Voice of the Gospel Christian Radio - Radio Stimme des Evangeliums: Mijlocirea Mariei

Mijlocirea Mariei - Cultul mamei cu pruncul

Iata ce spune Enciclopedia catolica: “In primele secole ale erei crestine, nu exista urme ale Cultului Fecioarei…” Episcopul Epifanius (anul 400 d.Hr.) critica: “Unii crestini se inchina Mariei ca unei zeite, ceea ce nu este dupa Scriptura.” Ruga “AVE MARIA”, apare abia in secolul al XI-lea. In anul 1954, Papa Pius al XII-lea sanctifica “dogma inaltarii si a incoronarii Mariei ca Regina a cerului.” O, expresia este foarte veche. Ieremia demascase deja in timpul sau (anul 580 i.Hr.), cultul “Imparatesei cerului”. (Ieremia 7:18). Cuvantul (a sanctifica = cu “A sfinti”, sau “A trece pe cineva in randul sfintilor”. Orice dogma care incearca sa ia in folosul unei fiinte omenesti o particica oarecare, din lucrarea Mijlocitorului nostru Ceresc - Isus Hristos, (asa cum este cultul si inchinarea la sfinti, precum si la Fecioara Maria, introdusa de biserica in secolele V-X), constituie un atac impotriva singurului Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, OMUL ISUS HRISTOS. 1 Timotei 2:5. Biblia scrie: “Daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor pe Isus Hristos Cel Neprihanit”. 1 Ioan 2:1. Deci nu sta scris, ca avem la Tatal ca Mijlocitori pe Isus si Maria. Nu. Ci pe Isus. Despre invierea Mariei si cum ea a fost dusa de ingeri la Isus in cer – aceasta este o poveste inventata de Satana si uneltele lui.
Nimeni nu contesta rolul Mariei in cresterea si ingrijirea copilului Isus. Avem tot respectul pentru ea, dar ca o femeie credincioasa, fara a-i aduce insa VENERARE su INCHINARE, care ar fi contrar Scripturilor.

Declaratii istorice cu privire la schimbarea Sabatului
1. Ca raspuns la intrebarea “Puteti dovedi ca biserica are puterea de a intitui sarbatori legiferate?”, Stephen Keenan a scris: “Daca nu ar fi avut o astfel de putere, nu ar fi putut face schimbarea la care toate religiile moderne adera, si anume nu ar fi putut inlocui sarbatorirea Sabatului Zilei a Saptea cu sarbatoarea Duminicii, prima zi a saptamanii – o schimbare pentru care nu exista nici o autorizare scripturistica” (Stephen Keenan, A doctrinal Catechism, p. 174)
2. “Puteti citi Biblia de la Geneza la Apocalipsa si nu veti gasi nici macar un singur rand care sa autorizeze sfintirea Duminicii. Sfanta Scriptura porunceste ca o obligatie religioasa pazirea zilei de Sambata, o zi pe care noi nici odata nu o sfintim” – Cardinal Gibbons, Faith of Our Fathers, p.111, 112
3. Monseniorul Segur a scris: “Biserica Catolica a fost aceea care, prin autoritatea lui Isus Hristos, a transferat aceasta odihna asupra zilei de Duminica, in amintirea invierii Domnului nostru. Astfel, sarbatorirea Duminicii de catre protestanti reprezinta un omagiu pe care il aduc (in ciuda propriilor convingeri) autoritatii Bisericii Catolice” – Monsenior Segur, Plain Talk About Protestantism of Today, p.225.
4. “Ei (papii) pretind schimbarea Sabatului in Ziua Domnului, ceea ce este contrar Decalogului; si nu au alt exemplu pe buzele lor decat schimbarea Sabatului. Ei pretind ca puterea Bisericii este foarte mare, deoarece schimbarea aceasta este contrara unuia dintre preceptele Decalogoului.” Philip Schaff, The Creeds of Christendom, vol. 3, p.64.
5. Biserica Romano-Catolica mentioneaza Conciliul de la Laodiceea ca fiind vocea oficiala care a transferat “solemnitatea de la Sambata la Duminica.” Observati limbajul folosit de unul dintre catehisme:
Intrebare: “Care zi este Ziua de Sabat?”
Raspuns: “Sambata este Ziua de Sabat.”
Intrebare: “De ce sarbatorim noi Duminica in locul Sambetei?”
Raspuns: “Noi sarbatorim Duminica in locul Sambetei deoarece Biserica Catolica, in Conciliul de la Laodiceea (A.D. 336) a transferat solemnitatea de la Sambata la Duminica” – Rev. Peter Geiermann, C.SS.R., The Convert’s Catechism of Catholic Doctrine, p. 50, 2 nd edition, 1910

Starea omului in moarte
Ioan 11:11-14: Isus compara moartea cu un somn. Biblia compara moartea cu somnul in peste 50 de versete;
1 Tes. 4:15,16: Cei adormiti in Isus vor invia la cea de-a doua Sa venire;
Ioan 5:28,29: Exista doua feluri de inviere (pentru viata si pentru judecata)
Gen. 2:7: Dumnezeu l-a creat pe om din tarana pamantului si i-a suflat in nari suflare de viata si, astfel, omul a devenit un suflet viu. Dumnezeu nu a pus un suflet in om;
Ecl. 12:7: Trupul se intoarce in tarana iar spiritul se intoarce la Dumnezeu. Biblia nu spune ca la Dumnezeu se intoarce sufletul, ci spiritul;
Iov 27:3: Spiritul este acelasi cu suflarea de viata de la Dumnezeu sau cu puterea Sa;
Ps. 146:3,4: Atunci cand suflarea sau spiritul se intoarce la Dumnezeu gandurile pier;
1 Tim. 6:16: Fiintele omenesti nu au nemurirea, numai Dumnezeu o are;
Rom. 2:7: Noi cautam nemurirea. Biblia foloseste de 1600 de ori cuvantul “suflet” dar nu spune niciodata “suflet nemuritor”;
1 Cor. 15:51-54: Noi primim nemurirea atunci cand Isus revine;
Ps. 115:17: Mortii nu-L lauda pe Dumnezeu
Fapte 2:34: David nu s-a suit la cer la moartea sa, ci asteapta venirea lui Isus si prima inviere;
Ps. 6:5: Cel care moare nu-si mai aduce aminte de Dumnezeu
Ecl. 9:5: Mortii nu stiu nimic;
Iov 19:25,26: Cei neprihaniti vor fi inviati in Ziua de pe urma, ca sa-L vada pe Dumnezeu;
Ezech. 18:4: Sufletul (persoana) care pacatuieste va muri!
Rom. 6:23: Plata pacatului este moartea. Moartea este absenta vietii. Darul lui Dumnezeu este viata vesnica;
2 Tim. 4:7,8: Apostolul Pavel astepta venirea Domnului pentru a-i da rasplata finala;
Apoc. 22:12: Atunci cand Isus vine, El aduce cu Sine rasplata Sa, care este viata vesnica;

Sabatul biblic si pseodo-sabatul
Text de memorizat: “Adu-ti aminte de ziua de odihna ca sa o sfintesti. Sa lucrezi sase zile si sa-ti faci lucrul tau. Dar ziua a saptea, este ziua de odihna inchinata Domnului, Dumnezeului Tau; sa nu faci nici o lucrare in ea, nici tu, nici fiul tau, nici fiica ta, nici robul tau, nici roaba ta, nici vita ta, nici strainul care este in casa ta. Caci in sase zile a facut Domnul cerurile, pamantul si marea, si tot ce este in ele, iar in ziua a saptea S-a odihnit, deoarece a binecuvantat-o Domnul ziua de odihna si a sfintit-o.”Exod 20:8-11

Introducere: Morala cuprinde toate dimensiunile vietii umane. Primele porunci releva vointa lui Dumnezeu in privinta relatiei omului cu supranaturalul, vrand sa-l ocroteasca de flagelul idolatriei, de lipsa de respect si de nesupunere fata de Dumnezeu, ceea ce este, de fapt, esenta pacatului.
Porunca a patra constituie revelatia vointei lui Dumnezeu referitoare la folosirea timpului. Dupa cum in Eden El a rezervat un domeniu de care omul nu se putea atinge fara violarea suveranitatii lui Dumnezeu, tot astfel El si-a rezervat o unitate periodica de timp, pe care a scos-o in evidenta, punand-o deoparte pentru ca, asemenea bornelor kilometrice, sa marcheze trecerea omului in timp si sa-l opreasca din iuresul fugii sale saptamanale, ca sa-si ia timp pentru comuniunea cu Dumnezeu si pentru ca sa se ocupe in mod deosebit de propria mantuire.
“Pentru a sterge pe Dumnezeu din mintea oamenilor, Satana cauta sa darame acest mare monument. Daca i-ar fi putut determina pe oameni sa uite pe Creatorul lor, atunci ei nu ar mai fi putut face nici un effort ca sa reziste puterii celui rau, iar Satana ar fi fost sigur de prada sa.”

1. Cand si in ce scop a fost instituit Sabatul?
Sabatul a fost pus deoparte si binecuvantat de Dumnezeu, ca zi de odihna saptamanala, in mare opera a Creatiunii. Sabatul a fost instituit cu scopul ca omul sa beneficieze de intretinerea unui legaturi cu Dumnezeu. Genesa 2:2-3; Psalm 111:4.
2.Ce declara Dumnezeu ca este Sabatul in relatia dintre Dumnezeu si poporul Sau?
Sabatul, fiind ziua memoriala a Creatiunii, cei care-l serbeaza, demonstreaza ca Il recunosc pe Dumnezeu ca fiind Creator. Deoarece porunca a patra este singura care contine numele si titlul Legiuitorului, ea este cea mai potrivita dintre cele zece porunci ca sa constituie un semn de recunoastere a apartenentei noastre de Dumnezeu.
Deci, Sabatul este semn intre Dumnezeu si om; este semnul credinciosiei omului fata de Dumnezeu; este sigiliul lui Dumnezeu aplicat asupra Legii Sale. Ezechel 20:12,20
3.In ce consta diferenta fundamentala dintre Sabatele ceremoniala si Sabatul celor Zece Porunci?
Sabatele ceremoniale avand caracter simbolic, aratau inainte catre venirea Mantuitorului. Sabatul poruncii a patra, din contra, arata inapoi la opera Creatiunii divine. Coloseni 2:16-17; Evrei 4:9;
4. Ce indrumari practice gasim in Scripturi pentru pregatirea si serbarea Sabatului?
a) Pregatirea se face in ziua precedenta: Exod 16:23; Luca 23:54;
b) Sabatul trebuie serbat de vineri de la apusul soarelui, pana sambata la apusul soarelui: Lev. 23:32; Marcu 1:32.
c) Sabatul nu este dat pentru satisfacerea placerilor si pentru desfatarea fireasca: Isaia 58:12-14;
d) Serbarea ideala este participarea la serviciile divine: Luca 4:16; Fapte 17:2.
e) Este ingaduit a dace bine si in ziua Sabatului. Matei 12:9-13.
5.Cum a fost prevazuta in Scripturi schimbarea Legii lui Dumnezeu?
Nu gasim nicaieri in Noul Testament ca in locul Sabatului biblic ar trebui sa serbam o alta zi. Isus Hristos si apostolii au serbat Sabatul. 2 Tes. 2:3-12; Daniel 7:25;
6. Cum apare amintita in Noul Testament ziua intai a saptamanii?
Ziua intai a saptamanii apare amintita in Noul Testament de 8 ori, din care de sase ori apare legat de invierea Domnului Isus Hristos (Matei 28:1; marcu 16:2-9; Luca 24:13; Ioan 20:1,9; Fapte 20:7; 1 Cor. 16:2) dar nicaieri nu se spune ca trebuie sa sarbatorim aceasta zi. Instituirea primei zile a saptamanaii a aparut mai tarziu in traditia crestinismului.
Profetia biblica prevedea schimbarea Sabatului. Daniel 5:25; 2 Tes. 2:3-12.
7.Ce afirma Biblia in legatura cu ziua de odihna ce se va serba pe Noul Pamant.
… In fiecare Sabat, va veni orice faptura sa se inchine inaintea Mea… Isaia 66:23-24.
Decalogul
Text de memorizat: “Asa ca Legea negresit este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna.” Romani 7:12

Introducere: Legea este principiul si infaptuirea ordinii din Univers. Ca principiu, Legea este exprimata in forma de reguli prescrise (Cele Zece Porunci). Ca procedeu, Legea exprima dependenta si logica tuturor relatiilor din Univers. In acest inteles larg, Legea este egala cu ordinea cosmica, sociala si morala din lume. Dar Legea are un inteles particular pentru om. Aspectul uman al Legii este dublu: unul exterior si unul interior. In aspectul sau exterior, Legea, pentru om, opereaza sub forma de restrictie si constranfere. In aspectul sau interior, raspunsul omului la pretentia Legii este sentimentul de obligativitate, ceea ce constituie izvorul constiintei umane.
O falsa inchipuire despre o libertate fara “restrictii” Legea este o absurditate, ca si cum ne-am imagina ca traim fara legea gravitatiei sau fara legile opticii si acusticii.
1. Cum este descrisa Legea celor 10 porunci sau Decalogul?
Legea celor 10 porunci sau Decalogul a fost data de Dumnezeu pe muntele Sinai, dar ca principii exista din vesnicii.
Vointa lui Dumnezeu in ce priveste viata morala este cuprinsa in Legea celor 10 porunci, care sunt obligatorii pentru orice om, din orice timp si orice loc. Exod 20:2-17; Marcu 12:30-31.
Prima tabla contine cele 4 porunci, care ne arata obligatiile noastr pe verticala, adica fata de Dumnezeu. A doua tabla, contine 6 porunci si ne arata obligatiile noastre fata de semenii nostrii (pe orizontala).
Prima tabla – sa iubesti pe Dumnezeu din toata inima ta si din tot cugetul.
A doua tabla – sa iubesti pe aproapele ca pe tine insuti.
2. Despre care alta lege mai gasim scris in Scripturi?
Despre legile lui Moise, cu caracter ceremonial. Fapte 6:14; Efeseni 2:15.
3. Care sunt deosebirile fundamentale dintre Legea Morala si Legea Ceremoniala?
Intre Legea Morala si Legea Ceremoniala exista urmatoarele deosebiri:
Legea Morala Legea Ceremoniala _
1. Este numita Legea lui Dumnezeu 1. Este numita Legea lui Moise
Romani 7:22.25; 1 Cor. 9:21 Luca 2:22; 24:44; Fapte 13:39; 15:5; Evrei
10:28
2. Exista din vesnicii 2. Exista numai de la Sinai
Genesa 4:6-7; Gen. 2:2-3; Rom. 2:14 Exod 24:3-4; Galateni 3:17.
3. Este scrisa pe piatra de Dumnezeu. 3. Este scrisa de Moise in carte.
Deut. 10:1-4 ; Exod 31:18; Deut. 31:24. Ioan 1:17
4. Trebuia pastrata in chivot 4. Pastrata langa chivot.
Deut. 10:5; 1 regi 8:9 Deut.31:24-26.
5. Prescrie indatoriri morale cu caracter vesnic. 5. Legisfera sistemului jertfelor si serviciilor
de cult simbolic cu caracter temporar.
Romani 13:8-10; Matei 22:36-40 Evrei 10:1-8. Gal. 5:2-3; Evrei 7:28
6. Prescrie serbarea zilei de Sabat aratand 6. Sarbatorile si Sabatele ceremoniale aratau
inapoi catre opera creatiunii. inainte spre Hristos, cand avea sa inceteze
valabilitatea lor.
Exod 20:8-11; Gen. 2:2-3. Levetic 16:29-31; 23:6.7.11
7.Este vesnica, neschimbata. 7.Temporala, valabila doar pana la Hristos.
Matei 5:17; Evrei 8:10; Ps. 89:35 Col. 2:14.16.17; Efes. 2:15; Gal. 3:10.
8. Este desavarsita 8. N-a dat desavarsirea
Ps. 19:8 Evrei 10:1; 7:16-19.
9. Ne obliga si astazi 9. Nu ne mai obliga si astazi.
Rom. 2:13; 3:31; 7:12; 1 Tim. 1:8; Iacov 2:8-12 Evrei 9:9-10
4. Care este menirea Legii Morale?
Cand s-a proclamat Legea pe Sinai, Dumnezeu a facut cunoscut oamneilor sfintenia caracterului Sau, ca prin contrast ei sa poata vedea pacatosenia propriului lor caracter. Rolul Legii Morale este de a arata starea reala a pacatosului si descopera nevoia de un Mantuitor. Romani 3:20; 7:7-8.
5. Ce legatura exista intre Legea lui Dumnezei si Evanghelie?
Legea lui Dumnezeu si Evanghelia sunt o unitate. Isus Hristos a propovaduit prima data Evanghelia si centrul soliei Evangheliei este: “Dumnezeu a venit in trup omenesc ca sa mantuiasca lumea.” Ioan 3:16; Romani 1:16.
Legea este Evanghelia Vechiului Testament si Evanghelia este Legea Noului Testament.
Tit 2:14.
6. Ce declara Isus Hristos despre relatia Sa cu Legea Morala?
“Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea si proorocii, am venit nu sa stric, ci sa implinesc!”. Prin cuvintele acestea, Isus indeparteaza acuzatia fariseilor. Misiunea Lui in lume era sa apere cerintele sacre ale acestei Legi despre care ei Il acuzau ca o strica. Daca s-ar fi putut desfiinta Legea lui Dumnezeu, n-ar fi fost nevoie ca Hristos sa sufere rarile neascultarii noastre. El a venit sa explice legatura Legii cu omul si sa ilustreze preceptele ei prin propria Lui ascultare.
Hristos nu a schimbat Legea ci prin exemplul vietii Sale, ne-a demonstrat cum trebuie tinuta Lege Morala in sensul ei original. Matei 5:17-18.
7. Cum vorbeste Biblia despre aspectul interior al Legii in procesul de Sfintire?
Legea este exprimarea cugetarii lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos ea devine cugetarea noastra. Ea ne inalta deasupra puterii naturale a dorintelor si a tendintelor, deasupra ispitelor care ne duc la pacat.
Pocainta inseamna transformarea gandirii in sensul de a judeca duhovniceste si moral. Legea este exprimarea cugetarii lui Dumnezeu; cand este primita in Hristos, Legea devine cugetarea noastra. Evrei 8:10.
Cele 28 puncte fundamentale de credinta din Sfanta Scriptura
1. Biblia este Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu si contine tot ceea ce este necesar pentru orientarea spirituala a omului, singura regula inspirata pentru viata de credinta. 2 Timotei 3:16; Ioan 17:17; 5:39.
2. Dumnezeirea cuprinde trei Persoane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant. Geneza 1:2.26.27; Ioan 1:1-3; Matei 3:16-17.
3. Dumnezeu Tatal este un Tata ceresc, vesnic si iubitor. Psalmii 90:2; 1 Ioan 4:8
4. Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care S-a intrupat si a devenit Mantuitorul pacatosilor. Ioan 3:16; Mica 5:2; Coloseni 2:9
El a fost activ la crearea lumii alaturi de Tatal si Duhul Sfant. Geneza 1:1; Psalmii 33,6-9; Coloseni 1:16-18.
5. Duhul Sfant a existat din vesnicie si este canalul de comunicatie dintre Dumnezeu si oameni. 2 Petru 1:21; Ioan 14:26
6. Dumnezeu a creeat lumea prin Cuvant, in sase zile literale, odihnindu-Se in ziua a saptea aceasta fiind saptamana Creatiunii. Geneza 1:1-2,3; Psalmii 33:9; Evrei 11:3
7. Dumnezeu a creat pe om desavarsit, cu posiblitatea de a alege intre bine si rau. Cazand in fatza ispitei, omul a devenit muritor datorita pacatului sau. Geneza 1:27; 3:1-24; Ecl. 9:5.6.10; Ioan 11:11-14
8. Intreaga lume este prinsa in prezent in Marea Lupta dintre Hristos si Satana, inceputa in cer prin revolta ingerilor condusi de Lucifer. Soarta vesnica a fiecaruia depinde de apartenenta la una dintre cele doua tabere. Apoc. 12:7-9; Gen. 3:1-24; Apoc. 3:5; 3:21.
9. Singurul mijloc de ispasire pentru pacatul omului este jertfa Domnului Isus Hristos pe Golgota, dovada a iubirii fatza de omenire. Ioan 3:16; Luca 23:33.34; Evrei 4:15.16.
10. Mantuirea este darul lui Dumnezeu, primit prin credinta in Fiul Sau Isus Hristos. Prin Fiul lui Dumnezeu suntem indreptatiti, infiati ca fii si fiice ale lui Dumnezeu. Ioan 3:16; Efes. 5:27; 2 Cor. 5:21; Evrei 3:13.14

11. Cresterea in Isus Hristos: Adventistii de ziua a saptea cred... Prin moartea Sa pe cruce, Domnul Isus Hristos a triumfat asupra fortelor raului. Cel care a supus spiritele demonice in timpul slujirii Sale pamantesti, a infrant puterea lor si a facut ca pedeapsa lor finala sa fie sigura.In timp ce umblam cu Domnul Isus in pace, bucurie si avem asigurarea iubirii Lui, biruinta Sa ne da si noua biruinta asupra fortelor raului, care cauta in continuare sa obtina controlul asupra noastra. Dar Duhul Sfant locuieste in noi si ne da putere. In timp ce ne consacram fara incetare lui Isus ca Mantuitor si Domn al nostru, suntem eliberati de povara faptelor noastre din trecut. Nu mai traim in intuneric, nu ne mai temem de puterile raului, de nestiinta si de lipsa de sens a vechiului nostru fel de viata.In aceasta noua libertate in Domnul Isus, suntem chemati sa crestem in asemanarea cu caracterul Sau, avand comuniune zilnica cu El in rugaciune, hranindu-ne din Cuvantul Sau, meditand asupra acestuia si a providentei divine, cantand pentru lauda Sa, adunandu-ne pentru inchinare si participand la misiunea Bisericii.In timp ce ne angajam in slujirea iubitoare a celor din jur si in marturisirea mantuirii Sale, permanenta Sa prezenta cu noi prin Duhul Sfant, va transforma fiecare clipa si fiecare activitate intr-o experienta spirituala. (Ps. 1:1, 2; 23:4; 77:11, 12; Col. 1:13, 14; 2:6,14, 15; Luca 10:17-20; Ef. 5:19, 20; 6:12-18; 1 Tes. 5:23; 2 Petru 2:9; 3:18; 2 Cor. 3:17, 18; Fil. 3:7-14; 1 Tes. 5:16-18; Mat. 20:25-28; Ioan 20:21; Gal. 5:22-25; Rom. 8:38, 39; 1 Ioan 4:4; Evr. 10:25).
12. Biserica este comunitatea credinciosilor care recunosc si marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Aceasta este familia lui Dumnezeu, cu autoritate de la Hristos si Sfintele Scripturi. 1 Tim. 3:15; Isaia 8:20; Ioan 10:16.
13. In aceste zile ale sfarsitului, exista o ramasita chemata sa pazeasca toate Poruncile lui Dumnezeu si sa aiba credinta lui Isus. Solia ei, coincide in timp cu judecata din ceruri si are ca rezultat intoarcerea oamenilor la Dumnezeu. Apoc. 14:6-12; 12:17; Tes. 2:3.4; Mat. 24:14
14. Prin Hristos, oamenii devin o noua creatiune, disparand dintre ei orice deosebire, devenind egali in Hristos, devenind un trup in Isus, partasi fagaduintelor Scripturii. Ioan 17:21.23; 1 Cor. 12:13; 1,10; Ps. 133:1.
15. Prin botezul biblic, marturisim credinta noastra in moartea si invierea lui Hristos. Astfel recunoastem pe Isus ca Domn si Mantuitor si suntem primiti de catre Biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertarii pacatelor si al primirii Duhului Sfant. Mat. 28:18-20; 3:15; Fapte 2:38; Marcu 16:16
16. Participarea la simbolurile trupului si sangelui lui Isus, este o expresie a credintei in El, ca Domn si Mantuitor. Pregatirea in vederea acestei experinete cuprinde cercetarea de sine, pocainta si marturisirea. Matei 26:26-29; Luca 22:15.16; Ioan 13:8
17. Dumnezeu a revarsat asupra membrilor Bisericii Sale din orice generatie daruri spirituale, pe care fiecare membru trebuie sa le foloseasca intr-o slujire plina de iubire si pentru binele comun al Bisericii si omenirii. Fapte 1:4-8; Ef. 4:7; 1 Cor. 12:4-6
18. Darul profetiei, care este unul dintre darurile Duhului Sfant este un semn de identificare a Bisericii, manifestat si in lucrarea lui Ellen White, care declara clar ca Biblia este etalonul de proba pentru orice invatatura. Ioel 2:28-31; 1 Cor. 14:1; Apoc. 12:17.
19. Marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt cuprinse in Cele Zece Prorunci si exemplificate in viata Domnului Isus. Ele exprima iubirea lui Dumnezeu cu privire la relatiile si comportarea omului si sunt baza legamantului cu El, etalonul Judecatii ceresti. Exod 20:2-17; Rom. 7:7; Iacov 2:8-10
20. Porunca a patra a Legii de neschimbat a lui Dumnezeu, cere pazirea Sabatului zilei a Saptea ca zi de odihna, inchinarea si slujirea a lui Isus, Domnul Sabatului. Sabatul este un semn intre Dumnezeu si om. Exod 20:8-11; Ezech. 20:12.20; Marcu 2:27.28
21. Noi suntem administratori ai bunurilor lui Dumnezeu, care ni le-a incredintat si fatza de care suntem raspunzatori pentru buna lor folosire, inapoindu-I zecimea si daruind pentru sustinerea si dezoltarea Bisericii Sale. 1 Cor. 4:2.7; 9:11-14; Mal. 3:10; Mat. 25:35
22. Suntem oameni chemati sa fim un popor evlavios, care traieste, se comporta si actioneaza potrivit principiilor Cerului. Rom. 12:1-2; Ioan 17:15-16; 1 Cor. 3:16.17
23. Casatoria a fost intemeiata de Dumnezeu in Eden, ca legamant al unirii si partasiei de o viata dintre un barbat si o femeie. Gen. 2:18; 2:24; Efes. 5:21-33; Prov. 5:18.19
24. In ceruri exista Sanctuarul Ceresc, modelul celui pamantesc in care Hristos slujeste ca Mare Preot, pentru noi, incepand cu 1844, dupa terminarea celor 2300 de ani. Dan. 8:14; Exod. 25:8; Evrei 9:24; 8:1-2.
25. Nadejdea binecuvantata a Bisericii este a doua venire a Domnului Hristos, marele apogeu al Evangheliei. Apoc. 22:20; Mat. 24; Tit 2:13; Apoc. 1:7
26. Plata pacatului este moartea, o stare de inconstienta. Dumnezeu va da viata vesnica celor rascumparati, atunci cand se va arata si mortii vor invia, unii pentru viata, altii pentru nimicire. Rom. 6:23; Ioan 11:25; 1 Cor. 15:16-23; Apoc. 20
27. Mileniul este domnia de o mie de ani cu sfintii Sai in ceruri, intre prima si a doua inviere. Dupa aceasta pamantul va fi curatit pentru totdeauna de pacat si de pacatosi. Apoc.20; Lev. 16:22; 1 Cor. 6:2.3
28. Dumnezeu a pregatit pentru cei rascumparati, pe noul pamant, un camin vesnic, in care va domni El impreuna cu mantuitii Sai de-a lungul vesniciilor. Ioan 14:1; Apoc. 21:1.2; Petru 3:13
A doua venire a lui Isus Hristos
Text de memorizat: “In casa Tatalui Meu sunt multe locasuri. Daca n-ar fi asa, v-as fi spus. Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu sa fiti si voi.” Ioan 14:2.3
Introducere: “Unul dintre ceke mai solmne si cele mai glorioase adevaruri descoperite in Biblie este acela despre a doua venire a lui Hristos, pentru a desavarsi marea lucrare a mantuirii. Doctrina despre a doua venire este nota dominanta a Sfintelor Scripturi. Din ziua in care prima pereche indurerata a parasit Edenul, copiii credintei au asteptat venirea Celui fagaduit, care avea sa sfarame puterea nimicitorului si sa-i readuca in Paradisul pierdut. Oamenii sfinti din vechime au privit inainte spre revenirea in glorie a lui Mesia, ca fiind implinirea sperantelor lor.
1. Ce fagaduinta ne-a dat isus Hristos, cu privire la revenirea Sa?
Revenirea lui Hristos este fagaduita in Biblie in 1846 de locuri: Vechiul Testament vorebeste despre ea de 1527 ori, iar Noul Testament de 319 ori. Este doctrina cea mai specifica a crestinismului si formeaza nota dominanta a credintei sale.
A doua venire a lui Isus Hristos este cea mai fericita speranta a credinciosilor, formand punctul culminant al Evangheliei.
Cand va reveniDomnul Isus Hristos, neprihanitii aflati in stare de moarte vor invia si impreuna cu cei drepti care sunt in viata vor fi glorificati, intrand in ceruri. Ioan 14:1,3; Apocalips 22:12-20; 1 Tes. 4:16-17.
2.Va veni Isus Hristos in mod real sau numai in sens spiritual?
A doua venire a lui Isus Hristos va fi reala, ca si prima Sa venire, dar mult mai glorioasa. Acel glorios eveniment va avea loc pentru rasplatirea credinciosilor din toate timpurile. Fapte 1:9-11; Apoc. 1:7;
3.Poate fi fixat dinainte timpul revenirii Domnului?
Timpul exact este cunoscut numai de Tatal. Pentru ca nu stim timpul exact al venirii Domnului, suntem indemnati sa priveghe. Aceia care asteapta veghind venirea Domnului nu fac lucrul acesta ramanand in lenevie… Aceia care vegheaza in vederea venirii Domnului isi curata sufletele prin ascultare de adevar. Ei leaga veghea staruitoare de o activitate zeloasa.
4.De unde putem stii totusi ca timpul venirii Domnului este aproape?
Mantuitorul a indicat cateva semne care prevestesc implinirea fagaduintei Sale:
a) Semnele ce se petrec in natura: Matei 24:29;
b) Cele din viata religioasa: Matei 24:23-36;
c) Vestirea Evangheliei: Matei 24:14;
d) Pervertirea caracterului uman: 2 Tim. 3:1-5;
e) In domeniul sanatatii: Matei 24:7;
f) Psihoza oamenilor: Luca 21:26;
g) Ingerii lui Dumnezeu si demonii la lucru: Apoc. 7:1-3; 16:14.
5.Ce masura ne recomanda Domnul sa luam pentru mantuirea noastra?
In primul rand trebuie sa ne marturisim pacatele noastre si sa renuntam la ele.
Sa obtinem biruinta asupra raului din viata noastra.
Sa studiem Cuvantul lui Dumnezeu si prin ajutorul Domnului, sa aducem viata noastra in conformitate cu toate adevarurile descoperite. Matei 24:44;
6.Ce exprima numele de “ADVENTIST”
ADVENTIST (latin.)= a veni, a sosi, a ajunge;
El exprima credinta bisericii in a doua venire a Domnului Isus Hristos.
7. Care este scopul revenirii Domnului Isus Hristos?
Scopul revenirii Domnului Isus Hristos este sa rasplateasca fiecaruia dupa faptele sale.

Natura omului
Text de memorizat: “Dar care a fost descoperirea acum prin aratarea Mantuitorului nostru Isus Hristos, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie.” 2 Tim. 1:10

Introducere: Candva capul sudica al Africii se chema Cabo tormentoso, Capul torturilor. Corabierii isi inchipuiau ca cel care se incumeta sa navigheze mai departe, va fi o victima sigura a oceanului. Dar curajosul Vasco de Gama a invins prejudecatile marinarilor, a inconjurat Africa si a deschis drumul Indiilor. Cand s-a intors cu mirodeniile Estului, a schimbat denumirea extremitatii sudice a continetului african, numind-o Capo de Buona Speranza, Capul Bunei Sperante.
In antichitate se credea ca mormantul este locul torturii, este iadul insusi. Omul antic privea catre moarte cu prejudecatile si cu teama necunoscutului. Dar de cand a murit si a inviat Isus Hristos, moartea nu mai este marele necunoscut, iar mormantul nu este locul torturii, ci al odihnei pana la inviere.
Scopul acestui studiu este de a inlatura prejudecatile traditionale privind natura si starea omului dupa moarte, ca sa avem o perspectiva biblica, luminoasa, plina de speranta a viitorului nostru lipsita de conceptia iadului antic, sau a tenebrelor purgatoriului medieval.
1. De ce model s-a folosit Dumnezeu, cand a creat pe om?
Modelul dupa care a fost creat omul este chipul lui Dumnezeu. Aceasta nu se refera la forma corporala, ci la darurile ratiunii, a aprecierii binelui si raului, a libertatii. Gen. 1:26.
2. Cum a fost creat omul?
Omul a fost creat in doua faze:
a) crearea corpului material (din pamant)
b) suflarea de viata in corpul material.
Se vede ca, omul a devenit suflet viu si nu ca a primit un suflet viu. Biblia nu vorbeste despre sufletul nemuritor, sau o traire spirituala constienta dupa moarte. Sufletul exprima omul care a luat fiinta cand scanteia divina a vietii i-a fost insuflata intr-un trup format din tarana. Gen. 2:7.
3. Omul este muritor sau nemuritor.
Biblia spune clar ca, omul este muritor sa ca singura Dumnezeirea este nemuritoare. Nemurirea nu este o insusire a omului sau a sufletului sau, ci va fi un dar al lui Dumnezeu, dar ce este conditionat de mantuire. 1 Cor. 15:53.
4. Care este starea omului dupa moarte?
Dupa moarte, omul se descompune in partile ce l-au format:
a) suflarea de viata, care este retinuta de Dumnezeu;
b) trupul, care se descompune in tarana.
Biblia numeste moarte un “somn”, in care nu mai exista gandire si constinta.
5. Cum este omul?
Omul ca persoana individuala, a fost inzestrata cu libertatea deciziei proprii.
El este dependent intrutotul de Dumnezeu si este o stransa unitate a trupului, spiritului si sufletului. Prin pacat, omul s-a despartit de izvorul vietii, a devenit obiectul mortii.
Moartea este incetarea procesului vietii, prin moarte pier toate calitatile personale, inclusiv constinta.
6. Fatza de aceasta stare, ce trebuie sa faca omul?
Omul vede in aceasta viata scurta, o ocazie unica de a primi harul oferit de Dumnezeu, pentru salvarea lui vesnica.
El trebuie sa caute mantuirea oferita in dar si sa se achte de obligatiile sale de a fi “lumina lumii”.

Invierea
Text de memorizat: “Isus i-a zis: ‘Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai.’” Ioan 11:25
1.Care a fost speranta credinciosilor din toate timpurile?
Speranta credinciosilor a fost intr-un Mantuitor, intr-un Rascumparator. Opera salvatoare a lui Hristos, ne-a implicat fundamental in istoria mantuirii, deoarece El a venit intre noi, sa poarte “chipul nostru”, pentru ca sa ne duca cu El in ceruri si noi sa purtam “chipul Lui”.
Aceeia care vad pe Hristos in adevaratul Lui caracter si-L primesc in inima, au viata vesnica. Romani 8:11; Iov 19:23-27;
2. Ce garantie avem privind realitatea invierii mortilor?
Insasi invierea lui Isus Hristos, era o preinchipuire a invierii din urma a tuturor celor ce au adormit in El. Deci cum Isus a inviat dintre morti, tot astfel si aceeia care au adormit in El trebuie sa invieze. 1 Cor. 15:12-20;
3.Ce fagaduinta avem cu privire la inviere?
a) Ii voi rascumpara din mana locuintei morilor: Osea 13:14;
b) Toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor invia pentru judecata. Ioan 5:25-29;
c) Nadejdea ca va fi o inviere a celor drepti si a celor nedrepti. Fapte 24:25;
d) … caci daca moartea a venit prin om, tot prin om a venit si invierea, si dupa cum toti mor in Adam tot asa toti vor invia in Hristos. 1 Cor. 15:21-22.
4.Care sunt cei care vor lua parte la prima inviere?
De prima inviere au parte cei neprihaniti, cei sfinti.
Asupra lor a doua moarte nu are putere, si ei vor imparti cu Hristos o mie de ani.
Deci, de prima inviere au parte cei adormiti in Hristos, dar cei vii care vor fi neprihaniti, vor fi rapiti cu ei, in nori ca sa intampine pe Domnul Hristos in vazduh, si vor fii intotdeauna cu Domnul. Apoc. 20:6; 1 Tes. 4:16;
5.Cand vor invia cei ce nu au avut parte din prima inviere?
Dupa o mie de ani de la prima inviere, Hristos vine din nou pe pamant, urmat de ceata mantuitilor si de ingeri. Atunci vor invia cei nelegiuiti pentru a-si primi rasplata pentru faptele lor. Apoc. 20:5,13;
6.Vorbeste Biblia de o inviere partiala?
Biblia vorbeste de o inviere partiala cu ocazia mortii Domnului Hristos. Matei 27:52-53;
Apoi, cand Domnul Hristos va veni sa ia pe cei neprihaniti, si cei care L-au condamnat la moarte, Il vor vedea pe norii cerului. Matei 24:64;
Cei ce L-au rastignit Il vor vedea deasemenea venind pe nori. Apoc. 1:7;
7.Ce durata de timp desparte cele doua invieri?
O mie de ani. La inceputul perioadei, Isus Hristos cu ingerii Sai, va veni sa duca pe cei neprihaniti, iar la sfarsitul celor o mie de ani va reveni cu sfintii mantuiti si cu ceata sfanta. Atunci va avea loc judecata de executare a celor neprihaniti. Apoc. 20:5; 20:11-12; 1 Cor. 6:2-3;
8.Care sunt consecintele judecatii de executare?
Marea lupta s-a sfarsit. Pacatul si pacatosii nu mai sunt. Universul intreg este curat si o vibratie de armonie si bucurie adie prin toata creatiunea. Apoc. 20:13-15; 21:4-8.

Profetii cu privire la Mesia
Mica 5:2: Locul de nastere - Betleem (Luca 2:1-7)
Isa. 7:14: Nasterea dintr-o fecioara (Mat. 1:23)
Gen. 49:8-10: Isus Se naste pe linia genealogica a lui Iuda (Luca 1:30-32)
Num. 24-17: O stea rasare din Iuda (Mat. 2:1,2)
Isa. 61:1-3: Lucrarea lui Mesia profetizata cu mult timp inainte (Luca 4:16-21);
Ps. 55:12,13: Tradat de un prieten (Mat. 26:47-50)
Zah. 11:12,13: Vandut pentru 30 de arginti, bani folositi pentru cumpararea Tarinei Olarului. (Mat. 27:3-9);
Isa. 53:4-7: Dus ca un miel la macelarie (Ioan 1:29; Fapte 8:32-35);
Ps. 22:16: Mainile si picioarele lui Isus strapunse. Nu este ucis cu pietre (Luca 23:33; 24:39)
Ps. 22:18: Hainele impartite, soldatii trag la sorti pentru camasa Sa. (Mat. 27:35);
Ps. 22:1: Ultimele cuvinte ale lui Isus: "Dumnezeul Meu, Dumnezeu Meu, pentru ce M-ai parasit?" (Mat. 27:46);
Ps. 34:20: Nici un os zdrobit (Ioan 19:36);
Isa. 53:9: Inmormantat in mormantul unui om bogat (Mat. 27:57-60)
Ps. 16:10: Inviat din morti (Mat. 28:2-7).

Divinitatea lui Hristos
Mat. 1:23: Emanuel - "Dumnezeu cu noi";
Ioan 1:1: Cuvantul era Dumnezeu (vers. 14), Cuvantul S-a facut trup;
Ioan 17:5,24: Isus a existat impreuna cu Tatal dinainte de intemeierea acestei lumi;
Ioan 8:58: Isus a declarat ca El este Cel ce exista prin Sine Insusi - Acel "Eu Sunt" - si ca El a existat dinainte de Avraam;
Ex. 3:14: "Eu sunt" este Numele lui Dumnezeu
Luca 5:20-24: Isus a iertat pacatele; numai Dumnezeu poate face acest lucru;
Ioan 20:28: Toma a marturisit ca Isus este Domn si Dumnezeu;
Evr. 1:5-9: Tatal I se adreseaza Fiului ca unei persoane a Dumnezeirii;
Isa. 9:6: Isus este vesnic;
Mica 5:2: Obarsia lui Hristos este din vesnicie;
1 Tim. 6:15,16: Isus este nemurirea;
Apoc. 1:18: Isus este Cel dintai si Cel de pe urma, avand cheile mortii si ale locuintei mortilor;
Filipi. 2:5-12: Isus a renuntat de bunavoie la privilegiile Sale divine pentru a deve

Biblia
2 Pet. 1:21 - Oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au vorbit dupa cum au fost indemnati de Duhul Sfant;
2 Tim. 3:16 - Toata Scriptura este inspirata de Dumnezeu;
Ps. 119:160 - Cuvantul lui Dumnezeu este adevarat de la inceput;
Ps. 12:6,7 - Dumnezeu a aparat Cuvantul Sau de-a lungul secolelor;
Mat. 24:35 - Cuvantul lui Dumnezeu este vesnic;
Rom. 15:4 - Unul dintre scopurile Cuvantului lui Dumnezeu este acela de a ne da speranta;
2 Tim. 3:15 - Scripturile ne dau intelepciune pentru mantuire;
Ioan 5:39 - Scripturile ni-L descopera pe Isus ca Mantuitor;
2 Tim. 2:15 - Pe masura ce studiem, noi trebuie sa impartim drept Cuvantul Adevarului;
Ioan 16:13 - Isus a trimis Duhul Sfant ca sa ne conduca in tot adevarul;
1 Cor. 2:13 - Cand ne deschidem inimile influentei Duhului si judecam duhovniceste lucrurile duhovnicesti, Dumnezeu ne va calauzi;
Isa. 28:9,10 - Pe masura ce comparam Scriptura cu ea insasi, verset cu verset, noi descoperim adevarul;
Ioan 17:17 - Cuvantul lui Dumnezeu contine adevarul;
Ioan 7:17 - Daca ne apropiem de Cuvantul lui Dumnezeu cu inima deschisa, El ne va calauzi (Apoc. 22:18-20);

Dovezi ale autoritatii Biblei
Biblia contine 66 de carti, scrise de 44 de autori. Ea a fost scrisa pe parcursul unei perioade de 1500 de ani.
Dovada inspiratiei Bibliei include:
Profetie - Vezi urmatoarele: Babilon (Isa. 13:119-22), Tirul (Ezec. 26:3-5), Sidon (Ezec. 28:21-23), Cir (Isa. 44:28; 45:1), Medo-Persia si Grecia (Dan. 8:20,21) si locul de nastere al lui Isus (Mica 5:2).
Arheologie - Piatra moabita descoperita in 1868 la Dibon, Iordania, confirma atacurile moabite asupra Israelului, asa cum sunt inregistrate in 2 Regi 1 si 3.
Scrisorile de la Lachis, descoperite in perioada 1932-1938 la 24 mile nord de Beersheba, descriu atacul lui Nebucadnetar asupra Ierusalimului in 586 i.H.
Sulurile de la Marea Moarta - au fost descoperite in 1948. Ele sunt datate intre anii 170-150 i.H. si contin partial sau total cartile Vechiului Testament cu exceptia cartii Estera. Ele confirma acuratetea Bibliei.
Cilindrul lui Cir - in care sunt relatate victoria lui Cir asupra Babilonului si eliberarea captivilor iudei care a avut loc dupa aceasta victorie.
Piatra de la Rosetta - descoperita in 1799 in Egipt de catre oamenii de stiinta ai lui Napoleon, a fost scrisa in trei limbi diferite - hieroglife, demotica si greaca. Ea dezleaga misterul intelegerii hieroglifelor. Intelegerea scrierilor hieroglife ne ajuta sa confirmam autenticitatea Bibliei.
Unitatea armonioasa: Dovada inspiratiei Bibliei include si armonia si unitatea ei. In mai multe de 3000 de locuri Biblia declara despre sine ca este inspirata (2 Pet. 1:21). Ea nu se contrazice singura. Ea este, fie inspirata de Dumnezeu, fie inselaciune.
Acuratete: Este de neconceput ca o carte atat de exacta de-a lungul secolelor sa fie considerata neinspirata de Dumnezeu.
Hristos descoperit - Cea mai mare dovada a inspiratiei Biblei este faptul ca ea Il descopera pe Hristos si produce schimbari in cei care o studiaza (vezi Ioan 5:39; Fapte 4:12; Mat. 11:26-28).

Dumnezeu - un Dumnezeu al iubirii
Ps. 90:2 - Din vesnicie in vesnicie (etern);
Dan. 2:20 - Atotputernic si Atotintelept;
Dan. 2:21 - El pune si rastoarna imparatii;
Isa. 46:10 - El vesteste sfarsitul de la inceput;
Isa. 45:21 - Doar El are capacitatea de a descoperi viitorul;
Ps. 33:6,9 - Creatorul Cel Atotputernic (Gen.1:1)
Exod 34:6,7 - Indelung rabdator, plin de mila si de bunatate;
Ier. 31:3 - Ne atrage cu o bunatate plina de iubire;
Ps. 24:1 - Stapanul intregii lumi;
Ps. 19:1 - Chiar si cerurile descopera slava Lui;
Ps. 34:1-4 - El ne cheama sa-I dam slava si ne va elibera de toate temerile noastre;
Isa. 41:10 - El promite sa ne intareasca in toate dificultatile prin care trecem;
Isa. 43:1-3 - El promite sa fie alaturi de noi cand trecem prin ape adanci sau prin focul incercarii vietii;
Evr. 13:5 - El promite sa nu ne paraseasca si sa nu ne abandoneze niciodata
Originea raului
1 Ioan 4:8 - Dumnezeu este dragoste;
Mat. 13:24-28 - Un vrajmas al lui Dumnezeu si al omului seamana neghina in ogorul lumii;
Ezec. 28:12-17: Lucifer a fost candva un inger frumos, creat de Dumnezeu cu libertatea de a alege, dar mandria l-a condus la rebeliune;
Isa. 14:12-14: Lucifer a dorit sa-si inalte tronul mai presus de cel al lui Dumnezeu. El a vrut mai degraba sa faca legi, decat sa le asculte de ele;
Apoc. 12:7-9: In cer a izbucnit razboiul. Satana si ingerii lui au luptat impotriva lui Isus si a ingerilor Lui;
Luca 10:18: Satana a fost izgonit din cer;
Gen. 1:27-31: Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau si l-a asezat intr-o gradina minunata care urma sa-i fie camin;
Gen. 3:1-7: Satana i-a amagit pe Adam si pe Eva sa se indoiasca de Dumnezeu si sa-I incalce in mod fatis porunca pe care le-o daduse;
Isa. 59:1,2: Pacatul ne-a despartit de Dumnezeu;
Rom. 6:23: Natura omului s-a schimbat ca rezultat al neascultarii, astfel ca omul are acum o natura pacatoasa;
Rom. 5:12;6:16: Intreaga rasa umana s-a afundat in vinovatie, neascultare si pacat;
Evr. 2:14-17: Isus a luat natura omului. S-a confruntat cu ispitele cu care se confrunta omul si a iesit biruitor. (Evr. 4:15)
Rom. 5:17-19: Isus a rascumparat caderea lui Adam;
Rom. 3:24,25: Prin Isus mantuirea ni se da in dar;
Isa. 41:13: Isus este alaturi de noi in toate incercarile vietii.
Ez. 28:17,18: La sfarsit Satana va fi distrus cu desavarsire;
Apoc. 21:1-5: Dumnezeu nostru va intemeia ceruri ni si un pamant nou;
Naum 1:9: Pacatul nu-si va mai ridica pentru a doua oara hidosul sau cap;
Informatii generale despre Biblie
Denumirea Bibliei
Denumirea „Biblie” se trage din limba greaca: „Biblos” insemna carte. Mai rar se foloseste expresia „Bibliotheca”, sau de la Ieronim incoace „Divina Bibliotheca”, deci „Colectia de carti Divine”. Biblia nu este o singura carte, ci o colectie de 66 de carti, scrise de vreo 40 de autori diferiti. Printre acestia sunt imparati (David, Solomon), medici si alti oameni invatati (Isaia, Luca), teologi (Ezra, Pavel), ministri (Moise, Daniel, Neemia), tarani si meseriasi (Amos, Petru), muzicieni ( Asaf, fiii lui Cora), prooroci (Ezechiel, Ioel). Aceste 66 de carti au fost scrise intr-un interval de aproape 1500 de ani.
Alte denumiri ale Bibliei sunt: „Scriptura” Luca 4,21; Ioan 2,22; 5,39; Iacov 2,23; „Scripturile” Luca 24,27; „Sfanta Scriptura”, Sfintele Scripturi” Romani 1,2; 2Timotei 13,15; „Cartile” Dan.9,2; „Legea si Prorocii” Fapte 13,15; Rom. 3,21...
Aceste scrieri, cunoscute de noi ca Vechiul si Noul Testament mai poarta denumirea de „Canon”, ceea ce inseamna regula sau masura. Canonul este deci totalitatea cartilor Biblice, care au fost acceptate in decursul veacurilor, facandu-se distinctie de scrierile apocrife, adica secundare. Termenul „canon”, denota la inceput doar Noul Testament. Notiunea de „Carti Sfinte”, deci colectia de scrieri biblice inspirate, este foarte veche. Legea si scrierile lui Moise erau pastrate ca un tezaur in Chivot (Deut. 31,24-26). Colectarea si sortarea scrierilor Vechiului Testment a durat secole si a fost incheiata de Ezra. Noul Testament a fost incheiat inainte de 200 d.H., cu cateva exceptii. Canonul in forma actuala a fost definitivat prin sec. IV. d.H.
Impartirea Bibliei
Biblia evreilor era Vechiul Testament, denumita „Legea, Prorocii si Scrierile”, fara vreo denumire speciala.
Impartirea Vechiului Testament pe vremea Domnului Isus
Thora=”Legea”. Radacina acestui cuvant se trage din „Jara”, a invata, a preda. Aceasta „Thora” se afla astazi inca in orice sinagoga. Ea cuprinde cele cinci Carti ale lui Moise si este impartita in 52 de pasagii. Pentru fiecare Sabat un pasagiu. In limba greaca se foloseste termenul „Pentateukos”, „Cartea din cinci parti”.
Nebijim=”Prorocii”, cuprind doua feluri de scrieri: a) Nebijim risonim, primii proroci, sau prima grupare de prorooci. Din ea fac parte: Iosua, Jedecatori, 1-2 Samuel, 1-2 Imparati (fiecare numai cate o singura carte). b) Nebijim acharonim, prorocii de mai tarziu, sau a doua grupare de prooroci: Isaia, Ieremia, Ezechiel si restul de 12 prooroci „mici”.
Ketubim=”Scrierile” erau formate din trei parti a) Psalmii, Proverbe si Iov, b) Cantarea Cantarilor, Rut, Plangerile, Eclesiastul si Estera. Aceasta parte se numea „Megilloth”, adica „Sulurile”, c) Daniel, Ezra, Neemia si Cronici.
Legea este fundamentul solid pentru teocratia lui Dumnezeu, care este descrisa din punct de vedere istoric de prooroci. Ei ne redau si iubirea lui Dumnezeu pentru pastrarea acestei teocratii. Scrierile ne descopera gandurile si aspiratiile acestui popor cu o mentalitate deosebita.
Impartirea actuala
Sfanta Scriptura de astazi cuprinde Vechiul si Noul Testament. Expresia „Testament” este folosita mai intai de Tertullian si inseamna „legamant” (in ebr. Berith, in gr. Diatheke), expresie folosita si pentru Vechiul si Noul Testament. Idea de baza pentru alegerea acestui termen era „legamantul” lui Dumnezeu incheiat prin Moise cu poporul evreu in Vechiul Testament (Ex. 19,5), iar in Noul Testament cel incheiat prin Domnul Isus Hristos cu Biserica (Mat. 26,28; 1 Cor.11,25). Impartirea in capitole o datoram mitropolitului englez Stephan Langton din Cambridge (NT 1205), iar versetele au fost introduse de tipograful parisian Robert Stephanus (1551).
Vechiul Testament
a) 17 carti istorice: Genesa - Estera
b) 5 carti didactice sau poetice: Iov - Cantarea Cantarilor
c) 17 carti profetice: Isaia – Maleahi
Noul Testament
a) 5 carti istorice: Matei – Faptele Apostolilor
b) 21 didactice: Epistolele
c) 1 carte profetica: Apocalipsa
Limba Bibliei
V.T. este scris in limba ebraica, cateva pasaje scurte din Ezra, Neemia si Daniel in aramaica. Limba ebraica era limba clasica a Palestinei, aramaica un dialect mai nou, era limba poporului si se vorbea de toti evreii orientului.
N.T. este scris in limba greaca vorbita de lumea intreaga in acele vremuri. Cateva cuvinte apar si in limba aramaica si latina.
Manuscrisele Bibliei
Un manuscris vechi se numeste „Codex”. Astazi se cunosc multe manuscrise. Ca material s-a folosit papirusul sau pergament (piei de animale prelucrate). Prima industrie de pergament a fost intemeiata in orasul Pergamus in Asia Mica. Cele mai importante manuscrise sunt: Textele de la Qumran. Niste ciobani beduini au gasit in 1947 intr-o pestera din Valea Qumran, situata pe malul vestic al Marii Moarte, 14 km la sud de Ierihon, niste role de pergament infasurate in panza si conservate in vase de lut. Aceste scrieri provin de la o secta evreiasca denumita esseni. Calugarii acestei secte au pus scrierile la adpost, ferindu-le astfel de invadatorii romani (66 si 132 d.Hr.). Cu ocazia unor expeditii s-au gasit in 11 pesteri multe manuscrise: un sul complet al lui Isaia, fragmente cuprinzand toate cartile V.T., fara Estera, comentarii cu textul V.T., scrieri apocrifice si manuscrisele sectei respective. Aceste scrieri au fost datate din sec. 2 si 1 i.Hr. si sunt cele mai vechi manuscrise cunoscute. Valoarea lor nu se poate estima si sunt, pentru iudaism si crestinism, de o importanta hotaratoare.
Cele mai importante traduceri
Primele traduceri sunt foarte vechi, chiar mai vechi decat manuscrisele amintite mai sus. De aceea au o valoare extraordinara pentru studiul critic al textului biblic.
Septuaginta (LXX) „Saptezeci” este o traducere a V.T. in limba greaca facuta in Alexandria. Inceputul traducerii era probabil pe vremea lui Ptolomeu Filadelfus, terminarea ei se pare ca ar fi fost intre anii 275-130 i.Chr. Conform unei legende traducerea ar fi fost facuta de 70 de invatati si lucrarea s-a terminat in 70 de zile! Dupa stilul diferit se pare ca ea este lucrarea mai multor traducatori. Pavel si primii cretini au folosit aceasta traducere.
Peritta, o traducere siriaca a V.T. si N.T. Unii sustin ca episcopul Rabbula din Edessa ar fi tradus-o in sec. V-lea, altii cred ca lucrarea este si mai veche.
Vulgata, adica „Cea mai mult raspandita”, este singura traducere valabila in biserica catolica si aprobata de Consiliul din Trient in limba latina. Ea a fost tradusa la cererea episcopului roman Damasus de catre invatatul Ieronim intre anii 392-405. Cea mai mare parte a lucrarii a fost facuta in Betleem. Abia pe vremea lui Gregor cel Mare a fost ridicata la positia actuala.