SOLIA PENTRU ZILELE NOASTRE De EG W

SOLIA PENTRU ZILELE NOASTRE
De EG White

Am fost instruitã sã adresez cuvinte de avertizare pentru fraþii ºi surorile noastre care sunt în primejdia de a pierde din vedere lucrarea specialã pentru timpul prezent. Domnul ne-a fãcut depozitari ai adevãrului sacru. Noi trebuie sã ne ridicãm ºi sã luminãm. În fiecare þarã, trebuie sã vestim a doua venire a lui Hristos, în graiul descoperitorului care proclamã: "Iatã cã El vine pe nori. ªi orice ochi Îl va vedea; ºi cei ce L-au strãpuns. ªi toate seminþiile pãmântului se vor boci din pricina Lui!" (Apoc.1,7) Ce facem noi? Vestim noi solia îngerului al treilea? "Apoi (dupã primul înger ºi al doilea), a urmat un alt înger, al treilea, ºi a zis cu glas tare: 'Dacã se închinã cineva fiarei ºi icoanei ei, ºi primeºte semnul ei pe frunte sau pe mânã, va bea ºi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; ºi va fi chinuit în foc ºi pucioasã, înaintea sfinþilor îngeri ºi înaintea Mielului. ªi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. ªi nici ziua, nici noaptea n-au odihnã cei ce se închinã fiarei ºi icoanei ei, ºi oricine primeºte semnul
{T8 117}
numelui ei! Aici este rãbdarea sfinþilor, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu ºi credinþa lui Isus'." (Apoc.14,9-12) Poruncile lui Dumnezeu ºi mãrturia lui Isus sunt unite. Ele trebuie sã fie arãtate clar lumii.
ÎMPOTRIVIREA VRÃJMAªULUI
În Cuvântul lui Dumnezeu, ne sunt arãtate consecinþele proclamãrii soliei îngerului al treilea. "ªi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus sã facã rãzboi cu rãmãºiþa seminþei ei, care pãzesc poruncile lui Dumnezeu, ºi þin mãrturia lui Isus Hristos." (Apoc. 12,17). Refuzul de a asculta de poruncile lui Dumnezeu ºi hotãrârea de a cultiva ura împotriva celor care proclamã poruncile conduc la cel mai îndârjit rãzboi din partea balaurului, ale cãrui puteri sunt îndreptate împotriva poporului lui Dumnezeu, pãstrãtor al poruncilor. "A fãcut ca toþi: mici ºi mari, bogaþi ºi sãraci, slobozi ºi robi, sã primeascã un semn pe mâna dreaptã sau pe frunte, ºi nimeni sã nu poatã cumpãra sau vinde, fãrã sã aibã semnul acesta, adicã numele fiarei, sau numãrul numelui ei." (Apoc.13,16.17) Semnul sau sigiliul lui Dumnezeu este descoperit în þinerea Sabatului zilei a ºaptea, monumentul Domnului în amintirea creaþiunii. "Domnul a vorbit lui Moise, ºi a zis: 'Vorbeºte copiilor lui Israel ºi spune-le: Sã nu care cumva sã nu þineþi abatele Mele, cãci acesta va fi între Mine ºi voi, ºi urmaºii voºtri, un semn dupã care se va cunoaºte cã Eu sunt Domnul, care vã sfinþesc.'" (Exod 31,12.13) Aici, Sabatul este prezentat clar ca un semn între Dumnezeu ºi poporul Sãu.
Semnul fiarei este opusul acestuia - þinerea zilei întâi a sãptãmânii. Semnul acesta îi deosebeºte pe aceia care recunosc supremaþia autoritãþii papale, de aceia care recunosc doar autoritatea lui Dumnezeu.
{T8 118}
MAREA STRIGARE
Aºa dupã cum e profetizat în capitolul optsprezece din Apocalips, solia îngerului al treilea trebuie sã fie proclamatã cu mare putere de aceia care dau avertizarea finalã cu privire la fiarã ºi la chipul ei: "Am vãzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; ºi pãmântul s-a luminat de slava lui. El a strigat cu glas tare ºi a zis: 'A cãzut, a cãzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaº al dracilor, o închisoare a oricãrui duh necurat, o închisoare a oricãrei pãsãri necurate ºi urâte; pentru cã toate neamurile au bãut din vinul mâniei curviei ei, ºi împãraþii pãmântului au curvit cu ea ºi negustorii pãmântului s-au îmbogãþit prin risipa desfãtãrii ei.' Apoi am auzit din cer un alt glas, care zicea: 'Ieºiþi din mijlocul ei, poporul Meu, ca sã nu fiþi pãrtaºi la pãcatele ei, ºi sã nu fiþi loviþi cu urgiile ei! Pentru cã pãcatele ei s-au îngrãmãdit ºi au ajuns pânã la cer; ºi Dumnezeu ªi-a adus aminte de nelegiuirile ei. Rãsplãtiþi-i cum v-a rãsplãtit ea, ºi întoarceþi-i de douã ori cât faptele ei. Turnaþi-i îndoit în potirul în care a amestecat ea!'" Aceasta e solia datã de Dumnezeu pentru a fi vestitã în strigarea cea tare a îngerului al treilea.
Aceia, a cãror credinþã ºi al cãror zel sunt proporþionale cu cunoaºterea adevãrului pe care o au, îºi vor da pe faþã loialitatea faþã de Dumnezeu, fãcându-le cunoscut celor dimprejurul lor adevãrul, în toatã puterea lui salvatoare ºi sfinþitoare. Viaþa lor, de slujire sfântã ºi neegoistã, va fi în conformitate cu principiile vitale ale Împãrãþiei cerului.
"ªI AI UITAT"
E un adevãr solemn ºi teribil cã mulþi dintre cei care au fost zeloºi în proclamarea soliei îngerului al treilea devin acum neatenþi ºi nepãsãtori! Aproape cã nu se mai distinge linia de demarcaþie dintre oamenii din lume ºi aºa-ziºii
{T8 119}
creºtini. Mulþi dintre cei care pe vremuri erau adventiºti zeloºi se conformeazã acum lumii - felului ei de purtare, obiceiurilor ºi egoismului ei. În loc sã cãlãuzeascã lumea, ca sã asculte de Legea lui Dumnezeu, biserica se uneºte tot mai mult cu lumea în neascultare. În fiecare zi, biserica se îndreaptã spre lume. Cât de mulþi aºa-ziºi creºtini sunt sclavi ai lui Mamona! Lãsarea în voia apetitului, cheltuirea extravagantã a banilor pentru satisfacþii egoiste Îl dezonoreazã foarte mult pe Dumnezeu.
Iar prin lipsa de zel în vestirea soliei îngerului al treilea, mulþi alþii, deºi în aparenþã nu trãiesc în neascultare, îºi pun influenþa de partea lui Satana, cum fac ºi aceia care pãcãtuiesc pe faþã împotriva lui Dumnezeu. Mulþime de oameni pier; dar cât de puþini simt povara pentru aceste suflete! Asupra multora din poporul lui Dumnezeu zace o încremenire, o paralizie, care-i împiedicã sã înþeleagã datoria ceasului de faþã.
Când au intrat în Canaan, izraeliþii n-au realizat planul lui Dumnezeu de a lua în stãpânire întreaga þarã. Dupã o cucerire parþialã, ei s-au aºezat locului pentru a se bucura de rodul victoriilor lor. În necredinþa ºi iubirea lor de tihnã, s-au îngrãmãdit în pãrþile cucerite pânã atunci, în loc sã înainteze ºi sã ocupe teritorii noi. În felul acesta, au început sã se îndepãrteze de Dumnezeu. Prin faptul cã nu au ajuns sã realizeze scopul Lui, ei au fãcut sã fie cu neputinþã pentru Dumnezeu sã împlineascã faþã de ei fãgãduinþa Lui de binecuvântare.
Nu face biserica de astãzi acelaºi lucru? Având în faþã întreaga lume care duce lipsã de Evanghelie, aºa-ziºii creºtini se îngrãmãdesc acolo unde pot sã se bucure de privilegiile Evangheliei. Ei nu simt nevoia de a ocupa teritorii noi, ducând solia mântuirii în regiunile îndepãrtate. Ei refuzã sã împlineascã însãrcinarea lui Hristos: "Mergeþi în toatã lumea ºi predicaþi Evanghelia la orice fãpturã". Sunt ei mai puþin vinovaþi decât era biserica iudeilor?
{T8 120}
"ALEGEÞI ASTÃZI CUI VREÞI SÃ SLUJIÞI"
Va fi un conflict aspru între aceia care sunt credincioºi lui Dumnezeu ºi aceia care aruncã ocarã asupra Legii Sale. Respectul pentru Legea lui Dumnezeu a fost dãrâmat. Conducãtorii religioºi propovãduiesc drept doctrinã poruncile oamenilor. Cum era în zilele vechiului Israel, aºa este ºi în veacul acesta lumesc. Dar, pentru cã necredincioºia ºi nelegiuirea dominã, vor oare aceia care au respectat Legea lui Dumnezeu sã cultive acum mai puþin respect pentru ea? Se vor uni ei cu puterile pãmântului pentru a o face fãrã valoare? Cei loiali nu vor fi luaþi ºi abãtuþi de curentul rãului. Ei nu vor arunca dispreþ asupra lucrurilor pe care Dumnezeu le-a pus deoparte ca sfinte. Ei nu vor urma exemplul de uitare neglijentã al lui Israel; ei îºi vor aduce aminte de felul de purtare al lui Dumnezeu cu poporul Sãu în toate timpurile ºi vor merge pe calea poruncilor Lui.
Fiecare este pus la probã. Nu sunt decât douã pãrþi. De care parte eºti tu?
SCUTUL ATOTPUTERNICIEI
Poporul lui Dumnezeu care þine poruncile stã sub scutul cuprinzãtor al Celui Atotputernic.
"Cel ce stã sub ocrotirea Celui Prea Înalt
ªi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic,
Zice despre Domnul: 'El este locul meu de scãpare, ºi cetãþuia mea,
Dumnezeul meu în care mã încred!'
Da, El te scapã de laþul vânãtorului,
De ciumã ºi de pustiirile ei.
El te va acoperi cu penele Lui,
ªi te vei ascunde sub aripile Lui.
Cãci scut ºi pavãzã este credincioºia Lui!
Nu trebuie sã te temi nici de groaza din timpul nopþii,
Nici de sãgeata care zboarã ziua
Nici de ciuma, care umblã în întuneric,
Nici de molima, care bântuie ziua namiaza mare.
O mie sã cadã alãturi de tine
ªi zece mii la dreapta ta,
Dar de tine nu se va apropia.
Doar vei privi cu ochii
ªi vei vedea rãsplãtirea celor rãi.
{T8 121}
Pentru cã zici: 'Domnul este locul meu de adãpost!'
ªi faci din Cel Prea Înalt turnul tãu de scãpare,
De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge,
Nici o urgie nu se va apropia de cortul tãu.
Cãci El va porunci îngerilor Sãi
Sã te pãzeascã în toate cãile tale;
ªi ei te vor duce pe mâini
Ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de vreo piatrã.
Vei pãºi peste lei ºi peste nãpârci
ªi vei cãlca peste pui de lei ºi peste ºerpi.
'Fiindcã Mã iubeºte - zice Domnul - de aceea îl voi izbãvi;
Îl voi ocroti, cãci cunoaºte Numele Meu.
Când Mã va chema, îi voi rãspunde
Voi fi cu el în strâmtorare
Îl voi izbãvi ºi-l voi proslãvi
Îl voi sãtura cu viaþã lungã,
ªi-i voi arãta mântuirea Mea.'"
Psalmii 91
IEHOVA DOMNEªTE
Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului,
ªi sã strigãm de bucurie cãtre Stânca mântuirii noastre.
Sã mergem înaintea Lui cu laude,
Sã facem sã rãsune cântece în cinstea Lui!
Cãci Domnul este un Dumnezeu mare
Este un Împãrat mare, mai presus de toþi dumnezeii.
El þine în mânã adâncimile pãmântului.
ªi vârfurile munþilor sunt ale Lui.
A Lui este marea, El a fãcut-o,
ªi mâinile Lui au întocmit uscatul;
Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne smerim,
Sã ne plecãm genunchiul înaintea Domnului,
Fãcãtorului nostru!
Cãci El este Dumnezeul nostru,
ªi noi suntem poporul pãºunii Lui,
Turma, pe care o povãþuieºte mâna Lui
O, de aþi asculta azi glasul Lui!
"Nu vã împietriþi inima, ca la Meriba,
Ca în ziua de la Masa, în pustie,
Unde pãrinþii voºtri M-au ispitit
ªi M-au încercat, mãcar cã vãzuserã lucrãrile Mele.
{T8 122}
Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta,
ªi am zis: 'Este un popor cu inima rãtãcitã;
Ei nu cunosc cãile Mele.
' De aceea am jurat în mânia Mea:
'Nu vor intra în odihna Mea!'"
Cântaþi Domnului o cântare nouã!
Cântaþi Domnului, toþi locuitorii pãmântului!
Cântaþi Domnului, binecuvântaþi Numele Lui,
Vestiþi din zi în zi mântuirea Lui!
Povestiþi printre neamuri slava Lui,
Printre toate popoarele minunile Lui!
Cãci Domnul este mare ºi foarte vrednic de laudã.
El este mai de temut decât toþi dumnezeii.
Cãci toþi dumnezeii popoarelor sunt niºte idoli,
Dar Domnul a fãcut cerurile.
Strãlucirea ºi mãreþia sunt înaintea Feþei Lui,
Slava ºi podoaba sunt în locaºul Lui cel sfânt.
Familiile popoarelor, daþi Domnului,
Daþi Domnului slavã ºi cinste!
Daþi Domnului slava cuvenitã Numelui Lui!
Aduceþi daruri de mâncare ºi intraþi în curþile Lui!
Închinaþi-vã înaintea Domnului îmbrãcaþi cu podoabe sfinte,
Tremuraþi înaintea Lui, toþi locuitorii pãmântului!
Spuneþi printre neamuri: 'Domnul împãrãþeºte!
De aceea lumea este tare ºi nu se clatinã.
'Domnul judecã popoarele cu dreptate.
Sã se bucure cerurile ºi sã se veseleascã pãmântul;
Sã mugeascã marea cu tot ce cuprinde ea!
Sã tresalte câmpia, cu tot ce e pe ea,
Toþi copacii pãdurii sã strige de bucurie Înaintea Domnului!
Cãci El vine, Vine sã judece pãmântul.
El va judeca lumea cu dreptate,
ªi popoarele dupã credincioºia Lui."
Psalmul 95.
{T8 123}
Secþiunea a treia - Scrisori cãtre medici
"Mie nu-mi este greu sã vã scriu mereu aceleaºi lucruri, iar vouã vã este de folos." Filip.3,1
Valoarea încercãrilor
În drum spre Copenhaga, 16 Iulie 1886
Cãtre Directorul medical al Sanatoriului Battle Creek. Iubitul meu frate : Am cea mai duioasã iubire pentru tine ºi aº dori ca aceia care se þin de tine cu ocãri sã te lase în pace. Dar, iubitul meu frate, trebuie sã-þi aduci aminte cã aceste frãmântãri ºi necazuri sunt cuprinse în acele "toate lucrurile" care lucreazã împreunã spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu. Ochiul Domnului este îndreptat spre tine ºi îi urmãreºte pe aceia care te prezintã sub o falsã înfãþiºare ºi te sfâºie în bucãþi. Dar, dacã vei fi plin de curaj, dacã-þi vei sprijini sufletul pe Dumnezeu, dacã te vei încrede în Pãrintele tãu ceresc, aºa cum se încrede un copil în tatãl sãu, dacã vei lucra cu dreptate ºi vei iubi îndurarea, Dumnezeu poate ºi va lucra prin tine. Fãgãduinþa Lui e sigurã: "Voi cinsti pe cine Mã cinsteºte". (1 Sam. 2,30) Adu-þi aminte cã experienþa ta nu este prima de felul acesta. Cunoºti istoria lui Iosif ºi a lui Daniel. Domnul nu a oprit comploturile oamenilor nelegiuiþi; dar a fãcut ca uneltirile lor sã lucreze spre binele celor care, în mijlocul încercãrilor ºi luptei, ºi-au pãstrat credinþa ºi supunerea.
Flãcãrile cuptorului n-au rostul sã distrugã, ci sã cureþe, sã înnobileze, sã sfinþeascã. Dacã n-ar veni necazuri, n-am simþi atât de mult nevoia
{T8 124}
de Dumnezeu ºi de ajutorul Lui ºi am ajunge mândri ºi încrezuþi. În necazurile ce se abat peste tine, vãd dovada cã ochiul lui Dumnezeu este îndreptat spre tine ºi cã El vrea sã Te atragã la Sine. Nu cei sãnãtoºi, ci cei rãniþi, au nevoie de medic; aceia care sunt apãsaþi pânã la limita puterii lor de a suporta au nevoie de ajutor. Întoarce-te la cetãþuie. Învaþã lecþia preþioasã: "Veniþi la Mine, toþi cei trudiþi ºi împovãraþi, ºi Eu vã voi da odihnã. Luaþi jugul Meu asupra voastrã ºi învãþaþi de la Mine, cãci Eu sunt blând ºi smerit cu inima; ºi veþi gãsi odihnã pentru sufletele voastre. Cãci jugul Meu este bun, ºi sarcina Mea este uºoarã." (Mat.11,28-30) Isus te iubeºte, ºi-mi pare bine când citesc experienþa prin care treci, nu pentru cã suferi, ci pentru cã aceasta e o dovadã pentru mine cã Domnul Isus te pune la probã ºi te încearcã, sã vadã dacã vei veni la El, sã vadã dacã îþi vei pune încrederea în El, ca sã gãseºti pace ºi odihnã în iubirea Lui. Mã rog pentru tine, ca sã vii la El, la Fântâna apelor vii. Aceasta este experienþa prin care trebuie sã treacã fiecare dintre noi, dacã e sã ajungem vreodatã sã locuim cu Hristos, în locaºurile pe care El a mers sã le pregãteascã. Ai de învãþat lecþii de cea mai mare valoare în ºcoala lui Hristos, lecþii care te vor mâna sã-þi lucrezi propria ta mântuire cu fricã ºi cutremur.
Când totul îþi merge bine, când toþi te vorbesc de bine, atunci eºti în primejdie. Fii atent, cãci vei fi pus la probã. Cea mai mare temere pe care am avut-o cu privire la tine a fost cã vei avea o prea mare prosperitate ºi cã nu vei izbuti sã înveþi cã trebuie sã depinzi numai de Dumnezeu. Ai fost aºezat într-o poziþie de mare rãspundere ºi onoare, ºi a fost primejdia sã fii apucat de ameþealã ºi sã-þi pierzi dependenþa de Dumnezeu. Ai fost pus într-un loc de unde poþi exercita o întinsã influenþã spre bine, dacã þinteºti numai la gloria lui Dumnezeu. Tatãl tãu ceresc te iubeºte ºi te va atrage la Sine prin încercãrile acelea care þi se par prea severe.
{T8 125}
Am cea mai mare dorinþã ca tu sã intri în cetatea lui Dumnezeu, nu ca un vinovat cu greu iertat, ci ca un biruitor. Iubitul meu frate, te vei gândi la aceasta? Dacã eºti sincer, smerit ºi credincios în viaþa aceasta, þi se va da o intrare îmbelºugatã în Împãrãþia lui Dumnezeu. Atunci vei avea parte la pomul vieþii; deoarece vei fi un biruitor asupra pãcatului; ºi cetatea al cãrei meºter ziditor este Dumnezeu va fi a ta. Lasã imaginaþia sã vadã lucrurile nevãzute. Lasã ca gândurile tale sã fie purtate la dovezile marii iubiri a lui Dumnezeu pentru tine. Contemplând obiectul pe care-l urmãreºti, vei pierde senzaþia durerii adusã de uºoarele suferinþe care dureazã numai o clipã.
EXPERIENÞA LUI PAVEL
Copenhaga, 17 iulie 1886 Pavel era un om care ºtia ce înseamnã a fi pãrtaº la suferinþele lui Hristos. N-ai nevoie sã repet istoria încercãrilor lui. Viaþa lui a fost o viaþã de muncã neîntreruptã, cu toate cã era lovit de multe slãbiciuni. El era fãrã încetare urmãrit de ura ºi rãutatea iudeilor. Ei erau peste mãsurã de înfuriaþi pe el ºi fãceau tot ce puteau ca sã-l împiedice în lucrarea lui. ªi, cu toate acestea, auzim glasul lui rãsunând de-a lungul veacurilor, pânã în zilele noastre: "Cãci întristãrile noastre uºoare, de o clipã, lucreazã pentru noi tot mai mult o greutate veºnicã de slavã. Pentru cã noi nu ne uitãm la lucrurile care se vãd; ... cãci lucrurile care se vãd, sunt trecãtoare, pe când cele ce nu se vãd sunt veºnice." "Eu socotesc cã suferinþele din vremea de acum nu sunt vrednice sã fie puse alãturi cu slava viitoare, care are sã fie descoperitã faþã de noi." (2 Cor. 4,17.18; Rom.8,18) Pavel nu exagereazã în aprecierea pe care o face cu privire la privilegiile ºi avantajele vieþii creºtine. Nu vorbesc cu ezitare despre lucrurile acestea; deoarece ºtiu din propria mea experienþã cã ceea ce spune el e adevãrat.
{T8 126}
RÃMÂNÂND ÎN DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU
Pavel spune mai departe: "Toþi cei ce sunt cãlãuziþi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. ªi voi n-aþi primit un duh de robie, ca sã mai aveþi fricã; ci aþi primit un duh de înfiere, care ne face sã strigãm: 'Ava, adicã: Tatã!'" (Rom.8,14.15). Una dintre lecþiile pe care urmeazã sã le învãþãm în ºcoala lui Hristos este cã iubirea Domnului pentru noi este mult mai mare decât aceea a pãrinþilor noºtri pãmânteºti. Trebuie sã avem o credinþã neclintitã ºi o încredere deplinã în El. "Însuºi Duhul adevereºte împreunã cu duhul nostru cã suntem copii ai lui Dumnezeu. ªi, dacã suntem copii, suntem ºi moºtenitori: moºtenitori ai lui Dumnezeu ºi împreunã moºtenitori cu Hristos, dacã suferim cu adevãrat împreunã cu El, ca sã fim ºi proslãviþi împreunã cu El." (Rom.8,16.17) Domnul sã te ajute, ca pe un elev sârguincios în ºcoala lui Hristos, sã înveþi sã laºi poverile tale asupra lui Isus. ªi, dacã eºti liber în iubirea Lui, vei privi pe deasupra, dincolo de aceste încercãri sâcâitoare. Gândeºte-te la tot ce a suferit Isus pentru tine ºi nu uita cã a fi pãrtaºi cu El la suferinþele Lui, pentru ca sã putem fi pãrtaºi ºi la slava Lui, e o parte din moºtenirea pe care am primit-o, fiind creºtini.
PRIMEJDIA ÎNCREDERII ÎN SINE
Studiazã visul lui Nebucadneþar, aºa cum e redat în capitolul patru din Daniel. Împãratul a vãzut un copac înalt, înrãdãcinat în pãmânt. Turme ºi cirezi de pe munþi ºi de pe dealuri se bucurau la adãpostul lui, iar pãsãrile cerului îºi fãceau cuiburile în ramurile lui. În felul acesta erau reprezentate mãrirea ºi prosperitatea lui Nebucadneþar. Neamuri erau adunate sub suveranitatea lui. Împãrãþia lui era adânc înfiptã în inima supuºilor lui loiali.
Împãratul ºi-a vãzut prosperitatea ºi, din cauza aceasta, s-a îngâmfat. Fãrã a þine seama de avertismentele pe care i le dãduse Dumnezeu, el a fãcut chiar lucrurile acelea pe care Domnul i-a spus sã nu le facã.
{T8 127}
El a privit la împãrãþia sa cu mândrie ºi a exclamat: "Nu este acesta Babilonul cel mare, pe care mi l-am zidit eu, ca loc de ºedere împãrãteascã, prin puterea bogãþiei mele ºi spre slava mãreþiei mele?" (Dan.4,30). În clipa când cuvintele au fost rostite, s-a pronunþat sentinþa judecãþii. Împãratului i s-au luat minþile. Puterea de judecatã pe care el o socotise atât de desãvârºitã ºi înþelepciunea cu care se mândrise i-au fost luate. Comoara inteligenþei, care îl înalþã pe om deasupra animalelor, dispãruse.
Sceptrul nu mai e în mâna mândrului ºi puternicului monarh. Marele cârmuitor este un nebun. Stã în cireadã cu vitele, pãscând ca ele. E în tovãrãºia fiarelor câmpului. Fruntea care mai înainte purtase o coroanã e desfiguratã de lipsa raþiunii ºi a inteligenþei. Se dãduse sentinþa: "Tãiaþi copacul, ºi rupeþi ramurile; scuturaþi-i frunza ºi risipiþi roadele." (Dan.4,14) Aºa Se preamãreºte Dumnezeu ca viul ºi adevãratul Dumnezeu. Pe bunã dreptate, David putea sã exclame: "Am vãzut pe cel rãu în toatã puterea lui; se întindea ca un copac verde. Dar când am trecut a doua oarã, nu mai era acolo; l-am cãutat, dar nu l-am mai putut gãsi." (Ps.37,35.36). Sã se îngâmfe ºi sã se mândreascã oamenii, ºi Domnul nu-i va mai susþine ºi nu-i va feri de cãdere. Sã se mândreascã ºi sã se fãleascã o bisericã, ne mai depinzând de Dumnezeu, ºi ne mai proslãvind puterea Lui, ºi biserica aceea, fãrã îndoialã, va fi pãrãsitã de Domnul, lãsatã sã cadã la pãmânt. Sã se laude un popor cu bogãþie, inteligenþã, ºtiinþã ºi orice altceva în afarã de Hristos, ºi curând va ajunge la confuzie.
PURTÃTORUL NOSTRU DE POVERI
Iubitul meu frate, adu-þi aminte cã pãmântul acesta nu este cerul. Hristos spunea: "În lume, veþi avea necazuri; dar îndrãzniþi, Eu am biruit lumea". "Ferice de cei prigoniþi din pricina neprihãnirii, cãci a lor este
{T8 128}
împãrãþia cerurilor! Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vã vor ocãrî, vã vor prigoni ºi vor spune tot felul de lucruri rele ºi neadevãrate împotriva voastrã! Bucuraþi-vã ºi veseliþi-vã, pentru cã rãsplata voastrã este mare în ceruri; cãci tot aºa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi." (Ioan 16,33; Mat.5,10-12) Isus nu te-a lãsat sã fii surprins de încercãrile ºi greutãþile pe care le întâmpini. El þi-a spus totul cu privire la ele ºi þi-a mai spus sã nu te laºi înfrânt ºi apãsat când vin încercãrile. Priveºte la Isus, Rãscumpãrãtorul tãu, fii vesel ºi bucurã-te. Necazurile cele mai greu de suportat sunt acelea care vin de la fraþii noºtri de credinþã ºi de la prietenii noºtri cei mai intimi; dar chiar ºi aceste necazuri pot fi suportate cu rãbdare. Isus nu zace în mormântul cel nou al lui Iosif. El a înviat ºi S-a înãlþat la cer pentru a mijloci în favoarea noastrã. Avem un Mântuitor care ne-a iubit atât de mult, încât a murit pentru noi, pentru ca prin El sã putem avea nãdejde, putere, curaj ºi un loc cu El pe tronul Lui. El poate ºi vrea sã te ajute ori de câte ori Îl rogi.
Dacã încerci sã-þi porþi singur poverile, vei fi zdrobit sub ele. Ai rãspunderi grele. Isus le cunoaºte ºi nu te va pãrãsi, dacã tu nu-L pãrãseºti. El este onorat când Îi încredinþezi Lui paza sufletului tãu, ca unui Creator credincios. El te îndeamnã sã nãdãjduieºti în harul Lui, crezând cã El nu doreºte sã porþi aceste grele rãspunderi în propria ta putere. Crede numai ºi vei vedea mântuirea lui Dumnezeu.
Te simþi necorespunzãtor pentru poziþia de încredere pe care o ocupi? Mulþumeºte-I lui Dumnezeu pentru aceasta. Cu cât îþi simþi mai mult slãbiciunea, cu atât vei fi mai mult înclinat sã cauþi un sprijinitor. "Apropiaþi-vã de Dumnezeu ºi El Se va apropia de voi." (Iacov 4,8). Isus doreºte sã fii fericit ºi sã fii vesel. El doreºte sã faci tot ce poþi mai bine, cu puterea pe care þi-a dat-o Dumnezeu, ºi apoi sã te încrezi în Domnul, pentru a te ajuta ºi pentru a ridica persoane care sã-þi fie sprijin la purtarea poverilor.
{T8 129}
Vorbirile lipsite de amabilitate ale oamenilor sã nu te jigneascã. N-au spus oamenii lucruri lipsite de amabilitate despre Isus? Tu greºeºti ºi s-ar putea ca uneori sã dai ocazie pentru observaþii lipsite de amabilitate, dar Isus n-a greºit niciodatã. El a fost curat, nepãtat ºi neîntinat. Nu aºtepta în viaþa aceasta o soartã mai bunã de cum a avut Prinþul slavei. Când vãd cã pot face sã te simþi rãnit, vrãjmaºii tãi se vor bucura, iar Satana se va bucura ºi el. Priveºte la Isus ºi lucreazã cu gândul numai la gloria lui Dumnezeu. Pãstreazã-þi inima în iubirea lui Dumnezeu.
PRIVIND DINCOLO DE OAMENI
Se poate ca tocmai membrii bisericii de care aparþii sã spunã ºi sã facã lucruri care te mâhnesc. Dar mergi înainte, calm ºi paºnic, încrezându-te pururea în Isus, amintindu-þi cã nu eºti al tãu, cã eºti proprietatea lui Hristos, rãscumpãrat cu sângele Fiului iubit al lui Dumnezeu ºi cã eºti angajat în lucrarea Lui, cãutând sã aduci fericire omenirii. Aceasta este o mare lucrare. Nu îngãdui ca perversitatea oamenilor sã te abatã de la încrederea fermã ºi dãinuitoare a credinþei în fãgãduinþele lui Dumnezeu.
Te rãneºte când cineva pentru care ai fãcut multe lucruri devine vrãjmaºul tãu, pentru cã a fost adus sub o influenþã care îþi este potrivnicã. Dar nu faci ºi tu aproape acelaºi lucru faþã de Isus când te abaþi de la El? El a fost cel mai bun prieten al tãu. El a fãcut totul cu putinþã pentru a-þi câºtiga iubirea. El a fãcut apel la încrederea ta. El te-a invitat sã vii la El cu toate poverile ºi toate necazurile tale ºi ªi-a dat cuvântul cã-þi va da odihnã ºi pace, dacã vei purta jugul Lui ºi vei duce poverile Lui. El declarã cã jugul Lui este bun ºi povara Lui este uºoarã. Dovedeºte cã ai încredere în El. Crede-L pe Dumnezeu pe cuvânt. N-ai fi putut sta acolo unde stai acum, purtând rãspunderile pe care le-ai purtat, dacã Isus nu þi-ar fi dat un ajutor special. Recunoaºte lucrul acesta. Laudã-L pe Dumnezeu pentru cã þi-a fost ajutor ºi încrede-te mai departe în El.
Adu-L pe Hristos în viaþa ta. Sã nu consideri cã trebuie sã dai socotealã pentru purtarea rea a altora, chiar dacã sunt
{T8 130}
în bisericã. Sunt în bisericã persoane necredincioase care Îl trateazã pe Isus mult mai rãu de cum te trateazã pe tine. Dacã El ar fi pe pãmânt oamenii aceºtia L-ar insulta, L-ar batjocori ºi L-ar ocãrî. "Nu se poate sã nu vinã prilejuri de pãcãtuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pãcãtuire!" "Ar fi mai de folos sã i se atârne de gât o piatrã mare de moarã, ºi sã fie înecat în adâncul mãrii!" (Mat.18,7.6) Tu porþi o povarã grea. Doresc ca fiecare sã poatã simþi aceasta aºa cum o simt eu. Doresc ca toþi fraþii tãi de credinþã sã fie sinceri ºi credincioºi faþã de tine, neîmpiedecându-te, dar nici înãlþându-te ºi nici proslãvindu-te, ci privind la tine ca la o persoanã pe care Dumnezeu o foloseºte ca pe un instrument al Lui, pentru a face o anumitã lucrare, ºi amintindu-ºi cã nu trebuie sã punã frâne la roþi, ci sã ajute, nu sã împiedice.
O POVARÃ VEªNICÃ DE SLAVÃ
Iarãºi zic: Bucurã-te în Domnul. Odihneºte-te în El. Ai nevoie de puterea Lui ºi poþi avea puterea aceasta. Mergi înainte hotãrât, vitejeºte, curajos. Poate cã vei greºi în judecatã, dar nu-þi pierde legãtura cu Isus. El este înþelepciune, El este luminã, El este putere. El este pentru tine ca o Stâncã într-un þinut obositor. Odihneºte-te la umbra Lui. Ai nevoie de înþelepciune, iar Isus þi-o va da. Nu fi necredincios. Cu cât eºti mai mult îmbrâncit, greºit înþeles, rãu interpretat ºi fals prezentat, cu atât mai mult ai dovada cã faci o lucrare pentru Domnul ºi cu atât trebuie sã te agãþi mai tare de Mântuitorul tãu. În toate dificultãþile tale, fii calm ºi netulburat, rãbdãtor ºi îngãduitor, nefãcând rãu pentru rãu, ci fãcând bine pentru rãu. Priveºte la vârful scãrii. Dumnezeu este deasupra ei. Slava Lui strãluceºte asupra fiecãrui suflet care se înalþã spre cer. Isus este scara aceasta. Urcã. Agaþã-te de El ºi nu peste multã vreme vei pãºi de pe scarã în veºnica Lui împãrãþie.
Doresc sã ai parte de cer. Nu cunosc pe altcineva care ar
{T8 131}
aprecia cerul mai mult ca tine, care ai lucrat atât de fãrã odihnã pentru a alina suferinþa oamenilor, lipsindu-te de somn, neglijând mâncarea ºi aducându-þi prea puþinã bucurie în viaþã. Uneori pare sã nu fie prea multã luminã pe cãrarea ta, ci numai o umbrã continuã ºi îndelungatã. Suferinþele pe care le vezi, nenorociþii muribunzi cãutând ºi dorind ajutor, contactul tãu cu fiinþele omeneºti corupte ºi degradate - experienþa aceasta nu face decât sã-þi submineze credinþa în oameni.
Tu trebuie într-adevãr sã priveºti la Isus, pãstrându-þi ochii fixaþi la slava din vârful scãrii. Numai prin Hristos poþi sã-þi asiguri cerul, unde totul e curãþie, sfinþenie, pace ºi binecuvântare, unde sunt mãriri pe care buzele omeneºti nu le pot descrie. Treapta cea mai apropiatã, la care putem ajunge în descrierea rãsplãtirii care îl aºteaptã pe biruitor, este de a spune cã ea este o povarã mult mai copleºitoare ºi veºnicã de slavã. Va fi o veºnicie de fericire, o fericitã veºnicie, dezvãluind noi glorii în decursul veacurilor fãrã sfârºit.
Tu trebuie sã fii acolo. Indiferent ce ai pierde aci, hotãrãºte-te sã-þi asiguri viaþa veºnicã. Nu te lãsa niciodatã descurajat. De multe ori am vãzut braþele veºnice în jurul tãu, atunci când pãrea cã nu înþelegi sau apreciezi marea bunãvoinþã a cerului. Trãieºte pentru Isus. Tu poþi lucra mai bine ca medic în sanatoriu, dacã faci din Hristos medicul tãu ºef. Umblã sârguincios dupã coroana vieþii. Fã-þi din servirea lui Dumnezeu ocupaþia ta. Vei avea rãsplãtire nu numai în viaþa aceasta, dar ºi în viaþa viitoare. Am un profund interes atât pentru tine, cât ºi pentru soþia ta, pe care o iubesc în Domnul, aºa cum îi iubesc pe propriii mei copii ºi pe soþiile lor. Doresc ca tu ºi soþia ta sã fiþi printre cei mântuiþi, ca sã luaþi parte la încoronarea lui Hristos. Doresc foarte mult ca tu sã ieºi mai mult decât biruitor prin Acela care ªi-a dat viaþa pentru tine. Din cauza aceasta, scumpul meu frate, þi-am vorbit desluºit. Doresc ca tu sã
{T8 132}
ai o veºnicie de fericire. Poziþia ta a fost una dintre cele mai grele. M-am temut cã ai sã-þi pierzi credinþa ºi curajul. Tu trebuie sã creºti în har ºi în cunoaºterea adevãrului. Trebuie sã te apropii de fraþii tãi. Orice ar veni, nu-þi pierde încrederea în ei ºi în Hristos; ºi þine-te bine de adevãr.

Leave a comment and / or appreciate the article!