (1 Cor. 14:29).
Acest principiu de "control si echilibru" ("checks and balances" in limba engleza) a
fost aplicat de fondatorii Americii, dorita a fi cea dintai Republica crestina din
istorie. Cautand o strutura care sa asigure propasirea si pastrarea principiilor
democratice, ei au plecat de la un text din Isaia (33:22) si au alcatuit o conducere
de stat bazata pe existenta a trei ramuri paralele: Judiciara, Legislativa si Executiva
(Curtea Suprema, Congresul si Presidentia). Textul din Isaia spunea ca, in
manifestarea autoritatii asupra Israelului, "Domnul este Judecatorul nostru, Domnul
este Legiuitorul nostru, Domnul este Imparatul nostru." Cum puterea absoluta
corupe absolut, intemeietorii Americii au refuzat sa mai aseze un reprezentant unic
al lui Dumnezeu intre oameni (Regele, ca in Anglia si Europa) si au defalcat cele
trei activitati ale suveranului in trei centre de autoritate, chemate sa se
supravegheze si sa se tina in control una pe cealalta. Este evident ca acest principiu
trebuie sa se manifeste si in conducerea bisericii ("iar restul sa judece").
Desi nu ne prezinta structuri organizatorice clare si definitive, Noul Testament ne
recomanda doua principii absolut obligatorii in abordarea oricaror forme de
organizare. Cel dintai principiu este doctrina despre "preotia universala" a
credinciosilor. Toti crestinii au acces direct si egal la Dumnezeu. Nu este necesar
nici un alt Mijlocitor in afara de Isus Christos. Al doilea principiu este ca Duhul
Sfant imparte daruri de slujire tuturor credinciosilor din adunare, iar aceste daruri au
nevoie, pentru o buna folosire, de structuri care sa scoata in evidenta darul
fiecaruia.
Constitutiistructuri http://www.roboam.com/identitate/Const_Structuri.htm
8 of 10 3/13/2011 3:32 AM
In ce priveste Constitutiile episcopaliene, la o analiza temeinica asupra
documentelor istorice, miturile "succesiunii apostolice" si a "primatului Papal" nu
stau in picioare. Lipsa suportului adecvat le dovedeste a nu fi altceva decat simple
... mituri. Pe mitologia unei "preotii" asemanatoare celei din Vechiul Testament,
aceste Biserici nu-si pot justifica nici practicile cultice imprumutate de la Templul
iudaic sau de la templele pagane si nici dependenta de "traditia" scrisa de niste
oameni care au uzurpat autoritatea Scripturilor divine. Cazul cel mai trist este acela
al Bisericii Ortodoxe, care, de la scindarea de Biserica Catolica a Romei, nu mai
poate pretinde nici macar "succesiunea apostolica", necesara pentru intretinerea
conceptului de autoritate a clericilor. De fapt, preotia universala daruita de Christos
tuturor celor ce s-au facut una cu trupul Sau, a inlocuit in veacul crestin preotia
Levitica a fiilor lui Aaron (Apoc. 1:5b-6; 1 Petru 2:5,9). Orice restaurare a
"preotiei" este de aceea anacronica si nebiblica.
Structuri in bisericile baptiste romane din diaspora
Ironia face ca rezumarea tuturor tiparelor existente acum in bisericile baptiste locale
sa duca tot la trei feluri tipice: cu un pastor apostolic, cu un comitet de presbiteri si
cu democratia congregationalista.
Acum 15 ani, discutand situatiile din bisericile baptiste romane din Statele Unite cu
fratele Ton Iosif, dinsul a spus la un moment dat: "Prefer dictatura unui om
neprihanit, nu democratia haotica din adunarile predispuse perpetuu la cearta si
fragmentare." Afirmatia aceasta m-a urmarit multi ani de zile si m-a facut sa caut sa
inteleg ce se intimpla cu bisericile romane din diaspora. Am aflat astfel ca, intuitiv,
bisericile tind sa adopte structuri care li se potrivesc in functie de maturitatea
membrilor si de componenta adunarii. Am mai aflat ca, in viata practica, cele trei
tipare istorice sunt la fel de recomandabile si ca ele se potrivesc de minune cu trei
stari de lucruri specifice:
Tiparul episcopalian exista si se recomanda acolo unde exista un singur
lucrator-plantator de biserica (un fel de Timotei sau Tit) in mijlocul unei
adunari neexperimentate si nemature (dar si in circumstanta unei biserici in
care exista o mare diferenta de maturitate spirituala intre pastor si membrii).
1.
Tiparul presbiterian exista si se recomanda acolo unde exista un nucleu de
barbati maturi spiritual care pot guverna intr-o situatie cvasi-ideala.
2.
Tiparul congregationalist exista acolo unde nu exista un adevarat lider sau
acolo unde oamenii au suficienta maturitate sociala si personala ca sa nu
traga spre “democratia haotica” (de preferat: tipul anglo saxon sau nordic) si
se recomanda acolo unde nu exista un lider spiritual, ci doar unul carnal (gen
Diotref) care (daca nu poate fi inlocuit cu un altul de gen "Dimitrie) trebuie
inlaturat sau anihilat.
3.
Am mai observat ca experienta sociala si fundalul politic impune o "obisnuinta" cu
un anumit sistem de organizare. Este evident ca oricare adunare baptista romana
sufera inca din cauza "mostenirii comuniste" ( da, a trebuit sa spun chiar asa
"comuniste"). In multe locuri, biserica baptista romana imita inca etica si
mecanismul social-comunist. Pastorul este doar un fel de presedinte sau de secretar
general, conducatorii spirituali sunt numiti chiar "membrii in comitet" (imitarea cu
"comitet de partid"), dar sunt tratati doar ca niste "reprezentanti ai maselor
populare." Bineinteles ca "adunarea generala" a tuturor membrilor are libertatea
sa-i analizeze periodic si, pe principiul criticii si autocriticii cetatenesti, chiar sa-i
schimbe. Ideia principala este ca poporul este conducatorul si

Leave a comment and / or appreciate the article!