Cerşetorul, care mi-a schimbat viaţa

Sonntag, 24. Juni 2012

Cerşetorul, care mi-a schimbat viaţa

Niciodata nu am primit de la parintii mei o educatie crestina, nici macar religioasa. Ei erau si din pacate sunt si astazi alcoolici. Acum cred si stiu, ca trebuie sa le iubesc pe ei, pentru ca am cunoscut dragostea lui Dumnezeu. Dar cum l-am cunoscut pe Dumnezeu? În rîndurile de mai jos chiar asta as dori sa vi-l povestesc.

În 1994 am ramas trei frati. Sora noastra a decedat. În dupamasa aceea ca un val de durere, si disperare a napustit prin strada noastra: "Melinda nu mai este! Melinda nu mai este! Aoleo!" Da, la 23 de ani a dat nastere fiicei si si-a pierdut viata.

Atunci o groaza s-a navalit pe deasupra mea. Aceasta a devenit si mai dur, când in fata ochilor mei a fost scos un vecin tînar din cârciuma...neinsufletit si acoperit cu un cearceaf alb. Nu mai puteam sa stau singur noaptea, credeam ca am sa mor si eu. Mi s-a facut frica de moarte... Nu mai aveam linişte. După câteva săptămâni de chinuri sufleteşti am început sa umblu in biserica reformata, ca sa ma pot linisti. Gaşca de care apartiineam, râdea de mine, ma batjocoreau ca am devenit dintr-odata asa "evlavios."Nu ma interesa, eu aveam nevoie de linistire sufleteasca, care-l cautami în biserica. Dupa câteva luni mi-a trecut frica, si îngrozirea în care eram atunci. Am început sa ma regasesc între baietii cartierului, si continuam viata de 16 ani în destrabalari, probleme cu politiia, si batai.

Aceasta viata am dus pâna în 1997. Într-o zi de februarie am stat cu familia în bucataria casei parintesti (acum nu mai stau acolo), de unde se putea vede aproape toata curtea. Tata a observat, ca intra un cersetor batrîn, si începe sa umble cu unditele rezemate într-un colt al curtii.(Tata, si fratele mai mare erau mari pescari...)Tata, cum era putin baut, imediat s-a enervat, si l-a scos pe sarmanul batrân pe strada, lovindu-l cu pumnii, si cu picioarele. Eu vazând ce se întâmpla, suparat tot pe cersetor, am început sa ma îmbrac..."ma duc sa-l aranjez!"

Am iesit pe strada. Era ceata si frig. Batrînul disparuse, dar se apropiau doi baieti din gasca mea. Le-am întrebat, daca nu cumva au vazut un cersetor batrân? L-au vazut. Asadar am pornit totii trei în urma lui. Am vrut sa-l bat. Era si timpul de o bataie... Nu aveam parte de demult.

Atunci înca nu stiam unde ma duc piciorele. Nu am sesizat, ca toate aceste lucruri sunt folosite nu împotriva mea, ci pentru favoarea mea!

La coltul strazii urmatoare l-am ajuns. Acolo schiopata sarmanul om, iar eu faceam planul: "Dau eu primul." Ajungând în spatele lui, l-am prins tare umarul stâng, si l-am întors cu fata spre mine. I-a cazut palaria. Pumnul meu era gata sa loveasca în obrazul barbos, dar nu a mai apucat... S-a oprit în aer. Privirea acea n-am sa uit în viata mea! Si nici strigatul. Era foarte speriat. "Nu ma bate! Nu ma bate!!"-tipa sarmanul om.

În clipa aceea dintr-o data au iesit la suprafata toate lucrurile ce auzeam la biserica: Cruce, Isus, iad, rai, ultima judecata, rautatea inimii, pacat, nelegiure, har, etc. Într-o fractiune de secunda m-am vazut în fata lui Dumnezeu tipând, ca acest biet de om: "Nu ma bate, nu ma bate!" Am crezut, ca se va deschide trotuarul pe care stateam, si o sa cad direct în Iad.

Am fugit de acolo. Fugind m-am întors, si am vazut ca baietii l-au doborât pe cersetor, si loveau cu piciorele. Nu ma mai interesa... Evadam. Fugeam de pacatele mele. Am vrut sa alerg la pastorul reformat, de la care am auzit acele predici. Trebuia sa ma ajute cineva. În fata bisericii statea un tânar. Era liderul grupului de tineri din biserica. Ne mai salutam din când-în-când,ne cunosteam din vedere. Astepta pe cineva, sa-l duca la o ora de biblie, dar acel cineva nu venise. Însa m-a dus Dumnezeu pe mine.

În seara aceea am scapat de pacatele mele care ajutau la rastignirea Lui. Am gasit Calea, Dreptatea, si Viata.

Cu ani în urma am devenit taximetrist. Cum umblam în oras, tot cautam pe acest om. As fi dorit sa-l povestesc ce s-a întâmplat cu mine atunci, în seara aceea. Dar nu l-am mai vazut. Poate ca era un înger...