PROVIDENŢĂ ŞI NEŞTIINŢĂ

PROVIDENŢĂ ŞI NEŞTIINŢĂ

Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi – Romani 5, 8

Dumnezeu ne oferă o serie de lecţii preţioase din viaţa noastră obişnuită, folosind situaţii curente pentru a ne învăţa adevăruri veşnice şi transcendentale. Familia este o ilustraţie folosită adesea pentru a ne descoperi modul în care Se raportează Dumnezeu la noi ca fii şi fiice ale Sale.

Când într-o familie se naşte un copil, el este şi neajutorat şi iresponsabil de tot ce se petrece cu el. Ce fac părinţii pentru a veni în întâmpinarea nevoilor acestei fiinţe neştiutoare care este strict dependentă de ei pentru supravieţuire şi dezvoltare? Mama este prima care îşi dedică întreaga fiinţă nevoilor şi dorinţelor micuţului. Ea nu aşteaptă ca pruncul sa înveţe mai întâi să vorbească pentru a fi în măsură să ceară hrană iar după ce a primit să plătească şi să spună cuvinte de mulţumire. Mama ştie când trebuie să-şi hrănească, să-şi scalde şi să-şi adoarmă copilul cu mult înainte ca acesta să poată cere sau refuza serviciile ei.

Pe măsură ce săptămânile trec, purtarea de grijă părintească începe să primească primele reacţii de răspuns din partea micului beneficiar. Este o adevărată sărbătoare ziua în care făptura cea plăpândă ţinută la piept schiţează primul zâmbet ca un fel de oglindire a sutelor de ore de dragoste şi îngrijire şi nesomn acordate deja. Părinţii au pentru prima dată sentimentul că cel mic înţelege ceva din tot ceea ce se petrece cu el, dar de aici şi până la conştienţa de sine vor mai fi încă anii de îngrijorare, spaime şi muncă silnică făcută fără bani şi fără nici un cuvânt de mulţumire şi recunoştinţă.

În relaţia noastră cu Dumnezeu lucrurile se petrec oarecum asemănător. Nu numai că pruncia noastră spirituală este marcată de foarte multă neştiinţă şi neputinţă dar mai înainte de ea, noi am trecut printr-o perioadă de inexistenţă spirituală, măcar că din punct de vedere fizic ne apropiem de maturitate. Există şi cazuri în care cineva se apropie de încheierea vieţii şi continuă să fie încă nerenăscut din punct de vedere spiritual. Nu vom analiza acum şi aici condiţiile în care cineva ratează şansa mântuirii, ci doar ce face Dumnezeu în perioada inconştienţei noastre spirituale. Această perioada mai poate fi numita vreme de neştiinţă.

În primul rând, Dumnezeu asemenea părinţilor trupeşti, ne asigură toate condiţiile de subzistenţă şi dezvoltare. El face să vină vremuri roditoare în mod uniform şi peste cei conştienţi şi peste cei inconştienţi de acest lucru. Dumnezeu nu ne asigură hrana şi grija numai pentru că noi ne rugăm pentru pâinea cea de toate zilele. El o dă tuturor fără deosebire. El Se bucură atunci când cineva este conştient de faptul că toate vin din mâna Sa, şi în consecinţă Îi cere în mod expres lui Dumnezeu să lucreze în favoarea sa. Dar cei care sunt încă inconştienţi de acest lucru sunt îngrijiţi la fel.

În al doilea rând, Dumnezeu încearcă să ni Se descopere pe măsură ce Se ocupă în fiecare zi de noi ca să ne meargă bine. În situaţia în care ni se întâmplă vreo nenorocire, nu trebuie să ne temem că Dumnezeu a plecat de acasă şi ne-a lăsat singuri şi deaceea ni se întâmplă cele rele. El continuă să fie foarte aproape de fiecare dintre noi chiar şi când trecem prin necazuri. Putem fi siguri că suferinţa nu vine de la Dumnezeu şi putem fi şi mai siguri că El este în deplină cunoştinţă faţă de durerile noastre. De cele mai multe ori ceasul încercării şi al disperării noastre este ocazia de aur pentru a prinde mai clar apelurile adresate minţii şi sufletului nostru. Inima frâmântată de nelinişte şi îngrijorare este mult mai sensibilă faţă de glasul divin decât inima aflată în siguranţă fie ea chiar şi numai aparentă. El ne vorbeşte de multă vreme dar noi nu am luat încă în serios, chemarea Sa.
În al treilea rând, Dumnezeu aşteaptă cu răbdare răspunsul nostru personal faţă de interesul şi grija pe care ne-o poartă. Aceeaşi dragoste iubitoare prin care El ne îngrijeşte, este pusă la lucru în aşteptarea Sa la uşa inimii noastre. Fiecare nou val de bătăi la uşă este urmat de o perioadă de aşteptare răbdătoare ca cineva dinlăuntru să deschidă.

În timp ce Dumnezeu ne asistă în nevoile noastre în timpul de neştiinţă, în timp ce ne caută şi aşteptă cu răbdare să răspundem chemării Sale, El a pregătit şi continuă să pregătească tot este necesar pentru a ne primi împărăteşte în împărăţia harului şi a slavei Sale. El ne-a pregătit deja un viitor şi o nădejde, pentru ca în situaţia de venire a noastră în fire, să ne poată mântui în mod sigur.

Cu multă vreme mai înainte El a dat pe Singurul Său Fiu ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, pentru ca prin sângele Său să ne poată curăţi şi răscumpăra pentru Sine.

În vremurile de neştiinţă noi depindem de grija cerească tot atâtâ de mult ca şi după ce se produce în noi minunea renaşterii spirituale. El este Părintele nostru ceresc care ne poartă pe braţele Sale sfinte cu mult înainte de a deveni noi conştienţi de acest fapt. Aceasta face Dumnezeu în vremurile noastre de neştiinţă.

Leave a comment and / or appreciate the article!