Identitate crestina in istorie Partea 2 DIN PARTEA 3

Identitate crestina in istorie Partea 2 DIN PARTEA 3

Dumnezeu nu a intentionat sa lase pe seama oamenilor "asezarea imparatiei" ("Nu
este treaba voastra sa stiti cand ... - Fapte 1:7; "Imparatia Mea nu este din lumea
aceasta" - Ioan 18:36). Parerea mea este ca daca biserica de astazi ar reusi sa-i
adune, prin "ecumenism", pe toti crestinii intr-o singura "organizatie", ea s-ar
imbata imediat de putere si s-ar amesteca iarasi in treburile politice ale societatii.
Doamne, fereste!
Biserica a fost confundata adesea cu Israelul (vezi numirea de "noul Israel") si a
incercat sa imbrace zadarnic destinul si prerogativele acestui popor terestru.
Dumnezeu are insa planuri diferite cu Israelul si cu Biserica. Desi amandoua au
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
2 of 6 3/13/2011 3:24 AM
roluri principale in economia "cunostintei mantuitoare despre Dumnezeu", Israelul
si Biserica au caracteristici si misiuni diferite (de aceea nici nu au putut actiona
"concomitent" in economia divina). Israelul are un destin terestru, cu o tara aflata
intre granite bine precizate, cu o capitala identificata sub numele de Ierusalim, cu
un sistem propriu de guvernare, cu un sistem de taxare corespunzator, cu dusmani si
aliati politici. Prin contrast, Biserica este compusa din oameni "din toate
neamurile", cu cetatenie "in ceruri", in asteptarea unui Ierusalim ceresc si cu o
nadejde nestramutata in stramutarea extraterestra, pentru a intra in odaia de nunta a
Mirelui, Isus Christos. Caracterul acesta de "intersectie" intre temporal si etern,
intre lumea de acum si lumea viitoare, intre loialitatea fata de "cezarul" terestru si
credinciosia fata de Capul suprem asezat la dreapta Maririi pe tronul ceresc, face
din Biserica o entitate cu o existenta unica in istoria lumii. "Straini si calatori" pe
pamant, membrii ei sunt destinati, nu sa conduca treburile societatii, ci sa fie
"prigoniti si urati" de oamenii din lume, asemenea "Invatatorului" lor (Ioan
15:18-27). Nimic nu este mai strain de invatatura Noului Testament decat ideia unui
Stat "crestin" sau a unei societati mondiale "crestine". O "unitate" conceputa pe
aceste coordonate a fost o aberatie istorica si o epoca a compromisurilor si
decadentei spirituale.
2. Unitatea organica.
Un organism este compus dintr-un ansamblu de "organe" ce contribuie fiecare in
parte la sanatatea si bunul mers al intregului. Noi suntem obisnuiti sa vedem relatiile
noastre cu Dumnezeu si cu Christos mai mult in mod individual, adica numai in ce
ne priveste pe noi personal. Exista insa o alta realitate, in care Dumnezeu se
gandeste la noi mai mult in colectiv, ne vede ca pe o unitate compusa si complexa:
trupul lui Christos. Din pacate suntem de multe ori prea individualisti si prea
oportunisti, vrem sa se invarta totul in jurul nostru si intrebam ingrijorati: "Care este
avantajul nostru?" Insa Dumnezeu ne vede colectiv, El ne vede ca plinatatea slavita
a lui Christos, prin care El va implini odata totul. Este absolut esential sa putem
vedea fiecare aceasta perspectiva a lui "noi", a ansamblului in care traiesc organic
toti copiii lui Dumnezeu. Privita din acest punct de vedere, Biserica lui Christos
exista astazi in toate bisericile "locale", oricare le-ar fi numele lor denominational.
Pentru a intelege mai bine, este instructiv sa comparam istoria formarii primei
creatii cu cea de a doua, cea veche cu cea noua, spre a arata legatura celei din urma
cu "trupul lui Christos."
Prima creatie a inceput prin crearea cerurilor si a pamantului. Ele impreuna
(cerurile si pamantul) au constituit partial marea si intinsa baza (scena) pe care s-au
desfasurat evenimentele ulterioare. Prin crearea lui Adam si a Evei, Dumnezeu a
incheiat prima creatie. Textul Bibliei ne spune ca, dupa ce a terminat de lucrat
"Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea Sa" (Gen. 2:3).
Cea de a doua creatie nu incepe cu ceruri noi si cu un pamant nou. Acestea nu mai
constituie baza pentru urmatoarele evenimente ale creatiei. Mai bine zis, creatia
noua incepe in ordinea inversa. Ea incepe cu Omul Isus Christos (1 Tim. 2:5).
Acesta este al doilea Om, Omul din cer si ultimul Adam (1 Cor. 15:45,47). El este
piatra din capul unghiului aleasa pentru creatia cea noua (Isa. 28:16; 1 Petru 2:7). In
El se continua noua creatie. Pentru inceput se spune: " ... daca este cineva in
Christos, este o faptura noua" (2 Cor. 5:17). Orice om care Ii apartine lui Christos,
devine o creatie ("zidire" - ctisis) noua. Aceasta isi gaseste deci prima ei forma in
"trupul spiritual al lui Christos", in Biserica, intr-un Om nou (Efes. 2:15). Apoi, ea
se extinde in toata natura inconjuratoare, care asteapta cu o dorinta infocata
descoperirea fiilor lui Dumnezeu (Rom. 8:19-22). Aceasta creatie se va incheia prin
realizarea unui cer nou si a unui pamant nou. Dupa aceea, Dumnezeu se va odihni
iarasi, de data aceasta "impreuna cu oamenii."
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
3 of 6 3/13/2011 3:24 AM
In desenul de mai sus, vedem cele doua triunghiuri asezate unul peste celalalt. Pe
partea mai lata a triunghiului de jos avem baza extinsa a cerurilor si a pamantului
primei creatii. Partea lata a triunghiului de sus ne prezinta extinderea noului cer si a
pamantului nou din creatia cea noua. Punctul central si de contact al celor doua
triunghiuri este Christos, intrupat in chipul celui dintai Adam. Imaginea ne prezinta
o dezvoltare diametral opusa si confluenta a celor doua creatii, veche si noua, care
se intalnesc "in Christos." Cea veche culmineaza prin crearea lui Adam, cea noua
incepe cu Christos, ultimul Adam. La formarea creatiei noi, "trupul lui Christos" va
fi Organismul ceresc-pamantesc, care, respins de creatia veche, o va zgudui din
temelii si va deveni "unealta" oricarei innoiri, conform lui Apoc. 2:15: "Iata ca Eu
fac toate lucrurile noi!" (Fritz Binde, Desavarsirea trupului lui Christos).
Unitatea organica este o realitate spirituala nevazuta, restransa la "Biserica
adevarata" care va fi Mireasa Mielului. In planul "crestinismului social" vizibil insa,
ezitam sa spunem ca biserica are o unitate organica deoarece intre diferitele biserici
denominationale nu exista prea multe forme de colaborare sau intr-ajutorare
reciproca.
3. Unitatea spirituala.
Este evident ca, destinati sa traiasca "in lume", fara a fi insa "din lume", raspanditi
printre toate natiunile pamantului, crestinii vorbesc despre o unitate la nivelul unei
trairi mai adanci decat trairea sociala, unitatea spirituala. Ea este conditia si
circumstanta in care putem vorbi si despre unitatea "vizibila" a bisericii
locale.Aceasta unitate este exprimata in Noul Testament prin expresia: "Este un
singur trup, un singur Duh, dupa cum si voi ati fost chemati la o singura nadejde a
chemarii voastre. Este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez" (Efes.
4:4-5).
Unitatea Bisericii este ilustrata in multe feluri: ca aceea existenta intre un sot si o
sotie, ca aceea prezenta intre pietrele unei cladiri "duhovnicesti", ca aceea dintre
mladite si vita de vie. Este vorba de o unitate "functionala" in planul existentei
spirituale.
Apostolul Pavel vede unitatea externa manifestata in biserica locala ca o urmare
fireasca a unirii pe care fiecare crestin o are cu Christos. El vede aceasta unitate, nu
ca pe ceva de dorit sau de realizat, ci ca pe ceva deja in existenta, ce trebuie primit
prin credinta si pastrat printr-o viata de ascultare:
"Va sfatuiesc dar eu, cel intemnitat pentru Domnul, sa va purtati intr-un chip
vrednic de chemarea pe care ati primit-o, cu toata smerenia si blandetea, cu
indelunga rabdare; ingaduiti-va unii pe altii in dragoste, si cautati SQ PQSTRAYI
unirea Duhului, prin legatura pacii" (Efes. 4:1-3).
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
4 of 6 3/13/2011 3:24 AM
Biserica traieste in aceasta unitate "a Spiritului" despre care apostolul Pavel
vorbeste atat de frumos in 1 Corinteni 12.
4. Unitatea escatologica.
Chiar si cel mai inflacarat sustinator al Bisericii trebuie sa recunoasca faptul ca
Biserica crestina, asa cum am urmarit-o de-a lungul secolelor si asa cum se
manifesta ea astazi, nu reprezinta un exemplu ideal de "unitate." Nici macar biserica
locala, restransa in perimetrul aceleaisi experiente sociale si avantajata de atatea
lucruri comune pe care le au membrii ei, nu poate fi o pilda de "desavarsita unitate",
ca aceea despre care vorbea Domnul Isus in capitolul 17 al Evangheliei lui Ioan:"Eu
le-am dat slava, pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei sa fie una in noi, cum si noi
suntem una. Eu in ei si Tu in Mine; pentru ca ei sa fie in chip desavarsit una."
Cand a rostit aceste cuvinte, Domnul Isus era inca pe pamant si-I cerea Tatalui sa
fie dus in slava: "Wi acum, Tata, proslaveste-Ma la Tine insuti cu slava, pe care o
aveam la Tine, inainte de a fi lumea" (Ioan 17:5).
Conceptul de unitate a Bisericii trebuie legat de aceasta asteptare escatologica a
clipei in care toate nedesavarsirile vor fi imbracate in slava viitoare. Toti aceia care
sunt acuma una cu Christos, Mirele lor, vor fi una in mireasa care va intra cu El in
odaia de nunta.
"Pentru ca noi suntem madulare din madularele Lui, carne din carnea Lui si os din
oasele Lui. De aceea "va lasa omul pe tatal sa si pe mama-sa si se va lipi de
nevasta-sa, si cei doi vor fi un singur trup." Taina aceasta este mare - vorbesc
despre Christos si despre Biserica" (Efes. 5:30-32).
Dincolo de multele si dureroasele conflicte care exista in bisericile crestine de
astazi, "unitatea aceasta escatologica" poate fi gustata oriunde se intalnesc
credinciosi maturi si plini de spiritualitate:
"Si El a dat pe unii apostoli; pe altii prooroci ... pentru desavarsirea sfintilor, ... ,
pentru zidirea trupului lui Christos, pana vom ajunge toti la UNIREA credintei si a
cunostintei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii
lui Christos; ca sa nu mai fim copii, plutind incoace si incolo, purtati de orice vant
de invatatura, prin viclenia oamenilor si prin siretenia lor in mijloacele de amagire,
ci credinciosi adevarului, in dragoste, sa crestem in toate privintele, ca sa ajungem
la Cel ce este Capul, Christos" (Efes. 4:11-15).
O astfel de traire spirituala a unitatii crestine poate fi gustata de fiecare crestin,
indiferent de numirea bisericii lui locale. Ea trece peste orice bariere temporare ale
denominatiilor din crestinismul actual.
Era "post-crestina"?
Cei din Europa anilor 1950 s-au grabit sa proclame intrarea societatii contemporane
intr-o epoca "post crestina." Pentru nereusita revenire la "pre-crestinism" din timpul
"renasterii", paradoxal, oamenii au dat vina tot pe biserica. Nedorind sa se intoarca
la realitatile Evului Mediu, oamenii din societatea moderna stau in cumpana. Ce-i
de facut? Ce a mai ramas neexplorat si neexperimentat?
In vidul ideologic produs de atatea deziluzii, oamenii au inceput sa creada in
bazaconii "extraterestre", in solutii de unificare spirituala cu universul propuse de
religiile orientale si in alternative inca neexplorate.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
5 of 6 3/13/2011 3:24 AM
In plin veac al revolutiilor tehnologice, traim, paradoxal, o intoarcere la
fundamentalismul religios al islamului si al altor religii. Ele refuza progresul steril
adus de "civilizatiile crestine." In Anglia moderna, scade numarul bisericilor, dar
creste numarul moscheilor!
Intram oare cu adevarat intr-o civilizatie "post crestina"? Cuvintele acestei intrebari
par un ecou al unei intrebari retorice pusa de Domnul Isus: "Dar cand va veni Fiul
omului, va gasi El credinta pe pamant?" (Luca 18:8).
Nadejdea si optimismul nostru pentru viitorul crestinismului nu se sprijina nici pe
"realizarile" crestine din istorie si nici pe "calitatea" liderilor crestini de astazi.
Certitudinea ca acest crestinism va dainui pana la sfarsit, oferind pana la capat o
usa de mantuire si de iesire de sub mania lui Dumnezeu se reazama pe considerente
mult mai stabile.
unitateabisericii http://www.roboam.com/identitate/unitateabisericii.htm
6 of 6 3/13/2011 3:24 AM
Care este Biserica cea adevarata?
Inapoi la Cuprins
Intrebarea din titlu poate fi si sincera, dar si batjocoritoare sau cinica. Cine o pune,
trebuie sa nu uite nici o clipa ca aceasta intrebare Ii este adresata in ultima instanta
lui Dumnezeu Creatorul si lui Isus Christos, Cel ce a promis sa "zideasca" aceasta
Biserica si "s-o prezinte" intr-o buna zi "fara pata, fara zbircitura" in fata intregului
univers.
Iata de ce va invit sa cititi cu evlavie si atentie rindurile care urmeaza:
"Cea mai inalta expresie a voiei lui Dumnezeu in dispensatia actuala
este Biserica. Pentru a fi in intregime biblica, orice activitate religioasa
trebuie sa fie integrata si subordonata Bisericii. Trebuie sa spunem
foarte clar si raspicat ca orice slujba adusa lui Dumnezeu in vremea de
acum trebuie sa izvorasca si sa se desfasoare in cadrul sfant al adunarii
copiilor lui Dumnezeu. Scoli teologice, societati de tractate, organizatii
misionare, societati de binefacere, edituri crestine, si orice alte grupari
aflate intr-o forma sau alta de slujire crestina trebuie sa se
autoexamineze cu toata evlavia si cu toata responsabilitatea stiind ca
lucrarile lor nu pot avea nici un fel de semnificatie spirituala atata timp
cat ele raman in afara Bisericilor locale." (John Mac Arthur Jr.)
In terminologia Scripturii, Biserica este: "locul unde locuieste Dumnezeu, prin
Duhul" - cel mai important organism aflat in existenta sub soare. Ea nu este numai
una din institutiile umane pozitive din societate, alaturi de familie, stat, scoli, - ci,
dintre toate, ea este cea mai de seama si mai coplesitoare in importanta. Biserica
locala este un bastion al lui Dumnezeu intr-o lume "care zace in cel rau",
"ambasada lui Dumnezeu" intr-un pamant strain, "avanpostul" invaziei imparatiei
luminii intr-o tara a intunericului, o "avanpremiera" a ceea ce va fi si "o taina" pe
care cei din lume nu o pot intelege.
Cei aflati in Biserica sunt singurii "extraterestii" aflati pe planeta noastra, oameni cu
o dubla apartenenta, una exterioara la neamul creat de Dumnezeu prin Adam si o a
doua, interioara, la un neam nou, "dintr-o alta creatie" (2 Corinteni 5:17), inceputa
cu "cel de al doilea Adam", Isus Christos (1 Corinteni 15:45-49).
Cinicul batjocoritor ne va intreba repede "despre care biserica in particular vorbim,
stiind ca exista multe "biserici" si nenumarate "denominatii", si ca din aceasta cauza
este aproape imposibil sa stii care este "Biserica cea adevarata, daca, bineinteles,
asa ceva exista." Nu trebuie sa ne lasam tulburati de zambetul ironic afisat de cei ce
ne intampina cu astfel de obiectii. Batjocoritori au existat intodeauna, dar ironia lor
nu a reusit niciodata sa desfiinteze realitatea. Biserica lui Christos exista. Ea nu este
deocamdata "desavarsita" in ochii lumii. Imperfectiunea ei se vede inca si mai bine
pentru credinciosul sincer care se afla in interiorul ei, dar ceea ce nu stie "inteleptul
lumii acesteia" este faptul ca imperfectiunile Bisericii nu-i masoara acesteia
"inexistenta", ci sunt dovezile unui proces de crestere, manifestarile unor "neputinte
si nevrednicii omenesti" biruite rand pe rand de "harul" lui Dumnezeu si de "puterea
Celui care lucreaza in noi ce-I este placut" (Evrei 13:21).
Biserica exista in toate locurile in care Duhul Sfant a adunat impreuna cateva
persoane care L-au primit pe Isus Christos ca Mantuitor, care I se inchina lui
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
1 of 7 3/13/2011 3:24 AM
Dumnezeu in duh, si care se straduiesc sa se pastreze neintinati de lume si de
poftele firii pamantesti. S-ar putea ca unele madulare ale Bisericii sa fie pentru o
vreme raspandite pe toata suprafata pamantului, despartite de distante si de
imprejurari, dar in fiecare din aceste madulare ale trupului salasluieste acelas dor de
casa, aceasi tanjire a oilor dupa staulul comun si dupa partasia Pastorului. Dati cea
mai mica sansa unor crestini veritabili si ei se vor strange impreuna si vor pune la
cale un plan de intalniri regulate pentru inchinaciune comuna, studiu in Cuvant si
rugaciune. Grupuri din acestea, raspandite in toata lumea, sunt celulele trupului lui
Christos. Fiecare adunare locala in parte este in sine o Biserica adevarata si toate
impreuna alcatuiesc Biserica cea mare, Mireasa care se pregateste in vederea
intrarii in "odaia de nunta" a "Mielului" (Apocalipsa 19:7-8).
Prin astfel de grupuri, Duhul Sfant lucreaza in lume si ii atrage la mantuire pe cei
pierduti. Oricine vorbeste de rau Biserica locala, vorbeste de rau Trupul si Mireasa
lui Christos. Confruntarea cu Biserica este sortita intotdeauna esecului. Christos
este cel ce o zideste, "si portile Locuintei mortilor nu o vor birui" (Matei 16:18).
Sa ne definim termenii si... pozitia
Vorbind despre Biserica trebuie sa ne ferim de "certurile de vorbe" care se nasc
adesea intre cei credinciosi din cauza diferentelor produse de intelegerea diferita a
unor termeni.
Orice cuvant are in spatele sau o incarcatura de semnificatie aflata in gandirea celui
ce-l foloseste. De multe ori, vorbitori diferiti folosesc aceleasi cuvinte, dar nu se pot
intelege datorita faptului ca fiecare gandeste altceva. Din cauza aceasta este bine sa
aiba loc o lamurire "semantica" (a sensurilor).
Biserica Crestina - un grup anume intre "cetele" mantuitilor lui Dumnezeu destinat
sa alcatuiasca un organism distinct in vesnicie printr-o relatie speciala cu Isus
Christos, cea de a doua persoana a Dumnezeirii: Isus Mirele - Biserica Mireasa
(Trupul lui Christos).
Amintind despre relatia dintre Christos si Biserica crestina, apostolul Pavel spunea:
" ... si cei doi vor fi un singur trup. Taina aceasta este mare - (vorbesc
despre Christos si despre Biserica)" (Efeseni 5:31-32).
Biserica Universala - totalitatea credinciosilor salvati prin credinta in lucrarea
mantuitoare a lui Isus Christos in trecut, prezent si viitor.
Biserica Mondiala - totalitatea credinciosilor aflati in viata in toata lumea la o
anumita data.
Biserica Locala - un grup de credinciosi adunati intr-un anumit loc pentru
inchinaciune in duh si in adevar.
Realitatea Bisericii Universale nu trebuie sa umbreasca in nici un fel importanta
functionarii bisericilor locale. De fapt, este greu de conceput ca cineva poate spera
sa faca parte din Biserica Universala atata timp cat, desi are posibilitatea, nu vrea sa
faca parte din nici o Biserica locala. Cum ar putea sa aiba cineva partasie cu
credinciosii din toate veacurile, in timp ce refuza partasia crestinilor din imediata lui
apropiere?
Exista astazi un curent de invatatura si atitudine care priveste de sus Biserica locala,
ca pe ceva compromis si ne-necesar. Acesti invatatori neinspirati s-au departat de
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
2 of 7 3/13/2011 3:24 AM
invatatura Bibliei si propovaduiesc numai o Biserica spirituala fara nici un fel de
forma sau organizare omeneasca. Dupa ei, orice organizare este ceva "firesc" si
trebuie parasita in vederea "trairii in Duhul". Contactele cu Bisericile locale sunt
privite ca vizite la "fratii mai slabi" aflati inca in robia "invataturilor incepatoare".
Orice structura este denuntata drept "omeneasca" si orice slujitor al Bisericii este
demascat drept un nou "Diotref", care tine sa-si impuna autoritatea sa, in dauna
autoritatii Duhului.
De obicei, in spatele acestor atitudini exista o mare doza de "mandrie spirituala"
combinata cu un caracter nesupus si incapabil sa suporte disciplinarea partasiei
dintr-o legatura frateasca stransa. Ce este si mai grav insa, este faptul ca in numele
unei superioritati spirituale se intretine critica si dispretul, iar sub paravanul unei
cunoasteri a lucrurilor "mai adanci", se paraseste ascultarea de mesajul clar al
Evangheliilor si al Epistolelor Noului Testament. Textele care vorbesc despre
organizarea din Bisericile locale sunt scoase din contextul biblic imediat, sunt
rastalmacite si alegorizate fortat pentru a sprijini opiniile celor porniti pe o astfel de
"talmacire".
Biserica Universala - Biserica Locala
Ce este la urma urmei Biserica? Exista zeci si zeci de raspunsuri. Bisericile, asa cum
le cunoastem noi astazi sunt impartite pe toata fata pamantului, diferite ca forma,
instrainate ca denumiri oficiale, invrajbite intr-un patriotism sectar sau sufocate
intr-un ecumenism fara valori crestine. Ce spune insa Biblia despre Biserica? Cum
este descrisa ea in planul de functionare alcatuit de "arhitectul" si Capul ei
dumnezeiesc, Isus Christos?
Pentru inceput, sa spunem doar ca in limba greaca pentru Biserica este folosit
cuvantul "EKKLESIA" si ca sensul acestuia in uzanta timpului era "colectivitatea
celor chemati afara".
Din aceasta definitie se poate vedea ca Biserica nu poate fi in nici un caz o cladire
in care se tin servicii religioase. Mai degraba, ea este colectivitatea celor ce s-au
adunat in acea cladire pentru inchinaciune.
Apoi, Biserica nu poate fi inteleasa drept o simpla "organizatie". In limba greaca,
pentru a defini viata Bisericii a fost folosit termenul "KOINONIA" care defineste o
relatie de partasie, o traire in stari si scopuri comune.
In Evanghelii, "ekklesia" apare de doua ori (in Matei 16:18: "... pe acesta piatra voi
zidi Biserica Mea" si in Matei 18:17: "Daca nu vrea sa asculte de ei, spune-l
Bisericii"). Din ambele pasaje se vede clar ca Mintuitorul se referea la o
colectivitate de oameni.
Intre Biserica si lumea inconjuratoare s-au format inca de la inceput raporturi foarte
clare. Crestinii mantuiti au format o comunitate sociala distincta si s-au separat de
ceilalti oameni. Mesajul crestin a devenit imediat:
"Mantuiti-va din mijlocul acestui neam ticalos" (Faptele Apostolilor
2:40).
Ekklesia este aratata deci a fi colectivitatea celor "chemati afara":
"Sa iesim dar afara din tabara la El si sa suferim ocara Lui" (Evrei
13:13).
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
3 of 7 3/13/2011 3:24 AM
Chiar si atunci cand mergeau inca la templu, crestinii stateau separati de ceilalti:
"Toti stateau impreuna in pridvorul lui Solomon, si niciunul din ceilalti
nu cuteza sa se lipeasca de ei" (Faptele Apostolilor 5:12-13).
Petru ne spune de ce s-a produs aceasta separare intre Biserica si lume:
"Voi insa sunteti o semintie aleasa, o preotie imparateasca, un neam
sfant, un popor pe care Dumnezeu Wi l-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa
vestiti puterile minunate ale Celui care v-a chemat din intunerec la
lumina Sa minunata" (1 Petru 2:9).
O data cu aparitia ekklesiei, omenirea a cunoscut o alta impartire in economia
mantuirii divine. Pana atunci fusesera numai evreii si neamurile. Cei dintai erau
poporul ales al lui Dumnezeu, iar cei din urma erau "cei fara cetatenie in Israel,
straini de Dumnezeu si de legamintele fagaduintei" (Efeseni 2:12). Delimitarea era
clara si transanta. Prapastia dintre cele doua tabere era mare si de netrecut. Din
pricina ca Israelul L-a refuzat insa pe Isus Christos, adevaratul lor Mesia,
Dumnezeu a adus in lume astazi o a treia grupare de oameni, Biserica crestina. Ea
este instrumentul de mantuire pentru vremea actuala.
Vremea Bisericii se intinde intre ziua de Cinzecime (Rusalii) in care Duhul Sfant s-a
pogorat peste credinciosii in Isus Christos adunati la rugaciune si ziua Rapirii pe
care nu o stie nimeni, dar pe care o asteptam cu infrigurare. In toata perioada
aceasta de timp, Biserica trebuie sa traiasca in lume ca o marturie despre Dumnezeu
si ca o chemare adresata tuturor oamenilor, indiferent de rasa, sex, stare sociala sau
cultura.
Totusi noi stim ca nu va exista o Biserica mondiala ca un rezultat al convertirii
tuturor oamenilor (Matei 24:14). Din aceasta cauza, "Biserica Catolica" (care
inseamna tocmai o Biserica in care trebuiesc inclusi toti oamenii) este o utopie
periculoasa.
Convertirea Neamurilor intregi ramine privilegiul lui Israel. Biserica are o chemare
individuala adresata "la orice faptura" (Marcu 16:15) si ea va reusi sa "faca ucenici
din toate neamurile " (Matei 28:19) ca o pirga a marelui seceris de la vremea
sfarsitului.
Unde este astazi Biserica adevarata?
Daca avem incredere in cuvintele Domnului Isus, ajungem la concluzia ca Biserica
se afla si astazi pe maini tot atat de bune ca si acum aproape 2.000 de ani, cand
ucenicii din Ierusalim puneau lumea in uimire cu curajul si cu infaptuirile lor.
Domnul Isus a spus:
"Eu voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui"
(Matei 16:18).
Soarta adevaratei Biserici a lui Christos nu s-a hotarat niciodata in Sinoade,
Congrese sau Adunari Legislative. Capul nevazut al Bisericii locuieste in cer, asezat
la dreapta maririi lui Dumnezeu. Domnul Isus Christos are astazi "toata puterea in
cer si pe pamint" (Matei 28:18). Trupul Sau spiritual, Biserica nu este lasata in voia
valurilor:
"Iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pina la sfarsitul veacului" (Matei
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
4 of 7 3/13/2011 3:24 AM
28:20).
Biserica adevarata exista si astazi. Ea isi implineste mereu aceiasi misiune de a fi
"lumina lumii" si "sarea pamantului" (Matei 5:13-14). Nebagata in seama si
nesocotita adesea in calculele mai marilor acestei lumi, Biserica traieste, iar Capul
ei inca isi mai "cunoaste oile pe nume" (Ioan 10:1-16). Convins de aceasta realitate,
apostolul Pavel scria in 2 Timotei 2:19:
"Totusi temelia tare a lui Dumnezeu sta nezguduita, avand pecetea
aceasta: Domnul cunoaste pe cei ce sunt ai Lui".
Se spune adesea ca multimea pestrita de biserici de astazi nu arata progresul
Bisericii. Dar eu cred ca si in aceasta situatie se vede ceva din intelepciunea cu care
Dumnezeu isi implineste planurile. Daca Biserica ar fi una din punct de vedere
organizatoric, ea s-ar amesteca iarasi foarte repede in treburile acestei lumi.
Experientele trecutului au dovedit cu prisosinta acest lucru. Dumnezeu nu doreste
insa ca Biserica sa alcatuiasca o Imparatie terestra. Cetatenia noastra trebuie sa
ramana "in ceruri". Destinul Imparatiei terestre ramane un prerogativ al Israelului si
el si-l va implini atunci cand la conducerea Statului se va instala insusi Mesia.
In plan uman, atacul Diavolului si neintelepciunea noastra ne lipsesc de "partasia
duhovniceasca" care ar trebui sa se manifeste intre diferitele ramuri ale Bisericii.
Nici una si nici cealalta insa nu-L impiedica pe Dumnezeu sa-si duca la indeplinire
planul. Oriunde se vesteste Cuvantul curat al Evangheliei si oriunde oamenii intra
sub sangele si sub domnia lui Christos exista Biserica cea adevarata. Oriunde se
produce "nasterea din nou" si "vietuirea in neprihanire" exista Biserica cea
nemuritoare.
De 2.000 de ani, Diavolul seamana in aria lumii neghina lui, dar slava Domnului,
graul se inmulteste si "Cel ce are puterea sa faca sa creasca" este la lucru. Lumea
stricata de astazi nu a intrat deocamdata intr-o deplina putrefactie tocmai pentru ca
inca are ‘n ea "sarea pamintului." Intunerecul nu s-a lasat de tot, pentru ca inca mai
este aici "lumina lumii".
Cum trebuie sa arate o Biserica crestina?
Este adevarat ca, din datele pe care ni le pune la dispozitie un studiu al bisericilor
din vremea apostolica, nu putem extrage un tipar clar si unic pentru biserica locala.
Aceasta nu inseamna insa ca bisericile acelea nu au fost organizate. De fapt,
organizarea bisericilor locale, ca si organizarea tuturor formelor vii de viata, nu se
bazeaza pe forme fixe sau pe tipare, ci pe principii vitale. Asa cum corpul
functioneaza armonios adaptindu-si activitatile in jurul unor principii clare si
indispensabile (trebuie sa ne hranim, sa dormim, sa ne spalam, sa avem viata
sociala, etc.) si Biserica locala isi organizeaza activitatile adaptandu-le principiilor
fundamentale pe care le-au respectat toate bisericile din toate timpurile.
Trebuie sa distingem clar intre principiu si forma. Principiul aduce viata si o
intretine in cele mai bune conditii, forma se adapteaza realitatilor de timp, societate
si resurse. Principiul ramane mereu acelasi, forma trebuie sa se schimbe. A tine la
forme inseamna a renunta de multe ori la principii si asta este intodeauna in
detrimentul vietii.
Principiile de baza ale bisericilor locale, asa cum le putem studia noi in cartile
Noului Testament, sunt cuprinse in textele din Matei 28:19 si Faptele Apostolilor
2:42. La fiecare dintre aceste principii de baza ii corespund o multime de forme,
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
5 of 7 3/13/2011 3:24 AM
alese in functie de conditii, de necesitati si, nu o data, in functie de ... posibilitati.
1. Principiul evanghelizarii lumii - Biserica lui Christos trebuie sa se preocupe de
mantuirea celor pierduti. Ea trebuie sa gaseasca cele mai bune si mai eficace
metode pentru a vesti Evanghelia "la orice faptura".
2. Principiul maturizarii credinciosilor. Marturia Bisericii este marturia celor
credinciosi. De aceea, fiecare nou convertit trebuie sa fie "invatat". Biserica are
aceasta datorie: "Invatati-i tot ce v-am poruncit". Unde sa fie invatati cei convertiti
(in Seminarii, acasa sau in Biserica), cit sa dureze procesul de invatare, care sunt
cele mai bune metode de transmitere a invataturii, si multe alte astfel de "forme"
raman la latitudinea Bisericii si pot fi oricand schimbate.
3. Principiul trairii in partasie. Trupul lui Christos este alcatuit din madulare
unite intre ele, sanatoase si slujindu-se reciproc: "Ei staruiau in legatura frateasca"
(Faptele Apostolilor 2:42).
Crestinii trebuie sa aiba partasie ! Formele prin care este pus in practica acest
principiu sunt infinit de variate. Unde sa se adune, cat timp sa stea impreuna, ce
forma sa aiba cladirile, care sa fie programul intalnirilor lor, cine sa conduca cutare
program si cine sa conduca celalalt, etc. sunt "forme" necesare, dar neimportante in
ele insele.
4. Principiul amintirii lucrarii Domnului Isus. Biserica nu poate exista in afara
lucrarii mantuitoare a lui Christos. "Sa faceti aceasta spre amintirea Mea" a spus
Mantuitorul despre Cina Domnului. Pavel a adaugat: "Caci n-am avut de gand sa
stiu intre voi altceva decat pe Christos si pe El rastignit" (1 Corinteni 11:25 2:2).
Biserica trebuie sa practice "frangerea piinii". De cite ori sa faca aceasta intr-o luna,
ce fel de paine sa aleaga, cum sa franga painea, etc. , raman iarasi "forme"
necesare, dar neimportante in ele insele. Conditiile in care trebuie luata Cina
Domnului trebuiesc hotarate in functie de calauzirea specifica pe care Domnul o da
fiecarei Biserici locale in parte.
5. Principiul inchinaciunii. "Ei staruiau ... in rugaciuni" (Faptele Apostolilor 2:42).
Biserica exista pentru proslavirea lui Dumnezeu. Toata fiinta si activitatea unei
Biserici locale trebuie subordonate acestui scop. NU este esential cata participare
este la serviciul unei Biserici locale, dar este esential cita inchinaciune este in
programul acela.
"Duhul da viata, dar slova (forma) omoara."
Istoria greselilor Bisericii este si istoria bisericilor care s-au obisnuit intr-atat de mult
cu forma, incat n-au mai observat ca intre timp viata disparuse. Bisericile acelea au
fost atat de mult lipite de forma, incat viata a trebuit sa le paraseasca si sa se
stabileasca in alte "tipare", socotite multa vreme "eretice". Trebuie sa spunem ca
"istoria reformelor" nu a fost niciodata istoria transformarii vietii religioase (cum
sustin criticii atei), ci istoria re-"formelor", adica istoria succesiunilor de crize
provocate de cei care, confundand forma cu continutul, au trebuit sa fie lasati in
urma de o Biserica energica, militanta si mereu egala cu ea insasi.
Nu fiti prea pretentiosi !
Un alt lucru pe care trebuie sa-l spunem despre viata bisericilor locale este ca ne
aflam in perioada de "constructie". Grupurile locale de credinciosi sunt deocamdata
numai parti componente, "in devenire" asezate in marele ansamblu al Bisericii
universale. Din punctul lui Dumnezeu de vedere, Biserica este deja desavarsita prin
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
6 of 7 3/13/2011 3:24 AM
faptul ca a fost ciatigata de Domnul Isus la Cruce:
"Cum a iubit si Christos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o
sfinteasca, dupa ce a curatit-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa
infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara
zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana" (Efeseni
5:25-27) .
In practica, bisericile locale se afla in etapa de "sfintire si curatire prin Cuvant".
Apostolul Pavel scria cu incredere deplina:
"Sunt incredintat ca Acela care A INCEPUT in voi aceasta buna
lucrare, O VA ISPRAVI... " (Filipeni 1:6).
In Efeseni, capitolul 4 vorbeste despre Biserica in termeni de crestere: "Din El, tot
trupul... isi primeste cresterea,... si se zideste in dragoste" (Efeseni 4:16),asa ca nu
trebuie sa cadem in disperare ori de cate ori observam greseli, nedesavarsiri si
inconsistente in bisericile locale. Domnul Isus a spus: "Eu voi zidi Biserica Mea si
portile Locuintei mortilor nu o vor birui" (Matei 16:18).
Cel ce face lucrarea este asadar, Domnul Isus Insusi, iar noi trebuie sa fim extrem
de prudenti atunci cand ne exprimam asupra felului in care El lucreaza.
Cu imperfectiunile din Biserica locala este la fel ca si cu cele care se manifesta in
viata spirituala a oricarui credincios. Noi stim ca Christos lucreaza in noi prin Duhul
Sfant si ca are ca scop sa ne transforme dupa chipul si asemanarea Lui.
Acelasi Duh Sfant este la lucru si in Biserica locala. Scopul Lui este s-o aduca la o
desavarsita frumusete morala si s-o maturizeze din punct de vedere intelectual in
"adevar". Ne aflam inca in plin proces de constructie. Lucrarea nu s-a terminat, asa
ca nu trebuie sa ne fie rusine sa ne recunoastem imperfectiunile. Ar fi total
neintelept sa ne asteptam sa gasim undeva o Biserica locala ajunsa deja la
perfectiune. Din "sfinti" in devenire, nu se poate cladi decit o Biserica "in
devenire". Cu toate acestea, tinta fiecarei Biserici locale trebuie sa ramana
"Biserica desavarsita", caci Dumnezeu este El insusi la lucru si El nu se va multumi
cu jumatati de masura. Iata ce declara apostolul Pavel in scrisoarea catre crestinii
din Efes:
"Mie mi-a fost dat harul sa vestesc ... bogatiile nepatrunse ale lui
Christos ... pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa
cunoasca azi, prin Biserica, ‘ntelepciunea nespus de felurita a lui
Dumnezeu" (Efes. 3:8-10).
"Caci noi suntem lucrarea (poema - in greaca) Lui, si am fost ziditi ‘n
Christos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai
dinainte, ca sa umblam in ele" (Efes. 2:10).
Intr-o buna zi, la sfarsitul istoriei, Christos va prezenta Biserica inaintea tuturor
fapturilor ceresti, ca pe o stralucita dovada a puterii si iubirii Sale:
"(Christos) S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, ... ca sa
infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara
sbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana" (Efes.
5:25-27)
adevaratabiserica http://www.roboam.com/identitate/adevaratabiserica.htm
7 of 7 3/13/2011 3:24 AM
Biserica Ortodoxa Catolica Rasariteana
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
1. O PREZENTARE ISTORICA A "ORTODOXIEI"
"Biserica Ortodoxa Rasariteana", cu numele ei oficial de Biserica Ortodoxa
Catolica Rasariteana, dar cunoscuta si sub titulatura de biserica Greco-Ortodoxa,
este una din cele trei grupari doctrinare si administrative din sinul crestinismului
european. Ea are o identitate specifica datorata doctrinei despre continuitatea
apostolica, datorita specificului liturgic si datorita existentei "bisericilor teritoriale
surori". Aderentii ei, raspinditi altadata in partea de vest a Marii Mediterane, traiesc
astazi in Balcani, in Orientul Mijlociu si in Rusia.
Termenul "ortodox" (cu semnificatia de "invatatura cea dreapta" sau de "adevarata
credinta" in limba greaca) implica o deosebire polemica cu alte grupari crestine, fata
de care, ortodocsia se pretinde pastratoarea exclusiva a invataturii apostolice
nealterate.
Origine si specific
Ca origine, Biserica Rasariteana se trage din acelasi crestinism istoric al primelor
trei secole si, in teologie, recunoaste chiar aceleasi sapte sacramente ca si biserica
romano catolica.
Schisma dintre Catolicismul Apusean si Catolicismul Ortodox Rasaritean nu s-a
produs din motive teologice, ci din cauza unor factori culturali si politici. Roma nu
i-a putut ierta niciodata lui Constantin faptul ca a mutat capitala imperiala la Bizant
(Bizantium), pe care l-a numit ulterior Constantinopol (orasul lui Constantin).
Constantinopol era asezat pe tarmul European al strimtorii Bosfor, aflata la
jumatatea distantei dintre Marea Egee si Marea Neagra. Orasul aduna intre zidurile
lui oameni din Europa si din Asia. In 1453, cind turcii au cucerit Imperiul Bizantin,
Constantinopol a devenit capitala noului Imperiu Otoman. (Din 1930, orasul se
numeste Istambul).
Teodosius I, urmasul lui Constantin la tron, a fost ultimul Cezar care a domnit peste
intreg Imperiul Romano-Catolic. Dupa moartea sa (395), imperiul a fost impartit
intre fii sai, Arcadius (la 17 ani) a primit stapinire peste jumatatea Rasariteana a
Imperiului, iar Honorius (la 10 ani) a fost asezat la Milan sa domneasca peste
jumatatea lui Apuseana. Aceasta "despartire" care trebuia in ochii contemporanilor
sa fie doar vremelnica, a devenit definitiva.
Astazi, din punct de vedere cultural, despartirea dintre crestinismul Apusean
(catolicism si protestantism) si crestinismul Rasaritean perpetueaza divizarea
Imperiului Roman in jumatatea Apuseana, in care limba latina a fost dominanta, si
jumatatea Rasariteana, in care mai toti literatii vremii foloseau limba greaca.
Incepind cu secolul IV, aceste doua jumatati s-au indepartat continuu una de
cealalta. Imperiul Roman de Apus s-a prabusit sub presiunea invaziilor barbare din
secolul V. Papa de la Roma, care si pina atunci se bucurase de o anumita pozitie
prioritara in autoritatea exersata asupra patriarhatelor crestine, s-a trezit singurul
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
1 of 20 3/13/2011 3:25 AM
mostenitor al si asa mult diminuatei autoritati imperiale.
Imperiul Roman de Rasarit a mai stat in picioare inca aproximativ o mie de ani, sub
forma a ceea ce istoricii numesc "Imperiul Bizantin." Patriarhul Constantinopolui,
capitala imperiala, s-a ridicat deasupra celorlalti patriarhi regionali si, ca un "primus
inter pares" (cel dintii dintre mai multi egali) a devenit capul ecumenic al Bisericii.
Totusi, ca supus cetatenesc in fata imparatilor imperiali cu puteri depline, acest
patriarh nu si-a asumat niciodata o autoritate independenta asemanatoare papei de
la Roma. Chiar si astazi, supunerea patriarhilor fata de autoritatea politica a
natiunii-stat este o caracteristica bizantina.
Cea mai timpurie literatura crestina a fost scrisa, chiar si la Roma, in limba greaca.
In primele secole, crestinismul a avut un pronuntat caracter grecesc. Incepind cu
secolul V, specificul grecesc a inceput sa se piarda. Majoritatea crestinilor din Egipt
si Siria, care pina atunci acceptasera subordonarea fata de cultura greaca, au decis
sa se rupa de restul bisericii istorice din cauza hotaririlor luate la conciliile
(sinoadele) de la Efes (431) si Calcedon (451), care stabileau primatul patriarhului
de la Constantinopol. Faptul ca arabii au cucerit apoi aceste provincii a fost
interpretat de unii drept o pedeapsa divina, dar a dus si mai departe la slabirea
influentei sociale a jumatatii rasaritene a Bisericii.
Prin contrast, crestinatatea apuseana de limba latina s-a raspindit in teritorii de
dincolo de limitele vechiului Imperiu Roman, cistigind loialitatea popoarelor din
restul tarilor europene.
Doar "increstinarea" Rusiei in secolul X de catre misionari ai Constantinopolelui a
mai echilibrat cu ceva balanta puterii si a intinderii sferelor de influenta dintre
crestinismul Rasaritean si crestinismul Apusean.
In incordarea dintre cele doua biserici, papa de la Roma a cautat mereu sa impuna
invatatura "primatului Romei". Acolo se afla doar mormintul lui Petru, cel numit de
Domnul Isus "piatra" pe care va fi zidita Biserica (Mat. 16:18). Crestinatatea
Rasariteana, desi a respectat intr-o oarecare masura un fel de predominanta a
Romei in exersarea autoritatii in probleme de doctrina si morala, a ripostat prin
afirmatia ca primatul trebuie sa fie o problema rezolvata pe considerente istorice.
Atita timp cit Imparatul isi mutase resedinta la Constantinopol, orasul avea tot
dreptul sa se numeasca "noua Roma."
Cele doua interpretari despre "primatul in Biserica", unul "apostolic" in Apus si
altul "pragmatic" in Rasarit au coexistat timp de secole si nu au fost reconciliate nici
pina astazi.
Ambitia lui Carol cel Mare (Charlemagne) de a reface in secolul IX integritatea
Imperiului Roman de altadata a dus la primul conflict deschis dintre cele doua
biserici. Carol cel Mare a vrut sa reaseze Roma in primatul de capitala Imperiala si
sa refaca "Sfintul Imperiu Romano-Catolic". (O a doua incercare de refacere a
Imperiului ii va apartine lui Napoleon, iar o a treia lui Hitler. Yineti minte mult
trimbitatul "al treilea Reicht", ce trebuia sa dainuie si el o mie de ani?). Pentru a
intoarce simpatiile tuturor crestinilor spre scaunul papal de la Roma, Carol cel Mare
a cerut "episcopilor" apuseni sa gaseasca "un nod in papura" patriarhului de la
Constantinopole si sa-l declare "eretic."
Incapabili sa gaseasca ceva de esenta, episcopii s-au agatat de mici diferente de
limbaj doctrinar si de liturghie. Astfel, faptul ca in marturisirea de crez a bisericii
Rasaritene era scris ca "Duhul Sfint purcede de la Tatal" (numai), nu "de la Fiul si
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
2 of 20 3/13/2011 3:25 AM
de la Tatal" (filioaue) cum scria in marturisirea bisericii Apusene a devenit
principalul "cap de acuzare." Un al doilea mar al discordiei a fost data la care se
sarbatorea Pastele, iar un al treilea: daca piinea de la Cina trebuie sa fie dospita sau
nu.
Astfel de "diferente" ireconciliabile au cauzat in anul 1054 o "excomunicare
reciproca", semnata de Papa Leo al X-lea si de Mihai Cerularius, patriarhul
Constantinopolui. Aceasta "afurisire reciproca" s-a mentinut pina in anul 1965.
Infama cruciada "a IV-a" din anul 1204, prin care crestinatatea apuseana a cucerit
Constantinopolul, l-a inlaturat pe imparatul bizantin si a asezat in locul lui pe tron
un patriarh latin aservit papei, a cauzat in crestinatatea rasariteana un resentiment
adinc ce a zadarnicit de atunci toate incercarile de impacare.
Inspre secolul XVII, Biserica Rasariteana a fost asediata din trei directii: din partea
musulmanilor, din partea catolicismului si din partea protestantismului.
Biserica "Unita"
In Polonia, unde traiau un mare numar de ortodocsi, asaltul catolic a fost dezlantuit
cu ferocitate. Din cauza distantei, patriarhul de la Constantinopol, sub a carui
jurisdictie se afla Polonia, n-a putut sa exercite un control real asupra vietii
religioase. Din cauza aceasta, episcopii ortodocsi erau asezati in slujba de catre
regele catolic. In nenumarate ocazii, autoritatile Romano-catolice din Polonia au
incercat sa forteze biserica Ortodoxa sa se subordoneze papei. Cei mai activi in
directia aceasta au fost "iezuitii." Ca urmare, un numar apreciabil de oficiali
ortodocsi au acceptat primatul si suprematia pontifului roman, formind Biserica
"unita." Membrii acestei biserici au fost numiti "catolici de rit oriental." Treptat, sub
presiunile si persecutia exercitata de Roma, biserica ortodoxa din Polonia a incetat
sa mai existe, autoritatile recunoscind oficial doar Biserica Unita.
Un patriarh ... reformat!
O relatie mai pasnica a existat intre Biserica Catolica Ortodoxa Rasariteana si
reprezentantii protestantismului. In anul 1573 a inceput un schimb de idei intre
Protestantism si Ortodoxie. Un grup de invatati Lutherani din Tubingen a fost
invitati la Constantinopol. Stiind-o advesara a Romei, protestantii au sperat sa
aduca Biserica Rasariteana la principiile Reformei. In discutiile purtate cu patriarhul
Ieremia al II-lea, ei i-au inminat o copie a Marturisirii de credinta de la Augsburg si
o colectie de predici ale lui Luther. Reprezentantii Bisericii Ortodoxe cautau insa
mai degraba o unire in scopuri de dominatie politica, decit o dezvoltare doctrinara.
Cind cea dintii s-a dovedit nerealizabila, Ieremia al II-lea a publicat o serie de
"Raspunsuri" (1576, 1579 si 1581), reafirmind pozitia traditionala a Bisericii
Ortodoxe in probleme legate de "autoritatea eclesiastica a scrierilor patristice, cele
sapte sacramente, rugaciunea pentru morti si rugaciunile indreptate Mariei si
sfintilor."
Din toate articolele "Marturisirii de credinta" de la Augsburg, Ieremia al II-lea nu a
acceptat decit importanta sinodadelor ecumenice si faptul ca preotii se pot casatori.
Desi relatiile dintre ortodoxie si protestantism n-au mai continuat cu aceiasi
intensitate pe vremea lui Ieremia, ele au fost intotdeauna politicoase si lipsite de
orice incercare de constringere.
Ideile din documentele reformate Lutherane l-au influentat foarte mult insa pe Ciril
Lucaris (1572-1638), care a ajuns primul si, pina acum singurul, patriarh "reformat"
al ortodoxiei!
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
3 of 20 3/13/2011 3:25 AM
Ciril Lucaris a fost un preot grec pe care persecutiile declansate de Romano-
Catolici asupra ortodocsilor din Polonia l-au facut sa se umple de o aversiune
neimpacata fata de scaunul papal. Cind a devenit patriarh al Constantinopolui, Ciril
si-a dedicat toate eforturile pentru contracararea tuturor influentelor romanocatolice
din teritoriile imperiului otoman. Pentru aceasta, el a cerut si capatat
ajutorul ambasadelor tarilor protestante din Constantinopol si a solicitat suport
teologic din partea miscarii calviniste. In 1629, Ciril a publicat "Confesiunile" sale,
o culegere de articole doctrinare cu un foarte pronuntat ton reformat. Ele afirma
autoritatea Scripturii asupra Bisericii, neaga infailibilitatea bisericii, accepta doar
cele doua sacramente la care se oprisera si reformatorii: Botezul si Cina Domnului
si neaga cu desavirsire notiunile de transubstantiere si purgatoriu. Domnia lui Ciril
ca patriarh al bisericii a fost zbuciumata, el fiind depus si reasezat in slujba de nu
mai putin de cinci ori. In final, Ciril o fost omorit de masinatiunile politice si a fost
spinzurat ("mazilit") de turci. Sub presiunea autoritatilor din Imperiul otoman, care
nu doreau o unire cu Europa apuseana, ci cucerirea ei prin forta si dictat, toate
sinoadele ecumenice ale Bisericii Ortodoxe dintre anii 1638 si 1691 au condamnat
cu tarie "confesiunile" calviniste ale lui Ciril Lucaris. Se punea astfel capat uneia
dintre putinele miscari de "reforma" din sinul Bisericii Ortodoxe Rasaritene.
2. STRUCTURA SI ORGANIZARE
Biserica Catolica Ortodoxa este rezultatul partasiei unor biserici teritoriale
independente. Fiecare dintre ele este autocefala, adica se autoguverneaza sub
autoritatea unui episcop suveran, numit cel mai adesea "patriarh" ("parintele
tuturor"). Aceste biserici autonome recunosc primatul patriarhului "ecumenic" din
Constantinopol (astazi Istambul) si impartasesc o credinta marturisita intr-un crez
comun, principii comune in organizare si functionare eclesiastica si o traditie
liturgica comuna. Deosebirile constau in limbile folosite in rostirea liturghiei si in
alte citeva aspecte minore ale traditiilor locale.
Conducatorul bisericilor teritoriale ortodoxe este numit "patriarh", "mitropolit" sau
"arhiepiscop." Acesti prelati prezideaza peste sinoade episcopale care reprezinta
cea mai inalta autoritate canonica, doctrinara si administrativa. Intre diferitele
biserici teritoriale exista o tacita ierarhie a importantei, alcatuita nu pe principiul
marimii, ci pe acela al vechimii in existenta.
Numarul bisericilor catolice ortodoxe a variat mult de-a lungul istoriei. Au
supravietuit pina astazi Biserica din Constantinopol, Biserica din Alexandria
(Egipt), Biserica din Antiohia (cu sediul central la Damasc, in Siria), Biserica de la
Ierusalim, Biserica Ortodoxa Rusa, Biserica din Georgia, Biserica din Bulgaria,
Biserica din Romania, Biserica din Serbia, Biserica din Cipru, Biserica din Grecia,
Biserica din Albania, Biserica Ortodoxa Poloneza si Biserica din Cehia. Mai exista
si alte astfel de biserici ortodoxe, de mai mica importanta, raspindite in toate
colturile lumii: in Finlanda, in insula Creta, in Japonia si multe in America,
apartinind minoritatilor etnice care au emigrat acolo. Numarul total de credinciosi
care fac parte din Biserica Catolica Ortodoxa este de aproximativ 250 de milioane.
Autoritatea patriarhului din Constantinopol se extinde asupra micii comunitati
crestine din Turcia (aflata pe o rapida cale de disparitie), asupra diocezelor din
insulele grecesti si din nordul Greciei, asupra numeroaselor grupuri etnice de limba
greaca din America, Australia si din Europa occidentala, ca si asupra bisericii
autonome din Finlanda. Dupa ce Imperiul otoman a cucerit in 1453
Constantinopolul, turcii au hotarit ca patriarhul de la Constantonopol va fi singurul
reprezentant recunoscut al tuturor crestinilor de pe teritoriile imperiului turc.
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
4 of 20 3/13/2011 3:25 AM
Aceasta situatie a durat pina in secolul XIX, cind tarile crestine au iesit de sub
dominatia turca si astfel au putut reaseza institutia bisericilor autocefale (adica "de
capul lor", cu sensul de a se autoguverna). Ele s-au infiintat pe rind in Grecia
(1833), Romania (1864), Bulgaria (1871) si Serbia (1879).
Alte trei patriarhate stravechi exista in Alexandria, Egipt, in Damascul Siriei (acolo
poarta inca numirea antioheana) si in Ierusalim. Patriarhia din Damasc are in
autoritatea ei o semnificativa comunitate crestina araba raspindita prin Siria, Liban
si Irak.
De departe insa, cea mai numeroasa si mai intinsa patriarhie contemporana din lume
este aceea a Moscovei. Pe vremea tarilor, Moscova s-a autoproclamat "cea de a
treia Roma." Biserica Catolica Ortodoxa Rusa are cei mai multi membrii si,
supravietuind revolutiei comuniste din 1907 si epocii ateismului comunist, ocupa
astazi locul al cincilea in ierarhia bisericilor autocefale, fiind urmata in ordine de
patriarhatele din Georgia, Serbia, Romania si Bulgaria.
Faimosii misionari bizantini, Ciril (827-869) si Metodius (826?-884), au tradus
Biblia si liturghia in limba slavona (aprox. 864) si le-au folosit ca instrument de
"convertire" a popoarelor slave. Bulgarii, popor de etnie turca s-au increstinat la
864 si au fost "slavicizati" in mod treptat. Rusii, au fost increstinati in anul 988 si au
ramas sub jurisdictia patriarhului de la Constantinopol pina in 1219.
Ciril si Metodius au fost frati de corp, nascuti in Tesalonic, Grecia. Din cauza
specificului lucrarii lor, li s-a dat numele de "apostoli ai slavilor." Ei au fost trmisi
de Bizant sa evanghelizeze o ramura a tatarilor, kazarii, un popor care tolera toate
religiile, dar al carui domnitor practica iudaismul. Mai tirziu, Ciril si Metodius s-au
dus in Moravia (Slovacia de astazi), la cererea facuta de dregatorul local catre
imparatul bizantin Mihaiel. Ciril a pus bazele alfabetului "cirilic", s-a apucat sa
traduca Biblia in limba slavilor si a alcatuit o liturghie in slavona. Intrigat de aceasta
invazie ortodoxa in teritoriile Europene apusene, papa Nicolas I le-a poruncit celor
doi sa se infatiseze in fata scaunului papal. Pina sa ajunga ei insa la Roma, Nicolas I
a murit, iar urmasul lui, Adrian al II-lea, ignorant in polica imperiala, s-a pripit si a
aprobat "liturghia slavona." Ciril a murit la Roma. Metodius s-a intors in Moravia si,
ca o recunoastere a lucrarii lui misionare a fost numit in anul 869 arhiepiscop. Ironia
este ca in anul 1881, Ciril si Metodiu au fost "canonizati" ca "sfinti" de papa Leo al
XII-lea. Numele lor este sarbatorit in ziua de 14 Februarie in calendarul catolic si in
ziua de 11 Mai in calendarul ortodox.
Ideia de "Biserica"
Conceptia Catolica Ortodoxa despre biserica este bazata pe convingerea ca o
comunitate locala de credinciosi, adunata in jurul episcopului lor pentru sarbatorirea
Cinei Domnului (sau "impartasania"), este in miniatura imaginea bisericii de pe
intreg pamintul. Acest concept al "intregului", al "incluziunii" este numit
"catolicism". S-ar putea sa para un concept abstract, dar el are o implicatie foarte
practica si anume ca "orice este sau ar putea sa fie necesar pentru viata bisericii se
gaseste deja in adunarea locala. Ideia "catolica" poate fi comparata cu o piine.
Fiecare felie de piine nu poate fi "toata piinea", dar ea poate si de fapt contine toate
ingredientele necesare prezente in piine. Asta inseamna ca oriunde se gasesc
impreuna un episcop si o adunare de credinciosi, avem de a face cu o "biserica."
Aceasta continuitate a bisericii este demonstrata prin faptul ca la consacrarea
("hirotonisirea") unui episcop este necesara prezenta citorva alti episcopi.
Implicarea lor in procesul ordinarii marturiseste despre unitatea organica a bisericii
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
5 of 20 3/13/2011 3:25 AM
si despre transmiterea autoritatii printr-un lant neintrerupt care-si are originea in
vremea apostolilor.
In afara episcopilor, biserica mai are inca alte doua categorii de slujitori: preotii si
diaconii. Acestia se pot casatori, dar un episcop este ridicat intotdeauna din rindul
celor care au adoptat celibatul sau sunt vaduvi.
(Este interesant sa observam ca schizma dintre partea de Rasarit si partea de Apus a
Europei persista si astazi, ca in metaforicul chip din visul profetic talmacit lui
Nebucadnetar de Daniel. Intr-adevar, chipul care anunta o dezvoltare unitara a
societatii in succesiunea imperiilor Babilonului, Medo-Persanilor, Greciei si Romei,
s-a impartit apoi in anatomia celor doua picioare, "parte lut si parte de fier",
existente in fiinta pina la "instaurarea imparatiei celei vesnice" (Daniel 2).
Cunoscutul politolog american, prof. Samuel P. Hungtington, in cartea "Prabusirea
civilizatiilor si refacerea ordinii mondiale", preconizeaza impartirea Europei dupa
valorile spirituale comune: in Rasarit, ortodocsii cu ortodocsii, iar in Apus, catolicii
cu catolicii, protestantii si neoprotestantii. Ca granita granita intre Rasarit si Apus,
el propune, exact in tara noastra, lantul muntilor Carpati. - n.a.)
Credinta si specific de inchinaciune
In exprimarile ei canonice si in textele ei liturghice, Biserica Catolica Ortodoxa
afirma cu tarie ca este continuatoarea crestinismului primar, comun atit bisericilor
din Rasarit, cit si bisericilor din Apus in primii o mie de ani de istorie crestina. In
particular insa, Biserica Catolica Ortodoxa nu se bazeaza doar pe textul Evangheliei
propriu zis, ci pe articolele crezului crestin stabilit la sinoadele ecumenice la care au
participat si bisericile din Rasarit si bisericile din Apus. Acestea au fost in numar de
sapte: Nicean I (325), Constantinopol I (381), Efes (431), Calcedon (451),
Constantinopol al II-lea (553), Constantinopol al III-lea (680), Nicean al II-lea
(787). Toate celelalte exprimari de mai tirziu ale crezului crestin, ca de exemplu
acel foarte important sinod din secolul al XIV-lea, in care s-au definit caile de
"comuniune cu Dumnezeu", sunt privite in ortodocsie doar ca simple extensii ale
invataturile fixate odata pentru totdeauna de biserica din primului mileniu.
Biserica Catolica Ortodoxa Rasariteana accepta sapte "sacramente" sau "taine":
botezul, increstinarea (similara "confirmarii" catolice apusene), Cina Domnului
(impartasania), ordinarea, pocainta, mirungerea (ungerea cu untdelemn) si
casatoria. Acest numar de sapte "taine" nu a fost niciodata precizat si acceptat de
biserica primara, ci a aparut doar ca un raspuns polemic dat reformatorilor
protestanti din secolul XVI, care, sfidind rinduielile catolice, au limitat numarul
sacramentelor la doar doua: Cina Domnului si Botezul.
Sacramentul "increstinarii" este specific Bisericii Rasaritene. Noii nascuti sunt
botezati si apoi unsi imediat cu untdelemn si admisi la Cina Domnului (sfinta
cuminecatura). In Biserica Catolica Apuseana, cei botezati la nastere trebuie sa
astepte un anumit numar de ani pina sa primeasca dreptul de a participa la prima
Cina. Acceptind copiii la Cina, Biserica Ortodoxa sustine ca botezul este inceputul
unei vieti noi care trebuie sustinuta cu puterea derivata din "impartasirea cu trupul
si singele Domnului."
Liturghiile
Forma de inchinaciune practicata in bisericile catolice ortodoxe se numeste
"liturghie". Ea este o succesiune de activitati, majoritatea declamari intonate
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
6 of 20 3/13/2011 3:25 AM
muzical, repetate identic la fiecare serviciu de inchinaciune al bisericii. Prin
selectie, biserica a pastrat si repeta astazi mereu doua liturghii majore "de
duminica", pentru Cina Domnului: cea a lui Ioan Chrisostom (Ioan gura-de-aur) si
cea a lui Vasile cel Mare. Toate liturghiile sunt ocazii solemne, pompoase si festive.
O liturghie este alcatuita din trei parti. Cea dintii este "ceremonia pregatirii", timp in
care preotul aseaza pe o tava bucatile de piine ce simbolizeaza adunarea sfintilor,
cei vii si cei morti, in jurul jertfei lui Christos. Urmeaza o a doua parte, numita si
liturghia catehumenilor (invataceilor). Ea include citirea unor lectii si rostirea unei
predici. Partea a treia, numita liturghia celor credinciosi, consta in recitarea crezului
si savirsirea Cinei (impartasaniei).
Bisericile Ortodoxe respecta calendarul bisericesc anual, care incepe cu "postul
mare", la patru saptamini inainte de Craciun. Cea mai mare sarbatoare anuala este
Pastele, care cade la o data diferita de data la care este sarbatorit in Biserica
Apuseana, din cauza ca Biserica Rasariteana prefera sa foloseasca si acum
calendarul "Iulian."
Biserica Catolica Ortodoxa are o bogata traditie in compunerea unor piese muzicale
folosite in cadrul liturghiilor. Toate melodiile sunt cintate cu vocea umana, solo sau
cor, deoarece folosirea instrumentelor muzicale este interzisa.
Icoanele
Inseparabila de traditia liturgica Rasariteana, arta picturii religioase este vazuta de
Biserica Ortodoxa drept o forma de exprimare a marturisirii de credinta prin
intermediul imaginilor. Geniala ca ideie si practica intr-o lume in care majoritatea
credinciosilor erau "analfabeti", folosirea "icoanelor" a degenerat repede intr-un fel
de idolatrie circumstantiala, contestata de interdictia categorica din cele "Zece
Porunci" biblice.
Interesant este ca o miscare de contestare a icoanelor a venit nu din perimetrul
crestinismului, ci ca o reactie la confruntarea cu mahomedanismul. Pretinsii urmasi
ai lui Avraam, decendenti prin Ismael si, prin aceasta, inchinatori ai Dumnezeului
cel adevarat, mahomedanii i-au invinuit pe crestinii ortodocsi de "folosirea de
chipuri cioplite" si "imagini" interzise in Biblie. In fata acestei situatii, in sinul
Bisericii Ortodoxe s-a dat o lupta "iconoclasta" in secolele VIII si IX. In anii 726 si
730, imparatul Leo al III-lea, "Isaurianul", a dat doua decrete prin care interzicea
venerarea icoanelor. Desi condamnata in Apus de papa, interdictia a continuat sa
fie aplicata in Rasarit pe toata durata domniei lui Leo si mai ales pe durata domniei
succesorului sau, Constantin al V-lea. Acesta a condamnat inchinarea la icoane,
declarind-o in Sinodul tinut la Hieria in anul 754 "de-a dreptul idolatrie".
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
7 of 20 3/13/2011 3:25 AM
Pedepsirea inchinatorilor la icoane (fresca ortodoxa)
Folosirea icoanelor a fost iarasi interzisa in Biserica Ortodoxa in prima partea a
secolului IX. Iata ce scrie profesorul Ioan Bria in Dictionarul de teologie ortodoxa":
"In secolul al VIII-lea, imparatul bizantin Leontin V, Armeanul (813-820), incepe o
campanie de persecutie contra cultului icoanelor ortodoxe, sub influenta religiei
islamice, persecutie cunoacuta sub numele de "iconoclasm" (distrugator de
icoane)."
Aceasta perioada de "iconoclasm" s-a incheiat in anul 843, cind, sub patronajul
imparatesei Teodora a II-a, Sinodul pentru Ortodoxie a repudiat toate pretentiile
"iconoclastilor."
O "icoana" este o imagine cu continut religios. Termenul este un derivat de la
verbul "eikenai" (a se asemana) si este luat din chiar porunca prin care o asemenea
practica era interzisa evreilor de catre Iehova: "Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo
INFATISARE a lucrurilor care sunt sus in ceruri sau jos pe pamint sau in apele mai
de jos decit pamintul. Sa nu te inchini inaintea lor si sa nu le slujesti; caci Eu,
Domnul, Dumnezeul tau sunt un Dumnezeu gelos" (Exod 20:4-5).
Incepind cu secolul IV, termenul de "icoana" a inceput sa fie aplicat oricarei piese
de arta religioasa, fie ca era vorba despre un mozaic, un basorelief sau o pictura pe
pinza sau pe lemn. Initiatorii introducerii icoanelor in viata de inchinaciune a
Bisericii si-au bazat teologia pe realitatea "intruparii" prin care Christos a luat
"chip" de om. In cel nascut din fecioara Maria, oamenii L-au putut vedea pe
Dumnezeul cel nevazut. Urmind aceasta linie de gindire, teologii secolelor II si IV
au sustinut ca in crestinism, spre deosebire de Legea Mozaica, initiativa comunicarii
prin simbol I-a apartinut lui Dumnezeu insusi. Epistola catre Coloseni ne spune ca
Isus este "chipul Dumnezeului celui nevazut."
In acelasi fel in care "slava lui Dumnezeu a stralucit pe fata lui Christos" este de
datoria artistului sa inlesneasca "realitatii transcendentale" sa straluceasca in
operele de arta cu caracter religios.
In masura in care reprezentarile artistice inlesnesc o intimitate a crestinului cu
persoana semnificata in imagine, Biserica catolica ortodoxa rasariteana a
recomandat "venerarea" icoanelor, rezervind "inchinarea" doar pentru relatia cu
Dumnezeu insusi. Cu alte cuvinte, crestinii erau indemnati sa "venereze" icoanele,
in timp ce vor continua sa "se inchine in duh si in adevar" lui Dumnezeu.
Inchinarea la icoane a marcat o treapta de decadere in viata de inchinaciune. Pe
linga relatia personala din Noul Testament, credinciosilor li s-a recomandat sa
aleaga o cale "ocolita" catre Dumnezeu, prin lucrarea de mijlocire a "maicii
Domnului" si a "sfintilor decedati."
Monasticismul
Biserica catolica ortodoxa are o mare traditie "monastica" (a calugariei). Inceputul
ei poate fi datat prin secolele III sau IV. Ea a fost primordial o miscare
contemplativa pasiva, de cautare a unei legaturi personale intense, prin rugaciune,
cu divinitatea. In Rasarit nu s-au dezvoltat ordine monastice cu preocupari
misionare sau educative ca in crestinatatea apuseana.
Existenta liturghiilor, intr-o oarecare masura, si dezvoltarea spiritului artistic in
biserica ortodocsa au fost strins legate de existenta calugarilor. Monasticismul
crestin a inceput prima data in Egipt, Palestina, Siria si Asia Mica si a atras ca un
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
8 of 20 3/13/2011 3:25 AM
magnet persoane din elita spirituala a Europei de Rasarit. Bazata pe legamintele
necasatoririi, supunerii si saraciei, aceasta traditie a luat forme diferite, mergind de
la instaurarea unor asezaminte de viata in comun, numite manastiri, pina la
ascetismul "sihastriei" pustnicilor. ("Sihastru" este un derivat de la grecul
"hesychia"- "tacere"). La muntele Atos, in Grecia, exista si astazi mai mult de 1000
de calugari, unii grupati in 20 de comunitati monastice, iar altii izolati in locuri
singuratice.
Toti episcopii bisericii catolice ortodoxe sunt ridicati din rangul calugarilor care nu
se casatoresc.
Viata monahala este bazata pe repetitia unor exercitii de spiritualitate. Cu timpul
acestea au fost grupate in liturghii ciclice specifice: ciclul zilnic (cu rugaciunea de
dimineata, slujba de vecernie, rugaciunea de la cele patru ore canonice, rugaciunea
de la miezul noptii, etc), ciclul pascal (care acopere perioada "postului mare" si cele
50 de zile dintre Inviere si Rusalii), si ciclul anual sau "sanctoral" (cu slujbe
prestabilite pentru sarbatori fixate in anumite duminici ale anului si cu slujbe
dedicate comemorarii anumitor sfinti). Creat in perioada Imperiului Bizantin,
sistemul liturgic este imbogatit continuu prin adaugarea de incantatii introduse
pentru cinstirea unor sfinti noi.
Mesajul
Chintesenta Ortodoxiei Rasaritene este chemarea la procesul de "indumnezeire"
prin ritualul bisericesc si prin savirsirea de fapte bune. In ortodoxie "indumnezeirea"
este privita ca ca fiind scopul ultim urmarit de Dumnezeu in creatie. Traditia
ortodocsa sustine ca "omul poate deveni Dumnezeu prin credinta si prin unirea cu
Dumnezeu." "Stiinta nemiscarii, a contemplarii si a rugaciunii interiorizate, in care
se repeta ca o incantatie numele lui Isus sunt de cea mai mare importanta."
Credinciosii trebuie neaparat sa "participe la sacramente si sa pazeasca toate
poruncile lui Dumnezeu." Telul final este "devenirea intru indumnezeire", refacerea
chipului lui Dumnezeu asezat initial in om in momentul creatiei.
Christoforos Stavropoulos, teolog ortodocs de seama scrie: "In Sfinta Scriptura ...
citim despre o chemare unica pe care ne-o face Dumnezeu ...: "Sunteti dumnezei,
toti ..." (Ps. 82:6; Ioan 10:34) ... Ca fiinte umane, fiecare dintre noi avem aceasta
chemare speciala, sa ajungem la "theosis" ... sa devenim un dumnezeu, sa fim ca
Dumnezeu insusi ..." (citatele de mai sus au fost luate din cartea "Eastern Ortodoxy
Theology", aparuta in Baker Books, 1995).
Bazata prin excelenta pe "fapte bune", doctrina mintuirii din Biserica Ortodocsa
exclude cu desavirsire justificarea "numai prin har si prin credinta", atit de draga
protestantilor:
"Caci prin har ati fost mintuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este
darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni. Caci noi suntem
lucrarea Lui, si am fost ziditi in Christos Isus pentru faptele bune, pe care le-a
pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele" (Efeseni 2:8-10).
Spre deosebire de protestantism, care prin convertirea si botezarea adultilor,
subliniaza totala depravare a firii umane si absoluta necesitate a lepadarii de sine si
a "nasterii din nou" pentru "imbracarea cu Christos", ortodocsia, plasind "nasterea
din nou" in momentul botezului aplicat copiilor, trebuie sa faca un compromis cu
firea paminteasca, atribuindu-i un anumit potential de divinitate:
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
9 of 20 3/13/2011 3:25 AM
"Indumnezeirea este prefacerea spirituala care se sprijina pe o calitate a firi ... aici
este vorba de o transcendere reala a firii, de o continua depasire a ei prin iradierea
harului necreat din umanitatea lui Christos indumnezeita, pina ce crestinul ajunge
"la starea barbatului desavirsit, la masura virstei deplinatatii lui Christos" (Efes.
4:13) (citat din Ion Bria, Dictionar de teologie ortodocsa, pag. 219).
Arhitectura
Formalismul Bisericii Ortodoxe (in sensul incriptarii mesajului crestin intr-o
structura sau forma caracteristica), a dus la ridicarea unor edificii bisericesti foarte
elaborate si minutios decorate prin picturi si elemente arhitectonice. Cea mai vestita
casa de inchinaciune si ramasa pina astazi si cea mai mare in lumea ortodocsa, a
fost ridicata in secolul VI pe timpul domniei imparatului Iustinian I la
Constantinopol si poarta numele de "Hagia Sofia" (Sfinta Intelepciune). Ea a fost
transformata pentru o vreme de turci intr-o moschee, iar apoi, la protestele
crestinatatii, a fost pastrata ca muzeu. Constructia "Hagiei Sofia" consta dintr-o
cupola uriasa asezata deasupra unei structuri traditionale de "biserica." Majoritatea
celorlalte cladiri de biserici ortodoxe au insa doua sau trei turnuri (turle).
Interiorul unei cladiri de biserica ortodoxa este diferit de interiorul altor lacasuri de
inchinaciune crestine. In majoritatea cladirilor din biserica apuseana, altarul este
vizbil de indata ce patrunzi pe usa "bisericii." In cladirile ortodoxe, altarul este
ascuns de un perete despartitor, numit "iconostas". Acest perete, de lemn sau din
zid, este acoperit cu "icoane", portrete ale lui Christos sau ale sfintilor. Rolul
iconostasului este sa sublinieze contrastul dintre manifestarea vizibila a lui
Dumnezeu in Christos ca om si prezenta lui invizibila si desavirsita in
"impartasanie."
Faptul ca ortodoxia este un derivat al catolicismului se vede si din modul in care a
"evoluat" iconostasul. Iata ce ne spune profesorul Ion Braia in Dictionarul de
teologie ortodoxa, Iconografie, pag.198: "Iconostasul este un zid sau perete de
icoane care separa naosul de altar, sau poporul de slujitori, simbol al unei separari
temporale. Inainte de secolul al II-lea, iconostasul era o simpla demarcatie a
spatiului rezervat pentru miscarea si procesiunea liturgica (asemanator cu linia
imaginara de demarcatie dintre "scena" si sala tuturor cladirilor de cult - n.a.). Pina
in secolele XIV-XV, iconostasul nu impiedica accesul vizual al celor din naos.
Arhitectura sa a evoluat continuu, din secolul al XVI-lea."
Cladirile bisericilor ortodoxe nu contin statui sau alte imagini tridimensionale.
3. PATRUNDEREA ORTODOXIEI IN ROMANIA
Probabil ca cea mai socanta afirmatie pe care trebuie sa o facem este ca "Romania
nu a fost ortodoxa decit din secolul IX, cind, sub influenta Imperiului bulgar,
catolicismul a fost treptat inlocuit cu "ortodocsia."
In excelenta sa carte "Credinta adevarata", Iosif Ton arata cum s-a intimplat
aceasta schimbare si care au fost efectele ei asupra poporului roman. Autorul
citeaza intensiv din cartea "Legea stramoseasca, vazuta si descrisa de istoricii
romani cei mai de seama si de profesorii de la facultatile de teologie ortodoxa."
Cartea a aparut prima data in Romania in 1934, iar apoi a fost retiparita in 1968 la
Roma si in 1985 la Munchen. Cu indemnul de a cauta si citi cartea lui Iosif Ton, ne
vom margini aici sa citam doar citeva din excelentele ei pasaje:
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
10 of 20 3/13/2011 3:25 AM
"... daca am fi exigenti cu noi insine si cu adevarul, am spune ca "legea
stramoseasca" a romanilor a fost religia romano catolica.
Formarea noastra ca neam si dezvoltarea noastra spirituala si culturala de doua mii
de ani incoace au fost determinate de evenimente istorice pe care nu noi le-am
initiat, ci carora le-am fost victime.
Unul dintre evenimentele istorice nenorocite care ne-au afectat in mod radical, dind
o noua structura gindirii si trairii noastre spirituale, a fost o cucerire straina (una din
multele!), si anume: cucerirea bulgara. Stapinirea bulgara a fost cea care ne-a
obligat sa ne schimbam religia.
Bulgarii s-au crestinat in anul 864. Dupa crestinare, ei au oscilat citiva ani intre
Roma si Bizant. In cele din urma, in anul 870 ei au decis sa se asocieze cu Bizantul
si sa accepte ritul ortodocs. Citiva ani mai tirziu, au decis sa introduca in biserici, in
locul limbii grecesti, limba slavona. Fiindca romanii se aflau sub stapinirea
imperiului bulgar, automat s-a introdus si in bisericile lor ritul bizantin si limba
slavona. De aici incolo ii lasam pe istoricii romani sa ne vorbeasca despre modul in
care au trecut romanii in sfera bizantina si-i lasam pe ei sa aprecieze consecintele
acestei schimbari. Subliniem faptul ca toti istoricii pe care ii citam mai jos au fost
ortodocsi. In cepem cu un citat din Xenopol:
"Intoarcerea romanilor de la Crestinismul roman la cel bulgar a fost datorita unei
apasari exterioare, caci nu exista niciun motiv care sa fi facut pe Romani a lepada o
forma de religie pe care o intelegeau, si a lua pe una pentru care nu aveau nici o
intelegere... Ce motiv ar fi putut impinge insa pe Romani a inlatura forma poporana
a religiei lor si a adopta una din care nu intelegeau nici o vorba? Dinaintea puterii
insa si a autoritatii trebuia sa se plece acel supus si indata ce citiva preoti bulgari vor
fi gasit o vieata usoara si minoasa intre Romani, numarul lor va fi crescut pe fiece
zi: apostolii bulgari se vor fi adaus fara incetare, pentru a raspindi invatatura lor
intre Romani. Astfel in putin timp, sprijinit pe bratul autoritatii seculare, pe care
totdeauna clerul a stiut sa il iee in ajutorul sau, s-a latit si intarit Crestinismul
bulgaresc intre Romanii din Dacia Traiana."
"In o carte tiparita la Buda in limba bulgara in 1844 intitulata Tarstvenica, in care se
cuprind biografiile domnilor bulgari, autorul ei, raportindu-se la niste manuscripte
vechi spune: "S-au insemnat in niste carti vechi scrise de mina ca dupa raposarea
patriarhului bulgar, Sfintul Ioan carele a ridicat pe Asan la imparatie, a chemat Asan
dela Ohrida pe parintele Teofilact, a luminat si a curatit toata Bulgaria de eresurile
de cari multe se aflau atunci in ea. Dupa aceea a invitat pe imparatul Asan de a
trecut in Valahia, sa o cucereasca si sa o curete de eresul roman, care pe atunci
domnea in ea; si Asan s-a dus si a supus amindoua Valahiile sub stapinirea sa, si a
silit pe Valahi, cari pina atunci citeau in limba latina, sa lese marturisirea romana, si
sa nu citeasca in limba latina, ci in cea bulgara, si a poruncit ca celui ce va citi in
limba latina sa i se taie limba, si de atunci Valahii au inceput a citi bulgareste".
Aceste evenimente istorice sunt consemnate si de istoricul D. Onciul:
"In atirnare politica de statul Bulgar, romanii au urmat sa fie si in atirnare
biericeasca de acesta, asa incit si la ei s-a introdus limba sloveneasca in biserica, in
locul celei latine dela inceput. Prin statul bulgar si prin biserica bulgara, Romanii din
Dacia au fost despartiti definitiv de atingerea cu imperiul si de lumea latina,
raminind supusi mult timp influentei slave. Stapinirea bulgara in Dacia a fost
desfiintata prin Unguri; iar influenta bisericii bulgare a continuat pina la organizarea
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
11 of 20 3/13/2011 3:25 AM
bisericii romane in secolul XIV-lea, dupa intemeierea principatelor".
"Pe atunci toata Dacia, afara de Moldova, era dependenta de imperiul bulgar. In
aceasta dependenta Romanii din Dacia au primit si ei ritul slav, pastrat in biserica
bulgara si dupa restabilirea legaturilor cu Roma sub Simeon. Legaturile noastre cu
biserica bulgara continuind si dupa desfiintarea imperiului bulgar (1018), ritul slav a
prins radacini atit de adinci la noi, incit el se mentinu in biserica noastra pina in
secolul XVII-lea. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei".
"In asemenea legaturi cu Bulgarii, romanii din Dacia, ca si cei din dreapta Dunarii
din cuprinsul imperiului bulgar, au impartit cu ei soarta in stat si in biserica. Prin
Bulgari si odata cu dinsii, noi am fost despartiti de biserica romana; dela dinsii am
primit limba slavona in biserica si stat, care domina apoi vieata noastra intelectuala
pina in secolul XVII. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei".
Un alt istoric roman, N. Dobrescu, scrie despre aceleasi evenimente:
"E foarte remarcabil ca asupra acestui fapt s-a pastrat la noi o traditiune
bisericeasca, caci ea are stire despre oarecari legaturi bisericesti pe cari noi le-am fi
avut cindva cu Formos papa, si ca noi atunci ne-am despartit de latini, cind acel
Formos - cum zice traditiunea noastra, intorcind lucrurile pe dos - a trecut dela
pravoslavie la latinie, in loc sa zica: cind noi (Romanii) am trecut dela latinie, adica
dela ritul latin care era pina atunci in secolul al IX-lea, la noi in biserica, la
pravoslavie, adica la ortodoxie adusa la noi de bulgari, cari ne stapineau politiceste,
caci prin ruptura cu Roma facuta in acest timp, limba latina era scoasa cu totul din
biserica bulgara, iar resturile care se mai gaseau au disparut cu timpul. Romanii
fiind atunci depedenti de stapinirea bulgara a trebuit sa dispara si la noi liturghia
latina din biserica noastra si a fost inlocuita cu liturghia slava introdusa in imperiul
bulgar".
N. Iorga este de aceeisi parere cu privire la influenta slavo-bulgara:
"Aceasta e cultura pe care o puteau da invatatii din Moldova si Tara-Romaneasca:
calugari dupa asemanarea celor din Serbia, ei tineau cu indaratnicie la singura carte
legiuita si placuta lui Dumnezeu, cartea slavona. Literatura romaneasca nu putea
porni dela dinsii, cari cintau pe bulgareste pina si ispravile lui Stefan-cel-Mare".
Iata ce scrie profesorul universitar D. Draghicescu:
"Este insa de tinut in seama, ca in ce priveste religia, partea ei de temelie, in
chestiuni de dogma, era de origina mai veche decit influenta slavilor. Astfel,
cuvintele cari corespund ideilor celor mai temeinice ale credintei sunt latine, cum,
spre pilda Dumnezeu, cruce, botez, drac, inger, altar, crestin, pagin, biserica, etc...."
De aceiasi parere este si istoricul I. Bogdan:
"Continuitatea crestinismului roman o dovedeste terminologia crestina de origine
romana; aceasta n-ar exista astazi in limba romana daca Romanii ar fi incetat
vreodata sa fie crestini. Asadar nu crestinismul, ci biserica oficiala crestina au luat-o
Romanii dela Bulgari. De alta parte insa ne-au ramas, prin inriurirea limbii slave din
biserica oficiala, cuvinte ca: popa, molitva, spovadanie, festenie, blagovestenie,
strana, cadelnita, tot termeni ce n-au nimic a face cu notiunile abstracte ale
crestinismului, ci se rapoarta numai la ritual si sunt luati din ritualul vechiu
bulgaresc al bisericii noastre".
Sa vedem acum ce spun E. Lovinescu si alti istorici romani despre influenta religiei
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
12 of 20 3/13/2011 3:25 AM
ortodoxe asupra romanilor. N. V. Pantea pune aceste citate sub titlul: "Legea slavobizantina
ne-a tinut in intunerec veacuri de-a-rindul".
1. "Daca tragice imprejurari istorice nu ne-ar fi statornicit pentru multa vreme in
atmosfera morala a vietii rasaritene, - suflet roman in viguros trup iliro-trac, - noi
am fi putut intra dela inceput, ca si celelalte popoare latine, in orbita civilizatiei
apusene. Conditiile istorice ne-au orientalizat insa; prin Slavii dela sudul Dunarii,
am primit formele spirituala ale civilizatiei bizantine; incepind inca din veacul XV,
am suferit apoi, mai ales in paturile conducatoare, o molesitoare influenta turceasca,
dela imbracamintea efeminata a salvarilor, a anteriilor si a islicelor, pina la
conceptia fatalista a unei vieti pasive, ale carie urme se mai vad inca in psihea
populara; am cunoscut, in sfirsit, degradarea morala, vitiile, coruptia regimului
fanariot; si pentru a-si forma o constiinta cetateneasca si un sentiment patriotic,
clasele superioare au suferit pina in pragul veacului trecut, actiunea disolvanta a
celor trei imparatii vecine".
2. "Cel mai activ ferment al orientalizarii a fost insa ortodoxismul. Intr-o vreme, in
care deosebirile dintre popoare se faceau mai mult prin religie decit prin rasa, el
ne-a aruncat in primejdia contopirii in marea masa a Slavilor de sud si apoi de est.
In dosul crucii, spune Cervantes, se ascunde diavolul; in dosul crucii bizantine, se
ascundea Rusul. Legindu-ne, sufleteste, de o religie obscurantista, intepenita in
tipicuri si fromalism, ortodoxismul ne-a impus o limba liturgica si un alfabet strain
(gind latin exprimat in slove cu cerdacuri!), fara a ne ajuta la crearea unei culturi si
arte nationale".
Sectil Puscariu are aceeasi opinie despre influenta ortodoxiei la noi:
"Intr-o vreme cind orice miscare culturala se reflecta prin biserica, ortodoxismul
nostru a fost evenimentul cel mai grav in urmari pentru desvoltarea noastra
culturala, caci el ne-a legat pentru veacuri intregi cu cultura Orientului, formind un
zid despartitor fata de catolicismul vecinilor nostri din vest si din nord, care ne-ar fi
putut transmite cultura apuseana".
Sa incheiem aceste marturii ale istoricilor si ale oamenilor nostri de cultura din
trecut cu un citat din Sextil Puscariu, profesor universitar si presedintele "Fratiei
ortodoxe romane - FOR".
"Inainte ca neamul romanesc sa poata deveni un popor, vecinii nostri slavi au ajuns
la organizatii puternice de stat si la o inflorire culturala atit de remarcabila, incit
ne-au silit sa ne desvoltam in umbra lor, au dat directia pentru veacuri intregi nu
numai vietii noastre de stat, ci mai ales dezvoltarii noastre culturale. La Slavii de sus
insisi, cultura aceasta era de origine bizantina, astfel incit, mai tirziu, cind incepe
influenta greceasca in tarile romane, numai haina externa se schimba, dar fondul
ramine acelasi. Legati dar de orient cu catuse puternice, intreaga epoca veche a
literaturii noastre se caracterizeaza prin influenta aceasta orientala, a carei trasatura
principala era dependenta manifestarilor culturale de biserica, in special de
ortodoxism."
"De cite ori in epoca aceasta putem constata o miscare, sau macar un inceput de
miscare cu urmari importante pentru desvoltarea literaturii noastre in directie
nationala, fie ca avem a face cu intiiele traduceri sau cu cele dintii tiparituri
romanesti, fie ca vedem inflorind istoriogafria noastra nationala, totdeauna
descoperim la temelia ei o influenta apuseana."
"Si tot unei influente din apus se datoreste renasterea cu care se incepe, si pentru
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
13 of 20 3/13/2011 3:25 AM
literatura noastra, epoca noua."
"E ceva mai mult decit o suta de ani de cind a inceput sa se sape brazde adinci intre
aceste doua rastimpuri, de cind Dunarea a crescut parca, formind un hotar firesc
intre noi si orient si ni s-au deschis tot mai largi portile spre vestul luminat, prin care
patrundeau obiceiuri europene, literatura apuseana si gustul pentru indeletniciri
artistice. Iar cind prin aceleasi porti intrara, ca niste apostoli, in aureola luminii
intensive, acei citiva barbati venind dela Roma, care, pe linga stiinta, aveau si focul
entuziasmului si cuvintul cald care incinge, atunci au mijit si pentru noi zorile
vremurilor noui."
"Petru Maior, Gheorghe Sincai, Samuil Micu Clain si tovarasii lor au savirsit
minunea resurectiunii poporului roman si au imprimat directia in care aveau sa se
desvolte spiritul public in tot cursul deceniilor urmatoare. Ei spuneau, in definitiv,
acelasi lucru pe care-l mai spusesera odata, cu un veac in urma, cronicarii. Dar il
prezentau altfel, il propovaduiau cu puterea sufletului lor convins ca spun un lucru
important, si-l descopereau unor ascultatori capabili sa simta fiorii mindriei
nationale la singura rostire a cuvintului Traian. Oricit de exagerata a fost directia
aceasta "latinista", faptul in sine ca prin ea a luat fiinta sentimentul nostru national
si nationalizarea tuturor aspiratiilor, a culturii si a literaturii noastre, dovedeste ca
prin ea s-a atins o coarda existenta, si cea mai puternica, a sufletului nostru, firea
noastra romanica. Tot ce e romanic in singele nostru, tot ce ne leaga de fratii nostri
din vestul Europei, fusese innabusit in noi in curs de veacuri, legaturile care ne-ar fi
fost firesti fusesera taiate si capetele lor innodate cu orientul strain noua prin singe
si aspiratiuni. Si acum, deodata, rupindu-se catusele, care, din cauza vechimii lor, nu
mai pareau artificiale, a svicnit iar avintul nostru innascut, de care deveniram
mindri".
La aceste citate dintr-o lucrare aparuta mai demult, adaugam citeva rinduri preluate
dintr-un articol aparut in revista Dilema Nr.241, 5-11 septembrie 1997. Autorul lor
este Nae Badulescu. Sub titlul "Putina istorie", acesta scrie:
"S-a vorbit, adeseori, de-a lungul ultimului secol si jumatate al istoriei Romaniei,
despre arderea etapelor. A caror etape si din ce cauza? Evident a acelor etape ale
istoriei si civilizatiei pe care romanii, indeosebi cei din provinciile dunarene, nu le
parcursesera odata cu marea majoritate a europenilor. Cu alte cuvinte un salt peste
timp. Scopul? Identic cu cel al politicienilor actuali, dar si cu cel al multor romani
simpli: "intrarea" in Europa."
"Cind vorbesti insa de arderea etapelor este imposibil sa nu rostesti si cuvintul
defazaj. Sau raminere in urma. Sau subdezvoltare. Referindu-ne la ultimul termen,
el semnifica azi, in genere, subdezvoltare economica. Aceasta subdezvoltare
economica si, prin extensie, tehnologica, exprima insa prea putin ceea ce inseamna
defazajul Romaniei fata de Occident. El are radacini extrem de adinci si fatete
multiple. Nefiind istoric, nu ma voi hazarda sa alunec, in timp, pina in vremea
retragerii aureliene din Dacia. Nici nu voi incerca explicatii propriu-zis istorice.
Totusi, este de observat ca valahilor si moldovenilor le-a lipsit din istorie o perioada
extrem de importanta in cea a vest si central-europenilor: Evul Mediu. Chiar daca
sintagma "intunecatul Ev Mediu" abunda in unele carti, lucrurile nu stau chiar asa.
Evul Mediu european a pregatit si a nascut Renasterea, pentru ca din aceasta sa
apara apoi Secolul si Filosofia Luminilor. Evul Mediu european a avut parte de o
civilizatie si cultura aulice, a inventat nominalismul, pregatind terenul, pe de o
parte, pentru literatura clasica a unui Racine sau Boileau, iar pe de alta, pentru
aparitia cartezianismului."
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
14 of 20 3/13/2011 3:25 AM
"Se pare ca momentul in care romanii s-au privat de un real Ev Mediu european
trebuie cautat prin secolul al 14-lea, cind, din ratiuni politice, voievozii valahi si
moldoveni au respins incercarile de catolicizare incercate de Vatican pe teritoriul
statelor lor. Intorcind spatele Romei, ei au intors spatele Europei si culturii ei. Stind
cu fata spre Bizant, ei s-au pomenit, citva timp mai tirziu, cu fata spre Stanbul. Ba
chiar sub dominatia acestuia."
"Cind in 1878", scrie Claude Karnoouh, "o tarisoara balcanica... Romania se ridica
la independenta... nu trecuse multa vreme de cind diplomatii si calatorii occidentali
identificau elitele crestine ale acesteia cu cele turcesti: comportamentele sociale,
obiceiurile vestimentare si alimentare se intilneau de la granitele orientale ale
Imperiului Habsburgilor pina in Orientul Mijlociu."
"Ce-i drept, in mai putin de trei sferturi de secol, aceste elite au trecut cu frenezie
de la o cultura de tip arhaic, bizantino-turceasca, la o occidentalizare extrem de
accelerata, cu privirile intoarse spre Franta si Germania. Numai ca aproape 90% din
populatia fostelor principate dunarene avea sa-si pastreze in continuare mentalitatile
si obiceiurile arhaice, de care elitele tocmai se debarasau."
"Occidentalizarea - europenizarea Romaniei - se oprea la acestea. Defazajul
Romaniei profunde fata de Europa raminea. Reintorcindu-ne la Evul Mediu
european, este de amintit ca Biserica Romano-Catolica nu a nascut numai
Inchizitia, ci si, chiar daca nu a dorit, ba chiar in urma unor razboaie religioase,
Reforma. Bisericile protestante, elitele luterane si calvine au dat, la rindul lor,
lovitura de moarte Evului Mediu feudal, creind, prin pragmatismul credintei, prin
grija, mai intii, pentru viata paminteasca, si doar dupa aceea pentru viata de apoi, o
noua mentalitate in rindul populatiei simple a burgurilor medievale. O mentalitate
care a transformat, incet incet, economia inchisa de tip feudal in economie de piata
libera. Prin aceasta, amintita populatie a devenit, treptat, ceea ce se cheama astazi
clasa "de mijloc", unul din pilonii de baza ai societatii occidentale. Aceeasi
mentalitate va crea, ce-i drept pe temelia unor vechi institutii de origine aristocratofeudala,
institutiile Europei moderne, printre care nu trebuie uitata cea a
parlamentului. Chiar daca elita liberala romaneasca a sfirsitului de secol 19 si a
inceputului de veac 20 nu a ramas mai putin deschisa influentelor occidentale, ea
s-a dovedit incapabila sa determine dezvoltarea europeana a unei tari lipsite de o
clasa de mijloc, si deci fara mentalitatile ei."
"Desigur", observa tot Claude Karnoouh, "Romania anilor '30 nu este singura tara
din Europa care "respinge institutiile imprumutate cu citeva decenii in urma de la
traditia parlamentara europeana". Totusi, ar trebui subliniat un fapt: cu exceptia
notabila a Germaniei si Italiei interbelice, care au respins din cauze cu totul diferite
democratia, tarile care au intors spatele sistemului parlamentar, gasindu-l vinovat de
toate relele, si promovind, astfel, intoarcerea la traditiile lor, apartineau aceluiasi
spatiu ca si Romania: balcanic sau de traditie bizantina."
"Dar defazajul Romaniei fata de lumea occidentala s-a accentuat enorm in timpul
regimului comunist. Desigur, duritatea acestuia, comparativ cu cele ale altor state
socialiste, ar putea explica, dar numai partial, faptul ca Romania a reusit sa se
defazeze si fata de statele central europene foste comuniste. Sa nu uitam ca
Romania a fost ultima care s-a eliberat de tirania comunista - si inca printr-o
"revolutie" singeroasa, provocata si ea, se pare, in parte, din exterior, ca urmare a
exasperarii marilor puteri. Exasperarea ca ultimul bastion al stalinismului din
Europa rezista valului care maturase regimurile comuniste ale continentului."
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
15 of 20 3/13/2011 3:25 AM
"Pe de alta parte, lipsa unei societati civile in Romania predecembrista poate si ea
explica de ce evenimentele din decembrie '89 au fost doar aici singeroase, dar si
aceasta lipsa reprezinta tot o fateta a defazajului Romaniei chiar si fata de tarile
central-europene. O fateta care s-a simtit din plin dupa 1989 si se mai simte chiar si
azi."
"Fara a mai vorbi de arderea etapelor, speranta ca defazajul Romaniei fata de
Occident - ba chiar fata de unii vecini se va micsora - exista. Cu conditia ca si clasa
politica sa constientizeze numeroasele aspecte presupuse de o astfel de
intreprindere. Chiar daca unele par minore. Asa cum ar fi cramponarea cu care
Romania trebuie sa fie definita ca stat national unitar. Este si acesta un exemplu de
defazaj fata de mentalitatea europeana de astazi."
"Voi incheia citindu-l pe Jean-Marie le Breton, ambasador al Frantei la Bucuresti
intre 1987 si 1990. "Fara indoiala, poporul roman este capabil de sacrificii, dar
pentru a-l mobiliza in serviciul unei cauze mari, el trebuie sa se elibereze de
atmosfera sufocanta in care a ramas inchis in pofida revolutiei sale. Destinul
Romaniei, destinul romanilor este in Europa, nu numai in cea a institutiilor, dar si in
cea a spiritului."
"D-l ambasador scria toate acestea prin 1995. Nu ne mai ramine sa speram decit ca
eliberarea romanilor din atmosfera sufocanta de care vorbea Jean-Marie Le Breton
a inceput chiar prin schimbarea de regim din noiembrie 1996."
Pentru unii dintre romani, legati afectiv si puternic de Biserica Ortodoxa, nu este
usor sa citeasca aceste pagini. Caci ele reprezinta o punere sub semnul intrebarii a
unor lucruri intime, imprimate in noi timp de o mie de ani, si care - bune sau rele -
fac astazi parte din structura sufletului romanesc.
4. In loc de o evaluare critica
Doar Judecata de Apoi va arata cati romani au primit mantuirea prin lucrarea
Bisericii Ortodoxe in timpul celor douasprezece secole de activitate a ei in
Romania. Timp de sute de ani, Romania a fost strajerul asezat la hotarele
crestinatatii si a tinut piept in fata invaziilor paganilor migratori sau o avansarii
musulmane. Mii, poate sute de mii de crestini ortodocsi romani si-au oferit viata pe
altar, luptand "pentru dreapta credinta."
Macar in teorie, in contrast cu Biserica Romano-catolica aservita pretinsei
infailibilitati papale, Biserica Ortodoxa a ales sa nu se aseze sub autoritatea unica a
unui om, cautand calauzirea divina prin multimea oamenilor duhovnicesti din
sinoade. Aceasta calauzire a dus-o insa astazi foarte departe de idealurile Noului
Testament.
Am enuntat mai sus cateva din caracteristicile de credinta si practica ale Bisericii
ortodoxe. Fiecare dintre ele ar trebui examinate si reevaluate in lumina Scripturii si
a spiritului de "relevanta" in cultura si societatea contemporana. De exemplu,
picturile murale de pe manastirile romanesti a fost o ideie epocala in contextul unui
popor in care majoritatea nu avea stiinta de carte. Permanentizarea unor astfel de
mijloace in practica si liturghia moderna nu face insa decat sa ne dea un aspect de
"muzeu al satului", izolat de ritmul citadin contemporan, iar la muzeul satului nu se
merge decat din cand in cand, pe cand in peisajul contemporan traim in toate zilele.
Trebuie ca biserica ortodoxa sa iasa din inchistarea ei istorica si sa intre in
atmosfera societatii pe care doreste sa o slujeasca.
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
16 of 20 3/13/2011 3:25 AM
Iata ce am gasit scris intr-o alta carte consacrata istoriei Bisericii:
"Bisericile din Rasarit nu sunt nici ceea ce a fost Biserica in veacul I,
nici ceea ce este ea in veacul XX. Ele nu reprezinta nici Biserica
primitiva, nici Biserica actuala, ci un moment al Bisericii, moment care
s-a petrificat, s-a intepenit, s-a fixat. Ele sunt Biserica veacului IX.
Si fiindca ele s-au dezbinat si s-au oprit, neaga ca Biserica Catolica a
avut dreptul sa mearga mai departe, sa continue drumul. Dar ceea ce a
voit Isus, este, nu o Biserica imobila, incapabila de dezvoltare, ci o
Biserica ce inainteaza o data cu istoria si cu omenirea; nu o Biserica ce
doarme, ci o Biserica care lucreaza; nu o pazitoare a ritului, a
ceremoniilor si a dogmelor, ci o Biserica prin care ritul, ceremoniile si
dogmele sa devina "spirit de viata."
Legea identitatii garantate prin prezenta Spiritului Sfant, face ca
Biserica ce a proclamat Dogma din Conciliul Vatican, sa fie una si
aceeasi cu Biserica ce a proclamat Dogma din Conciliul de la Niceea...
Ideea Bisericii care se sforteaza sa-si blocheze cresterea, pretinzand ca
imbatranind isi poate pastra mereu trasaturile tineretii, nu exprima
realitatea Trupului lui Cristos. Trupul lui Christos nu poate sa nu se
dezvolte, sa nu creasca, sa nu mearga la pas cu dezvoltarea omenirii. El
nu a devenit incapabil de a gandi si de a vorbi, ci trebuie sa traiasca si
sa se miste mereu, modificandu-si si adaptandu-si manifestarile, dar
ramanand in esenta mereu consecvent cu sine insusi ... " (Unitatea Bisericii, Ch.
Quenet, trad. de Iverna Tip. Sabaoani, 1937).
Obiectii si doleante
Activitatea spirituala a bisericii ortodoxe romane in "pastorirea" celor peste 23 de
milioane de romani este, daca nu inadecvata, atunci cel putin ineficienta. Nu este
admisibil ca o Biserica sa se declare multumita de ceea ce a facut si sa se pretinda
suficienta pentru educarea crestina a romanilor, atata vreme cat poporul nostru se
afla printre cele mai decazute din Europa din punct de vedere moral si spiritual.
Parca nicaieri in lume, un popor "religios" nu-si injura cu mai mult patos si artag
"Dumnezeul" si "Christosul". Cum se impaca "multumirea" bisericii ortodoxe cu o
asemenea realitate trista. In ce masura a transmis ea enoriasilor evlavia si curatia
crestina? Cum poate fi socotit evanghelizat si "increstinat" un popor ai carui
cetateni umplu pana la refuz puscariile si au ajuns "spaima" tarilor Europene, care
refuza sa le mai deschida granitele?
Daca ar fi sa rezumam obiectiile noastre in cateva cuvinte, ne-am rezuma doar la
cateva aspecte fundamentale ale crizei prin care trece miscarea ortodoxa.
1. O biserica fara Biblie. Sugeram bisericii ortodoxe sa revina la predicarea
Evangheliei, nu ca parte din liturghia cantata, ci ca discurs public de invatatura. Sa
tipareasca si sa raspandeasca Biblia in randul populatiei. O Biblie tinuta doar pentru
preoti nu este ceea ce a vrut Mantuitorul.
2. Un crestinism fara Christos. Sugeram bisericii ortodoxe sa revina la sublinierea
importantei unei relatii personale cu Christos, dincolo de "mijlocirea"
intermediarilor traditionali (maica Domnului, sfintii).
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
17 of 20 3/13/2011 3:25 AM
Exista o diferenta de aspect intre crucea catolica (cu trupul lui Christos inca pe ea)
si crucea ortodoxa (fara trupul lui Christos - caci El a inviat!). Diferenta de aspect
este cumva in favoarea mesajului Ortodox, dar el poate fi interpretat din pacate si
ca semn al unei "instrainari" a credinciosilor de Christos. Crucea "goala" este
pozitiva ca simbol al invierii, dar ilustreaza astazi si o Biserica plina de sfinti, de
maica Domnului (mijlocitori), dar fara o legatura personala cu Mantuitorul. Si
totusi, Isus Christos a spus: "Iata EU voi fi cu voi pana la sfarsitul veacurilor" "Si
ce-MI veti cere in Numele Meu, voi face!"
Christos trebuie reasezat in centrul vietii crestine. Cel ce a spus: "EU voi zidi
biserica MEA", nu trebuie inlocuit cu surogate. Afirmatia este clara si categorica.
Ea nu poate fi deformata in "Eu voi zidi Biserica VOASTRA" si nici in: "VOI veti
zidi Biserica Mea". Hotararea lui Dumnezeu, in Christos, ramane valabila: "EU voi
zidi Biserica MEA."
Prin Reforma tacita a "convertirilor" la protestanti si neoprotestanti si prin trecerea
la Oastea Domnului, in Romania multi oameni s-au intors deja la "Pastorul si
episcopul sufletelor" lor !
O chemare adresata Bisericii ortodoxe
1. Sa iasa din separatismul pe care si l-a impus, orgolioasa si intangibila. Ea are, ca
institutie, pretentia "papala" de a nu putea gresi. Si ea greseste. Istoria a aratat-o cu
prisosinta. Una din singurele contributii bune ale comunismului la noi in tara a fost
si faptul ca ne-a convins ca ne putem insela cu totii si ca suntem supusi cu toti
greselii (oameni, institutii, scoli filosofice, reprezentanti religiosi, biserici).
2. Dorim Bisericii Ortodoxe mult succes in lucrarea de "comunicare" a invataturii
crestine. De fapt, "conceptia" ortodoxiei poate fi un veritabil izvor de viata. Atata
timp cat ea va fi insa exteriorizata doar prin icoane si liturghii cantate si neascultate
de nimeni, "comunicarea" mesajului crestin in Biserica Ortodoxa va fi insuficienta
si vai, inefectiva. Recenta reintroducere a "religiei" ca materie de invatamant in
scoli poate fi fermentul unei reveniri a invataturii crestine in climatul cultural al
Romaniei. Fara sa "garanteze" increstinarea elevilor, ea le va pune cel putin la
dispozitie suficiente cunostinte pentru luarea unei decizii personale competente.
Asta cu conditia ca in orele de religie sa se predea "crestinismul textelor Noului
Testament", nu "traditiile" extratestamentale sterile.
Daca nu se lanseasza intr-o propovaduire a adevaratei Evanghelii, biserica ortodoxa
risca sa intre in categoria celor osanditi de Christos:
"De aceea Intelepciunea lui Dumnezeu a zis: "Le voi trimite prooroci si apostoli; pe
unii din ei ii vor ucide, iar pe altii ii vor prigoni, ca sa se ceara de la acest neam
sangele tuturor proorocilor, care a fost varsat de la intemeierea lumii: de la sangele
lui Abel pana la sangele lui Zaharia, ucis intre altar si Templu; da, va spun, se va
cere de la neamul acesta! Vai de voi invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana
pe cheia cunostintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre, i-ati impiedicat
sa intre" (Luca 11:49-52).
Sa nu uitam acuzele dure pe care Octavian Goga, pe atunci ministru al culturii, le-a
adus Bisericii Ortodoxe: "A dat tarii un cler afon, o taranime superstitioasa si o
clasa conducatoare pagana."
3. Sa accepte valurile de trezire produse de Duhul Sfant in sanul ei (Tudor Popescu,
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
18 of 20 3/13/2011 3:25 AM
preotul Trifa, calugarul Zamisnico, Oastea Domnului, etc.). Orice miscare crestina
este pandita de pericolul mortal al formalismului institutionalizat. Oricare, dar
absolut oricare grupare din increngatura familiilor crestine poate ajunge doar o
amagire, o coaja de nuca fara miez, un ambalaj din care s-a pierdut tocmai
"continutul." In ceea ce priveste Biserica, pericolul este sa ajungem:
"O Biserica fara Biblie
Si un crestinism fara Christos."
Valurile de trezire spirituala nu sunt altceva decat primeneli cauzate de suflarea
"vantului divin", influxuri spirituale intr-o miscare de masa, re-indragostiri
provocate de Marele Indragostit al veacurilor.
4. Sa accepte celelalte miscari din sanul crestinismului contemporan. In anul 1985,
impreuna cu un grup de romani baptisti, ne aflam gazduiti cu chirie intr-o cladire a
unei biserici adventiste americane. Pastorul acestei biserici m-a chemat in biroul lui,
m-a intrebat despre problemele mele si apoi s-a oferit sa ne rugam impreuna. Cand
a vazut privirea mea uimita a simtit imediat ca era nevoie de o explicatie. "Daniel",
mi-a zis el, "biserica adventista trece prin mari prefaceri si transformari. Ne-am data
seama ca am facut rau izolandu-ne si declarandu-i pe toti ceilalti crestini "eretici".
Exista o miscare de reorientare. Ca sa ma intelegi si ca sa poti explica si celorlalti,
tine minte imaginea aceasta: pana nu de mult, adventistii erau intorsi cu fata la
Sabat si cu spatele la celelalte miscari crestine. Acum, incercam sa ne schimbam
pozitia si sa ne intoarcem cu fata spre Cruce. Toti cei cu care ne putem intalni la
crucea Golgotei sunt fratii nostrii. Ca adventisti, noi vom avea si Sabatul cu noi, dar
el nu mai este punctul focal, ci doar una din doctrinele la care tinem. Focarul
central este Crucea si toti cei care se strang acolo sunt considerati crestini din
Biserica unica a lui Isus."
Cred ca o astfel de "reorientare" este necesara si in ortodoxia romaneasca.
5. Sa renunte la dorinta de a deveni Biserica nationala. Orice Biserica cu privilegii
"nationale" se autoprogrameaza la pericolul de a avea membrii nesinceri. Si asa,
biserica ortodoxa este intr-o pozitie precara, datorata faptului ca-i considera
"membrii" ei aproape pe toti cei nascuti intre granitele tarii. Aduceti-va aminte de
studiul nostru si de cele trei categorii de "crestini" (credinciosi de convingeri
personale, credinciosi din interese personale si credinciosi din teama de represalii).
O "biserica nationala" este, din necesitate social-politica aservita Statului.
Realitatea istoriei demonstreaza ca "Statul da cu o mana, dar impune cu cealalta!
Este gata sa ajute, dar ii si pretinde bisericii sa se "inregimenteze" pentru sutinerea
intereselor lui."
"Dati dar Cezarului, ce este al Cezarului si lui Dumnezeu, ce este al lui Dumnezeu"
trebuie sa marcheze o "demarcatie" clara si o "separare" strict necesara atat pentru
sanatatea Statului, cat si pentru sanatatea bisericii.
6. Sa nu priveasca drept pericol national miscarile crestine care au produs progres
social si crestere spirituala in alte parti ale lumii. Pentru cel ce are "ochi sa vada",
manifestarile crestine specifice diferitelor "familii" crestine au dus la instaurarea
unei anumite atmosfere, mai propice sau mai putin propice progresului. Intre nordul
si sudul Europei exista diferente evidente de civilizatie, datorate in parte si faptului
ca nordul a preferat individualismul si responsabilitatea personala, specific
protestante (transplantate cu atata succes si in America), in timp ce sudul a ramas
cu ideia ca problemele trebuiesc rezolvate de o realitate colectiva (Statul si
Biserica). Prin aceiasi analiza, exista diferente categorice si intre occidentul catolicortodoxie1
http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
19 of 20 3/13/2011 3:25 AM
protestant si orientul ortodox. Nu cred ca mai este cazul sa aratam pe cine
defavorizeaza aceste diferente. Un studiu foarte analitic evidentia ca cele doua
continente ale Americii (de Nord si de Sud) s-au dezvoltat si se comporta diferit
tocmai din cauza ca in nord au emigrat mai ales protestantii, in timp ce in sud s-au
dus catolicii (si se stie cu ce metode s-au impus ...).
7. Sa reanalizeze aspectul spiritual si estetic al "preotiei". Este clar ca nu putem
justifica o asemenea institutie prin derivarea ei din "preotia levitica" (aceasta a si
fost inlocuita de "preotia in veac in sensul lui Melhisedec"). Tot asa nu putem
justifica nici liturghia cantata, oricat de "straveche" ar fi ea. Incercarea de a imita
melodicitatea liturgica a limbilor ebraica si greaca nu are valoare normativa. Limba
romana trebuie folosita asa cum se vorbeste ea pe strada.
8. Sa iasa din inertia istorica. Pana la o limita, traditia este o garantie a "ramanerii",
a pastrarii "adevarului." Peste aceasta limita insa, traditia devine o certitudine a
"ramanerii in urma", o frana care interzice bisericii avansarea in pas cu realitatea
inconjuratoare. (Cine poate uita ca biserica ortodoxa a folosit atata amar de ani o
liturghie in limba slavona, straina si neinteleasa de majoritatea enoriasilor?). Intre
traditia "apostolica" cuprinsa in Noul Testament si traditia "bisericii" exista astazi
diferente mari. Ele trebuiesc rezolvate in favoarea traditiei "apostolice."
Crestinismul nu este "invechit", ci atemporal. Daca ar fi sa alegem o directie din
care vine el spre noi am fi tentati sa spunem ca vine dinspre viitor, din epoca
refacerii imparatiei cosmice universale. Patina de "antichitate" asezata peste
crestinismul de tenta ortodoxa in Romania nu-i apartine "crestinismului", ci este
dovada "prafului istoric" care s-a asezat peste el. Este vremea ca cineva sa dezbrace
crestinismul de hainele invechite impuse artificial de "traditie" si sa-i de-a voie sa
mearga pe strada imbracat in straiele noastre de fiecare zi. Christos este eternul
nostru contemporan. Cine nu-L baga in seama, traieste in ratacire. Nu de mult, un
intelept intreba cu talc: "Daca nu-L gasesti pe Dumnezeu, ghici cine este cel
pierdut?"
Nicolae Iorga spunea ca "oamenii L-au inchis pe Dumnezeu in Biserica pentru a
putea fi ei mai liberi in lume", ori asa ceva este doar o paguboasa inselare de sine.
ortodoxie1 http://www.roboam.com/identitate/ortodoxie1.htm
20 of 20 3/13/2011 3:25 AM
"Boscorodirea"
Inapoi la Cuprins
Fragmentul face parte din cartea "Identitate crestina in istorie" aparuta la editura "Multimedia" din Arad, 1999.
In Dictionarul explicativ al limbii romane din 1975, citim: "a boscorodi" vine de la
cuvantul ucrainian "boskorodity" si inseamna a vorbi singur, spunand cuvinte
neantelese, adica a bodogani. Am vazut in capitolele precedente cum s-a introdus
limba slavona in locul celei latine. Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldavae,
pag.152, inca mentioneaza procedeul de taierea limbii celor care nu vor folosi limba
slavona. Deci metoda de inlocuire a limbii latine cu limba slavona a fost facuta cu o
extrema violenta:
"Preotii care nu cunosteau limba slavona, au inceput a imita prin sunete
asemanatoare, pe care nici cei ce ascultau nu le intelegeau. Deci, s-a
produs un fenomen unic in lume si nemaiintalnit in istorie
"boscorodirea". Ce eroare! Vorbirea clara si cu inteles a frumoasei
noastre limbi, inca in formare, deci o latina vulgara, aducea cu sine
pedeapsa "taierii limbii." Iar schimonosirea, bolborosirea unor cuvinte,
fara de inteles, pe care sufletul si constiinta le detesta, erau dovada de
conformism. Straduinta de supunere era acceptata, chiar incurajata.
Asa s-a ajuns la cea mai degradanta injosire a constiintei!
Cultul lui Dumnezeu a ajuns o insirare de sunete cu prefixe si sufixe
slavone. Acesti preoti romani "boscoroditori" aveau in psihicul lor
convingerea falsului si a inselatoriei. Au ajuns sa nu stie sa citeasca.
Uneori nu cunosteau decat Tatal nostru (Ocinasele) si mai rar Crezul, in
limba slavona, restul serviciilor era boscorodit.
Nu-i de mirare ca unii episcopi trecand la Biserica Catolica, fara a nega
valabilitatea sacramentelor in Biserica ortodoxa (ca Patenie de la
Muncaci) aveau dubii daca acestea au fost date valid, din mai multe
pricini. Secolele de boscorodire au lasat in Biserica ortodoxa o trauma
psihica. Boscorodim, adica imitam, fara probleme de constiinta...
Gheorghe Baritiu (1812-1893) publicist si istoric roman, intemeietorul presei
romanesti in Transilvania, membru fondator al Academiei Romane, scrie:
"O imprejurare poate sa supere pe istoricul roman care se va ocupa de
istoria reformatiunii, iar aceea este, ca incepand din anul 1566 pana la
1670, nu dai in toata istoria Transilvaniei peste un mare preot, calugar
sau episcop, roman greco-rasaritean, care sa-si fi aparat dogmele
credintei sale, barbateste, sa fi declarat vreunul pe fata, in ochii lumii,
cum faceau apusenii, ca abjura credinta cea veche si trece la cea
noua!... Cu ce se ocupau in acele timpuri miile de calugari rasariteni,
carora le place foarte mult a se considera pe sine si a se numi aparatori
infocati ai Bisericii Ortodoxe, rasaritene?" (Parti alese din Istoria
Transilvaniei, vol.I, p.150).
Am putea raspunde noi astazi: boscorodeau!
"Ce constiinta aveau preotii boscoroditori? Ce loialitate fata de adevar,
boscorodirea http://www.roboam.com/identitate/boscorodirea.htm
1 of 3 3/13/2011 3:25 AM
atunci cand aratau ca stiu ceea ce, de fapt, igonorau?! In asemenea
imprejurari nu exista o chemare la preotie pentru ca preotul nu era
pregatit si era convins ca inseala atat pe Dumnezeu, cat si pe
credinciosi."
"Orice limba are frumusetea sa, venerabilitatea sa. Deci, si limba
slavona este frumoasa cand este citita si vorbita cum trebuie. Insa o
limba care este parodiata, boscorodita este, de fapt, batjocorita."
Dimitrie Cantemir (1673-1723), domn al Moldovei si mare carturar, mai scrie:
"Teoctist de neam bulgar si diacon al lui Marcu din Efes, pentru a
dezradacina din Moldova samanta catolicismului si sa ridice pentru
totdeauna tinerilor putinta de a citi sofismele latinilor, a incredintat pe
Alexandru cel Bun sa surghiuneasca din tara pe oamenii de alta
credinta si sa scoata literele latine din toate scrierile si cartile si sa
introduca in locul lor, pe cele slavone." (Descriptio Moldaviae, p.152).
Este de fapt cert ca inainte se folosea limba latina.
Orasele din Moldova aveau sigilii cu inscriptie latina: Baia, Roman, Campul Lung,
Neamt (S. Civium de Nimcz); S. Civium de Foro Romani; Sigillum Capitalis
Civitatis Moldaviae, Terrae Moldaviensis; Sigillum...Opidi |otnar etc. Tot in limba
latina erau si sigiliile celor mai vechi peceti bisericesti. In cancelaria princiara a
Moldovei, inaintea adoptarii scrisului slavon s-a scris in limba latina." (Magazina
istoric, St. Gorovei, Am pus pecetea orasului, nr. 2/1972, p.35).
Principesa Suzana Lorantfy, vaduva lui Gh. Rakoczi I, printr-un decret din
2.4.1657, a instituit o seama de vizitatori sa cerceteze si sa raporteze cele constatate
la fata locului, despre stiinta si purtarea preotilor din tara Fagarasului, care fura
scosi de sub jurisdictia episcopului de la Alba Iulia, pentru a fi calvinizati. Din acest
raport: Examen Pastorum, reies urmatoarele: din 39 de sate, preotii stiau foarte
putini "Tatal nostru", "Cele zece porunci" si "Crezul". Singur protopopul de la
Vistea scria bine. Cei mai multi boscorodeau in limba slavona." (Cultura Crestina,
Ian.-Mart. 1941).
Biserica si religia crestina are un ritual, are formule cu care se dau Sfintele Taine.
Daca cel care le administreaza nu foloseste cuvintele prescrise, sacramentul este
nul. Cum vor fi dat preotii boscoroditori botezul, spovedania, Sfanta Liturghie, iar
episcopii cum au hirotonit preotii? Ce siguranta are continuitatea Episcopatului de
la Apostoli pana in prezent in biserica ortodoxa, cat a durat boscorodirea?...
Boscorodirea a intrat in caracter, a devenit fenomen politic:
- In timpul Habsburgilor, ortodocsii au luptat pentru drapelul acestei
dinastii.
- Cand s-a instaurat Romania Mare ei s-au erijat in monarhisti, acuzand
pe cei care nu au slujit cu ei la incoronare.
- Cand a venit la putere generalul Antonescu, preotii ortodocsi au facut
misinada in Transnistria.
- Cand s-a instaurat comunismul, prin rusi, au adus pe patriarhul Alexei
al Moscovei in tara, ca sa se arate supusi rusilor..."
boscorodirea http://www.roboam.com/identitate/boscorodirea.htm
2 of 3 3/13/2011 3:25 AM
Deci, cand suntem in dificultate boscorodim. Boscorodim istoria prin triumfalism,
boscorodim credinta, boscorodim politica, aceasta stiinta a posibilului...
"In inchisoarea din Sighet, in anul 1953, eram (episcopul greco
catolicautor al acestor rinduri) cu Ioan Ilcus, fost general de armata si
ministru al apararii nationale. Din temnita se vedea printre gratii o
cladire cu vreo patru cupole. Pe acestea erau cruci. Un brat transversal
era mai lat, iar celalalt mai ingust si terminat cu o sageata; cand batea
vantul crucea devenea girueta. Bratul lat era dus de vant, iar bratul
ingust cu sageata arata de unde vine vantul.
- Ce este in cladirea aceea, pe care o vedem printre gratii si are cruci pe
cupole? intreaba fostul ministru.
- Cred ca este biserica ortodoxa.
- De unde deduci aceasta? intreba din nou generalul.
- Nu vezi ca aceste cruci se invart cum bate vantul?
El a ras, dar fiind ortodox m-a intrebat:
- Dar la greco-catolici crucile nu se invart cum bate vantul?
- Cum vezi, i-am raspuns eu, noi santem in inchisoare, cu intreg
Episcopatul; daca si crucile noastre s-ar intoarce dupa cum bate vantul,
noi n-am fi aici!
Dupa Unirea de la 1700, tinerii nostri preoti intorsi de la Roma, vorbeau mai multe
limbi, fara boscorodire. Pe cand episcopii ortodocsi ai Ardealului trebuiau sa
depuna juramant pe catehismul calvinesc, dupa ce au fost consacrati la Bucuresti cu
juramant ortodox! Ce fel de constiinta era aceea?...
Diaconul Coresi (1510-1581), traducator si mester tipograf. A fost chemat de la
Targoviste de Hanes Begner din Brasov pentru a tipari carti romanesti cu influente
luterane. In anul 1561 a inceput a publica aceste carti. El a fost ingrozit de
simulacrul de religie si evlavie ce-l dovedeau popii romani si in Talcul Evangheliilor
(Cazania) ii conjura:
"Fratii mei popi, cu bun inteles si cu mare frica si cinste sa pomeniti
numele Domnului! Nu boscoroditi, ca va bate Dumnezeu!"
boscorodirea http://www.roboam.com/identitate/boscorodirea.htm
3 of 3 3/13/2011 3:25 AM
Biserica Unita (Greco Catolica)
Inapoi la Cuprins
Introducere:
Biserica Unita, numita si Biserica Greco-Catolica, este una din componentele crestine ale
peisajului religios romanesc contemporan. Pentru cei neavizati, sau pentru cei doritori de mai
multa informatie, iata un scurt studiu despre aparitia, lucrarea si specificul acestei miscari
crestine.
1. PRIMELE DOVEZI DE CATOLICISM PE TERITORIUL ROMANIEI
Duelul Ortodoxiei cu Biserica Catolica Apuseana
Iata ce scrie episcopul greco catolic Ioan Pop despre activitatile catolice de pe
teritoriul Romaniei:
"Este demn de amintit faptul ca iinca de la inceputul sec. XIII, in
Moldova se aflau calugari franciscani si dominicani. Primii misionari
sosesc pe la 1221, iar in 1227 se convertesc vreo 15.000 de cumani
(moldoveni) in frunte cu principii lor Bortz si Membroc.
Inca inainte de intemeierea Principatelor, calugarii franciscani faceau
apostolat in Banat, Muntenia si Moldova. In 1327, papa Ioan XII
numeste un episcop pentru Moldova (Cumania) pe Luca de Castelo,
care stia romaneste si se pare ca avea sediul la Milcov. Se mai
infiinteaza o episcopie la Siret, in 1371 si la Baia in 1420. Alexandu cel
Bun a cladit la Baia o mare biserica de piatra cu chilii pentru
franciscani.
In Muntenia, tot franciscanii intemeieaza o episcopie la Arges, unde
activa Anton de Spoleto, in timpul lui Vlaicu Voda. Aceasta episcopie
s-a mutat apoi la Severin (1382). Dar, sub influenta calugarilor bulgari
si greci, franciscani sunt alungati din tarile Romane. Am vazut, in
capitolele precedente influenta calugarilor bulgari, care, veacuri de-a
randul, au influentat cultura religioasa din tara noastra.
Magazinul Istoric, nr. 9/1985, are un articol intitulat: Documente in
piatra ale Iasului, de Gh. David, unde se reda o fotografie a unui
fragment in ceramica, infatisand stema Moldovei (zimbrul), inconjurata
de inscriptia "Moneda Alexandri", descoperire de o exceptionala
importanta, care dovedeste ca (in Moldova) au existat monede cu
inscriptie latina. Tot asa, Al. Lepadatu, in 1907, prezinta un sigiliu
avand ca insemne un cerb decapitat, cu o cruce intre coarne (Simbolul
Sfantului Hubert) si inscriptia "Sigillum capitalis Moldaviae Terrae
Moldaviensis". Autorul conchide ca a existat o perioada cand limba
latina era limba oficiala a cancelariei Moldovei si a Yarii Romanesti.
Pe la 1575, voievodul Petru Wchiopul, Impreuna cu Mitropolitul
Moldovei, Gh. Movila, ii recheama in Moldova pe franciscani si pe
iezuiti, dar activitatea lor este mereu stavilita de calugarii slavoni si
apoi de nenumarate schimbari de domni si de razboaie nesfarsite."
Nu putem trece cu vederea influenta Bisericii Catolice din Polonia
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
1 of 18 3/13/2011 3:26 AM
asupra tineretului moldovean, pentru ca multi fii de boieri frecventau
scolile catolice din aceasta tara.
In secolul al XV-lea, vero douazeci de boieri tineri studiaza la
Cracovia, Liov, Camenita. Prin mijlocirea acestor scoli, romanii fac din
nou cunostinta cu limba latina. Prin asemanare si prin studiul istoriei, ei
devin constienti de originea latina a poporului roman. Astfel, dupa o
mie de ani, prin contactul cu civilizatia Apusului, apare o licarire de
sentiment national, trezind constiintele din bezna slavonismului. Astfel
apar cronicarii moldoveni:
GRIGORE URECHE (1590-1647) care afirma cu mandrie in
Letopisetul tarii Moldovei "caci noi de la Ram ne tragem."
MIRON COSTIN (1632-1691) care a stat 20 de ani in Polonia, scrie
lucrarea "De neamul Moldovenilor" demonstrand originea romana a
moldovenilor.
ION NECULCE (1672-1745) reia firul cronicii lui Miron Costin, zicand
cu durere: "O saraca tara a Moldovei, ce nenorocire de stapani ca
acestia ai avut!", avand o ura neimpacata impotriva grecilor.
Toti trei cronicari scriau in limba romana aceste adevarate carti de
istorie a poporului roman, numite "cronici" sau "letopisete."
CONSTANTIN CANTACUZINO (1650-1716), care a studiat la
Padova (Italia), scrie de asemenea o istorie a Yarii Romanesti, in care
arata cu mandrie originea noastra latina."
Ce ar fi insemnat poporul nostru, daca ar fi ramas la credinta
stramoseasca a Romei de la inceput, sau daca ar fi trimis la studii in
Apus mai multi tineri ca sa studieze?"
La aceasta intrebare retorica nu se poate din pacate raspunde. Datorita unor
imprejurari nefaste si unor hotarari nefericite, Romania a ramas pentru multa vreme
sub influenta Orientului. Sa reluam insa firul relatarilor lui Ioan Ploscaru.
Situatia specifica din Ardeal
"Dupa anul 830, ungurii veniti din Asia se stabilesc in campia dintre
Tisa si Dunare, iar de aici prada tinuturile invecinate si treptat cuceresc
Ardealul, care este populat de "Pastores blachorum", adica pastori
valahi, asa cum ii numeste Anon]mus (secretarul Regelui Bela IV) pe
locuitorii aflati aici. Puterea ungurilor creste pe la anul 1000, cand se
increstineaza sub regele Wtefan, care primeste de la Roma, coroana si
imputernicirea de a organiza biserica. Romanii fiind organizati in
voievodate si cnezate, iar ungurii avand un rege au fost mai tari si
treptat se impun romanilor, astfel ca pe la 1200, ungurii detin puterea in
intreg teritoriul Ardealului, iar pentru apararea granitelor din sud-est, ei
aduc pe sasi din Flandra si Luxemburg, care, la randul lor se grupeaza
formand centre urbane: Brasov, Medias, Sibiu. Ei au adus o cultura
superioara, asa ca erau tratati ca oaspeti ai regelui.
Tot in aceeasi perioada sunt adusi secuii, in rasarit, pentru a apara
teritoriul de navalirile tatarilor. Asa se formeaza in Ardeal o elita de
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
2 of 18 3/13/2011 3:26 AM
sasi, secui si unguri, fiind toti de religie catolica, pe vremea aceea.
Majoritatea populatiei autohtone, romanii, erau folositi la munci
agricole, neluati in seama si treptat au devenit supusii celorlalti, care se
socoteau natiuni privilegiate. Din punct de vedere religios, romanii
apartineau de Mitropolia Ungro-Vlahiei de la Targoviste, adoptand si ei
ritul si limba slavona.
Daca ungurii ar fi fost sinceri in practicarea religiei catolice, romanii nu
s-ar fi indepartat de religia stramoseasca si limba latina pentru a o
imprumuta pe cea slava, pe care nimeni nu o cunostea. Dar pentru ca
ungurii au avut atitudini de dominatie, romanii nu au acceptat "religia
asupritorului", ci au preferat sa fie impreuna cu fratii lor de peste
munti, care fiind rupti de restul lumii latine au acceptat prin teroare
limba slavona. In Ardeal, treptat conditiile de trai ale romanilor ajusera
foarte grele, devenind iobagi, legati de pamantul magnatului. Nici
situatia preotilor nu era mai buna. Serviciul de preot se dadea prin
alegere pe timp de un an, platind o suma de bani episcopului. Daca nu
mai era ales preot in anul viitor, ramanea in sat, reluandu-si vechea
ocupatie. Assa s-a ajuns ca uneori erau 3-4 preoti intr-un sat, dar cei
mai multi nu stiau nici a scrie, nici a citi. Erau slujbasii unui rit, al carui
sens de multe ori nu-l pricepeau. Ei boscorodeau, imitand limba
slavona, asa cum au vazut la sediul episcopiei unde au fost hirotoniti.
Bunaoara, Popa Ion din Vad, este bigam (casatorit a doua oara) stie
cele "Zece porunci", "Tatal nostru" si jumaatate din "Credeu" si
boscorodeste. (Raportul catre Susana Lorantf], 2.IV.1657).
Episcopii din Ardeal erau numiti de principii unguri si sfintiti in tara
Romaneasca in rit bizantin. Nici ei nu erau mai bine pregatiti.
2. UNIREA ROMANILOR DIN TRANSILVANIA CU BISERICA ROMEI
In anul 1685, armatele austriece, ale Casei de Habsburg, ocupa
Transilvania, iar imparatul Leopold I, emite in 1691 "Diploma
Leopoldina" (un fel de constitutie), dar care nu schimba lucrurile in
Ardeal, desi imparatul era catolic. Episcopii calvini se intitulau mai
departe "Episcop maghiar si roman al Ardealului.
Pentru a se bucura de drepturi, romanii trebuiau sa treaca la una din
religiile dominante: catolica, luterana, calvina sau la unitariana. Dar
care era mai apropiata de sufletul romanesc?
Parintele Ladislau Barany, calugar iezuit, a lamurit pe episcopul Teofil,
de la Alba Iulia, ca Roma a hotarat prin instructiunile date Congregatiei
de Propaganda Fide, in 1669, ca orientalii pot reveni la Biserica
Catolica, pastrandu-si ritul si traditiile, acceptand numai dogmele
catolice. In acelasi timp si imparatul Leopold emise un decret
(23.8.1692) prin care preotii si credinciosii de rit grecesc, daca vreau sa
se bucure de privilegiile Bisericii Catolice, pot sa se uneasca cu
aceasta.
Cand ne gandim cat erau de umiliti romanii - atat iobagii cat si preotii, -
fata de celelalte natiuni ale Ardealului, nu era alta scapare, decat sa
imbratiseze una din religiile recunoscute. Cea mai apropiata de sufletul
romanilor era religia catolica. Neschimband nimic din ritul oriental, cu
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
3 of 18 3/13/2011 3:26 AM
care erau obisnuiti, nici din obiceiuri, iar dogmele erau propriu-zis, o
problema ce nu atingea cu nimic multimea de credinciosi.
In anul 1697, episcopul Teofil, care a primit Scaunul Episcopesc in
conditiile obisnuite (acceptand cele 19 puncte calviniste) s-a sfatuit cu
clerul si convoaca un sinod general la Alba Iulia. Aici Teofil arata
situatia grea, de asuprire a poporului roman, fiind amenintata insasi
existenta natiunii. Lamuri asistenta si asupra conditiilor de unire cu
Roma, precum si marea asemanare de credinta ce exista, fata de marile
deosebiri ale calvinilor. Sinodul fixeaza in scris marturisirea de credinta
prin care promit sa accepte cele patru puncte care despart Rasaritul de
Apus. In acelasi document ei cer ca romanii sa primeasca drepturile
celorlalte confesiuni din Transilvania. Dar in mod subit, Teofil moare.
Se crede ca a fost otravit. Dupa Teofil a urmat Atanasie - Anghel Popa
din Ciugud - care facuse scoala in insitutele calviniste de la Aiud si
Alba Iulia. Calvinii aveau incredere in el, desi era inca foarte tanar.
Este numit episcop, apoi merge la Bucuresti pentru a fi sfintit. Aici sta
sapte luni, unde este lamurit de patriarhul Dositei al Ierusalimului (care
statea mai mult la Bucuresti, avand aici 177 de mosii inchinate) si care
ii da o scrisoare cu sfaturi. La punctul 5 scrie:
Sfintele slujbe sa fie citite numai in slavoneste sau elineste (greceste),
iar nu pe romaneste sau in alt chip, deoarece limba romaneasca e
putina si ingusta... Intors in Ardeal, tanarul Atanasie isi da seama in ce
dezastru se afla Biserica romana si cauta sa ia legatura cu parintele
Baran]. El vede ce deosebire este in puterea catolicilor fata de calvini.
Calvinii bateau din picior, iar catolicii faceau propuneri. In acest timp
P. Barany era la Viena, unde aratase imparatului dorinta romanilor de a
se uni cu Roma.
Cardinalul Ungariei L. Kolonich scrie lui Atanasie, aratandu-i in ce
consta Unirea! La 7 octombrie 1698, Atanasie convoaca Sinodul
General de la Alba Iulia. Aici se intocmeste un lung manifest care
incepe asa:
"... Noi, vladica, protopopii si popii Bisericii Romaine, dam de stire
tuturor, ca din bunavointa noastra ne unim cu Biserica Romei si voim
sa traim cum traiesc madularele si popii acestei Biserici sfinte... Nimeni
sa nu-i clateasca pe Uniti din obiceiurile Bisericii rasaritene, ci toate
ceremoniile, sarbatorile, posturile, cum pana acum, asa si de acum
inainte sa fim slobozi a le tine dupa calendarul vechi... "
Actul Unirii a fost semnat de toti membrii Sinodului si intarit cu sigiliul
Mitropoliei Balgradului - Alba Iulia. Dupa aceasta marturisire,
imparatul Leopold a dat "Diploma Leopoldina", prin care Bisericii
Romanesti i se recunosc drepturile ce le avea si Biserica Romano-
Catolica. Insa Dieta Transilvaniei, Parlamentul era in mainile calvinilor
care n-au vazut cu ochi buni intarirea elementului catolic si eliberarea
poporului roman, din Ardeal. Fiind ei proprietarii de pamanturi si
atotputernici, au inceput a persecuta pe preoti. Pe unii i-au bagat in
temnita, altora le rapeau vitele, ori le distrugeau bisericile si
clopotnitele si multe alte rele, punand la cale adevarate revolte printre
tarani, ca sa nu se alature Bisericii Romei.
Atanasie convoaca un nou Sinod la 4.9.1700, la care iau parte nu
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
4 of 18 3/13/2011 3:26 AM
numai protopopii si preotii, ci si cate trei deputati mireni din fiecare sat.
Cei 54 de protopopi, in afara de preoti si mireni, au dat un nou manifest
in care repeta marturisirea celor patru puncte de credinta: Primatul
Papal, Filioaue, Purgatoriul si Cuminicarea cu azima.
Fermentul "reformat"
Unele referinte din cartea episcopului greco catolic Ioan Ploscaru fac aluzie la
activitatea influentelor "reformate" pe teritoriul tarii noastre. Vantul primavaratec
care avea sa preschimbe din temelii Europa si avea sa puna bazele democratiei
americane si-a intins adierile si asupra tinuturilor locuite de romani. Acest fapt este
o dovada ca Romania a evoluat la un anumit moment pe orbite europene. Chiar
daca sunt deformate de punctul de vedere greco catolic, evidentele mentionate de
Ioan Ploscaru si-au pus amprenta pe sufletul romanesc, mai ales in Ardeal:
Trezirea pentru scrierea in limba romana a fost influenta luterana si
calvina din Ardeal. Acestia, pentru a-i castiga pe romanii ardeleni la
religia lor, incep sa tipareasca un sir de carti religioase in romaneste.
Asa se tipareste la Sibiu primul Catehism calvinesc la 1544, apoi la
Brasov, Catehismul luteran in 1559, urmate de alte vreo 20 de carti
tiparite de Coresi, dintre care 9 carti sunt in limba romana:
Tetraevanghelierul, Psaltirea, Pravila Sfintilor Apostoli si altele. La
Orastie, fiul lui Coresi tipareste Palia (Vechiul Testament), dar cu
tendinte calviniste. Aceste carti au meritul de a fi o prima incercare de
introducere a limbii romane in biserica. Dar ce regret, este sa constatam
ca este o ini-tiativa a reformatilor din Ardeal, pentru calvinizarea si
luteranizarea romanilor!"
Regretul domnului episcop este plasat gresit. Influentele "reformei", daca ar fi fost
permanentizate, ar fi putut fi fermentul social si religios care ar fi integrat Romania
in lumea occidentala. Dovada ca reforma nu a "germanizat" alte popoare, ci le-a
descatusat din chingile imperiale si le-a inlesnit drumul spre afirmarea propriei
identitati nationale, este in evolutia istorica a unor state precum Olanda, Belgia,
Danemarca si Norvegia.
Intr-un alt fragment al istoriei sale, episcopul greco catolic Ioan Ploscaru continua
polemica lui partizana:
In aceasta stare de intuneric total pentru romani, apare in secolul al
XVI-lea Reforma lui Luther si Calvin. Acestia s-au rupt de jurisdictia
Romei, sustinand ca singura baza a religiei crestine este Sfanta
Scriptura, respingand Traditia si pe Sfintii parinti. Reforma luterana
apare in Transilvania pe la 1519, in frunte cu Honterus, care ii
luteranizeaza, in special pe sasi. Cam in acelasi timp, o parte din nobilii
unguri, pentru a lua pozitie impotriva Casei de Austria (catolica), au
imbratisat calvinismul. Fiecare noua confesiune dorea sa castige
prozeliti printre romani. In acest scop incepe tiparirea de carti
romanesti: Catehismul luteran la Brasov (1559), Evanghelia si Faptele
Apostolilor (Coresi).
Calvinii, in frunte cu principele Gh. Rakoczi, tiparesc la Alba-Iulia,
Catehismul Calvinesc (1640). Acest catehism a fost condamnat de
Mitropolitul Varlaam al Moldovei prin "Raspuns la catehismul
calvinesc" aratand ca este "plin de otrava, si calvinii talcuiesc rau si
strambeaza Sfanta Scriptura.
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
5 of 18 3/13/2011 3:26 AM
Pentru a constrange clerul din Ardeal sa treaca la calvini, principii
unguri, numesc in Dieta din 1566 un superintendent calvin pe langa
episcopul roman "pentru a intoarce pe romani de la radacinile lor!"
Calvinii numeau religia ortodoxa "superstitiile grecesti." Asa au fost
numiti superintendenti: George din Singeorz, Pavel Tordasi si Mihai
Tordasi. Acesta din urma tipareste Palia de la Orastie, in 1582.
"Prin straduintele acestor calvini, insotite adesea, fie de promisiuni, fie
de forta, s-a constituit in Ardeal o Biserica romaneasca, adoptand in
parte Crezul calvinesc. Cand era numit un nou episcop, dupa ce venea
din tara Romaneasca, depunea juramant pe Catehismul calvinesc,
promitand sa respecte cele 19 puncte (intre acestea erau: sa nu se mai
tina posturile, suprimarea slujbelor de inmormantare, botez numai cu
apa simpla, fara cruce, fara lumanari, fara icoane, fara Maica Sfanta, in
locul Sfintelor Impartasanii, numai Cina de la Pasti cu paine si vin
neconsacrate). Dar cel mai important factor era sa recunoasca
autoritatea superintendentului si sa-l consulte in toate problemele
importante.
In multe parti sate intregi treceau la calvini. Acestia intemeiau scoli pe
cheltuiala lor, facandu-le si o multime de avatanje materiale. Asa de
exemplu, Biserica din Turdas, a fost data cu tot cu pamanturi, acelor
romani, care la 1.6.1655 au trecut la religia calvina, iar cei care nu au
trecut, au fost nevoiti sa-si faca alta biserica, din nuiele. Un secol si
jumatate de propaganda calvina adusese Biserica la ruina. Ea ajunsese
calvineasca in credinta si bizantina in rit!
Superintendentul care avea titlul de "Episcop si Superintendent al
Bisericilor Romanesti" avea misiunea de a predica prin sate credinta
calvina si sa stea de vorba cu episcopul, clericii si credinciosii,
demonstrandu-le cu argumente din Scriptura temeinicia noii credinte.
Cine zadarnicea munca predicatorului calvin era socotit tradator si
dusman al statului, fiind, de multe ori, constrans sa paraseasca tara.
(Nicolae Iorga, Istoria Romanilor din Transilvania, vol.I).
3. REDESTEPTAREA NATIONALA
Pentru episcopul Atanasie Anghel au urmat ani grei de lupta, fiind
atacat atat de calvini, cat si de Arhiepiscopia Ungro-Vlahiei. Ungurii nu
vor sa respecte diploma imparatului. Atanasie este chemat la Viena
pentru a se dezvinovati de unele acuze nedrepte. Nicolae Iorga, marele
nostru istoric recunoaste:
"Din umilinta lui Atanasie a iesit mantuirea noastra! Fara unirea in
credinta cu Roma, nu erau scoli mari din strainatate pentru ucenici
romani, aspri in ale invataturii, nu era mai ales, acea mare scoala pentru
inima poporului nostru, care a fost ROMA insasi!" (Sate si preoti din
Ardeal, p.191).
Atanasie moare in 1713, dupa ce indeamna pe toti sa persevereze in
Unire!
Activitatea episcopilor Uniti, dupa Atanasie este istoria luptelor si
nazuintelor pentru obtinerea drepturilor fagaduite. Dar imparatul era la
Viena, iar principii calvini erau in Ardeal! Insa din punct de vedere
religios, castigul a fost imens. Cele patru puncte au completat credinta
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
6 of 18 3/13/2011 3:26 AM
cu elemente vitale si i-au dat imbold de actiune pentru viitor. Intre cei
mai de seama urmasi ai lui Atanasie au fost:
Ian Giurgiu Parachi. Acesta a mutat Episcopia de la Alba Iulia la
Fagaras, caci nu puteau fi doua episcopii catolice in acelasi oras.
Inocentiu Micu Klein, von Klein este titlul dat de imparat la innobilare,
asa cum era obiceiul vremii. Ca nobil a intrat in Dieta Ardealului si a
cerut drepturi pentru poporul roman cu argumente bine precizate:
1. Romanii sunt cei mai vechi locuitori ai tarii;
2. Romanii sunt populatia cea mai numeroasa din Ardeal;
3. Romanii lucreaza pamantul si ocnele (muncile cele mai grele);
4. Romanii dau cele mai mari contributii si in virtutea vointei imperiale
exprimata prin cele doua diplome leopoldine trebuie sa se faca dreptate
si poporului roman.
Deci si romanii au dreptul sa fie recunoscuti ca natiune, a patra in
Ardeal, nu numai "plebes valahica". Dar cele trei natiuni privilegiate,
ungurii, sasii si secuii s-au impotrivit, spunand ca acesta cere "niste
lucruri pe care nu le-a cerut nimeni pana acum". In Dieta se iscau
adevarate furtuni si astfel au cautat sa scape de acest episcop incomod.
De fapt au reusit prin rascoala unui calugar sarb, Visarion Sarai. Acesta
trimis de Mitropolitul ortodox de la Karlovat incepuse in 1744 sa umble
prin sate si sa ameninte poporul cu iadul fiindca au facut unirea cu
Roma. Iar pe de alta parte confesiunile reformate - in special calvinii,
temandu-se de restabilirea catolicismului - sa nu fie nevoite sa restituie
averile secularizate incep cu un sistem de terorizare din cele mai
cumplite pentru a impiedeca Unirea cu Roma si raspandirea ei. Tratand
cu mare tiranie pe preotii romani ce se declarau pentru Unire,
aruncandu-i in inchisoare, batandu-i si jefuindu-i ii alungau din parohii,
retinandu-le femeile si copiii in iobagie". (Xenopol, Iorga, Istoria Bisericii
Romanesti, vol. II si Al. Pop, Dezbonarea in Biserica Romanilor din Ardeal si
Ungaria, Bucuresti 1921).
In acest timp episcopul Inocentiu Micu face mai multe memorii atat in
Dieta Transilvaniei cat si la Viena, dar pana la urma intrigile l-au rapus.
El pleaca la Viena pentru a se dezvinovati, dar aici este sfatuit sa nu se
prezinte personal, ci sa depuna numai memoriul. Deceptionat el pleaca
la Roma, unde va trai in exil 24 de ani. Micu |lein a fost o personalitate
de mare curaj care a deschis drumul spre eliberarea poporului roman,
atat spiritual cat si politic, ridicandu-l la ideea de "natiune" (natio).
Petru Pavel Aron (1752-1764) urmeaza lui Inocentiu Micu. El are
marele merit de a infiinta Wcolile Blajului, Seminarul diecezan si o
tipografie. Astfel, la 1754 se intemeiaza prima scoala romaneasca cu
limba de predare romana pentru toti fiii poporului. In istoria intunecata
a romanilor din Transilvania, aceasta constituie unul din cele mai
luminoase evenimente. Sunt primele focare de cultura romaneasca! In
primul an s-au inscris 300 de elevi. Profesorii si elevii erau sustinuti si
salarizati de episcopul P. P. Aron. In anul 1747 este instalata tipografia
la care se vor tipari pentru prima data carti cu litere latine.
Au urmat apoi episcopi, ca: Atanasie Rednic, Grigore Maior, Ioan Bob
care au continuat lupta pentru usurarea starii iobagilor, precum si
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
7 of 18 3/13/2011 3:26 AM
pentru luminarea poporului.
Unirea cu Roma, desi nu a usurat prea mult starea iobagilor, a creat
mediul istoric de unde va porni in toate partile locuite de romani lumina
trezirii noastre nationale. Tineri trimisi sa studieze in Apus, mai cu
seama la Roma, au ajuns la constiinta latinitatii poporului roman, au
introdus alfabetul latin si au inceput sa scrie romaneste. Cei trei mari
(nepotul episcopului Inocentiu Micu), Gheorghe Wincai si Petru Maior
au fost urmati de: Ioan Budai Deleanu, Simion Barnutiu, Gheorghe
Baritiu, Timotei Cipariu, Andrei Muresan si altii.
Scoala Ardeleana, prin trezirea constiintei nationale, ii influenteaza si
pe alti tineri care, dupa ce studiaza in apus, trec muntii Carpati si
intemeieaza primele scoli romanesti. Astfel:
Gheorghe Lazar (1779-1823) studiaza la Viena, apoi trece Carpatii si
intemeiaza prima scoala romaneasca la Bucuresti (Sf. Sava) in 1818.
Gheorghe Asachi (1788-1869) cu studii in Polonia, Viena si Italia,
deschide prima scoala romaneasca la Iasi, in Moldova.
Aron Pumnul (1818-1866) studiaza la Blaj si Viena, este primul
profesor de limba romana la Cernauti si redactor al primului ziar
romanesc "Bucovina". A participat la Revolutia din 1848 in
Transilvania. El a desteptat constiintele romanilor din Bucovina.
Lupta episcopilor uniti cu Roma a fost grea si nu a incetat niciodata.
Dupa Unire sarbii au incercat sa tulbure poporul din Ardeal, cum a fost
Visarion Sarai despre care s-a scris inainte, ori mitropolitul sarb Pavel
Nenadovici care a trimis in 1751 o circulara neiscalita in care ii
indemna pe tarani sa nu se "nemteasca" si sa nu se lapede de credinta
lor; apoi calugarul Wofronie (Stan Popovici) din comuna Cioara-
Hunedoara, a depus cea mai periculoasa activitate antiunionista. El se
intitula Vicarul Sf. Sinod din |arlovitz. El a instigat poporul cu atata
vehementa incat a trebuit guvernul, prin generalul Bu\os sa
restabileasca linistea, fara sa distruga insa manastirile, cum gresit se
afirma din partea unora. In urma acestor tulburari o parte din romani se
reintorc la biserica ortodoxa (1760). Asa s-a infiintat ulterior episcopia
ortodoxa de la Sibiu.
Dupa Unirea cu Roma s-au mai infiintat in Ardeal urmatoarele
episcopii, in afara de cea de la Blaj:
- Episcopia Unita de la Oradea in anul 1777,
- Episcopia Unita de Cluj-Gherla in anul 1853,
- Episcopia Unita de Lugoj in anul 1853,
- Episcopia Unita de Maramures la 15 august 1930.
Actul Unirii cu Roma a adus roade bogate pentru intreg neamul
romanesc. Prin reintoarcerea la credinta stramoseasca, Biserica si-a
recapatat avantul si puterea de viata spirituala:
1. A redat poporului roman vasta cultura din Apus si marea comoara a
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
8 of 18 3/13/2011 3:26 AM
Bisericii catolice care este: Una, Sfanta si Apostolica.
2. A desteptat constiintele, demonstrand latinitatea noastra.
3. S-a introdus alfabetul latin in locul celui slavon.
4. S-au deschis primele scoli romanesti cu predare in limba romana.
Meritele Wcolii Ardelene sunt incontestabile asa cum o arata toti marii
nostri istorici. Astfel:
Ion Eliade Radulescu vizitand Wcolile Blajului inainte de 1848, si-a
descoperit capul inaintea lor zicand: "De aici a rasarit soarele
romanilor!" El stia, caci a luat parte la Revolutia din 1848.
Mihai Eminescu (1850-1889) marele nostru poet national, mergand la
Blaj a rostit cuvintele memorabile: "Te salut mica Roma!" (Scrieri
politice si literare, Bucuresti 1910).
Ion C. Bratianu (1821-1891) marele nostru barbat de Stat, de mai multe
ori prim-ministru, participant la Revolutia din tara Romaneasca in
1848, declara in Parlamentul Romaniei, la 4 Decembrie 1881:
"Wi trebuie sa stiti ca descoperirea noastra nationala ne-a venit de
dincolo, de peste Carpati, prin acei romani care au fost trimisi la Roma,
unde au invatat sa fie romani!" (O lacrima fierbinte, I. Sterca Sulutiu,
partea V din Memoriu, Sibiu 1883).
Titu Maiorescu (1840-1917) eminent critic literar si filosofic, membru
al Academiei Romane, mentor spiritual al "Junimii", spune:
"Ca in sec. XVIII politica dinastiei de Habsburg a incercat sa ne aduca
sub ascultarea Papei si neizbutind, ne-a impartit in doua, n-a fost noroc.
Dar ca din aceasta incercare romanii transilvaneni au ajuns in Cetatea
Eterna, unde a reinviat in ei simtamantul gintei latine, revarsandu-se
asupra noastra a tuturor: aceasta a fost rara fericire, care dintr-o
dezbinare religioasa a inaltat neamul intreg spre o unitate de cultura
nationala" (Familia, 1904).
Sextil Puscariu precizeaza: "Iar cand prin aceleasi porti intrara ca niste
apostoli cativa barbati veniti de la Roma, care pe langa stiinta mai
aveau si focul entuziasmului si cuvantul cald care ‘ncinge, atunci a
mijit si pentru noi soarele vremilor noi. Petru Maior, Gheorghe Wincai,
Samuel Micu si tovarasii lor au savarsit minunea resurectiunii poporului
roman si au imprimat directia in care avea sa se dezvolte spiritul public
in tot cursul deceniilor urmatoare." (Istoria Literaturii Romane, Epoca
veche, vol.I).
Victor Eftimiu, scriitor, membru al Academiei Romane, cu ocazia
vizitei scriitorilor romani din 1923, adreseaza Blajului urmatorul
omagiu: "Scriitorii romani sosesc in Blaj cu inima plina de o sfanta
emotie. Blaj, cuvant magic, rascolitor de amintiri auguste, cetatea
constiintei romanesti, nume ales intre toate... Aici a vibrat sentimentul,
cultura si idealul national! Aici s-au ridicat si au predicat vladici,
carturari de frunte, invatatori intelepti cu dragoste de neam si de
biserica... Fie numele lor in veci binecuvantate, recunostinta pentru tot
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
9 of 18 3/13/2011 3:26 AM
ce s-a visat, pentru tot ce s-a crezut, pentru tot ce s-a infaptuit intre
zidurile venerabile ale acestei cetati de unde ne-a venit si arde inca
lumina constiintei noastre... Salve cetate latina..."
Eugen Lovinescu spune: "Prin contactul cu insasi obarsia neamului
nostru, cu Roma, ni s-a intarit constiinta nationala. In apararea rasei
lor, cei trei "cavaleri ai idealului national" (expresia lui Iorga) S. Micu,
G. Wincai si P. Maior s-au istovit in numeroase lucrari de istorie si
filologie. Din viziunea orasului etern a pornit asadar, curentul latinist ce
a fecundat, mai ales, constiinta neamului romanesc." (Istoria civilizatiei
romane moderne).
Emil Panaitescu, profesor universitar la Cluj, scrie: "...suntem stapani
cu drept de succesiune peste aceasta tara, incepand de la Traian", zise
categoric unul din cei dintii episcopi ai Bisericii Unite, Ioan Inocentiu
Micu. Trebuie insa sa-si plateasca acest curaj... Ideea latinitatii si al
obarsiei romane...va deveni in sec. XIX puterea cea mare, care va
misca si va porni sufletul romanesc sa desavarseasca independenta si
unitatea nationala" (L'origine romana con legue conseguenze...).
A. D. Xenopol scrie: "Pe langa imbarbatarea poporului roman prin
aratarea unui trecut cu atat mai glorios cu cat era mai indepartat,
scriitorii cei mari ai Ardealului mai aplica un ridicator puternic...
rusinea de a fi cazut asa de jos, cand neamul se cobora din o asa
mandra obarsie...aceasta idee mantuitoare deveni ridicatorul cel mai
puternic al culturii neamului romanesc, afundat pana atunci in noianul
grecismului, aceasta a fost parghia cea mai spornica a civilizarii sale."
Nicolae Iorga: "... Nu de aici putea sa vie acea lumina de care aveam
noi nevoie pentru a capata constiinta despre noi si a ne ridica din
umilinta... Nota rationala a inceput sa se faca auzita cand spiritul cel
nou a patruns biruitor si aici, acel spirit nou pe care-l predicase intaia
oara "ereticii" de peste munti" (Istoria Literaturii Romane in sec. XVIII, 1901).
4. CONFLICTUL CATOLIC-ORTODOX IA FORME VIOLENTE
Venirea comunismului rusesc in Romania a impins intreaga populatie spre
"ortodoxia rusa." Moscova avea atunci si mai are si astazi visul de a fi "cea de a
treia Roma." Pentru a o incarcera in orbita pan-slavismului ortodox, comunistii rusi
au initiat o persecutie salbatica impotriva tuturor elementelor "occidentale" din
Romania. Una dintre tintele principale au fost reprezentantii "sectelor" protestante
si neo-protestante (elementele fermentelor sociale si religioase ale vestului) si,
bineinteles, reprezentantii "filiatiei latine": liderii bisericii greco catolice. Aceste
doua categorii de lideri religiosi au fost supusi unui climat de exterminare in
puscariile comuniste. Intr-un capitol intitulat "Arestarea episcopilor", Ioan Ploscaru
scrie:
"Dupa declaratia bisericii ortodoxe si a autoritatilor de Stat, reintregirea
bisericii ortodoxe s-a infaptuit prin Proclamatia de la Cluj. Deci
piscopii, care s-au "indepartat" de popor, trebuiau inlaturati. Astfel
intre 27-29 Octombrie au fost arestati episcopii: Valeriu Traian Frentiu
de la Oradea; Alexandru Rusu de la Baia Mare; Ioan Balan de la
Lugoj; Iuliu Hossu de la Cluj; Ioan Suciu de la Blaj si Vasile Aftenie de
la Bucuresti. De asemenea, au fost arestati si episcopii romano-catolici:
Augustin Parha de la Timisoara; Anton Durcovici de la Iasi; Iohannes
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
10 of 18 3/13/2011 3:26 AM
Schefler de la Satu Mare si monseniorul Ghica Vladimir de la
Bucuresti. Au mai fost arestati multi protopopi, profesori de la scolile
din Blaj si altii.
A urmat desfiintarea manastirilor. La cele de calugari au fost adusi
stareti ortodocsi, dar calugarii nu au trecut la ortodoxie, asa ca unii au
fost arestati, altii au fugit. Maicile calugarite de la Blaj, adunate in
capela, nu au voit sa paraseasca edificiul, Institutul Recunostintei. Dar
noaptea de 31 Octombrie 1948 a fost decisiva. Li s-a taiat curentul
electric si au fost incarcate, cu forta, de muncitori, in camioane si
capela a fost pradata.
La 1 Decembrie 1948, apare Decretul nr. 358, prin care Biserica Unita
inceteaza de a mai exista. Episcopii arestati au fost dusi la ministerul de
interne, la Bucuresti, iar de acolo au fost dusi ca prizonieri personali ai
patriarhului ortodox, Iustinian Marina, la Dragoslavele, in judetul
Muscel.
"Dragoslavele" era o vila a patriarhiei ortodoxe, dar acum era
darapanata si pustie. Episcopii greco-catolici adusi aici au fost izolati in
cate o camera. Cladirea era inconjurata de sarma ghimpata si pazita de
securisti prin exterior, ca sa nu se poata apropia nimeni de cladire, iar
in interior, tot soldati de la securitate le faceau cumparaturi. Ratia de
alimente era foarte mica; in loc sa cumpere alimente la pret oficial, ei le
cumparau la pretul pietii libere, fiind foarte scumpe toate, asa ca nu le
ramanea aproape nimic. Aici au rabdat de frig, foame si izolare timp de
patru luni. Patriarhul credea ca atitudinea lor este o incapatanare si ca
dupa vreo patru luni vor ceda. A venit aici patriarhul ortodox I. Marina
si le-a propus sa treaca la biserica ortodoxa, caci daca nu vor trece, el,
patriarhul isi va lua bratul ocrotitor de pe ei si vor fi dusi la inchisoare.
Atunci episcopul I. Balan de la Lugoj a zis:
"Preafericitule, daca noi, episcopii greco-catolici am crede ca biserica
ortodoxa este adevarata Biserica a lui Christos, in acest moment ne-am
da semnatura, caci noi vrem sa fim cu Christos! Dar dumneavoastra nu
ati venit la noi cu argumente teologice, nici cu virtuti crestinesti, ci
ne-ati arestat si ne-ati intemnitat. Hotarat, acestea nu sunt metodele lui
Christos! Daca noua episcopilor uniti guvernul ne-ar fi propus si promis
ca ne da toata biserica ortodoxa pe mana, cu conditia sa arestam si
intemnitam pe ierarhii ei, sau numai pe unul din ei, noi ne-am fi dat
viata, dar nu am fi acceptat. Deci viata ne-o puteti lua, dar credinta nu!
Atata vreme cat suntem in edificiile bisericii ortodoxe, suntem
prizonierii ei."
Patriarhul a iesit foarte ganditor. Un preot ortodox cu numele Baltazar
(declara episcopul I. Suciu) l-a intrebat pe patriarh: "Ce zic Episcopii
Uniti?" (adica, sunt gata sa treaca la biserica ortodoxa?). Patriarhul,
dupa o clipa de tacere a raspuns: "E chestie de convingere!"
Preotii care au fost arestati o data cu episcopii, au fost dusi la
Manastirea Neamt, unde au fost tinuti in conditii foarte grele. Cinci din
ei au semnat trecerea la biserica ortodoxa si au fost eliberati.
De la Dragoslovele, episcopii au fost dusi la Manastirea Caldarusani,
langa Bucuresti. Aici au fost adusi si preotii de la Manastirea Neamt si
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
11 of 18 3/13/2011 3:26 AM
s-a facut un singur lagar, la 1 Martie 1949. Dintre episcopi, pe Ioan
Suciu si pe Vasile Aftenie i-au dus la Bucuresti, la inchisoarea
ministerului de interne. Aici a murit episcopul V. Aftenie, la 10 Mai
1950, in conditii misterioase.
In lagarul de la Caldarusani, pazit de locotenentul major Badita, a putut
intra calugarul bazilitan Ciubotariu, iar prin el, episcopii au putut lua
contact cu Nuntiatura Apostolica de la Bucuresti. In urma acestei
corespondente, aici in lagar au fost consacrati episcopi, din ordinul
Papei Pius XII, Tit Liviu Chinezu si Ioan Chertes.
In anul 1950 au fost adusi toti episcopii si preotii la inchisoarea de la
Sighet. Pana cand erau in lagar la Caldarusani, episcopii au cerut sa fie
consacrati alti episcopi ajutatori. Nuntiul Apostolic Gerard Patri\
O"Hara a consacrat alti trei episcopi:
- Ioan Ploscaru, pentru Dieceza de Lugoj, la 30 Noiembrie 1948;
- Ioan Dragomir, pentru Dieceza de Maramures, la 6 Martie 1949;
- Iuliu Hartea, pentru Dieceza de Oradea, la 28 Iulie 1949.
A mai fost consacrat de episcopul Schubert de la Bucuresti:
- Alexandru Todea, pentru Dieceza de Alba Iulia-Fagaras, la data de 19
Noiembrie 1949. Dar curand toti vor fi arestati. Din episcopii oficiali,
arestati la Dragoslavele, n-a mai fost eliberat nici unul. Toti vor muri in
inchisoare, sau avand domiciliul fortat. Astfel:
- Vasile Aftenie, a murit la ministerul de interne, inmormantat la
cimitirul Belu catolic din Bucuresti la 10 Mai 1950.
- Valeriu Traian Fretiu, a murit la Sighet in 11 Iulie 1952.
- Ioan Suciu, a murit la Sighet la 27 Iunie 1953;
- Tit Liviu Chinezu, a murit la Sighet in 15 Ianuarie 1955;
- Ioan Balan a murit in exil la Manastirea Ciorogarla (ortodoxa) la data
de 4 August 1959;
- Alexandru Rusu, a murit la Gherla la 9 Mai 1963;
- Iuliu Hossu, cardinal, a murit in exil la Caldarusani la 28 Mai 1970.
Episcopii consacrati dupa 1 Decembrie 1948 in clandestinitate, au
facut 14-15 ani de inchisoare. Unii preoti si calugarite au fost dusi la
Canalul Dunare-Marea Neagra; lucrand in apa inghetata sau pe arsita
cumplita, altii au fost dusi la stuf, absolut toti fiind expusi la munci
epuizante si in conditii inumane. Dupa amnistia generala din 1964, cei
care au supravietuit au fost eliberati. Episcopii clandestini iesiti din
inchisori au activat in clandestinitate, fara odajdii si cruci pectorale,
intocmai ca Apostolii lui Christos. Timp de patruzeci de ani, Biserica
Unita a fost scoasa in afara legii, desi in acest timp existau in Romania
alte paisprezece culte religioase! Numai Biserica Unita, care a deschis
ochii natiunii si a pregatit constiintele romanilor pentru marea Unire de
la 1918, nu avea dreptul la existenta. Dar zice Mantuitorul: "Daca pe
Mine m-au prigonit si pe voi va vor prigoni!" (Ioan 15,20). "
5. REGRETE TIRZII
De aici incolo ii lasam pe istoricii romani sa ne vorbeasca despre modul in care au
trecut romanii in sfera bizantina si-i lasam pe ei sa aprecieze consecintele acestei
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
12 of 18 3/13/2011 3:26 AM
schimbari. Subliniem faptul ca toti istoricii pe care ii citam mai jos au fost ortodocsi.
Incepem cu un citat din Xenopol:
"Intoarcerea romanilor de la Crestinismul roman la cel bulgar a fost
datorita unei apasari exterioare, caci nu exista nici un motiv care sa fi
facut pe Romani a lepada o forma de religie pe care o intelegeau, si a
lua pe una pentru care nu aveau nici o intelegere... Ce motiv ar fi putut
impinge insa pe Romani a inlatura forma poporana a religiei lor si a
adopta una din care nu intelegeau nici o vorba? Dinaintea puterii insa si
a autoritatii trebuia sa se plece acel supus si indata ce cativa preoti
bulgari vor fi gasit o vieata usoara si manoasa intre Romani, numarul
lor va fi crescut pe fiece zi: apostolii bulgari se vor fi adaus fara
incetare, pentru a raspandi invatatura lor intre Romani. Astfel in putin
timp, sprijinit pe bratul autoritatii seculare, pe care totdeauna clerul a
stiut sa il iee in ajutorul sau, s-a latit si intarit Crestinismul bulgaresc
intre Romanii din Dacia Traiana.
In o carte tiparita la Buda in limba bulgara in 1844 intitulata
Tarstvenica, in care se cuprind biografiile domnilor bulgari, autorul ei,
raportandu-se la niste manuscripte vechi spune: "S-au insemnat in niste
carti vechi scrise de mana ca dupa raposarea patriarhului bulgar,
Sfantul Ioan carele a ridicat pe Asan la imparatie, a chemat Asan dela
Ohrida pe parintele Teofilact, a luminat si a curatit toata Bulgaria de
eresurile de cari multe se aflau atunci in ea. Dupa aceea a invitat pe
imparatul Asan de a trecut in Valahia, sa o cucereasca si sa o curete de
eresul roman, care pe atunci domnea in ea; si Asan s-a dus si a supus
amandoua Valahiile sub stapanirea sa, si a silit pe Valahi, care pana
atunci citeau in limba latina, sa lese marturisirea romana, si sa nu
citeasca in limba latina, ci in cea bulgara, si a poruncit ca celui ce va
citi in limba latina sa i se taie limba, si de atunci Valahii au inceput a
citi bulgareste."
Aceste evenimente istorice sunt consemnate si de istoricul D. Onciul:
"In atarnare politica de statul Bulgar, romanii au urmat sa fie si in
atarnare biericeasca de acesta, asa incat si la ei s-a introdus limba
sloveneasca in biserica, in locul celei latine dela inceput. Prin statul
bulgar si prin biserica bulgara, Romanii din Dacia au fost despartiti
definitiv de atingerea cu imperiul si de lumea latina, ramanand supusi
mult timp influentei slave. Stapanirea bulgara in Dacia a fost desfiintata
prin Unguri; iar influenta bisericii bulgare a continuat pana la
organizarea bisericii romane in secolul XIV-lea, dupa intemeierea
principatelor.
Pe atunci toata Dacia, afara de Moldova, era dependenta de imperiul
bulgar. In aceasta dependenta Romanii din Dacia au primit si ei ritul
slav, pastrat in biserica bulgara si dupa restabilirea legaturilor cu Roma
sub Simeon. Legaturile noastre cu biserica bulgara continuand si dupa
desfiintarea imperiului bulgar (1018), ritul slav a prins radacini atat de
adanci la noi, incat el se mentinu in biserica noastra pana in secolul
XVII-lea. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei.
In asemenea legaturi cu Bulgarii, romanii din Dacia, ca si cei din
dreapta Dunarii din cuprinsul imperiului bulgar, au impartit cu ei soarta
in stat si in biserica. Prin Bulgari si odata cu dansii, noi am fost
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
13 of 18 3/13/2011 3:26 AM
despartiti de biserica romana; dela dansii am primit limba slavona in
biserica si stat, care domina apoi vieata noastra intelectuala pana in
secolul XVII. Asa ne-a fost fatalul destin al istoriei."
Un alt istoric roman, N. Dobrescu, scrie despre aceleasi evenimente:
"E foarte remarcabil ca asupra acestui fapt s-a pastrat la noi o
traditiune bisericeasca, caci ea are stire despre oarecari legaturi
bisericesti pe cari noi le-am fi avut candva cu Formos papa, si ca noi
atunci ne-am despartit de latini, cand acel Formos - cum zice
traditiunea noastra, intorcand lucrurile pe dos - a trecut dela
pravoslavie la latinie, in loc sa zica: cand noi (Romanii) am trecut dela
latinie, adica dela ritul latin care era pana atunci in secolul al IX-lea, la
noi in biserica, la pravoslavie, adica la ortodoxie adusa la noi de
bulgari, cari ne stapaneau politiceste, caci prin ruptura cu Roma facuta
in acest timp, limba latina era scoasa cu totul din biserica bulgara, iar
resturile care se mai gaseau au disparut cu timpul. Romanii fiind atunci
depedenti de stapanirea bulgara a trebuit sa dispara si la noi liturghia
latina din biserica noastra si a fost inlocuita cu liturghia slava introdusa
in imperiul bulgar."
N. Iorga este de aceeisi parere cu privire la influenta slavo-bulgara:
"Aceasta e cultura pe care o puteau da invatatii din Moldova si
Tara-Romaneasca: calugari dupa asemanarea celor din Serbia, ei tineau
cu indaratnicie la singura carte legiuita si placuta lui Dumnezeu, cartea
slavona. Literatura romaneasca nu putea porni dela dansii, cari cantau
pe bulgareste pana si ispravile lui Stefan-cel-Mare. "
Iata ce scrie profesorul universitar D. Draghicescu:
"Este insa de tinut in seama, ca in ce priveste religia, partea ei de
temelie, in chestiuni de dogma, era de origina mai veche decat influenta
slavilor. Astfel, cuvintele cari corespund ideilor celor mai temeinice ale
credintei sunt latine, cum, spre pilda: Dumnezeu, cruce, botez, drac,
inger, altar, crestin, pagan, biserica, etc...."
De aceiasi parere este si istoricul I. Bogdan:
"Continuitatea crestinismului roman o dovedeste terminologia crestina
de origine romana; aceasta n-ar exista astazi in limba romana daca
Romanii ar fi incetat vreodata sa fie crestini. Asadar nu crestinismul, ci
biserica oficiala crestina au luat-o Romanii dela Bulgari. De alta parte
insa ne-au ramas, prin inraurirea limbii slave din biserica oficiala,
cuvinte ca: popa, molitva, spovadanie, festenie, blagovestenie, strana,
cadelnita, tot termeni ce n-au nimic a face cu notiunile abstracte ale
crestinismului, ci se rapoarta numai la ritual si sunt luati din ritualul
vechiu bulgaresc al bisericii noastre. "
Sa vedem acum ce spun E. Lovinescu si alti istorici romani despre influenta religiei
ortodoxe asupra romanilor. N. V. Pantea pune aceste citate sub titlul: "Legea slavobizantina
ne-a tinut in intunerec veacuri de-a-randul".
1. Daca tragice imprejurari istorice nu ne-ar fi statornicit pentru multa
vreme in atmosfera morala a vietii rasaritene, - suflet roman in viguros
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
14 of 18 3/13/2011 3:26 AM
trup iliro-trac, - noi am fi putut intra dela inceput, ca si celelalte
popoare latine, in orbita civilizatiei apusene. Conditiile istorice ne-au
orientalizat insa; prin Slavii dela sudul Dunarii, am primit formele
spirituala ale civilizatiei bizantine; incepand inca din veacul XV, am
suferit apoi, mai ales in paturile conducatoare, o molesitoare influenta
turceasca, dela imbracamintea efeminata a salvarilor, a anteriilor si a
islicelor, pana la conceptia fatalista a unei vieti pasive, ale carei urme
se mai vad inca in psihea populara; am cunoscut, in sfarsit, degradarea
morala, vitiile, coruptia regimului fanariot; si pentru a-si forma o
constiinta cetateneasca si un sentiment patriotic, clasele superioare au
suferit pana in pragul veacului trecut, actiunea disolvanta a celor trei
imparatii vecine.
2. Cel mai activ ferment al orientalizarii a fost insa ortodoxismul. Intr-o
vreme, in care deosebirile dintre popoare se faceau mai mult prin
religie decat prin rasa, el ne-a aruncat in primejdia contopirii in marea
masa a Slavilor de sud si apoi de est. In dosul crucii, spune Cervantes,
se ascunde diavolul; in dosul crucii bizantine, se ascundea Rusul.
Legandu-ne, sufleteste, de o religie obscurantista, intepenita in tipicuri
si formalism, ortodoxismul ne-a impus o limba liturgica si un alfabet
strain (gand latin exprimat in slove cu cerdacuri!), fara a ne ajuta la
crearea unei culturi si arte nationale."
Sectil Puscariu are aceeasi opinie despre influenta ortodoxiei la noi:
"Intr-o vreme cand orice miscare culturala se reflecta prin biserica,
ortodoxismul nostru a fost evenimentul cel mai grav in urmari pentru
dezvoltarea noastra culturala, caci el ne-a legat pentru veacuri intregi
cu cultura Orientului, formand un zid despartitor fata de catolicismul
vecinilor nostri din vest si din nord, care ne-ar fi putut transmite cultura
apuseana."
Sa incheiem aceste marturii ale istoricilor si ale oamenilor nostri de cultura din
trecut cu un citat din Sextil Puscariu, profesor universitar si presedintele "Fratiei
ortodoxe romane - FOR":
"Inainte ca neamul romanesc sa poata deveni un popor, vecinii nostri
slavi au ajuns la organizatii puternice de stat si la o inflorire culturala
atat de remarcabila, incat ne-au silit sa ne dezvoltam in umbra lor, au
dat directia pentru veacuri intregi nu numai vietii noastre de stat, ci mai
ales dezvoltarii noastre culturale. La Slavii de sus insisi, cultura aceasta
era de origine bizantina, astfel incat, mai tarziu, cand incepe influenta
greceasca in tarile romane, numai haina externa se schimba, dar fondul
ramane acelasi. Legati dar de orient cu catuse puternice, intreaga epoca
veche a literaturii noastre se caracterizeaza prin influenta aceasta
orientala, a carei trasatura principala era dependenta manifestarilor
culturale de biserica, in special de ortodoxism.
De cate ori in epoca aceasta putem constata o miscare, sau macar un
inceput de miscare cu urmari importante pentru dezvoltarea literaturii
noastre in directie nationala, fie ca avem a face cu intaiele traduceri
sau cu cele dintai tiparituri romanesti, fie ca vedem inflorind
istoriografia noastra nationala, totdeauna descoperim la temelia ei o
influenta apuseana.
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
15 of 18 3/13/2011 3:26 AM
Si tot unei influente din apus se datoreste renasterea cu care se incepe,
si pentru literatura noastra, epoca noua.
E ceva mai mult decat o suta de ani de cand a inceput sa se sape brazde
adanci intre aceste doua rastimpuri, de cand Dunarea a crescut parca,
formand un hotar firesc intre noi si orient si ni s-au deschis tot mai largi
portile spre vestul luminat, prin care patrundeau obiceiuri europene,
literatura apuseana si gustul pentru indeletniciri artistice. Iar cand prin
aceleasi porti intrara, ca niste apostoli, in aureola luminii intensive, acei
cativa barbati venind dela Roma, care, pe langa stiinta, aveau si focul
entuziasmului si cuvantul cald care incinge, atunci au mijit si pentru noi
zorile vremurilor noui.
Petru Maior, Gheorghe Wincai, Samuil Micu Clain si tovarasii lor au
savarsit minunea resurectiunii poporului roman si au imprimat directia
in care aveau sa se dezvolte spiritul public in tot cursul deceniilor
urmatoare. Ei spuneau, in definitiv, acelasi lucru pe care-l mai
spusesera odata, cu un veac in urma, cronicarii. Dar il prezentau altfel,
il propovaduiau cu puterea sufletului lor convins ca spun un lucru
important, si-l descopereau unor ascultatori capabili sa simta fiorii
mandriei nationale la singura rostire a cuvantului Traian. Oricat de
exagerata a fost directia aceasta "latinista", faptul in sine ca prin ea a
luat fiinta sentimentul nostru national si nationalizarea tuturor
aspiratiilor, a culturii si a literaturii noastre, dovedeste ca prin ea s-a
atins o coarda existenta, si cea mai puternica, a sufletului nostru, firea
noastra romanica. Tot ce e romanic in sangele nostru, tot ce ne leaga de
fratii nostri din vestul Europei, fusese innabusit in noi in curs de
veacuri, legaturile care ne-ar fi fost firesti fusesera taiate si capetele lor
innodate cu orientul strain noua prin sange si aspiratiuni. Wi acum,
deodata, rupandu-se catusele, care, din cauza vechimii lor, nu mai
pareau artificiale, a svacnit iar avantul nostru innascut, de care
deveniram mandri."
La aceste citate dintr-o lucrare aparuta mai demult, adaugam cateva randuri
preluate dintr-un articol aparut in revista Dilema Nr.241, 5-11 septembrie 1997.
Autorul lor este Nae Badulescu. Sub titlul "Putina istorie", acesta scrie:
"S-a vorbit, adeseori, de-a lungul ultimului secol si jumatate al istoriei
Romaniei, despre arderea etapelor. A caror etape si din ce cauza?
Evident a acelor etape ale istoriei si civilizatiei pe care romanii,
indeosebi cei din provinciile dunarene, nu le parcursesera odata cu
marea majoritate a europenilor. Cu alte cuvinte un salt peste timp.
Scopul? Identic cu cel al politicienilor actuali, dar si cu cel al multor
romani simpli: "intrarea" in Europa. Cand vorbesti insa de arderea
etapelor este imposibil sa nu rostesti si cuvantul defazaj. Sau ramanere
in urma. Sau subdezvoltare. Referindu-ne la ultimul termen, el
semnifica azi, in genere, subdezvoltare economica. Aceasta
subdezvoltare economica si, prin extensie, tehnologica, exprima insa
prea putin ceea ce inseamna defazajul Romaniei fata de Occident. El
are radacini extrem de adanci si fatete multiple. Nefiind istoric, nu ma
voi hazarda sa alunec, in timp, pana in vremea retragerii aureliene din
Dacia. Nici nu voi incerca explicatii propriu-zis istorice. Totusi, este de
observat ca valahilor si moldovenilor le-a lipsit din istorie o perioada
extrem de importanta in cea a vest si central-europenilor: Evul Mediu.
Chiar daca sintagma "intunecatul Ev Mediu" abunda in unele carti,
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
16 of 18 3/13/2011 3:26 AM
lucrurile nu stau chiar asa. Evul Mediu european a pregatit si a nascut
Renasterea, pentru ca din aceasta sa apara apoi Secolul si Filosofia
Luminilor. Evul Mediu european a avut parte de o civilizatie si cultura
aulice, a inventat nominalismul, pregatind terenul, pe de o parte, pentru
literatura clasica a unui Racine sau Boileau, iar pe de alta, pentru
aparitia cartezianismului.
Se pare ca momentul in care romanii s-au privat de un real Ev Mediu
european trebuie cautat prin secolul al 14-lea, cand, din ratiuni politice,
voievozii valahi si moldoveni au respins incercarile de catolicizare
incercate de Vatican pe teritoriul statelor lor. Intorcand spatele Romei,
ei au intors spatele Europei si culturii ei. Stand cu fata spre Bizant, ei
s-au pomenit, catva timp mai tarziu, cu fata spre Stanbul. Ba chiar sub
dominatia acestuia.
Cand in 1878, scrie Claude Karnoouh, o tarisoara balcanica... Romania
se ridica la independenta... nu trecuse multa vreme de cand diplomatii
si calatorii occidentali identificau elitele crestine ale acesteia cu cele
turcesti: comportamentele sociale, obiceiurile vestimentare si
alimentare se intalneau de la granitele orientale ale Imperiului
Habsburgilor pana in Orientul Mijlociu.
Ce-i drept, in mai putin de trei sferturi de secol, aceste elite au trecut
cu frenezie de la o cultura de tip arhaic, bizantino-turceasca, la o
occidentalizare extrem de accelerata, cu privirile intoarse spre Franta si
Germania. Numai ca aproape 90% din populatia fostelor principate
dunarene avea sa-si pastreze in continuare mentalitatile si obiceiurile
arhaice, de care elitele tocmai se debarasau.
Occidentalizarea - europenizarea Romaniei - se oprea la acestea.
Defazajul Romaniei profunde fata de Europa ramanea. Reintorcindu-ne
la Evul Mediu european, este de amintit ca Biserica Romano-Catolica
nu a nascut numai Inchizitia, ci si, chiar daca nu a dorit, ba chiar in
urma unor razboaie religioase, Reforma. Bisericile protestante, elitele
luterane si calvine au dat, la randul lor, lovitura de moarte Evului
Mediu feudal, creind, prin pragmatismul credintei, prin grija, mai intai,
pentru viata pamanteasca, si doar dupa aceea pentru viata de apoi, o
noua mentalitate in randul populatiei simple a burgurilor medievale. O
mentalitate care a transformat, incet-incet, economia inchisa de tip
feudal in economie de piata libera. Prin aceasta, amintita populatie a
devenit, treptat, ceea ce se cheama astazi clasa "de mijloc", unul din
pilonii de baza ai societatii occidentale. Aceeasi mentalitate va crea,
ce-i drept pe temelia unor vechi institutii de origine aristocrato-feudala,
institutiile Europei moderne, printre care nu trebuie uitata cea a
parlamentului. Chiar daca elita liberala romaneasca a sfarsitului de
secol XIX si a inceputului de veac XX nu a ramas mai putin deschisa
influentelor occidentale, ea s-a dovedit incapabila sa determine
dezvoltarea europeana a unei tari lipsite de o clasa de mijloc, si deci
fara mentalitatile ei.
"Desigur", observa tot Claude Karnoouh, "Romania anilor '30 nu este
singura tara din Europa care "respinge institutiile imprumutate cu
cateva decenii in urma de la traditia parlamentara europeana". Totusi,
ar trebui subliniat un fapt: cu exceptia notabila a Germaniei si Italiei
interbelice, care au respins din cauze cu totul diferite democratia, tarile
care au intors spatele sistemului parlamentar, gasindu-l vinovat de toate
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
17 of 18 3/13/2011 3:26 AM
relele, si promovand, astfel, intoarcerea la traditiile lor, apartineau
aceluiasi spatiu ca si Romania: balcanic sau de traditie bizantina. Dar
defazajul Romaniei fata de lumea occidentala s-a accentuat enorm in
timpul regimului comunist. Desigur, duritatea acestuia, comparativ cu
cele ale altor state socialiste, ar putea explica, dar numai partial, faptul
ca Romania a reusit sa se defazeze si fata de statele central europene,
foste comuniste. Sa nu uitam ca Romania a fost ultima care s-a eliberat
de tirania comunista - si inca printr-o "revolutie" sangeroasa, provocata
si ea, se pare, in parte, din exterior, ca urmare a exasperarii marilor
puteri. Exasperarea ca ultimul bastion al stalinismului din Europa
rezista valului care maturase regimurile comuniste ale continentului. Pe
de alta parte, lipsa unei societati civile in Romania predecembrista
poate si ea explica de ce evenimentele din decembrie '89 au fost doar
aici sangeroase, dar si aceasta lipsa reprezinta tot o fateta a defazajului
Romaniei chiar si fata de tarile central-europene. O fateta care s-a
simtit din plin dupa 1989 si se mai simte chiar si azi.
Fara a mai vorbi de arderea etapelor, speranta ca defazajul Romaniei
fata de Occident - ba chiar fata de unii vecini se va micsora - exista. Cu
conditia ca si clasa politica sa constientizeze numeroasele aspecte
presupuse de o astfel de intreprindere. Chiar daca unele par minore.
Asa cum ar fi cramponarea cu care Romania trebuie sa fie definita ca
stat national unitar. Este si acesta un exemplu de defazaj fata de
mentalitatea europeana de astazi.
Voi incheia citindu-l pe Jean-Marie le Breton, ambasador al Frantei la
Bucuresti ‘ntre 1987 si 1990. "Fara indoiala, poporul roman este
capabil de sacrificii, dar pentru a-l mobiliza in serviciul unei cauze
mari, el trebuie sa se elibereze de atmosfera sufocanta in care a ramas
inchis in pofida revolutiei sale. Destinul Romaniei, destinul romanilor
este in Europa, nu numai in cea a institutiilor, dar si in cea a spiritului."
D-l ambasador scria toate acestea prin 1995. Nu ne mai ramane sa speram decat ca
eliberarea romanilor din atmosfera sufocanta de care vorbea Jean-Marie Le Breton
a inceput chiar prin schimbarea de regim din noiembrie 1996.
Pentru unii dintre romani, legati afectiv si puternic de Biserica Ortodoxa, nu este
usor sa citeasca aceste pagini. Caci ele reprezinta o punere sub semnul intrebarii a
unor lucruri intime, imprimate in noi timp de o mie de ani, si care - bune sau rele -
fac astazi parte din structura sufletului romanesc.
bisericaunita http://www.roboam.com/identitate/bisericaunita.htm
18 of 18 3/13/2011 3:26 AM
Oastea Domnului
Inapoi la Cuprins

Leave a comment and / or appreciate the article!

CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*