Manual de studiu biblic Vol. II Iosif Anca PREFAŢĂ

Acest „Manual de studiu biblic” cuprinde schiţele lecţiilor de învăţătură biblică prezentate în adunarea „Betel” Arad şi apoi difuzate prin mijloace audio, iar o parte din ele şi prin tipărire integrală a mesajului. Utilitatea lor poate fi valorificată prin studierea personală sau colectivă. Ele se pot constitui şi într-o introducere pentru o studiere mai aprofundată a diverselor teme ale Bibliei, printr-o exegeză şi hermeneutică adecvată.

Structura lor nu se încadrează în mod rigid în teologia sistematică, ci se împleteşte cu elemente de teologie practică, pentru a putea fi accesibile unui număr cât mai mare de credincioşi, care vor să fie edificaţi spiritual şi să slujească Domnului.

Acest, al doilea volum, cuprinde următoarele tematici biblice:

-„Lupta cea bună” - 10 lecţii ce prezintă pregătirea necesară omului născut din nou pentru abordarea cu succes a vieţii spirituale - „echipamentul” creştinului” (Efeseni 6), cu „armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea” (2 Corinteni 6:7). La fiecare lecţie sunt arătate exemple negative şi pozitive, cu scurte explicaţii.

-„Păcatul” - 10 lecţii în care „falimentul” angelic şi uman este surprins în diversele lui forme de apariţie şi evoluţie, prin definiţii doctrinare şi studii de caz. Totodată sunt arătate şi posibilităţile de tratare individuală şi colectivă, în vederea anihilării lui şi a îndepărtării efectelor lui imediate şi de durată. Astfel avem lecţii de „atitudini faţă de păcătoşi” şi de „nimicire a păcatului”.

-„Activitatea Bisericii” - 10 lecţii, într-o expunere independentă, dar interdependentă a diferitelor acţiuni şi lucrări ale Bisericii/Adunării locate (în prim plan). Diferite discipline sfinte: învăţarea Scripturilor, rugăciunea, cântarea, postul şi stăruinţa (în toate acestea) precum şi actele cultice sacre, unice sau repetabile: botezul, Cina Domnului, spălarea picioarelor sunt descrise şi explicate în fondul şi rolul lor soteriologic şi eclesiologic.

-„Relaţii frăţeştii” - 10 lecţii concepute pe rolul lucrărilor reciproce în Trupul lui Hristos, în baza darurilor şi a slujirii frăţeşti - „Lucraţi împreună!”: „Edificaţi-vă unii pe alţii!”; „ Slujiţi-vă unii pe alţii!”; „Acceptaţi-vă unii pe alţii!”; „Corectaţi-vă unii pe alţii!”; „Întăriţi-vă unii pe alţii!”; „Ajutaţi-vă unii pe alţii!”; „Rugaţi-vă unii pentru alţii!”, apoi „Bucuraţi-vă împreună”. Lecţiile se încheie cu o verificare şi o atenţionare introspectivă: „ Pe tine însuţi păzeşte-te curat!”

- „Viaţa practică” - 10 de lecţii ce conţin subiecte diverse, aşa cum existenţa noastră terestră le „oferă”. Domeniul material, prin modalităţile de obţinere a veniturilor şi distribuire a lor, aria de comuniune spirituală şi materială a membrilor adunării, proiectele şi durerile fizice şi sufleteşti, toate sunt formative, în procesul uceniciei noastre.

- „Problemele creştinului”- 10 de lecţii ce identifică probleme din sfera religioasă şi socială, prezentând contextul şi conţinutul lor, cu scopul abordării lor în mod realist şi cu credinţă. Un creştin ce se conduce după perceptele Bibliei va dobândi un statut moral şi o „imunitate” spirituală puternică, în vederea parcurgerii cu bine a „pustiei” lumii acesteia, în drum spre cetatea lui Dumnezeu

- „Viaţa”- 10 de lecţii, în care viaţa este văzută în etapele ei terestre, de la concepere şi naştere la bătâneţe şi moarte, punându-se accent pe rolul şi statutul familiei în apariţia, întreţinerea şi dezvoltarea omului. Studiul „ordonează” fenomenele vieţii, în perspectiva vieţii veşnice - scopul suprem al existenţei noastre.

- „Antiteze” - 10 lecţii ce pun în evidenţă prin contrast frumuseţea unui caracter după natura divină şi respectiv urâţenia unui chip mutilat de Diavolul prin păcat; contemporani din diverse familii, slujbe sau locaţii georafice se poziţionează paralel pe scara istoriei umanităţii, adâncind prăpastia peste care nu se va mai putea trece, după moarte, între cei care au investit în valorile eternităţii cu Dumnezeu şi cei ce şi-au ales lucrurile şi valorile de aici, în superficialitate şi necredinţă.

- „Principii sfinte” - 20 de lecţii în care diverse sintagme biblice, ce prezintă adevăruri concentrate, sunt explicate în parte cu scopul îmbogăţirii vieţii de credinţă, în relaţia cu Dumnezeu şi cu aproapele. Unele dintre ele privesc aspecte spirituale: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi!” sau „Cine citeşte să înţeleagă!”, iar altele abordează probleme materiale: „Daţi şi vi se va da!” . În special se au în vedere atitudinile sfinte recomandate de Biblie în diferite situaţii: întâlniri şi acorduri bilaterale, necazuri şi conflicte, activităţi eclesiastice sau profesionale, etc

Recomand tuturor care vor folosi aceste schiţe de studiu bibllic să-şi amintească faptul că autorul are o cunoaştere „în parte” şi că întodeauna când dorim mai multă lumină trebuie să umblăm în lumină. Amin!

Lupta cea bună Lecţia 1

CHEMAREA LA LUPTĂ

INTRODUCERE

1. Lupta (războiul) – cea mai grea lucrare, datorită riscului morţii, se face din dorinţe puternice (concepţii religioase, patriotism, ambiţii) sau obligaţie (Apocalipsa 12:11)

2. Lupta presupune: armate, arme, tehnică, tactică, temă…..(Efeseni 6:11-13)

I. STAREA DE RĂZBOI DIN UNIVERS (foarte frecvent descrisă în Apocalipsa - 11:7; 12:7; 13:7)

A. Armata sfântă

1. Dumnezeirea (Exodul 15:3; Psalmul 45:3-4; Apocalipsa 19:11; Isaia 59:16-17; 13:4-5; Ieremia 50:25)

2. Lumea îngerilor (Daniel 10:13, 21; 12:1; Apocalipsa 12:7-9)

B. Armata lui Satan

1. Satan (Apocalipsa 12:7, 9; 20:1-3)

2. Ierarhii demonice (Efeseni 6:12; Apocalipsa 16:13-14)

C. Omenirea (avertizarea lui Gamaliel – Fapte 5:39)

1. Biserica (Matei 16:18; Efeseni 6:12; Romani 7:22-25)

2. Lumea (Efeseni 2:2-3; Apocalipsa 20:8)

II. LUPTA SPIRITUALĂ – GENERALITĂŢI

A. Motivaţii (1 Timotei 6:12)

1. Chemarea la luptă - înscrierea la oaste (1 Timotei 1:18; 1 Corinteni 14:8)

2. Datoria apărării Evangheliei (Iuda 1:3; 2 Samuel 10:9-19)

B. Principii. Legi

1. Concentrarea totală (Judecătorii 3:2; Numeri 1:3; Psalmul 68:11; 8:2; Matei 21:16; Neemia 4:13-14)

2. Biruinţa luptei după rânduieli (Romani 8:37-39; 2 Timotei 2:3-5; 1 Corinteni 9:24-27)

3. Lupta spirituală şi fizică (2 Corinteni 6:6-7; 10:2-5; Psalmul 144:1)

C. Armele luminii (Romani 13:12; 2 Corinteni 6:7)

1. Armele de apărare: adevărul, platoşa neprihănirii, râvna Evangheliei, scutul credinţei, coiful mântuirii (Efeseni 6:14-17)

2. Armele de atac: sabia Duhului, rugăciuni şi cereri (Efeseni 6:17-18)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Saul – războinicul înfrânt (1 Samuel 31:10)

2. Fiii lui Sceva – luptători fără autoritate şi fără putere (Fapte 19:12-20)

B. Pozitive

1. Iosua – generalul neînfrânt, al lui Dumnezeu (Iosua 6, 8, 9)

2. David, omul după inima Domnului – un războinic viteaz (1 Samuel 17 – 2 Samuel 23)

3. Pavel – marele luptător al Evangheliei lui Hristos (Filipeni 1:7, 16, 30; Coloseni 2:1; 1 Corinteni 15:32; 1 Tesaloniceni 2:2; 2 Timotei 4:7)

ÎNCHEIERE

1. Viaţa creştină - o luptă (Luca 14:27-32), ce trebuie finalizată (Luca 14:33-35; 1 Împăraţi 20:11), cu biruinţă, ca Domnul Isus Hristos (Ioan 16:33; 19:30)

2. Biserica este formată din soldaţi curajoşi şi biruitori (Filipeni 1:27-30; Apocalipsa 12:11; 15:2)

Lupta cea bună Lecţia 2

BRÂUL ADEVĂRULUI

INTRODUCERE

1. Cingătoarea care încinge mijlocul – în funcţie de slujbă (Exodul 28:8), cu rol pentru corp (efort), haine (reglare), arme (suport)

2. Adevărul – prima armă de apărare împotriva lui Satan şi a păcatului (Ioan 8:32-34)

I. ADEVĂRUL – PREZENTARE

A. Istoria adevărului

1. Dumnezeul adevărului (Isaia 65:16; Tit 1:2)

2. Înăbuşirea adevărului prin nelegiuire (Romani 1:18; Ioan 8:44; Ezechiel 28:15)

B. Domeniile adevărului

1. Adevărul teoretic (Proverbe 8:6-9; 12:19; Efeseni 4:25; Ioan 3:2, 5)

2. Adevărul practic (Ieremia 9:3-5; Deuteronom 25:15-16; Filipeni 4:8)

3. Adevărul veşnic (1 Tesaloniceni 1:9; 2 Ioan 2; 3 Ioan 12)

C. Principiile adevărului

1. Adevărul revalat este pur, diferit toate „basmele” cu miez de adevăr (1 Ioan 2:21; Tit 1:14)

2. Adevărul trebuie obţinut prin cercetări (Proverbe 22:20-21; 23:23 ; Exodul 23:1; Deuteronom 13:14; Eclesiastul 12:10)

3. Adevărul trebuie păstrat (Ieremia 5:1; Tit 1:9)

D. Puterea (armei) adevărului

1. Lumină - transparenţă (Romani 13:12; Efeseni 5:8-14; Luca 12:35)

2. Judecată dreaptă /adevărată (Zaharia 7:9-10; 8:16-17; Proverbe 29:14)

E. Frumuseţea adevărului

1. Liniştea cugetului (Romani 9:1; 1 Ioan 3:18-20)

2. Farmecul dragostei (1 Corinteni 13:6; Zaharia 8:19; 2 Ioan 1)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Oameni „lipsiţi de adevăr” (Ioan 8:44; 1 Timotei 6:5)

1. Faraon – promisiuni încălcate (Exodul 8:8, 29)

2. Gabaoniţii – un popor de mincinoşi (Iosua 9)

3. Anticristul – ultima şi cea mai mare minciună (Daniel 8:12; 2 Timotei 3:7-8)

B. Oameni „credincioşi adevărului” (Efeseni 4:15; 3 Ioan 3-4)

1. Ilie – omul Adevăratului Dumnezeu (1 Împăraţi 17:24; 18:37-39)

2. Pavel - omul care spunea adevărul în Hristos (Fapte 26:25; 2 Corinteni 7:14; 1 Timotei 2:7)

3. Isus Hristos – Adevărul (Ioan 14:6; Matei 22:16; Ioan 1:18; 18:37-38)

ÎNCHEIERE

1. Adevărul din inimă cu „Adevărul” (Psalmul 15); iar minciuna cu „Mincinosul” (Apocalipsa 22:15)

2. Testul final al omenirii va fi bătălia dintre „dragostea adevărului” şi „plăcerea în nelegiuire” (Geneza 3:1-6; 2 Tesaloniceni 2:9-13)

Lupta cea bună Lecţia 3

PLATOŞA NEPRIHĂNIRII

INTRODUCERE

1. Platoşa (armura) – echipament militar de protecţie (Efeseni 6:14) şi totodată haină de nuntă a Bisericii (Apocalipsa 19:8). Neprihănirea se învaţă, se îmbracă (Isaia 61:10; Matei 22:12)

2. Echipamentul fiilor luminii/zilei (Romani 13:12-13; 1 Tesaloniceni 5:8)

I. NEPRIHĂNIREA – PREZENTARE

A. Evoluţia neprihănirii

1. Pierderea (Eclesiastul 7:29; Genesa 3:10-11; Romani 3:10)

2. Recâştigarea şi păstrarea (Romani 1:16-17; Matei 5:6, 10)

B. Îmbrăcămintea neprihănirii

1. Haine străine (Ţefania 1:8; Psalmul 73:6; 109:18; 1 Tesaloniceni 2:6)

2. Haine murdare (Isaia 64:6); fariseism (Matei 23:28; Luca 16:15) apostazie (2 Petru 2:21-22; Zaharia 3:3-4)

3. „Domnul Neprihănirea noastră” (Ieremia 23:6; Filipeni 3:9; Romani 5:1-2)

4. Hainele albe (Efeseni 4:24; Romani 6:13; Iacov 2:24; 1 Ioan 2:29)

C. Puterea de apărare a neprihănirii – strigăte de biruinţă (Psalmul 118:18; Proverbe 14:34; 28:1)

1. Rămânerea în picioare, pe front (Efeseni 6:13; Psalmul 1:5; Proverbe 24:16; 11:4-5)

2. Conducerea luptei cu înţelepciune (Proverbe 11:3, 9; 2 Timotei 3:16-17; Elisei – 2 Împăraţi 6)

D. Frumuseţea platoşei (hainelor neprihănirii / iubiţilor Domnului (Psalmul 146:8)

1. Terestră: pace şi bucurie (Romani 14:17; Isaia 32:17; Iacov 3:18; Psalmul 33:1)

2. Celestă: strălucire (Daniel 12:3; Matei 13:43)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. „Vrăjmaşi ai neprihănirii” (Fapte 13:10) şi oameni „goi” (Fapte 19:16)

1. Saul – omul sub influenţa unui duh rău (1 Samuel 20:30-33; 28:7-10)

2. Israel – cazul Acan, păcate ascunse (Iosua 7:3-5, 10-13)

3. Laodicea – o adunare fără „haine de nuntă”(Apocalipsa 3:17-18; 22:14; Matei 22:11-13)

B. Oameni neprihăniţi (Fapte 10:35)

1. Isus Hristos – „Cel Sfânt şi Neprihănit” (Zaharia 9:9; Luca 23:47; Fapte 2:24; 3:14-15; Psalmul 45:3-4)

2. Noe – un om neprihănit într-o lume de nelegiuiţi (Genesa 6:9); Iov (Iov 1:1, 8; 2:3, 9; 29:14)

3. Preoţi, leviţi: Fineas, Ţadoc, Iehoiada …. Zaharia - slujitori neprihăniţi (Maleahi 2:6; Luca 1:6)

4. Pavel – un adevărat purtător de cuvânt al neprihănirii (Fapte 24:25; 25:10-12; Timotei 3:10-11)

ÎNCHEIERE

1. Hainele sunt pentru mântuire iar mantaua pentru izbăvire (Isaia 61:10; Matei 6:33), cu condiţia păstrării lor (Apocalipsa 16:15)

2. Lupta neprihănirii se dă împotriva nelegiuirii (2 Corinteni 6:14; 1 Timotei 6:11-12). Păstrează frumoasa mărturie în Isus Hristos! (I Timotei 6:13 – 14)

3. Cununa celor neprihăniţi – după „lupta cea bună” (2 Timotei 4:7-8) – pe un pământ al neprihănirii (2 Petru 3:13)

Lupta cea bună Lecţia 4

RÂVNA EVANGHELIEI PĂCII

INTRODUCERE

1. Încălţămintea oferă protecţia picioarelor şi reprezintă o stare gata de mişcare (luptă, lucrare, alergare – Exodul 12:11). Numai când ajungem înaintea Domnului ne oprim (Exodul 3:5 – pe pământ sfânt)

2. Râvna – dorinţa de a face sau a avea ceva bun pentru tine şi alţii

I. RÂVNA – PREZENTARE

A. Râvna – o stare spirituală

1. Râvna Domnului (Isaia 9:7; 37:32; Psalmul 119:139; Ioan 2:17)

2. Râvna creştinului (Romani 12:11; Matei 26:40-41)

B. Manifestări

1. Lenea (Matei 25:26; Proverbe 13:4; 18:9; 19:24; 26:13; Rut 4:7-8)

2. Râvna fără pricepere (Romani 10:2; Fapte 20:33; 22:3; Galateni 4:17-18; 2 Samuel 21:2)

3. Râvna Evangheliei păcii - diferită de râvna războiului (2 Corinteni 8:7; Fapte 17:11; Isaia 42:13)

C. Domenii ale râvnei

1. Râvna în pocăinţă (Tit 2:14; 1 Petru 3:13; Apocalipsa 3:19)

2. Activitate intensă proprie (1 Timotei 3:1; Romani 12:8; 1 Corinteni 9:25)

3. Provocarea altora (2 Corinteni 8:8; 1 Corinteni 14:12, 39;1 Timotei 4:11; 6:11-12; 2 Timotei 1:6-8; 2:2; 4:5)

D. Satisfacţii – Împliniri

1. Frumuseţea lucrării în curs (2 Corinteni 7:7-11; Ioan 4:31-35)

2. Frumuseţea lucrării finalizate (Isaia 53:11; 1 Cronici 29:2, 3a, 9, 28)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Israel – oameni fără râvnă (Iosua 18:3)

2. Ilie – o „pauză” fără râvnă (1 Împăraţi 19:10-14)

3. Iehu – o râvna parţială (2 Împăraţi 10:16)

3. Fariseii - o râvnă fără pricepere (Fapte 22:3; 21:20)

B. Pozitive

1. Leviţii – râvnă şi răsplată (Exodul 32:25-29; Ezechiel 44:15)

2. Fineas – râvnă şi făgăduinţe (Numeri 25:11-13; Iosua 22:13, 16-18, 31)

3. Pavel - râvnă şi suferinţă (Galateni 1:14; Romani 9:2-3; 10:1; 2 Corinteni 6:4-10; 11:21-27)

4. Echipa lui Pavel – fraţi plini de râvnă: Timotei (Filipeni 2:22); Tit (2 Corinteni 8:16-17, 22) Epafra (Coloseni 4:12-13)

ÎNCHEIERE

1. Râvna pentru calitate - roade din belşug (2 Petru 1:3-11)

2. Râvna pentru cantitate – cucerirea pământului pentru Evanghelie (Evrei 6:10-12; Psalmul 2:8; 69:9-13)

Lupta cea bună

Lecţia 5

SCUTUL CREDINŢEI

INTRODUCERE

1. Scutul – echipament defensiv de protecţie, ce stinge săgeţile vrăjmaşului, opreşte acţiunile de luptă ale Satanei şi ale demonilor (Efeseni 6:14)

2. Scutul credinţei, platoşa (1 Tesaloniceni 5:8), în „lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12)

I. CREDINŢA – PREZENTARE

A. Sursa, materialul credinţei : (aur sau… - 2 Cronici 9:15-16; 12:9-11; 1 Petru 1:7)

1. Cuvântul Evangheliei (Romani 1:16; 10:17; 1 Corinteni 2:5)
2. Dragostea Duhului (1 Corinteni 13:7; Galateni 5:6)

B. Fronturile de luptă a credinţei: (se câştigă şi se păstrează / păzesc prin credinţă)

4. Mântuire / iertare (Efeseni 2:8; Fapte 10:42-44; Romani 4:16; Luca 22:32)
5. Lucrări supranaturale (Fapte 3:16; Matei 21:21-22; Luca 8:25)
6. Lupta pentru eliberare şi stăpânire (Matei 17:19-20; 1 Ioan 4:4)
7. Suferinţe / necazuri (Ioan 14:1; 1 Tesaloniceni 3:2-5; 2 Tesaloniceni 1:4; Iacov 5:15)

C. Folosirea scutului credinţei

3. Mărturisire (Apocalipsa 2:13; 12:11; 13:10; 14:12)
4. Împotrivire (1 Petru 5:8-9; Efeseni 6:13)

D. Frumuseţea (valoarea) scutului credinţei

1. Protecţia (1 Petru 1:5; 1 Ioan 5:18)
2. Bucuria (1 Petru 1:6; Filipeni 1:25)
3. Slava (1 Petru 1:7; Apocalipsa 5:12)

II. SOLDAŢII CREDINŢEI

A. Vechiul Testament (Evrei 11)

1. Patriarhii: Noe - lucrare de propovăduire şi lucrări materiale (Evrei 11:7); Avraam - călătorii şi jertfe sfinte (Evrei 11:13, 17); Isaac şi Iacov - binecuvântări (Evrei 11:20-21)
2. Moise şi alţi eroi ai Israelului: - ceremonii (Evrei 11:28); minuni (Evrei 11:29); bătălii (Evrei 11:30, 33-34)
3. Tinerii din Babilon – izbăviri şi minuni (Evrei 11:33-34; Daniel 3, 6)
4. Martirii Vechiului Testament, de la Abel, Zaharia - linia „roşie” a credinţei (Luca 11:49-51; Evrei 11:36-39)

B. Noul Testament

4. Biruitori în necazuri – umblarea cu scutul credinţei (Matei 8:10, 13; 15:28; 2 Corinteni 5:7)
5. Biruitorii fiarei – biruitori prin moarte (Apocalipsa 15:2; 20:4)

ÎNCHEIERE

1. Credinţa stinge „toate săgeţile arzătoare”, poate totul (Efeseni 6:16; Marcu 9:23); oricine crede biruieşte (Romani 10:11)
2. Credinţa rămâne în luptă (Romani 11:20), dar „Vegheaţi!” (1 Corinteni 16:13)

Lupta cea bună Lecţia 6

NĂDEJDEA MÂNTUIRII

INTRODUCERE

1. Coiful – protecţia capului, minţii (Efeseni 6:17; 1 Tesaloniceni 5:8)

2. Nădejdea (1 Corinteni 13:13) pentru viitorul imediat (Ieremia 29: 7, 11) şi viitorul veşnic (Efeseni 4:4)

I. NĂDEJDEA – PREZENTARE

A. Istoria nădejdii

1. Deznădejdea (lipsa speranţei) – opera Satanei (Efeseni 2:12)

2. Nădejdea salvării / mântuirii - frânghia salvării (Psalmul 40:1; 130:7; Proverbe 23:18; Evrei6:18,19)

B. Omul fără nădejde (Ieremia 17:9)

1. Manifestări: întristare (1 Tesaloniceni 4:13); abandonarea luptei (Daniel 11:30)

2. Cauze: lipsa mijloacelor şi / sau împlinirilor (Proverbe 11:7; Eclesiastul 2:20; 9:4; Iov 27:8)

C. Omul „plin” de nădejde (copii - Coloseni 3:21; părinţi - Proverbe 19:18; Ieremia 31:17; famei - 1 Petru 3:5; văduve - 1 Timotei 5:5)

1. Motive:

a) făgăduinţele Cuvântului (Romani 15:5; Evrei 6:18-19; Psalmul 119:49-50)

b) neprihănirea (Proverbe 14:32; Iov 4:6; Romani 5:4)

2. Manifestări: mărturisirea (1 Petru 3:15; Evrei 10:23); curăţirea (1 Ioan 3:3; Psalmul 119:166)

D. Efectul nădejdii în luptă (puterea)

1. Rezistenţa răbdării (Romani 8:25; Iov 5:16; 2 Corinteni 4:8)

2. Puterea de a îmbărbăta pe alţii (1 Tesaloniceni 5:14; Psalmul 27:14)

E. Binecuvântarea (frumuseţea coifului)

1. Aduce bucuria- fericirea (Romani 5:2; 12:12; Psalmul 146:5); „fericita noastră nădejde” (Tit 2:13)

2. Atrage iubirea specială a Domnului (Psalmul 33:18; 147:11)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

3. Evreii în Egipt – deznădejdea robiei (Exodul 2:23; 4:31; 6:9; 15:1)

4. Cananiţii – oameni fără Dumnezeu şi fără nădejde (Exodul 15:5; Iosua 2:11)

5. Nădejdi înşelătoare (Ieremia 7:4, 8; Luca 24:21; Psalmul 62:10; 1 Timotei 6:17)

B. Pozitive

1. Avraam – asocierea dintre nădejde şi credinţă (Romani 4:18-21; Evrei 11:1, 19)

2. Iov – omul la limita nădejdii pământeşti (Iov 6:11, 26), dar cu nădejdea învierii, vieţii veşnice (Iov 17:1, 11-16)

3. Pavel – evreul şi nădejdea (Fapte 24:15-16; 27:20, 25; 28:20; 2 Corinteni 1:8-9; 13:6; Filipeni 2:19)

ÎNCHEIERE

1. Dumnezeul nădejdii, prin puterea Duhului Sfânt, ne face tari în nădejde - tăria coifului (Romani 15:13). Dragostea nădăjduieşte totul (1 Corinteni 13:7), totdeauna (Osea 12:6)

2. Isus în noi, nădejdea slavei (Coloseni 1:27), o stare de aşteptare a Împărăţiei (nădejdea vie), cu bucurie negrăită şi strălucită (1 Petru 1:3-8)

Lupta cea bună Lecţia 7

CUVÂNTUL – SABIA DUHULUI

INTRODUCERE

1. Sabia Duhului – arma creştinului pentru orice lucrare (2 Timotei 3:16-17); o armă spirituală (2 Corinteni 10:4)

2. Cuvântul lui Dumnezeu - Glasul Domnului - Biblia (Psalmul 29:3-9). Cuvântul credinţei – proclamat în Numele lui Isus (Romani 10:8)

I. SABIA – PREZENTARE

A. Materialul săbiei - conţinutul şi dimensiunea Cuvântului (Apocalipsa 22:18-19)

1. Cuvântul are valori multiple; El este pâine (Ioan 6); medicament (Psalmul 107:20; foc, ciocan ( Ieremia 23:29); metal preţios (Psalmul 12:6; Proverbe 30:5).

2. Cuvântul este veşnic (1 Petru 1:23) şi este transmis prin Duhul (2 Petru 1:21)

B. Taberele de război (în cer şi pe pământ – Isaia 34:1-8)

1. Purtătorii sabiei sfinte (1 Samuel 3:1, 7; 13:22; Psalmul 68:11; Fapte 6:4; 2 Timotei 2:9)

2. Adversarii – oastea lui Satan (Deuteronom 32:41-42; Efeseni 6:12)

C. Folosirea săbiei (lovire şi apărare - 2 Corinteni 6:7)

1. Utilizarea Cuvântului, mai de preţ ca jertfele (1 Samuel 15:22), dar cu devotament şi dreptate (2 Timotei 2:1-15)

2. Mânuirea sub puterea Duhului (Fapte 1:8; 4:29, 31; 2 Samuel 23:9-10)

3. Între binecuvântare şi blestem (Ieremia 48:10; Habacuc 3:8-9; Matei 10:19-20; Ioan 16:13)

4. Modelul rostirilor profetice (Ieremia 1:9; 5:14; Numeri 22:38; 2 Samuel 23:1-2)

D. Strălucirea săbiei (biruinţa)

1. Lumina de după mahramă (2 Corinteni 3:7; 4:6)

2. Biruinţa vieţii şi învierii (Ioan 8:51; Psalmul 149:6-9)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative (învinşi)

1. Saul – împăratul fără „sabia lui Dumnezeu” (1 Samuel 15:23, 26; 1 Cronici 10:13-14)

2. Imeneu, Filet, Alexandru – oameni care şi-au „pierdut” săbiile (1 Timotei 1:20; 2 Timotei 2:16-18)

3. Satana – folosirea ilegală a săbiei ( în ispitire - Matei 4:6; în înşelare - 2 Corinteni 11:13-15 )

B. Pozitive (biruitori - 1 Ioan 2:14)

1. Isus Hristos – marele purtător al „sabiei Cuvântului” (Apocalipsa 19:15; Psalmul 45:3; Luca 24:19, 27; Marcu 1:23-27)

2. Moise şi Aaron – purtătorii „sabiei lui Dumnezeu” împotriva zeilor Egiptului (Exodul 9:20-21; 18:9-11)

3. Proorocul din Iuda - Cuvântul, o sabie cu două tăişuri (1 Împăraţi 13:2,9, 26)

4. Ghedeon - „sabia Domnului şi a lui Ghedeon”(Judecătorii 7:18, 20)

ÎNCHEIERE

1. Sabia Domnului – „laser” divin şi putere de izbăvire (Luca 1:37; Psalmul 17:13; Evrei 4:12)

2. Cuvântul lui Dumnezeu este puterea Lui prin Duhul - pusă în gura luptătorilor săi (1 Corinteni 2:12-14; Ioan 12:48-50)

Lupta cea bună Lecţia 8

ARMA RUGĂCIUNII

INTRODUCERE

1. Rugăciunea: o activitate tainică (Matei 6:6) a părtăşiei noastre cu Tatăl, o formă de închinare - adorare în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:11-12)

2. Rugăciunea - o formă de luptă spirituală (Romani 15:30)

I. LUPTA ÎN RUGĂCIUNE – PREZENTARE

A. Rugăciunea – o luptă spirituală (un duh de rugăciune (Zaharia 12:10), alături de oştirea divină (Apocalipsa 12:7, 11)

1. Existenţa luptelor (fronturilor); în văzduh: forţe spirituale – oameni; pe pământ: oameni – oameni (Efeseni 6:12, 20)

2. Necesitatea folosirii rugăciunii alături de Cuvânt; glasul (cuvântul) nostru lângă al Lui (Efeseni 6:17-18; Apocalipsa 12:11). În lumea spirituală lupta este purtată prin „cuvinte”

B. Puterea rugăciunii

1. Rugăciunea adevărată - conform Cuvântului, voii Lui (1 Ioan 5:14; Ioan 14:13-14); în neprihănire (1 Ioan 3:22; Iacov 5:16)

2. Rugăciunea cu stăruinţa (Iacov 5:17-18); neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17); în orice loc (1 Timotei 2:8); pentru toţi (1 Timotei 2:1; Efeseni 6:18)

C. Metode de luptă

1. Lauda (Psalmul 18:3-6; 148:2, 14)

2. Cererea (Filipeni 4:6; Evrei 5:7; Psalmul 2:8-9)

3. Mijlocirea (2 Corinteni 1:10-11; Luca 22:32; Exodul 17:8-16)

D. Domenii de luptă (1 Ioan 5:16)

1. Individual (Efeseni 6:13; Matei 17:21; Psalmul 56:9; 57:1-2)

2. În familie (Neemia 4:9, 14; Genesa 2:15)

3. În Biserică (Ioel 2:15-23; Numeri 10:9; Coloseni 4:2-4; Fapte 12:12; 6:4)

4. În societate / lume (Daniel 10:12-14; 1 Timotei 2:1-2; Apocalipsa 7:1-2; 16:13-14)

II. LUPTĂTORI

A. Învinşi

1. Prorocii lui Baal - rugăciuni zadarnice (1 Împăraţi 18:26-29)

2. Israel – strigăte în vânt (1 Samuel 4:5-10)

3. Fiii lui Sceva – ordine neexecutate (Fapte 19:13-16)

B. Învingători

1. Isus Hristos – o viaţă de rugăciune şi biruinţă deplină (Luca 4:42; 6:12; Ioan 14:30; Matei 26:36-46)

2. Israel – biruinţe prin rugăciune (Iosua 6:3-4; 16, 20; 2 Cronici 20:3-6; 13:17, 22; Ezra 8:21-22, 31)

3. Neemia – omul de acţiune în urma rugăciunii (1:4-11; 2:4-8; 4:9)

4. Daniel – rugăciuni la vreme potrivită (2:13-20; 6:10, 27; 9:3-4, 21-22; 10:12-13)

5. Pavel – luptătorul în rugăciune (Romani 15:30-32; 1 Corinteni 15:32; Coloseni 1:3; 2:1)

6. Epafra – lupta pentru biruinţa adunării locale (Coloseni 4:12-13)

ÎNCHEIERE

1. Lupta în rugăciune – pentru toţi din Biserică şi câmpul Evangheliei (Efeseni 6:18)

2. Armătura completă: adevăr, neprihănire, râvnă, credinţă, nădejde, Cuvânt şi rugăciune (Efeseni 6:10-11)

Lupta cea bună Lecţia 9

LUPTA INTERIOARĂ

INTRODUCERE

1. Omul: o imensitate compusă şi concentrată (model computer – Evrei 4:12b)

2. Lupta individuală spirituală (Romani 7:22-23)

I. PREZENTAREA LUPTEI

A. Acţiunile în firea noastră (trebuie cunoscute, identificate – Romani 7:18a)

1. Urmările (stările) robiei (Romani 7:14; 6:12, 14)

2. Acţiunea poftelor (Proverbe 25:28; 16:32; Iacov 4:1-2)

3. Acţiuni demonice directe în duh, trup (Luca 11:24-26; 1 Petru 5:8)

B. Acţiunile Duhului

1. Îndemnuri – călăuzire (Romani 8:1); permanenţa umblării prin Duhul (Galateni 5:25)

2. Oferirea informaţiei – pregătirea pentru luptă (1 Timotei 1:18; Faptel 20:22-24); valoarea informaţiei (2 Împăraţi 6:8-12)

3. Manifestarea puterii (2 Corinteni 10:3-5; Iacov 4:7; 1 Petru 5:9-10)

C. Atitudinile credinciosului

1. Fereşte-te de poftele trupului (1 Petru 2:11; Iacov 4:1)

2. Luptă-te până la sânge - ca martirii (Evrei 12:3-4; Apocalipsa 12:11)

3. Acţionează după principii divine (2 Timotei 2:5; Apocalipsa 19:11)

D. Rezultate

1. Suferinţă (Apocalipsa 2:10; Evrei 10:32; Filipeni 1:29-30); osteneli (2 Corinteni 11:27)

2. Biruinţă (Romani 8:37; Apocalipsa 15:2)

II. EXEMPLE BIBLICE (există o interferenţă a luptelor interioare cu lupta din câmpul Evangheliei)

A. Negative

1. Cain – accesul diavolului şi efectele lui (Genesa 4:7, 9-10; 1 Ioan 3:12)

2. Saul – un om muncit de un duh rău (1 Samuel 10:27; 11:12-13; 15:17; 16:14; 18:8-11; 28:6-8)

3. Iuda – omul cu păcate ascunse, robul Diavolului (Ioan 12:4-7; 13:2, 27; Luca 22:3-6)

B. Pozitive

1. David – biruinţa în lupte sufleteşti (Psalmul 39:1-2; 62:1-2, 7; 143:3-9)

2. Iov – biruinţa asupra scopului Satanei (Iov 2:5, 10; 7:12-14; 19:12-19; 30:27-31 –)

3. Pavel – apostolul în luptă cu sine (Romani 7:22-25; 1 Corinteni 9:25-27; 2 Timotei 4:7)

ÎNCHEIERE

1. Învinge-te pe tine însuţi! (Marcu 8:34-36); recunoaşte inamicul intern şi prin puterea Domnului alungă-l! (Romani 7:21; Marcu 1:25). Cere-i Domnului să rămână înăuntrul tău şi să conducă lupta până la capăt! (Efeseni 6:10-13)

2. Finalul biruitor al luptei va fi viaţa veşnică (1 Timotei 6:12)

Lupta cea bună Lecţia 10

LUPTA ÎN CÂMPUL EVANGHELIEI

INTRODUCERE

1. Frontul din familie, biserica locală şi până la marginea pământului – o luptă ce necesită putere (Fapte 1:8; Matei 10:32-36)

2. Această luptă este suma, rezultatul luptelor interioare (2 Corinteni 11:28-29)

I. PREZENTAREA LUPTELOR

A. Domenii de luptă

1. Lupta poftelor rivale (Iacov 4:1-2; 1 Corinteni 3:3)

2. Lupta cu cei de afară (2 Corinteni 7:5; Romani 15:30-32)

3. Lupta în suferinţe (Evrei 10:32-34; Apocalipsa 2:2-3)

4. Lupta pentru vestirea Evangheliei (1 Tesaloniceni 2:1-2; Filipeni 2:22-30)

5. Lupta pentru păstrarea adevărului Evangheliei (Iuda 1:3; Filipeni 1:27-28, 30)

6. Lupta directă împotriva demonilor (Efeseni 6:12; Luca 4:1-13, 34-35)

B. Acţiuni de luptă

1. Pregătirea pentru luptă - echipament şi antrenament (Ezechiel 13:5; Psalmul 18:39; 144:1; Fapte 4:29-31)

2. Ordinul pentru luptă (2 Cronici 14:8-17; Numeri 10:9; Neemia 4:20; 1 Timotei 1:18)

3. Alianţe şi conduceri (Judecătorii 1:3; 10:18; Neemia 4:14-16; Galateni 2:1-2, 7-10)

4. Intervenţii dumnezeieşti directe (Psalmul 35:1; Judecătorii 5:20; Fapte 12:7-9)

C. Rezultate

1. Bătălii (2 Samuel 10:9-12; 11:25; Iosua 7:5; 8:24)

2. Biruinţe (Deuteronom 3:18-22; Isaia 8:9-10; Proverbe 21:31)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Înfrângeri

1. Israel – o luptă fără Dumnezeu (1 Samuel 4:1-11)

2. Fiii lui Efraim – viteji dar păcătoşi (Psalmul 78:9; 2 Cronici 25:7-8)

3. Fiii lui Sceva – lucrători neautorizaţi (Faptele Apostolilor 19:13-17)

B. Biruinţe

1. Iosua – biruinţe prin rugăciune (Exodul 17:9-15; Iosua 1:5-9; 6:6-17; 10:7-11, 25)

2. Ionatan – biruinţe prin oameni împuterniciţi de Duhul (1 Samuel 13:2-3; 14:1, 6,15, 23; 2 Samuel 1:23; explicaţii: 1 Samuel 10:26; 18:3-4)

3. Ieremia – biruinţele în luptele cu un popor apostat (Ieremia 1:17-19; 15:16-21; 20:10-11; 40:4)

4. Pavel – biruinţe în lucrarea misionară (Coloseni 1:29; 2:3; 1 Corinteni 15:32; Faptele Apostolilor 16:18, 25)

ÎNCHEIERE

1. David (lupta) – Solomon (pacea) de la cort (front) la Templu se schimbă hainele de luptători – rămâne doar „cununa” (1 Cronici 17:8-9; 28:3; Isaia 9:5; 2 Împăraţi 4:7)

2. Armata e frumoasă să o vezi, dar cine e gata de luptă? (Judecătorii 5:1-2,9, 31)

Păcatul Lecţia 1

INTRODUCERE

INTRODUCERE

1. Păcatul - paranteza neagră a universului, ceea ce e greşit în univers; „hamartia” ( păcatul - lb. greacă); „hamartanein” (a păcătui) – faliment, a greşi ţinta, drumul, scopul, eşec. Binele şi răul (yin -yang) nu vor coexista veşnic

2. Păcatul – „o faptă, o vorbă sau o dorinţă contra legii veşnice” (Augustin); „neascultarea” (Ioan Gură de Aur).

I. ORIGINE – TEORII

A. Originea păcatului

1. Existenţa păcatului:

a) conştiinţa îl declară (Romani 1:21-32)

b) religiile îl declară prin noţiunile de jertfe, Dumnezeu, împăcare (Fapte 17:22)

c) logica umană şi istoria îl declară (Iacov 4:1-4; Romani 7:14-21; Ieremia 40:2-3)

d) Biblia (Dumnezeu, credincioşii) îl declară (Romani 3:23; 2 Tesaloniceni 2:7)

2. Păcatul original:

a) Satan (ispite proprii - Iacov 1:13; taina fărădelegii – 2 Tesaloniceni 2:7; Isaia 14:12; Ezechiel 28:11-19; 1 Ioan 3:8; Ioan 8:44)

b) natura păcatului luciferic: mândrie (Ezechiel 28); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă (Isaia 14:14)

c) păcatul îngerilor (2 Petru 2:4; Apocalipsa 12:3-4)

3. Intrarea păcatului în umanitate – universalitatea păcatului (Romani 3:23; Coloseni 3:22; 1 Ioan 1:8):

a) ispitirea în condiţia umană: Omul creat putea să păcătuiască sau să nu păcătuiască; omul căzut nu poate să nu păcătuiască; omul născut din nou poate să nu păcătuiască; omul glorificat nu mai poate să păcătuiască

b) ispitirea în: trup (pomul bun de mâncat); suflet (plăcut la vedere); duh (cunoaşte bine şi rău); în poftă, mândrie, voinţă proprie - ordine diferită faţă de Satan (Genesa 3:1-6). Toate sunt împotriva lui Dumnezeu şi a legii Sale (Genesa 39:9; Psalmul 51:4; Genesa 3:1)

c) Legea învaţă păcatul (Genesa 2:17; Romani 3:20; 5:13; 1 Corinteni 15:56) şi confirmă stăpânirea păcatului (Romani 5:21; 6:14; 7; Ioan 8:34). Toţi sunt păcătoşi prin Adam (Romani 5:12; 1 Împăraţi 8:46; Evrei 7:9-10; Romani 5:19). Omul păcătuieşte pentru că e păcătos, nu e păcătos pentru că păcătuieşte

B. Teorii despre păcat (O teorie falsă despre păcat este o învăţătură demonică care determină alte doctrine false despre Dumnezeu, Lege, Isus Hristos, răscumpărare şi sfinţenie)

1. Teorii necreştine:

a) ateistă - nu există păcat, este o eroare, nu există Dumnezeu

b) determinată (fatalistă) – nu există voinţă liberă (teofizia); omul nu trebuie condamnat

c) evoluţionistă - păcatul este animalul din noi (necesitatea reincarnării)

d) hedonistică - păcatul # plăcere, filozofarea păcatului

e) mormonismul - păcatul este necesar pentru cunoaşterea binelui şi răului

2. Teorii creştine:

a) teoria inocenţei naturale (pelagiană)

b) teoria decăderii voluntare (arminiană)

c) teoria decăderii necondamnabile

d) teoria condamnării prin legământ

e) teoria condamnării pentru decădere

f) augustină – protestantă – unitatea naturală în Adam

II. DEFINIŢII – EFECTE

A. Definiţii biblice ale păcatului

1. Păcatul este o fărădelege (eb. pawsah; gr. parabasis) – a încălca legea, a trece peste linia de demarcaţie (1 Ioan 3:4; Exodul 34:7; Isaia 53:8; Daniel 9:24; Matei 15:2-3; Romani 4:15; Galateni 3:19; Evrei 9:15)

2. Păcatul este o neascultare (gr. parakoe) – a neglija auzirea (Matei 18:17; Romani 5:19; Evrei 2:2)

3. Păcatul este o insultă (eb. Chattath; gr. hamartia) – o ofensă; a păcătui, a căuta rezultate în afara capacităţii (Psalmul 32:1, 5; Isaia 53:10, 12; Matei 12:31; Romani 14:23)

4. Păcatul este o înşelare; hamartia asociat cu apate (înşelare - Evrei 3:13) şi pricina de păcătuire (Luca 17:1-2)

B. Efecte ale păcatului (Consecinţe inevitabile ale alegerii deliberate/voinţei libere; există patru mii de cuvinte în Biblie despre alegere, voinţă)

1. Efecte imediate căderii prin Adam şi Eva:

a) pierderea purităţii (Genesa 2:25; 3:7; Psalmul 104:2; 2 Corinteni 5:1-5); alungarea din Eden

b) cunoştinţa binelui şi răului + legea conştiinţei (Romani 7:14-24; 2:14-15)

c) legea faptelor (Romani 3:8 – frunzele de smochin)

d) frica de Dumnezeu, în locul dragostei (Genesa 3:8; 3:9-13)

2. Efecte îndepărtate ale căderii, în rasa umană şi în timp - păcatul ereditar şi universal:

a) natura coruptă a omului: duh (pierderea ordinii şi inversarea: trup, suflet, duh); suflet (Efeseni 2:1-3; 4:17-19; Genesa 6:5-12; Ezechiel 18:4); trup: boli, moartea

b) judecata – blestem: Adam (Genesa 3:17-19); Eva (Genesa 3:16); pământ (Genesa 3:17-18 /2: 4-6, 15)

c) moartea (Romani 5:12; 6:23): fizică – separare trupului de duh (Eclesiastul 12:7; Numeri 27:3); spirituală – separare duhuui de Dumnezeu (Efeseni 2:1; Romani 8:6); veşnică – separare duhului de Dumnezeu în iazul de foc (Matei 25:41)

III. LEGEA ŞI HARUL (Luarea în considerare a păcatului şi eliminarea lui prin jertfă)

A. Legile lui Dumnezeu

1. Legea morală, ceremonială, civilă (Romani 5:13); înainte a funcţionat legea conştiinţei (Romani 5:14; 2:14-15; Genesa 3:7-10)

2. Legea faptelor – legea credinţei (frunze – miel jertfă)

3. Legea păcatului şi a morţii (Romani 7:23; 8:2) – Legea Duhului de viaţă; restaurarea prin Hristos - Duhul (Romani 8:1-4)

4. Legea dragostei / neprihănirii (Romani 13:8-10; Iacov 2:8-10; Galateni 5:23); Împlinirea legii din interiorul omului (Ieremia 31:31-34)

B. Harul (Soluţia lui Dumnezeu pentru hamartia)

1. Isus mântuieşte de păcat (Matei 1:21), prin iertare (Matei 9:2; Coloseni 1:14; 1 Ioan 2:12)

2. Păcatul: acoperit (Psalmul 32:1-2; Romani 4:7); spălat (Fapte 22:16; Evrei 1:3; 1 Ioan 1:7); şters (Fapte 3:19; Evrei 9:26); nu mai e luat în considerare (Romani 4:8)

3. Omul e eliberat (Romani 6:18; 8:2)

ÎNCHEIERE

1. Nu există nici o carte să condamne păcatul ca Biblia, dar nici una nu-i atât de sigură că s-a găsit rezolvarea şi remediu pentru păcat

2. Toţi oamenii mor în Adam, iar cei eliberaţi de păcat vor domni în viaţă prin Hristos (Romani 6:23)

Păcatul Lecţia 2

ISPITA

INTRODUCERE

1. Ispita – o ademenire, o imagine, o înşelare care prin atracţia poftelor face omul să păcătuiască (Iacov 1:14-15)

2. Cadru este format din Ispititorul (I Tes. 3:5 ) şi ispititul – omul neputincios ( Matei 26:41); Biblia (Dumnezeu) prezintă situaţia şi oferă soluţii de rezolvare

I. ISPITELE – PREZENTARE

A. Generalităţi

1. Omul (carnal), cerut pentru ispită: Iov, Petru, Isus Hristos (Iacov 1:14; Psalmul 78:18)

2. Satan – înşeală (2 Corinteni 11:14;Apocalipsa 12:9; 2 Corinteni 11:3); unelteşte (Efeseni 6:11); pune curse (1 Timotei 3:7; 2 Timotei 2:26)

3. Dumnezeu – imun la ispită (Iacov 1:13); controlează ispita (1 Corinteni 10:13)

B. Forme

1. Domeniul poftelor trupeşti – lăcomie (1 Timotei 6:9; Proverbe 1:10); curvie (1 Corinteni 7:5)

2. Domeniu spiritual (Galateni 6:1; Luca 8:13; 2 Tesaloniceni 2:9-10; Galateni 4:14)

3. Ispitirea se manifestă în toate felurile, lucrurile (Evrei 4:15; 2:18)

C. Moduri de acţiuni în ispită (Lupta credinciosului)

1. Rugăciunea regulată şi insistentă (Matei 6:9; Luca 22:40)

2. Cuvântul – în interpretare şi folosire corectă (Matei 4:4, 7, 10)

3. Veghere (staţi gata!) – anticipată profetic: Petru (Luca 22:31); general (Matei 26:41; Efeseni 6)

4. Răbdare, stoparea, subordonarea răului (Iacov 1:12; Genesa 4:7)

5. Duhul Sfânt (plinătatea) coordonează acţiunea spre biruinţă (Matei 26:41; Luca 4:1, 14)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative (Satan cere drept de ispitire de la Dumnezeu, iar în final îl provoacă pe om împotriva Lui)

1. Familia lui Adam – primele ispitiri şi păcate (Genesa 3, 4)

2. David - ispite diferite şi păcate pedepsite (2 Samuel 11:2-4; 24:1; 1 Cronici 21:1)

3. Petru - cât de slab poate fi omul în ispită! (Luca 22:31-34; Matei 26)

4. Anania şi Safira – ispită la nivel de familie (Fapte 5:1-9)

B. Pozitive

1. Iov – biruinţa repetată în ispite (Iov 2:9-10; 7:12-20; 31:27)

2. Iosif – biruinţa în ispita poftelor fizice (Genesa 39:7-13)

3. Cei patru în Babilon - biruitori în faţa idolatriei şi a morţii (rugăciune, Cuvânt, răbdare)

4. Isus Hristos – ispitit dar fără păcat (Matei 4; 19:3; Luca 16:16; 20:23; Ioan 8:6; 14:30)

5. Dumnezeu - Cel ce nu poate fi ispitit să păcătuiască (Numeri 14:22; 21:5; Evrei 3:9; Maleahi 3:15)

ÎNCHEIERE

1. Ispitirea – una din activităţile lui Satan, a duhurilor sale şi a oamenilor răi, iar omul nu poate evita totul (Matei 6:9); ispita este îngăduită (1 Corinteni 10:13)

2. Dumnezeu este credincios, astfel ispită este limitată la putere umană; El oferă putere de rezistenţă în ispită, iar biruinţa oferă cunună (Iacov 1:12; Iuda 1:24-25)

Păcatul Lecţia 3

PRICINILE DE PĂCĂTUIRE

INTRODUCERE

1. Piatra de poticnire (gr. skandalon; eb. michsol - Leviticul 19:14); pârghia pentru momeală într-o cursă, capcană (eb. mokesh - Iosua 23:13)

2. Alte expresii: a amăgi, a pune piedică, a sminti (Romani 14:13); ademenire la păcat (Romani 16:17)

I. PREZENTARE

A. Pricinile (Tipuri, forme de păcătuire; o stâncă opreşte şi marea; dar şi o pietricică te poate face să şchiopătezi)

1. Pricini de amărăciune, întristare (Genesa 26:35; Proverbe 10:10; 27:3)

2. Pricini de cădere, slăbire (Romani 14:20-21; Ioan 16:1; Marcu 4:17)

3. Autopricini (Psalmul 64:8; Eclesiastul 5:6; Matei 18:8-9)

4. Pricini de păcătuire (Mica 1:13; 1 Timotei 5:14; Efeseni 4:27; Romani 12:19-24)

B. Prilejurile de păcătuire (O piatră are locul ei, la hotar, nu pe cărare)

1. Lucruri pământeşti (Matei 13:57; 26:31)

2. Lucruri spirituale – înţelegerea voii lui Dumnezeu (Matei 15:12; 1 Corinteni 1:23; Galateni 5:11)

- Ferice de cel ce nu se poticneşte în Isus şi calea Sa! (Matei 11:6)

C. Comportamentul creştinului

1. Nu fi pricină de păcătuire pentru alţii - împăcarea celor trei categorii(1 Corinteni 9:19-23; 10:32); problema majoră : cei „micuţi” (Matei 18:6; 1 Corinteni 8:11-12)

2. Judecă tot ce faci, de la mâncare la slujbă! (Romani 14:13; 1 Corinteni 8:7-13; 10:23-33; 2 Corinteni 6:3). Judecă-te singur, să nu te judece alţii! (1 Corinteni 10:29)

3. Umblă în dragoste - transpune-te în postura celuilalt! (Romani 14:15; 2 Ioan 1:10)

4. Nu te lăsa provocat, rezistă ispitei! (Proverbe 24:19; Coloseni 3:13; Iacov 1:12-15); sau forţei (Galateni 6:12)

II. EXEMPLE

A. Negative

1. Acan - autopricină şi pricină de păcătuire (Iosua 7:25; 22:20)

2. Fiii lui Eli – pricini de păcătuire pentru tot poporul (1 Samuel 2:22-24)

3. Ieroboam I – o pricină de păcătuire pentru generaţiile următoare (1 Împăraţi 15:30; 16:2, 13; 2 Împăraţi 13:11)

4; Manase - o pricină de păcat pentru cetatea sfântă (2 Împăraţi 21:11)

5. Ahab – pricini de păcat în familie şi societate (1 Împăraţi 21:4)

6. Iehu – o pricină de păcătuire parţială (2 Împăraţi 10:29)

7. Ghedeon - o pricină de păcătuire pentru Israel (Judecătorii 8:27)

- Atenţie la pricinile de păcătuire prin oamenii credincioşi!

B. Pozitive

1. Hanania, Mişael şi Azaria - rezistenţa în faţa unei pricini în ispită şi forţă (Daniel 3:18, 28)

2. Isus şi Petru - o pricină eliminată (Matei 17:27)

3. Pavel şi Evanghelia lui - o pricină de poticnire pentru iudei formalişti, dar nu pentru cei cu intenţii curate (Fapte 16:3; Galateni 2:3-5; 1 Corinteni 9:12; 2 Corinteni 8:20-22)

ÎNCHEIERE

1. Există poticnire de poticnire împotriva Isus (1 Corinteni 8:12) şi (pe nedrept) în Isus (Matei 16:23; Luca 7:23)

2. „Este cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de acela prin care vin!” (Luca 17:1; Matei 13:41)

3. Ferice de cei ce evită a fi pricini de păcătuire (Romani 13:22)

Păcatul Lecţia 4

EVOLUŢIA PĂCATULUI

INTRODUCERE

1. Apariţia păcatului: vinovăţia de a fi cei dintâi păcătoşi (Satan, Eva…)

2. Dezvoltarea păcatului: proliferarea păcatului până la „vârful nelegiuirii” (Genesa 6:5; 15:16)

I. ORIGINEA PĂCATULUI

A. Păcatul luciferic / angelic

3. Ispita proprie (Iacov 1:13); taina fărădelegii (2 Tesaloniceni 2:17); osânda (1 Timotei 3:6)

4. Conţinutul: mândrie (Ezechiel 28:2, 5, 17); voinţă proprie (Isaia 14:12-14); patimă (Isaia 14:14)

5. Îngerii (Iuda 6) – sub influenţă (Apocalipsa 12:4); ordinea osândirii (Matei 25:41)

B. Păcatul adamic (uman prin unitate naturală în Adam)

1. Ispita: trup – pofta firii – bun; suflet – voinţă – plăcut; duh – mândrie – de dorit (Genesa 3:6)

2. Identificarea, definirea păcatului : fărădelege / neascultare (1 Ioan 3:4; Romani 5:19); insultă / înşelare (Psalmul 51:4; Numeri 15:30; Evrei 3:13)

3. Efectele căderii:

a) imediate: pierderea Edenului (Genesa 2:24); efect cunoştinţă – faptă – conştiinţă (Genesa 3:10; Romani 2:14-15)

b) îndepărtate: natura coruptă (Genesa 6:3a; Efeseni 2:1-3; 4:17-19); moarte / blestem (Genesa 3:16-19; Romani 6:23)

II. INVENŢII PĂCĂTOASE (licenţă, brevet pentru păcat – Ieremia 32:35)

A. Păcatul învăţăturii false

1. Calea lui Balaam – rătăcirea (Iuda 1:11; 2 Petru 2:15; Numeri 22:8, 18; 22:19-20, 32, 35…)

2. Învăţătura lui Balaam (Apocalipsa 2:14; efect - Numeri 25:1-18)

B. Păcatul iniţiativelor proprii („calea lui Ieroboam” - nepotul lui Aaron – Exodul 32:4)

1. Invenţia inimii lui şi a sfătuitorilor (1 Împăraţi 12:26-28, 33)

2. Motive: pierderea avantajelor pământeşti (1 Împăraţi 12:26-27), bani (2 Cronici 13:9)

3. Urmări (dezvoltare): o dogmă, tradiţie pentru generaţiile următoare (I Împăraţi 16: 2,19,26)

C. Păcatul adoptării şi încuscririi (Ahab şi Izabela - ecumenism popular)

1. Căsătoria şi adoptarea închinării la Baal (1 Împăraţi 16:30-33)

2. Simbolul Izabelei – femeia lumească în poporul sfânt (Apocalipsa 2:20; 1 Împăraţi 18:13; 21:7; 2 Împăraţi 9:30-31)

3. Greşeala lui Iosafat şi rolul lui Ahab în legătura între Iuda şi Sidon (2 Cronici 18:1; 19:1-3; 20:35-37; 21:6)

III. „LEGILE FĂRĂDELEGII”

A. Apariţia păcatelor

1. Tentaţia ispititoare a păcatului (Romani 7:7-11; Deuteronom 12:30; Numeri 25:2)

2. Păcatul conducătorului, prin toleranţă şi influenţă (2 Cronici 33:9; 12:1; Isaia 3:12; 9:16; Proverbe 29:12)

B. Dezvoltarea şi răspândirea păcatului introdus (acceptat)

1. Puterea de fermentaţie a păcatului (1 Corinteni 5:6; Evrei 12:15; Genesa 31, 35)

2. Legea obişnuinţei – tradiţiei (Marcu 7:10-13; Ieremia 16:19; Ezechiel 20:18-19)

ÎNCHEIERE

1. Cauzele şi efectele primului păcat (de la înşelarea satanică la dominaţia sa)

2. Poziţia credinciosului faţă de păcat (Deuteronom 32:17-18; Osea 5:10) – revenirea la adevărul şi neprihănirea iniţială şi păstrarea lor (Matei 19:8; 2 Timotei 3:14)

Păcatul Lecţia 5

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI – I

INTRODUCERE

1. Atitudini faţă de păcatele altora, făcute împotriva ta / păcatele celor din biserică / din lume (1 Împăraţi 8:46)

2. Păcatele împotriva ta săvârşite de necredincioşi şi credincioşi (Matei 18:15; 1 Corinteni 5:12)

I. MĂSURI DE PREVEDERE, PREVENIRE

A. Directe

1. Îndemnaţi-vă la bine! (Evrei 10:24-26a; Filipeni 2:1-2, 4)

2. Nu fiţi pricini de păcătuire! (1 Corinteni 10:32; Luca 17:1-2; Romani 14:13)

B. Indirecte

1. Rugaţi-vă unii pentru alţii! (Luca 22:31; 2 Corinteni 13:7; 2 Tesaloniceni 1:11-12)

2. Vegheaţi! (Evrei 10:24; 1 Petru 5:8-9)

II. PROCEDURA DE ÎMPĂCARE BIBLICĂ

A. Relaţii interbisericeşti (îl ierţi, dar îl laşi să păcătuiască! - Luca 17:4-5; Romani 6:1; Galateni 6:1)

1. Faza 1: Discuţie particulară – tu ierţi, el ascultă (Leviticul 19:16-18; Matei 18:15; Luca 17:35)

2. Faza 2: Discuţie în grup cu 2 oameni „buni” de martori (Matei 18:16-17; Matei 7:4-5)

3. Faza 3: Şedinţă publică (internă) – legătura cu cerul în autoritate (Matei 18:17-20)

- Judecata în Israel sau în Biserică (Exodul 24:14; 18:21-22; 1 Corinteni 5:12-13; 6:1-5, 7)

B. Relaţii extrabisericeşti (poţi discuta dar nu poţi lua măsuri disciplinar!e - Romani 12:17-19)

1. Puterea binelui (Romani 12:20-21; Matei 5:39-44; 1 Petru 3:1)

2. Puterea săbiei: recurgerea la lege (Luca 18:2-5; Fapte 16:37-38; 25:10-11) sau la Dumnezeu (2 Timotei 4:14)

III. PRINCIPII DE COMPORTAMENT

A. Operative

1. Nu reţine totul! (Eclesiastul 7:21; 1 Samuel 10:27; 11:12-15)

2. Nu trata greşit! (Iacov 5:9; Proverbe 10:18; 25:9; Romani 15:1-2)

B. Postoperative

1. Iartă! (Coloseni 3:13; Matei 6:14-15)

2. Fă tot ce poţi să rezolvi defectul fratelui tău! (Galateni 6:12; Iacov 5:19-20)

IV. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Absalom/Amnon – o supărare tratată greşit (2 Samuel 13:22)

2. Ioab/Abner, Amasa - probleme netratate (2 Samuel 3:22-27; 20:8-10)

B. Pozitive

1. Abimelec/Avraam - efecte ale relaţiilor greşite şi rezolvarea lor, cu ajutorul Domnului (Genesa 20:9-17)

2. David/Saul – neînţelegeri în familie şi societate, gestionate corect de partea vătămată (1 Samuel 24:9-19; 3 Ioan 3:11)

ÎNCHEIERE

1. Datorită imperfecţiunilor şi imprudenţei există diferite „tamponări” în traficul vieţii (1 Corinteni 3:3)

2. Scopul nu este condamnarea şi pedepsirea unei părţi ci recuperarea şi salvarea ambelor părţi aflate în conflict (Matei 18:15; Luca 6:37-39; Matei 7:12)

Păcatul Lecţia 6

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI -II

INTRODUCERE

1. Atitudinile faţă de păcatele celor din jurul nostru (familie, biserică, societate)

2. Atitudini: recomandare sau obligaţie? (1 Corinteni 5:2-5, 12)

I. ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCATELE DIN INTERIORUL BISERICII

A. Eu şi păcatele celor din familie (între Dumnezeu şi cei dragi)

1. Asociere / respingere (Deuteronom 13:6-8a; Luca 14:26)

2. Toleranţă / condamnare (Deuteronom 13:8b-11; 21:18-21; 1 Corinteni 5:1-2; Matei 10:34-39)

B. Exemple negative

1. Casa lui Acan – păcatul tăinuit: moarte sigură (Iosua 7:19-24)

2. Eli – un tată şi preot tolerant, care a atras blestemul Domnului (1 Samuel 2:22-25, 29; 3:13)

3. David - un tată care nu şi-a mustrat copii, dar care a suferit mult prin ei (1 Împăraţi 1:5-6; 2 Samuel 19:4-7)

C. Exemple pozitive

1. Iosif – un băiat ce „raporta” pe fraţii săi la părinţi (Genesa 37:2)

2. Leviţii – oameni aleşi de Domnul, pentru că s-au ridicat impotriva păcatului (Exodul 32:26-29)

3. Asa – un împărat care ştia să-şi disciplineze familia (1 Împăraţi 15:13)

D. Eu şi păcatele celor din Biserică (între Biblie şi interese umane - Deuteronom 4:1-2; Apocalipsa 22:15-16)

1. Indiferenţa / cercetare aprofundată (Deuteronom 13:12-14; 17:4; 1 Corinteni 5:2-5; 2 Corinteni 11:29)

2. Teamă / curaj (Deuteronom 13:1-5; 17:5-7; 18:22; 13:11; 17:13; 21:21; 2 Corinteni 10:1-6; 13:2)

E. Exemple negative

1. Locuitorii din Ghibea – apărătorii păcatului obştesc (Judecătorii 6:28-30; 20:11-14)

2. Corintenii - lipsa separării de rău şi efectele ei (2 Corinteni 5)

3. Conducerea adunării din Tiatira – lipsa disciplinei în adunare (Apocalipsa 2:19-23)

F. Exemple pozitive

1. Israel – o acţiune naţională de eliminare a păcatului (Judecătorii 20:18, 28)

2. Pavel – mustrări frăţeşti între apostoli (Galateni 2:11-14; 1:7-9)

3. Efesenii – verificarea slujitorilor, pentru eliminarea celor falşi (Apocalipsa 2:2-6)

4. Locuitorii din Abel – Bet Maaca – convinşi de o femeie înţeleaptă să elimine răul pentru a salva cetatea (2 Samuel 20:16-22)

II. ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCATELE LUMII

A. Atitudini

1. Prietenie / separare (Leviticul 18:2; 20:26; Iosua 23:7; Deuteronom 7:1-2; Ioan 17:14; Iacov 4:4; 2 Corinteni 6:14-18)

2. Tăcere / luare de poziţie, mărturie potrivit cu ocazia şi atribuţiile (Matei 10:18; Daniel 4:27; Fapte 24:24-26; 26:23-29; Efeseni 5:10-13)

B. Exemple negative

1. Iudei din Ierusalim, pe vremea lui Neemia – oameni corupţi (Neemia 6:12, 17-19)

2. Dima – un credincios întors în lume (2 Timotei 4:10)

C. Exemple pozitive

1. Mardoheu – un bărbat dedicat păstrării identităţii evreieşti şi principiilor sfinte (Estera 2:22-23)

2. Ioan Botezătorul - predicatorul care mustră păcatele conducătorilor (Matei 14:4-5)

III. PRINCIPII

A. Pentru Biserică

1. Stoparea răului (Deuteronom 7:10; 1 Corinteni 5:11-13; 6:3-5)

2. Promovarea binelui (Luca 8:18; 3 Ioan 5-12; Ezechiel 13:19-22)

B. Pentru lume

1. Conservare (Matei 5:13)

2. Iluminare (Matei 5:14-16)

ÎNCHEIERE

1. La fel ca Dumnezeu şi noi trebuie să tratam diferit binele şi răul (Psalmul 45:4-7; Proverbe 17:15); acţiunea se poate face prin Duhul Domnului (Mica 3:8; Fapte 3:14-15; 5:1-11)

2. Există diferenţă dintre disciplina din Biserică şi atitudinea faţă de păcatele din lume (1 Corinteni 5:10-12; Matei 13:36-52).

Păcatul Lecţia 7

ATITUDINI FAŢĂ DE PĂCĂTOŞI – III

INTRODUCERE

1. Atitudini faţă de cei ce se pocăiesc de păcatele lor: atitudini proprii şi a celorl din jur (Luca 15)

2. Procese necesare datorate greşelilor, păcatelor, căderilor (1 Împăraţi 8:46; 1 Ioan 2:1-2)

I. ATITUDINI ALE PERSOANEI ÎN CAUZĂ

A. Autoatitudini

1. Conştienţa, durerea pentru păcat – mărturisirea (Psalmul 51:3; 32:3-4)

2. Acceptarea disciplinării (1 Corinteni 5:3-5; Apocalipsa 3:19a) şi pedepse în trup (Psalmul 38:3; 78:38; 103:10)

3. Lupta (răstignirea) împotriva firii (Evrei 12:1, 4; Apocalipsa 3:9; Matei 5:29-30; 2 Petru 1:8-10; 2:20; Luca 11:24-26)

B. Atitudini în faţa lui Dumnezeu

1. Rugăciunea de mărturisire şi cerere ajutor (1 Împăraţi 8:46-50; Luca 18:13)

2. Educare spirituală prin Cuvânt (Psalmul 119:11; Iacov 1:21-25)

3. Acceptarea robiei – libertăţii sfinte– călăuzirii Duhului (Romani 6:13, 16; 8:1-2)

II. ATITUDINEA BISERICII (faţă de cei „căzuţi”- Galateni 6:1; Iacov 5:19-20)

A. Atitudini imediate (operative)

1. Înştiinţarea (Ezechiel 3:17-19; Galateni 2:11-14)

2. Mijlocirea (Isaia 53:12; Iacov 5:15-16; aviz 1 Ioan 5:16; Tit 3:11)

B. Atitudini în timp (postoperative)

1. Reprimire, recuperare cu bucurie şi dragoste (Luca 15:17, 10, 32; 1 Petru 4:8; 2 Corinteni 2:1-10)

2. Mustrare, ceartă, îndemn (2 Timotei 4:2; 1 Timotei 5:2; 2 Corinteni 12:21; 13:2)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Ionatan fiul lui Gherşom şi Mica, daniţii – acceptarea vinovată a idolatriei (Judecătorii 17:9-12; 18:30-31)

2. Regii lui Israel şi Iuda - refuzul pocăinţei (2 Împăraţi 10:29, 31; 2 Cronici 25:15-16)

3. Fiul nerisipitor – neacceptarea celui păcătos care se pocăieşte (Luca 15:27-32)

4. Liderii evrei şi Iuda – păcatul cu voia (Matei 27:4-5)

B. Pozitive

1. Moise şi Samuel – marii mijlocitori ai lui Israel (Exodul 32:20-24, 31; Deuteronom 9:18-19, 26-28; 1 Samuel 12:20-25)

2. David – păcat şi pedeapsă (2 Samuel 12:7-14)

3. Petru – cădere şi pocăinţă (Luca 22)

4. Isus Hristos – prietenul păcătoşilor (Luca 7:34; 15:2; Luca 19:1-10; Ioan 8:1-11)

ÎNCHEIERE

1. Păcatul e din cale afară de păcătos (Romani 7:13; 1:18)

2. Duhul Sfânt către Biserici: „pocăinţa pocăiţilor” (Efes, Pergam, Tiatira, Sardes, Laodicea – Apocalipsa 2, 3; Ioan 16:8-13; Apocalipsa 22:13, 17)

Păcatul Lecţia 8

MĂRTURISIREA PĂCATELOR

INTRODUCERE

1. Mărturisirea păcatelor cuprinde: identificarea proprie, directă (Leviticul 4:22-23; 5:5) sau indirectă (Ioan 4:19); smerenia profundă şi mărturisirea verbală (Leviticul 28:40-41; 1 Împăraţi 8:47-48). Ea trebuie asociată cu abandonarea, părăsirea păcatului (Proverbe 28:13)

2. Nici o carte nu condamnă păcatul ca Biblia, dar nici o carte n-are rezolvarea, decât ea. Ea prezintă cadrul legal: păcat – moarte; iertare – viaţă (Romani 5:12, 18)

I. DATE GENERALE. IMPORTANŢA MĂRTURISIRII

A. De ce nu se mărturisesc oamenii

1. De frică şi ruşine (Genesa 3:10; 18:15; Proverbe 14:34; 1 Samuel 15:30)

2. Pentru a nu pierde drepturi şi avantaje (Genesa 27:19-24)

3. Din duh de minciună, împotrivire; Ce am făcut? (Maleahi 1-3)

B. Avantajele mărturisirii

1. Eliberează cugetul (conştiinţa), inima (Ioan 8:31-34; 1 Ioan 3:19-20

2. Întrerupe, opreşte, suspendă judecata (2 Samuel 24:17, 25; 1 Împăraţi 8:46-50; 1 Timotei 5:24)

3. Reabilitarea completă (Matei 26:75; Marcu 16:7; 2 Cronici 33:10-14)

C. Alte elemente componente ale mărturisirii

1. Abandonarea păcatului (Proverbe 28:13; Ieremia 7:9-10)

2. Repararea daunelor şi a greşelilor comise (Numeri 5:7; Luca 19:8); Acceptarea pedeapsei (Numeri 12)

3. Iertarea celor vinovaţi (Matei 6:12; 18:25-30)

4. Păstrarea confidenţei şi mijlocirea (Proverbe 11:13; Exodul 32:30; 1 Samuel 7:4:6)

II. PREZENTAREA MĂRTURISIRII PROPRIU-ZISE

A. Când trebuie să ne mărturisim?

1. Într-o fază cât mai incipientă a păcatului. Ce vrei să faci? (Genesa 4:7)

2. Momente speciale: botez (Matei 3:6); boală (Iacov 5:16); ziua ispăşirii (Leviticul 23:27-29; sau alte momente speciale (Numeri 9:1-2)

3. În momentul descoperirii păcatului (Ezra 10:10-14)

B. Cum trebuie să ne mărturisim ?( Ieremia 2:23, 35)

1. Spunând exact „ce am făcut” (Genesa 3:13; Ieremia 8:6)

2. Cu accent pe cauza interioară - pentru ce? (Genesa 4:6; Romani 2:15)

3. Cu smerenie şi lacrimi (Luca 18:13; Plângerile lui Ieremia 3:39)

C. Cui trebuie să ne mărturisim?

1. Lui Dumnezeu (Psalmul 32:5; 1 Ioan 1:7-9)

2. Intermediarului (pentru jertfă – V T; pentru rugăciuni – N T) : (Ioan 20:23; Isaia 59:2; Iacov 5:16)

3. Împotriva cui am păcătuit (Filipeni 1:11-18; Luca 15:18)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Păcate ascunse (Matei 10:26; Evrei 4:13)

1. Cain - pedeadsa pentru păcatul nemărtirisit (Genesa 4:6-10)

2. Acan – păcatul descoperit (prin sorţ) şi pedepsit (Iosua 7:19-21)

3. Rahela – blestemul lui Iacov pentru un păcat ascuns (Genesa 31:34-35)

B. Păcate ascunse (mărturisite parţial)

1. Aaron – o recunoaştere formală (Exod 32:21-24)

2. Saul – o recunoaştere întârziată (1 Samuel 13:11-13; 15:13, 20-25)

C. Păcate mărturisite forţat (de frică)

1. Mica – o mărturisire de frică (Judecătorii 17:1-2)

2. Şimei – o mărturisire cauzată de mersul evenimentelor (2 Samuel 19:19)

D. Păcate mărturisite corect

1. David – un păcătos pedepsit şi iertat (Psalmul 51; 2 Samuel 12:13)

2. Abimelec – păcatul din neştiinţă şi inima sinceră (Genesa 20:4-5 – Domnului; 7, 17- lui Avraam; 16 – Sarei; 14-15 reparare greşeli, daune)

3. Prietenii lui Iov – o mărturisire completată cu o jertfă (Iov 42:1-10)

4. Casa lui Israel – un popor învăţat să se mărturisească (familie – Genesa 35:2; naţiune – 1 Samuel 7:2-6

ÎNCHEIERE

1. Nemărturisirea apasă conştiinţa, aduce pedeapsa şi oricum se ajunge şi la aflarea păcatului (Genesa 42:21-22)

2. Mărturisirea aduce iertare şi părtăşie cu Dumnezeu şi fraţii (1 Ioan 1:7-9)

Păcatul Lecţia 9

IERTAREA

INTRODUCERE

1. Iertarea – actul anulării păcatului; rezultatul ispăşirii; o componentă a vieţii creştine (Coloseni 3:13)

2. Iertarea „pe verticală” şi iertarea „pe orizontală” (Matei 6:12, 14-15)

I. UN DUMNEZEU IERTĂTOR (Isaia 55:7)

A. Iertarea în Vechiul Testament

1. Păcatul şi iertarea (Numeri 15:22-31; Evrei 10:26-29; Marcu 3:28-29; Isaia 22:12-14; Amos 8:2; Luca 14:18-19)

2. Ispăşirea prin jertfe (Leviticul 5:13; Evrei 9:22, 7; sau / şi la rugăciune – 2 Cronici 30:18, 20)

B. Iertarea în Noul Testament

1. Jertfa şi hotărârea de iertare (1 Ioan 2:2; Romani 6:18; Fapte 13:39; Ioan 3:16)

2. Primirea iertării – pocăinţa (Fapte 3:19; Ieremia 5:7; Isaia 26:9-10; 1 Ioan 1:7; 2:1)

II. IERTAREA ÎNTRE OAMENI

A. Motive de iertare

1. Dumnezeu iartă (Psalmul 99:8; 2 Samuel 12:13-14; Evrei 12:6-11; 2 Corinteni 2:10)

2. Fiecare greşeşte (Luca 6:37; Iacov 5:15; 3:1-2; Coloseni 3:13)

B. Procedura de iertare

1. Cererea de iertare (Luca 17:3-4; Ieremia 3:21). Disciplinarea (2 Corinteni 2:5-11)

2. Iertarea oferită cu bucurie aduce vindecarea şi uitarea păcatului (Deuteronom 15:9-10; Psalmul 103:3; Evrei 10:17)

C. Nivele de credinţă în iertare

1. Iertarea la cerere, termen (Deuteronom 15:1-3; Luca 17:3)

2. Iertarea liberă – fără „jertfe”– (Marcu 11:25-26 Evrei 10:18; Matei 18:21-22; Genesa 4:24)

3. Mijlocirea pentru iertarea totală (Luca 23:34; Fapte 7:59-60; 2 Timotei 4:16)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Saul – „iertarii” retrase (1 Samuel 19:6-7; 9, 10; 24:17; 26:2)

2. Ioab – lipsa iertării – cauza răzbunării (2 Samuel 3:26-27; 20:8-10)

B. Pozitive

1. Iosif – o iertare deplină (Genesa 45:4-8; 50:18-21)

2. Avraam- mijlocirea stăruitoare pentru Sodoma (Genesa 18)

3. Moise – mijlocirea pentru iertarea poporului şi familiei (Exodul 32:30; 34:8-9; Numeri 12:11-13);

4. Abigail - o cerere de iertare, pentru altul (1 Samuel 25:28)

ÎNCHEIERE

1. Omul care iartă/robul (ne)milostiv (Matei 18:23-35); Milă ca răspuns la milă (Matei 18: 35). Din toată inima (Efeseni 4:32)

2. Omul iertat: datornicul care a rămas „dator” să iubească (Luca 7:40-43)

Păcatul Lecţia 10

NIMICIREA PĂCATULUI

INTRODUCERE

1. Eliminarea păcatului – reforma spirituală – mişcare de trezire urmată de o nouă viaţă (sfântă)

2. O privire de ansamblu asupra istoriei religioase a Israelului şi Bisericii (Judecătorii 3:10-19; Apocalipsa 2:2-5; 3:1-4)

I. REFORME SPIRITUALE ÎN VECHIUL TESTAMENT

A. Nimicirea idolatriei – Ghedeon

1. Starea de păcat a Israelului în Canaan

a) idolatria - invazia lumii (Judecătorii 6:8-10, 25)

b) robia madianită (Judecătorii 6:1-6)

2. Chemarea şi trimiterea lui Ghedeon

a) împotriva lui Baal… (Judecătorii 6:25-31)

b) împotriva lui Madian (Judecătorii 6:14; 8:10-12)

3. Trezirea şi eliberarea - Duhul şi poporul (Judecătorii 6:34-35; 8:28)

B. Reforma - Iosia

1. Geneza trezirii

a) căutarea lui Iosia (2 Cronici 34:3); începerea îndepărtării idolilor (2 Împăraţi 22:7)

b) găsirea cărţii Legii (2 Împăraţi 22:8, 10-11); mesaje profetice (2 Împăraţi 22:13, 16-20; Ieremia 36:23, 31)

2. Nimicirea idolatriei şi tuturor urâciunilor din Ierusalim şi Iuda

a) hotărârea oficială (2 Împăraţi 23:1-3)

b) curăţirea Templului şi a ţării (2 Cronici 23:4-15; 24)

3. Reorganizarea slujbelor sfinte Iehu – 50% (2 Împăraţi 10:26-33)

a) norme biblice (2 Cronici 35:2-6; 15:8, 19)

b) păstrarea în timp a adevărului recucerit (2 Cronici 34:32-33)

C. Restabilirea post exilică – Ezra, Neemia

1. Iniţiatorii

a) Ezra (Ezra 7:10 ; 9:3-5; 10:1, 6)

b) unele căpetenii (Ezra 9:1-2 – raport / mărturisire – unii împotrivă – Ezra 10:15)

2. Procedura eliminării păcatului – deşi păcătuiseră mulţi (Ezra 10:12- 14)

a) recunoaşterea şi acceptarea schimbării (Ezra 10:2-4, 12 – altfel 10:8)

b) atitudine fermă – caz Sabat – orar de adunare (Neemia 13:15-22)

c) simpla aplicare a Scripturilor (Neemia 8:1-3, 8, 12 duce 8:14-18)

II. LUPTA ÎMPOTRIVA PĂCATULUI ÎN BISERICĂ

A. Învăţătura Noului Testament

1. Domnul Isus Hristos (Matei 23:23; 21:12-13; Matei 18:17-18)

2. Apostolii prin Duhul Sfânt (Fapte 20:28-31; 2 Petru 2:1-4; Iuda 1:11-12, 22-23)

3. Profeţii despre viitor (2 Timotei 3:1-7; Apocalipsa 2:4-5; 14-16)

B. Exemple

1. Secolul I: Corint: (1 Corinteni 5:5, 11; 2 Corinteni 10:1-6; 13:2)

2. Istoria creştinismului: Reforma; Renaşterea penticostală

ÎNCHEIERE

1. Realitatea păcatului şi efectele sale (Iosua 7:10-13; 1 Ioan 3:3-7; 2:7)

2. Necesitatea păstrării adevărurilor biblice (Iosua 1:8; Deuteronom 14:5-7; 2 Timotei 4:1-5)

3. Nevoia distrugerii formelor păcatului şi revenirea la adevărul iniţial biblic, divin, sfânt (2 Cronici 34:27; 2 Împăraţi 23:34; Apocalipsa 2:5); progresul spiritual (Fapte 18:25; 19:2-6)

Activitatea Bisericii

Lecţia 1

ÎNVĂŢĂTURA (DOCTRINA)

INTRODUCERE

1. Biserica este stâlpul şi temelia adevărului (1 Timotei 3:15); esenţa adevărului (2 Timotei 1:13); fondată de învăţătura lui Isus Hristos, pecetluirea şi călăuzirea Duhului Sfânt (Efeseni 1:13)

2. Bisericii îi este dată Biblia - scrisă şi interpretată prin Duhul (2 Petru 1:19-21)

I. DOCTRINA

A. Despre doctrină (Osea 4:6; Matei 22:29)

1. Avantajele învăţăturii (gr. katecheo– a învăţa : Luca 1:1-4)): a şti şi a face (Ioan 13:17);

2. Argumente contra/pro: doctrina usucă /doar fără viaţă sfântă (2 Timotei 3:10). Să crezi doar/nu poţi crede cu adevărat fără să împlineşti (Ioan 7:16-17)

3. Tipuri de învăţătură (Matei 16: 13-23):

a) doctrina lui Dumnezeu, Isus Hristos (Tit 2:10; 2 Ioan 1:9)

b) doctrina oamenilor - tradiţii, filozofii (Matei 16:13-14; 1 Corinteni 2:13)

c) doctrina demonilor – înşelare, ocultism, magia albă, neagră (Matei 16:21-23; 1 Timotei 4:1; Deutoronom 4:1-8)

B. Doctrine false (erezii) în creştinism (populare şi cu succes - 2 Corinteni 2:17; Matei 23:28; 7:15-23; 2 Corinteni 11:13, 15)

1. Clasificare:

a) fariseism şi tradiţie (Marcu 7:7-13; Fapte 15:5; Matei 15:6-9); obiceiuri băbeşti (1 Timotei 4:7); prozelitism de partidă – tovarăşi de credinţă (Matei 23:15; Fapte 20: 29-30)

b) antinomianism - credinţă fără fapte (Apocalipsa 2:6, 15, 20-24; Iuda 11-16; 2 Petru 2:13-15); ideea „originală”- divinizarea fără sfinţire (Genesa 3:4; Ioan 2:4; 2 Timotei 2:2)

c) filosofii (Coloseni 2:8a); o religie a gândiri umane, sociale (2 Timotei 2:16-18).

- Teologii greşite (2 Corinteni 10:3-5; 2 Tesaloniceni 2:2; Evrei 13:9)

2. Etape de depistare: caracterul slujitorului (1 Timotei 4:6-16; Matei 7:16; Tit 2:7-8); motivul slujirii (Filipeni 1:15); mesajul (1 Timotei 6:3-5)

II. ÎNVĂŢĂTURA SĂNĂTOASĂ (2 Timotei 3:15-16)

1.Adevărul Bibliei

1. Scripturilor (Genesa la Apocalipsa) arată că adevărul şi minciuna merg paralel (Genesa 2:17; 3:1; 3:4; Ieremia 14:14; Osea 4:15; 2 Timotei 3:6-11)

2. Nevoia apărării adevărului (2 Timotei 4:3). În 1 şi 2 Timotei sunt 16 specificaţii despre doctrina sănătoasă, de bază (Evrei 6:1-2); dreptarul învăţăturii (Romani 6:17; Tit 2:1)

B. Diferenţe dintre învăţătura sănătoasă şi erezii

1. Caracteristicile ereziilor: resping, adaugă la Scriptură - Turn de veghe; Elena W. (Apocalipsa 22:18- 19); pretind revelaţii noi (Evrei 1:1-2 Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:4)); distorsionează (schimbă) principalele doctrine (2 Petru 3:14-15; Matei 22:29)

2. Caracteristicile învăţăturii sănătoase: prezintă în prim plan Scriptura şi pe Isus Hristos (2 Corinteni 4:2; 1 Corinteni 2:2; Isaia 8:20); slujba se face din dragoste (1 Corinteni 13:1-6); duce la evlavie (1 Timotei 6:3-5); oferă slava lui Dumnezeu (1 Petru 4:11; Iuda 16)

ÎNCHEIERE

1. Învăţătura apostolilor – Cuvântul (Coloseni 1:25). Scopul: slava lui Domnului (Romani 15:16) şi mântuirea oamenilor (Romani 1:17-18).

2. Satan înşeală lumea întreagă (Apocalipsa 12:9); el pregăteşte o înşelare de proporţii mondiale (2 Tesaloniceni 2) prin hristoşi mincinoşi sau înşelându-ne singuri (Iacov 1:22-25; Romani 12:1-2)

3. Este nevoie de învăţători sănătoşi şi elevi ascultători – împlinitori – model: Ezra (Ezra 7:10); Pavel - Timotei (1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 2:15; 3:14-17; Ioan 7:17)

Activitatea Bisericii Lecţiile 2 - 3

RUGĂCIUNEA

INTRODUCERE

1. Rugăciunea în duh şi adevăr (Ioan 4:24); o închinare de respect, cinstire, slujire, adorare, mulţumire în faţa lui Dumnezeu (Apocalipsa 7:12)

2. Alte expresii biblice similare: „a chema pe Domnul” (Genesa 4:26); „a striga către Domnul” (Psalmul 3:4); „a-ţi înălţa sufletul” (Psalmul 25:1); „a căuta pe Domnul” (Isaia 55:6); „a te apropia de Dumnezeu, prin scaunul îndurării” (Evrei 4:16; 10:22)

3. Necesitatea învăţarii rugăciunii (Luca 11:1-2) cu mintea şi duhul (Zaharia 12:10; 1 Corinteni 14:14); altfel nu ştim – mijlocirea Duhului (Romani 8:26-27)

I. NOŢIUNI GENERALE DESPRE RUGĂCIUNE

A. Rugăciunea – spaţiu şi timp

1. Loc pentru rugăciune: special – comun – oficial: cort, templu, sinagogă, adunare (1 Împăraţi 8:29, 35; Fapte 1:13-14), un loc anumit (Luca 11:1), camera proprie (Matei 6:6), orice loc (1 Timotei 2:8)

2. Timp pentru rugăciune: o zi specială (Exodul 20:8), vreme potrivită (Psalmul 32:6; 69:13), dimineaţa (Psalmul 5:3), la masă (1 Timotei 4:5), în călătorie (Fapte 20:36; 21:5), la bătrâneţe (1 Timotei 5:5), neîncetat (1 Tesaloniceni 5:17)

B. Rugăciunea – forme şi stări (singur - Matei 6:6; în comun - Fapte 4:24; dar nu fariseic - Fapte 23:14)

1. Exprimarea rugăciunii: în şoaptă (1 Samuel 1:13), cu glas tare (Ezechiel 11:13; Evrei 5:7), cu vorbire normală (Proverbe 18:23), prin cântare (Psalmul 92:1-3), cu mintea şi cu duhul (1 Corinteni 14:14-15)

2. Poziţii pentru rugăciune: în genunchi (Psalmul 95:6; 28:2; Fapte 21:5; 2 Cronici 6:15; 1 Împăraţi 8:54), cu mâinile ridicate – cea mai solemnă; în picioare (Marcu 11:25), cu faţa la pământ (Matei 26:39; Exodul 24:8), cu capul între genunchi (1 Împăraţi 18:42), în pat (Psalmul 63:4-6)

3. Îmbrăcăminte: smerenie, sfială (1 Timotei 2:8; 1 Corinteni 11:4-5)

C. Rugăciunea – motivaţii

1. Rugăciunea – o chemare şi o poruncă, prin: Dumnezeu (Psalmul 50:15; 91:15), Isus Hristos (Luca 18:1), profeţi (Amos 5:4, 6; Psalmul 105:4), apostoli (Efeseni 6:17-18)

2. Rugăciunea – o cale de primire a binecuvântărilor cereşti (Numeri 6:24-26; Psalmul 122:6-9; Geneza 32:26; Osea 12:4; Filipeni 1:9-11; Coloseni 1:9)

3. Rugăciunea – o armă împotriva forţelor răului (Matei 26:41)

II. RUGĂCIUNEA PROPRIU – ZISĂ

A. Conţinutul (metodele) rugăciunii

1. Mărturisirea (Psalmul 51; 32:5)

2. Lauda (Psalmul 100; 150)

3. Cererea (Filipeni 4:6; Ioan 16:23-26)

4. Mulţumirea (Efeseni 5:20; 1 Tesaloniceni 5:18; Coloseni 4:2; Luca 17:16)

5. Mijlocirea – ajutorul dat altora (2 Corinteni 1:11; Genesa 18:23-32; Plângerile lui Ieremia 2:18-19)

B. Condiţiile rugăciunii ( pentru a fi ascultată - Isaia 1:15; 59:2; Proverbe 15:8; 28:9)

1. Cu credinţă în Numele Domnului (Marcu 11:24; Matei 21:22; Ioan 14:13-14)

2. Potrivit cu voia Domnului (1 Ioan 5:14; Iacov 4:3)

3. Cu stăruinţă, din toată inima (Matei 7:7-8; Luca 18:1-7; 11:5-13; Romani 12:12; Psalmul 113:58)

4. Cu smerenie (Luca 18 – vameşi şi farisei)

5. În stare de neprihănire (1 Ioan 3:22; Psalmul 66:18; Iacov 5:16)

C. Obiectivele şi rezultatele rugăciunii (rezumat: Tatăl nostru - Matei 6:9-13)

1. În viaţa personală (Neemia 1:4; Daniel 9:3; Luca 3:21; Efeseni 6:13)

2. În viaţa Bisericii (Psalmul 122:6-8; Ioel 2:17-18; Numeri 10:9)

3. În lume, univers (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-2)

D. Aplicaţii practice (atenţie! - 1 Ioan 5:16)

1. Lucrările spirituale: personale (Psalmul 139:23-24), comune (Fapte 1:14; 2:42; 6:4), darurile Duhului Sfânt (Luca 3:21; 11; Fapte 9:11-12; 22:17; 10:9-11), evanghelizare (Matei 9:38; Romani 10:1; Coloseni 4:3; 1 Timotei 2:1), alte lucrări (Fapte 6:6; 13:3; 20:36; Matei 17:21; Evrei 13:18)

2. Problemele vieţii materiale şi spirituale: suferinţă (Iacov 5:13-16), prigoniri (1 Corinteni 5:13; Fapte 12:12;1 Împăraţi 8; Romani 15:31; 2 Împăraţi 19:3-4)

3. Înţelepciune (Proverbe 2:3; Iacov 1:5); credinţă (Luca 17:5); dragoste (Filipeni 1:9)

III. EXEMPLE BIBLICE (Maleahi 1:11; în pofida legii mezilor şi perşilor - Daniel 6:7)

A. Rugăciunile Domnului Isus (Evrei 5:7; Matei 26:40)

1. Pe pământ (Isaia 53:12; Matei 14:23; Luca 6:12; 9:28; 23:34; 22:32; Matei 26:36)

2. În ceruri (1 Ioan 2:1; Evrei 7:25; Romani 8:26-27)

B. Rugăciuni neascultate, neîmplinite (lipsă condiţii; sens greşit)

1. Moise – nepermisiunea de a intra în Canaan (Deuteronom 3:23-29)

2. David – neascultarea prin nesuspendarea pedepsei pentru păcat (2 Samuel 12:16)

3. Pavel - un „ţepuş” necesar (2 Corinteni 12:8)

4. Către sfinţi – tradiţii nebiblice (Coloseni 2:18)

C. Rugăciuni ascultate

1. Pentru iertare – mântuire:

a) David – o cerere de iertare pentru păcate mari (Psalmul 51; 32:5)

b) Iona – o rugăciune de pocăinţă, în necaz (Iona 2:1-10)

c) Daniel – rugăciuni de mijlocire pentru poporul Domnului (Daniel 9)

d) Neemia – rugăciunea pentru Ierusalimul nenorocit (Neemia 1)

e) Ezra - o rugăciune pentru iertare şi ridicare spirituală (Ezra 9:5-15)

f) Corneliu – rugăciuni care au ajuns la Dumnezeu (Fapte 10:2-4)

2. Pentru viaţă şi lucrare (caz special - Luca 8:32):

a) Avraam – rugăciuni curente şi rugăciuni speciale (Genesa 13:18; 20:17)

b) Isaac - rugăciuni în familie/pentru familie (Genesa 26:25; 25:21)

c) Iacov – rugăciuni pentru viitorul apropiat /îndepărtat (Genesa 32:9-12; 28:20-22)

d) Iosua – o rugăciune cu efecte cosmice (Iosua 10:12)

e) Samson – o rugăciune de izbăvire personală (Judecători 16:21-30)

f) Ana – o rugăciune de mamă (1 Samuel 1:10, 13)

g) David – o rugăciune pentru Casa Domnelui şi casa împăratului (2 Samuel 7:18-29; o carte de rugăciuni - psalmii)

h) Ilie – rugăciuni stăruitoare (Iacov 5:17)

i) Ezechia – rugăciuni pentru ocrotire de duşmani (2 Împăraţi 20:2-5)

î) Habacuc – rugăciuni la vreme de necaz (Habacuc 3)

j) Daniel – rugăciuni şi o viaţă de rugăciune (Daniel 2:17-23; 6, 9)

k) Ezra – o rugăciune de ocrotire pentru un drum lung (Ezra 8:21-23, 31)

l) Ana - o viaţă de rugăciune: zi şi noapte (Luca 2:37)

3. Rugăciuni pentru alţii – mijlocire, cu bucurie (Filipeni 1:4):

a) Eleazar – o rugăciune cu toată inima pentru altul (Genesa 24:12)

b) Moise – permanenţa mijlocirilor pentru Israel (Exodul 32:33; Numeri 21:7; 11:2; 14:13-20), pentru iertare (Exodul 17:11-12; Numeri 12:13), pentru vindecare (Exodul 8:20; 1 Împăraţi 13:6)

c) Samuel – profetul şi judecătorul rugativ, mijlocitor (1 Samuel 7:5; 12:19, 23)

d) Ilie – rugăciunea pentru învierea unui copil (1 Împăraţi 17:20-22)

e) Isaia – mijlocirea sfinţilor pentru poporul Domnului (2 Împăraţi 19:3-4)

f) Ştefan – o ultimă rugăciune, de mijlocire (Fapte 7:59)

g) Pavel – apostolul care se ruga „neîncetat” (Romani 1:9; 1 Tesaloniceni 3:10)

ÎNCHEIERE

1. Rugăciunile fierbinţi ale sfinţilor (Iacov 5:16) sunt o luptă (Romani 15:30)

2. Rugăciunea cuprinde: tot felul de rugăciuni, pentru toţi oamenii, în toată vremea (Efeseni 6:18; 5:20; 1 Timotei 2:1)

3. Rugăciunile sunt prezentate în ceruri în cădelniţe de aur (Apocalipsa 5:8; 8:3) şi primesc răspunsuri la vremea potrivită (Daniel 10:12-14; Luca 18:7-8)

Activitatea Bisericii Lecţia 4

CÂNTAREA (MUZICA)

INTRODUCERE

1. Muzica are origine cerească, sfântă, conferită omului prin creaţie (Iov 37:7). Ea are continuitate veşnică (Apocalipsa 14:2). După cădere a apărut muzica laică şi cea idolatră, demonică (Genesa 4:21; Daniel 3:5)

2. Muzica este o exprimare complexă între fiinţe vii

I. MUZICA ÎN ISTORIA BIBLICĂ

A. În perioada Vechiului Testament (Israel)

1. Muzica şi viaţa („Dă-mi muzica unui popor şi va fi al meu”):

a) orice stare cu muzică: cântece de veselie (Genesa 31:27; Exodul 15:20; Judecători 11:34-35; Isaia 16:10; Ieremia 7:34); cântece de jale (2 Samuel 1:17-27; 2 Cronici 35:25)

b) orice loc de activitate, cu cântecele lui: viaţa politică, administrativă, economică, militară (Numeri 10:1-8; 1Samuel 18:6; 2 Samuel 19:33-35; Psalmul 45:8; Eclesiastul 2:8)

c) muzica – o practică religioasă în viaţa preoţilor şi proorocilor (Numeri 10:10; 1 Samuel 10:5)

d) cântece în Vechiul Testament – psalmii – cântare acompaniată cu o liră; cântarea lui Moise (Exodul 15; Deuteronom 32); cântarea Deborei (Judecători 5); cântarea Anei (1 Samuel 2)

2. Dezvoltarea şi organizarea muzicii prin David şi prorocii Domnului (2 Cronici 29:25)

a) diversitatea vocal-instrumentală (≈ cântatul păsărilor); coruri şi formaţii instrumentale (Neemia 12:27-31). Feluri de instrumente: cu coarde: harpa, psalterionul - lira, alăuta (1 Cronici 15:20-21; Psalmul 18:2; 108:2-3); de suflat: caval, cimpoi, corn (1 Samuel 10:5; 2 Cronici 15:14; Psalmu 98:6); de percuţie: timpane, timbale - pentru conducători pentru a marca măsura (1 Cronici 15:19; 16:5)

b) David a fost cântăreţ, compozitor, organizator şi posibil inventator – fabricant de instrumente (1 Cronici 23:5; 2 Cronici 7:6; Amos 6:5)

c) organizarea muzicii la Cort, Templu - cete de cântăreţi din familiile leviţilor (1 Cronici 25:1-5). Conducători de formaţii: Chenania (1 Cronici 15:22), Izrahia (Neemia 12:42). Formaţii speciale, consacrate: 228 cântăreţi sub conducerea lui Asaf, Iedutun, Heman şi a fiilor lor (4,6,14, - în total 24 profesori a 12 ucenici în grupă/clasă – 1 Cronici 25). 4000 de leviţi orientaţi spre acest domeniu (1 Cronici 23:5)

B. În perioada Noului Testament (Biserica)

1. Isus şi cântarea – psalmii de laudă – Hallel – 113-118 (Matei 26:30)

2. Pavel şi cântarea psalmilor, laudelor duhovniceşti (Coloseni 3:16; Fapte 16:25; 1 Corinteni 14:26)

3. Cântece în Noul Testament – cântarea lui Zaharia şi a Mariei (Luca 1). Posibile fragmente (Efeseni 5:14; 1 Timotei 3:16; Apocalipsa 15:3-4)

II. CARACTERIZAREA MUZICII SFINTE

A. Cântăreţii Domnului

1. Orice slujbă cere mai întâi certificarea slujitorului (≈ preotul – Leviticul 16). Cântăreţii erau leviţi – oameni care s-au opus sărbătorilor şi jocurilor de la viţelul lui Aaron, cunoscători ai Legii, puşi deoparte pentru Domnul (Psalmul 33:1; Amos 5:23-24)

2. Compozitorii şi muzicienii - importanţa surselor de inspiraţie: fond doctrinar biblic şi vieţii aproape de Dumnezeu. Orice reformă, pocăinţă a reformat şi partea muzicală (2 Cronici 35:15; Ezra 2:70; 1 Petru 4:3; Efeseni 4-5:19; 2 Samuel 23:1-2)

B. Cântecul şi cântatul

1. Muzica trebuie să fie o exprimare sinceră, adevărată, a întregii fiinţe. Melodia, armonia şi ritmul (duh, suflet, trup). Acestea trebuie să se acordeze cu textul cântării (ex. „O Doamne mare…”) trebuie să ne conducă la închinare şi sfinţenie (Psalmul 108:1; 118)

2. Muzica este o exprimare afectivă, mai bogată ca limbajul simplu a întristărilor şi bucuriilor, descriind traseul păcătosului de la durerea pentru păcat, la bucuria mântuirii (1 Cronici 15:16; Apocalipsa 5:9; 14:2-3)

3. Muzica exprimă lauda pentru Dumnezeu şi chemarea Numelui Său (2 Împăraţi 3:15; 1 Samuel 16:16 – corolar – alungarea duhului rău, se poate realiza tot prin muzică – caz vracii din Africa (1 Cronici 16:4, 7, 35, 41-42). Muzica sfântă nu admite concurenţă, câştig, ci este pentru toţi o permanenţă în viaţa de credinţă (1 Cronici 16:23-29)

ÎNCHEIERE

1. Având în vedere statutul iniţial şi efectele căderii lui Satan, se impune biruinţa sfinţilor asupra lui şi în domeniu muzicii (Ezechiel 28:13, 17; Daniel 3; Apocalipsa 15:2)

2. Imaginea cântării întregi, cârmuite de la dreapta altarului, aduce slava lui Dumnezeu între noi şi ne va duce pe noi în slava lui Dumnezeu (2 Cronici 5:12-13)

Activitatea Bisericii Lecţia 5

EVANGHELIZAREA

INTRODUCERE

1. Evanghelizarea este strigătul inimii lui Dumnezeu pentru lumea pierdută în păcat (1 Timotei 2:4; 2 Petru 3:9)

2. Evanghelizarea: profeţită în Vechiul Testament (Genesa 22:17-18; 1 Împăraţi 8:43) şi Noul Testament (Matei 24:14); poruncită (Matei 28:19-20; Marcu 16:15)

3. Evanghelizarea este prezentarea lui Isus Hristos prin puterea Duhului Sfânt astfel încât oamenii să creadă şi să se integreze activ în Biserică.

I. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A DOMNULUI ISUS (El şi Biserica Sa înfăptuiesc evanghelizarea)

A. Lucrarea proprie (Marcu 1:14-15; Ioan 17:4-5; Ioan 17:20)

1. Formele de desfăşurare:– 2/3 în grup; 1/3 în particular; spontan şi organizat (Matei 4:23; 9:35; Luca 4:14-15, 42-44)

2. Suportul lucrării, mesajul: Cuvântul Evangheliei - vestea bună (Marcu 2:1-2; Matei 13:34-35)

3. Conţinutul evanghelizării: pocăinţa şi Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 4:17; pildele Împărăţiei)

4. Evanghelia practică (Matei 9:35; 8:16; 14:14-16; Ioan 6:25-29)

– Un om (Isus Hristos) plin de duh, har şi adevăr în aproximativ trei ani a evanghelizat o ţară

B. Pregătirea ucenicilor (Domnul a pregătit oamenii care să-l ajute şi să continue lucrarea Lui)

1. Chemare – alegere (Matei 4:19; 9:9); rugăciune şi mijlocire permanentă (Luca 6:12-13);

2. Instruire (Matei 9:37-38; 10:1-42)

3. Practică (Matei 11:1; Luca 10:1); raportul ucenicilor (Luca 10:17-22)

4. Trimiterea şi făgăduinţa (Marcu 16:15-20)

II. LUCRAREA DE EVANGHELIZARE A BISERICII (etape, lucrări şi rolul Duhului Sfânt - Fapte 1:8)

A. Rugăciunea (perioada prenatală - Neemia 1:4; 2:11-20)

1. Pentru ridicarea de lucrători (Matei 9:37-10-1) şi susţinerea lucrării lor (Fapte 6:4; 2 Tesaloniceni 3:1-2)

2. Pentru mulţimile de oameni (Romani 10:1;1 Timotei 2:1-4)

– Rugăciunea trebuie să învingă şi să rupă legăturile cursei diavolului (2 Timotei 2:26)

B. Forme de desfăşurare (de la iudei la samariteni apoi la celelalte popoare - Matei 10:5-6; Fapte 1:8)

1. Locuri şi situaţii de predicare: persoane singure (Fapte 8:26); grupuri (Fapte 20:20); sinagogi – adunări (Fapte 11:25-26; 19:8); alte locuri publice (Fapte 17:22); natură (Fapte 16:13-14) ...şi pe drum propovăduiţi (Matei 10:7)

2. Participanţi (Luca 14:15-24; Proverbe 9:3;Fapte 8:4;15:35): toţi, în funcţie de loc şi persoane - Pavel la neamuri; Petru la iudei (Galateni 2:7)

C. Mesajul (Cuvânt despre Împărăţie - Matei 10:7; o mireasmă - pentru unii de la viaţă la viaţă, sau de la moarte la moarte - 2 Corinteni 2:14-17) )

1. Cuvântul - sabia Duhului (Fapte 10:36; 15:7; 1 Corinteni 15:1-3; Efeseni 6:17)

2. Semnele care-L însoţesc (1 Tesaloniceni 1:5; Evrei 2:3-4; Matei 10:8). Cuvântului trăit şi însoţit de Duhul Sfânt – vestirea din dragoste (1 Corinteni 13)

D. Sprijinul material al lucrării (darul– Matei 26:13, fără pretenţii - Matei 8:20)

1. Cheltuieli pentru lucrare şi lucrători (Luca 8:3; Matei 10:8-10; 1 Corinteni 9:14; Filipeni 4:10-19); filipeni sau corinteni (2 Corinteni 11:7-9)

2. Sprijin pentru convertiţi (2 Corinteni 9:12-14)

– O investiţie înţeleaptă – un suflet e mai scump ca toată lumea materială (Matei 16:26)

E. Predarea lucrării sau renunţarea (când ne retragem şi ce se întâmplă după aceea?)

1. Pe lângă propovăduire este necesară formarea ucenicilor (Matei 10:11; 2 Timotei 2:2)

2. Renunţarea – încălţămintea râvnei (Efeseni 6:15; Matei 10:14-15)

3. Alte dispoziţii, atenţionări, avertizări, promisiuni (Matei 10:16-42): preţul suferinţei (17-23); ruşine – teamă (32-33); dezbinări – partide (34-36), dar Duhul Sfânt le va rezolva pe toate la faţa locului (10:19-20)

F. Caz practic: evanghelizarea la Pavel (Romani 1:1; 1:5, 15; 1 Corinteni 9:16)

1. Efes (Fapte 19:8-12, 20)

2. Parohia apostolului, evanghelistului (Romani 15:19-24) „Lumea e parohia mea” –J. Wesley

3. Legăturile în lucrare: cu Dumnezeu - Duhul Sfânt (Fapte 16:10); cu Biserica locală şi universală (Fapte 13:2-3; 14:26-28; Galateni 2:2); cu continuatorii lucrării (Fapte14:21-23)

– Pavel – un om care şi-a efectuat lucrarea cu Domnul (2 Timotei 4:6-8)

ÎNCHEIERE

1. Evanghelizarea: obiectivul primar al lui Dumnezeu în lume – urmate de creştere, desăvârşire - naşterea copiilor în familia lui Dumnezeu (Ioan 1:11-14)

2. Totul pentru Evanghelie (Pavel – 1 Corinteni 9:23); toată puterea – rolul şi locul Duhului Sfânt (Fapte 9:31); la toate neamurile (Matei 28:19); prin cei împuterniciţi (2 Corinteni 5:19-20)

Activitatea Bisericii Lecţia 6

POSTUL

INTRODUCERE

1. Apare în istoria biblică începând cu Moise şi devine o practică a credincioşilor

2. Isus Hristos a postit şi a învăţat despre post (Matei 6:16-18)

3. Postul este o abţinere benevolă de la mâncare şi băutură, alte pofte trupeşti, pentru o anumită perioadă de timp limitată, în vederea apropierii de Dumnezeu, cu scop spiritual dar prezintă şi avantaje fizice

I. GENERALITĂŢI

A. Clasificarea posturilor

1. Din punct de vedere al modului de abstinenţă: absolut (Estera 4:16; Fapte 9:9); parţial (Daniel 10:3)

2. Din punct de vedere al lungimii: 3 zile (Estera 4:16); 7 zile (1 Samuel 31:13); 40 de zile (1 Împăraţi 19:8); nu există o regulă strictă ≈ 1 zi

3. Din punct de vedere al participanţilor: individual (Matei 6:17); colectiv (Neemia 9:1)

4. Din punct de vedere al frecvenţei: regulate (Leviticul 16:29; Zaharia 8:19); ocazionale – de necesitate (Matei 9:15)

B. Cauze (motive, scopuri)

1. Necazuri, prigoniri, boli, crize (Estera 4:16; 2 Cronici 20:3-4; Psalmul 35:13; Luca 5:33-35)

2. Misiuni, slujire, lucrări spirituale (Ezra 8:23; Fapte 13:3; 14:23; Matei 17:21 - exorcism)

3. Treziri spirituale – sistematic, permanent (Ioel 2:12, 15, 28)

C. Efecte (beneficii) ale posturilor

1. Smerenia sufletului (Psalmul 69:10)

2. Stăpânirea trupului (1 Corinteni 9:27; Eclesiastul 19:17); există o legătură între post şi păcatele trupului (Ieremia 5:8)

3. Binecuvântări duhovniceşti (Isaia 58): sănătate şi neprihănire (vers. 8); ascultarea rugăciunii (vers. 9); călăuzire şi dărnicie (vers. 10-11); restaurare (vers. 12)

II. POSTUL PROPRIU-ZIS ÎN VIAŢA CREŞTINĂ

A. Postul – o înfrânare cu scop spiritual de toate poftele şi plăcerile lumii: hrană, apă, viaţa de familie; orice legătură (Isaia 58:3-7; 1 Corinteni 7:5)

B. Alte lucruri legate de post (colectiv cu adunarea - Judecători 20:26)

1. Mărturisea păcatelor şi plânsul (Neemia 9:2; Ioel 1:14)

2. Rugăciunea şi citirea Cuvântului (Daniel 9:13; Ieremia 36:6, 9)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Postul celor răi (făţarnicilor) (Matei 6:16)

1. Locuitorii din Izreel – postul influenţelor demonice (1 Împăraţi 21:9-12/21:27 – smerirea lui Ahab)

2. Farisei – postul canon (Marcu 2:18; Luca 18:12; Fapte 23:14)

B. Postul celor neprihăniţi

1. Extraordinare (cei trei de pe muntele schimbării la faţă):

a) Isus Hristos – postul măreşte rezistenţa spirituală în ispite (Matei 4:2; Ioan 4:8, 31-34

b) Moise – posturi speciale pentru scopuri speciale (Exodul 34:28; Deuteronoml 9:9, 18, 25; 10:10)

c) Ilie – un post şi o călătorie de 40 de zile (1 Împăraţi 19:8)

2. Posturi colective:

a) Israel – apelul la Dumnezeu prin post naţional (Judecători 20:26; 1 Samuel 7; Ezra 8:21; Estera 4:3, 16; Ieremia 36:9)

b) Ninive – postul pocăinţei (Iona 3:5-8)

c) Ucenicii lui Ioan – orar permanent de post (Matei 9:14-15)

d) Biserica din Antiohia – slujirea cu rugăciune şi post (Fapte 13:1-5; 2 Corinteni 6:5)

3. Posturi individuale:

a) David – un post în ziua necazului (2 Samuel 12:16; 1:12; Psalmul 109:24)

b) Daniel – un post pentru cauza Israelului (Daniel 9:3)

c) Neemia – un post şi o cerere specială înaintea Domnului (Neemia 1:4)

d) Ana – o viaţă de post şi rugăciune (Luca 2:37)

e) Pavel - slujitorul posturilor frecvente (2 Corinteni 11:27; Fapte 9:9, 17)

ÎNCHEIERE

1. Postul reduce poftele umane şi voinţa umană poate fi disciplinată mai uşor (1 Corinteni 3:27)

2. Postul este o întristare, o smerenie după voia lui Dumnezeu care duce la pocăinţă (2 Corinteni 7:10-11)

3. Postul este o formă a stăruinţei şi devotamentului pentru o cauză (Daniel 9:3; Fapte 13:2)

Activitatea Bisericii Lecţia 7

STĂRUINŢA

INTRODUCERE

1. A stărui – a ruga insistent, a repeta o lucrare, a persevera într-o acţiune (Matei 7:7)

2. Dumnezeu răspunde la stăruinţa în bine şi o răsplăteşte, de asemenea notifică şi pedepseşte stăruinţa în rău (Romani 2:7-8)

I. DOMENII ALE STĂRUINŢEI

A. Stăruinţa în bine ( V T: Galateni 3:10; N T: Fapte 13:43; 14:22)

1. Stăruinţa în studierea, propovăduirea şi împlinirea Cuvântului (1 Timotei 4:2; Iacov 1:25; Fapte 2:42; 6:4; Ezra 7:10)

2. Stăruinţa în rugăciune (Luca 18:1; Efeseni 6:18; Coloseni 4:2; Luca 2:37)

3. Stăruinţa (râvna) în lucrările Duhului (Luca 11:13; 1 Petru 1:10; 1 Corinteni 14:1, 12; Romani 12:11)

4. Stăruinţa în legătura şi grija frăţească (Fapte 2:42; Evrei 13:1-3; 2 Corinteni 8:4, 7; Luca 11:5; 1 Tesaloniceni 4:10)

5. Stăruinţa în educaţia spirituală a copiilor (1 Timotei 2:15; Deuteronom 6:7-8; Coloseni 1:9-10)

B. Stăruinţa în rău (Eclesiastul 8:3, 12)

1. Fapte, căi rele (Judecători 2:19; Ieremia 8:4-5)

2. Necredinţa (Romani 11:23; Faraon – la 5/10 plăgi)

II. PRINCIPII – MANIFESTĂRI (FORME)

A. Principii

1. Căutarea binelui comun (Matei 7:9-11; Romani 2:7; Coloseni 4:12; Luca 11:5; Iacov 4:3); voia Lui (1 Ioan 5:14)

2. Mod de obţinere: caută, cere, bate (Matei 7:8); de la Tata pentru fii (Matei 7:11)

3. Fără o viaţă sfântă stăruinţele bune sunt în zadar (Ieremia 7:16; Daniel 3:26); ex. proorocii lui Baal (1 Împăraţi 18)

4. Motivaţiile stăruitoare: dragostea (Isaia 62:1; Cântarea Cântărilor 6:6-7); înţelepciunea (Iacov 3:17; Proverbe 2:4; 6:3); râvna (1 Petru 3:13; Isaia 9:7).

B. Forme de stăruinţă

1. O insistenţă „supărătoare” zi şi noapte (Luca 18:7; 11:8) sau (Isaia 56:3-4; 1 Timotei 5:5)

2. Facerea binelui, indiferent de circumstanţe (2 Petru 1:5, 10; 1 Petru 3:1, 11)

III. EXEMPLE BIBLICE

A. Negative

1. Dalila - stăruinţa feminine – slăbiciunea bărbaţilor (Judecători 16:16)

2. David - slăbiciunile marelui împărat (2 Samuel 24:2; 13:25, 27)

3. Solomon – pasiuni şi plăceri fără limită (Eclesiastul 2:3)

4. Fiii prorocilor – o stăruinţă neînţeleaptă (2 Împăraţi 2:17)

5. Demnitarii medo-persani - stăruinţa cu gând rău (Daniel 6:15)

6. Iudeii – stăruinţa unor cereri rele (Luca 23:5; Fapte 25:2)

B. Pozitive

1. Lot → îngerii - „pofţiţi în casă!” (Genesa 19:3, 15)

2. Iacov → Domnul – „binecuvintează-mă” (Genesa 32:24-28)

3. Rut → Naomii – „voi merge cu tine!” (Rut 1:11-18)

4. Naaman → Elisei – „primeşte te rog!” (2 Împăraţi 5:16; 23); Sunamita → Elisei – „mai veniţi pe la noi!” (2 Împăraţi 4:8)

5. Ucenicii → Domnul – „ascultă-ne!” (Matei 15:23; Fapte 1:14; Evrei 13:19; Iacov 5:17)

ÎNCHEIERE

1. Planuri alese, susţinute stăruitor (Isaia 32:8); scop suprem – Împărăţia (Matei 6:32-33; Psalmul 34:10; 1 Timotei 4:16)

2. Viaţa de credinţă; o alergare (Evrei 12:1), un efort total fără abandonare (2 Împăraţi 13:15-19)

Activitatea Bisericii Lecţia 8

BOTEZUL ÎN APĂ

INTRODUCERE

1. Botezul în (cu) apă – practică creştină, prefigurată din Vechiul Testament (spălări, trecerea Mării Roşii – 1 Corinteni 10:2); element primar (oficial) de integrare în Biserică (Evrei 6:2)

2. Botezul în prezentare biblică - valoarea reală în seria botezelor

I. DOCTRINA BOTEZULUI

A. Instituire

1. Iniţiat de Dumnezeu prin Ioan Botezătorul (Luca 20:4, 7; Ioan 1:33)

2. Practicat şi poruncit de Isus Hristos (Matei 3:16; 28:19-20)

B. Cadru biblic al botezului

1. Cuvântul şi botezul (Luca 3:3; Efeseni 5:26)

2. Mărturisirea, pocăinţa şi botezul (Matei 3:6, 8)

3. Credinţa şi botezul (Romani 10:8, 10; 1 Petru 3:21)

4. Simbol şi procedură (Romani 6:4; Fapte 19:3-5; Galateni 3:27; Ioan 5:6, 8)

II. PRACTICI BIBLICE

A. Perioada Evangheliilor

1. Ioan Botezătorul (Matei 11:11); plan divin de trecere din vechiul legământ în noul legământ (Matei 11:12-13; Luca 7:29-30)

2. Lucrarea Domnului şi a ucenicilor (Matei 3:2; Marcu 1:14-15; Ioan 3:22; 4:1-2)

B. Perioada Bisericii

1. Botezul în biserici: Ierusalim (Fapte 2:38, 41); Samaria (Fapte 8:12-13); Corint (Fapte 18:8; 1 Corinteni 14-17)

2. Botezul „individual”: famenul etiopian (Fapte 8:29-40); Lidia (Fapte 16:15); Saul (Fapte 9:18)

3. Botez în familii: Filipi (Fapte 16:15, 33-34); Corneliu (Fapte 10:47-48)

ÎNCHEIERE

1. Botezul este actul întoarcerii spre Domnul Dumnezeu a celor din poporul Israel şi a venirii la El (prima Evanghelie), a neamurilor – o unică şansă de mântuire (Efeseni 4:5)

2. Botezul cu apă şi/cu botezul Duhului Sfânt, lansează şi echipează credinciosul pe traiectoria veşniciei, în dependenţă de Dumnezeu (Efeseni 4:1-6)

Activitatea Bisericii Lecţia 9

CINA DOMNULUI

INTRODUCERE

1. Instituită de Domnul Isus Hristos (Matei 26:26-29) simbolizând trupul şi sângele Său – noul legământ (1 Corinteni 11:23)

2. Originea: imaginea prefigurativă – Melhisedec (Genesa 14:18); – mielul pascal (Exodul 12)

I. CADRUL BIBLIC AL CINEI. REGLEMENTĂRI ORGANIZATORICE

A. Timpul

1. Instituire: seara primei zile a praznicului Azimilor (Matei 26:17, 20)

2. Prăznuire: ori de câte ori (1 Corinteni 11:26; vezi Numeri 9:9-11)

B. Locul

1. În Vechiul Testament – Paşte (Deuteronom 16:6; Marcu 14:15-15)

2. În Noul Testament – pentru cină: la adunare (1 Corinteni 11:20, 22, 33)

C. Participanţi

1. Cine o dă /poate da?: slujitorii – V T (Leviticul 23:10, 20; Numeri 18:17), N T (1 Corinteni 11:23, 34)

2. Cine o ia/poate lua?: toţi israeliţii (Deuteronom 16:16; 1 Corinteni 10:17-18)

D. Ingrediente: conţinut material şi spiritual: (transsubstanţiere!– consubstanţiere! – comemorare!)

1. Azima (Exodul 12:15); simbolul lipsit de aluat (Matei 16:6, 12; 1 Corinteni 5:7-8)

2. Rodul viţei (eb.: „yayin” - vin fermentat şi must nefermentat; „tirosh” - must nefermentat / gr.: „oinos”. : evangheliile nu folosesc termenul „oinos” ci rodul viţei

3. Argumente: Legea Vechiului Testament interzice orice ferment „seor” sau „hametz” (Exodul 12:14-20; 13:7). La cort era interzis pentru consum vinul „yayin” (Leviticul 10:9-10); imaginea pură a lui Isus Hristos poate fi reprezentată mai bine prin elemente nefermentate (1 Petru 1:18-19)

– Ordinea servirii: a luat – a binecuvântat – a frânt-o – a dat-o zicând

II. PREGĂTIREA – PARTICIPAREA

A. Etape – categorii

1. Cercetarea (gr. dokimazo ) – a verifica, a pune la încercare (1 Corinteni 11:28)

– Ora adevărului (1 Corinteni 10:15; Marcu 14:18-20; 1 Corinteni 10:21-22);

2. Deosebirea (gr. diakrino) – a deosebi, a face diferenţa, a judeca (1 Corinteni 11:29, 31)

– Actul se face personal, sau disciplinar (1 Corinteni 10:15; 5:9-13)

3. Judecata de disciplinare (gr. krino) – a aprecia, a judeca, disciplinare trupească (Numeri 31, 32):

a) vrednic – cine mănâncă are viaţă (2 Tesaloniceni 1:11); roade (Coloseni 1:10; 1 Timotei 1:12)

b) nevrednic – autoexcludere (Fapte 13:46); pedeapsă (1 Corinteni 11:27); osândă (1 Corinteni 11:32; 5:4-5)

4. Condamnare (gr. katakrino) – a condamna, disciplina, excluderea pe mâna Satanei (1 Timotei 1:20)

B. Rezolvarea problemelor spirituale (păcate, necurăţii)

1. Urgent: probleme de moment, uşoare (1 Ioan 2:1; Proverbe 28:13)

2. În timp: probleme grave (2 Corinteni 2:5-11;1 Împăraţi 8:46-48)

III. ÎNSEMNĂTATEA CINEI – SIMBOLURI

A. Împărtăşirea cu trupul lui Isus Hristos: (unitatea - 1 Corinteni 10:17, 16)

1. Pomul vieţii/pâinea vieţii (Ioan 7:51, 53; Genesa 3:22)

2. Cuvântul (Ioan 7:60-63)

3. Biserica (1 Corinteni 10:17)

B. Simboluri

1. Pomenirea şi vestirea morţii Domnului (Luca 22:19; 1 Corinteni 11:26;Efeseni 3:10; 1 Petru 1:12; 2 Petru 1:12-16)

2. Simbolul noului legământ (Luca 22:20; Matei 26:28; Evrei 10:16-18)

3. Orientarea şi pregătirea pentru noua împărăţie (Matei 28:29)

IV. EXEMPLE BIBLICE

A. Cazuri negative

1. Iuda - păcatul cu voia (Marcu 14:10, 2; Marcu 13:41)

B. Cazuri pozitive

1. Iosia – o slujbă „după Scripturi” (2 Cronici 35:18; 2 Împăraţi 23:21-23)

ÎNCHEIERE

1. „Am dorit mult” (Luca 22:15); Pavel – „aş dori” (Filipeni 1:23);

2. S-a tulburat (Ioan 13:21); ei s-au întristat (Marcu 14:19)

Activitatea Bisericii Lecţia 10

SPĂLAREA PICIOARELOR

INTRODUCERE

1. Spălarea picioarelor este o practică antică pentru călătorii ce poposesc la o gazdă primitoare

2. Spălarea picioarelor este un act consacrat, efectuat şi poruncit de Domnul ucenicilor în vederea păstrării caracterului slujirii totale în comunitatea creştină

I. CADRU ISTORIC

A. Vechiul Testament

1. Exemple: Avraam (Genesa 18:4); Lot (Genesa 19:2) Laban (Genesa 24:32); Economul lui Iosif (Genesa 43:24); Bătrânul din Ghibea (Judecători 19:21); obicei statornicit la diferite popoare – o lege nescrisă

2. Un act încadrat în „capitolul” primirea de oaspeţi; o îndatorire a gazdei – o dorinţă a musafirului (Romani 12:13; Evrei 13:2)

B. Noul Testament

1. Continuarea obiceiului V T (Luca 7:44); cazul de excepţie al unei femei (Luca 7:37-38)

2. Instituirea de către Domnul (Ioan 13); prezentare în detalii cuprinzând date explicative şi date de continuitate - de la Domnul la apostoli şi văduve(1 Timotei 5:10)

II. CARACTERISTICI – ROL – SEMNIFICAŢII

A. Spălarea în Vechiul Testament

1. O bună primire (Genesa 18:4a); repaus (Genesa 18:4b)

2. Îngrijirea de nevoi (Judecători 19:20; Genesa 24:33; 43:25)

– Execuţia propriu-zisă se făcea personal sau prin slugi (Genesa 18)

B. Spălarea (Ioan 13)

1. Toate elementele V T: bună primire (Luca 22:12); îngrijire (Luca 22:27)

2. Spălarea efectuată de Domnul - elemente noi: (v. 4-7), nu pricep (Petru) – Tu? Doamne! O datorie specială care nu există în V T (Matei 5:38-48)

C. Însemnătatea – valoarea spirituală (superioară celei fizice - o spălare ca botezul; actul nu spală exteriorul, dar e dovada spălării interiorului - Ioan 13:10; 1 Petru 3:21; Psalmul 51:2)

1. O dovadă practică de iubire (Ioan 13:1; Luca 7:47; Marcu 14:3-4)

2. Un act al slujirii desăvârşite pentru apostoli şi vizitatori – lepădare de sine (v. 3-5

3. O cunoaştere absolută a planului lui Dumnezeu pentru tine şi alţii (Ioan 13:3, 7, 12, 16-17)

4. O spălare – curăţire periodică (Evrei 10:22; 13:10)

ÎNCHEIERE

1. În perioada V T: o lege lăsată de Dumnezeu în conştiinţa oamenilor şi practicată la nivelul trăirii lor.

2. În noul legământ: adevărata cunoaştere - dragostea slujirii (Ioan 13:17). Modelul original: Domnul şi Învăţătorul (Ioan 13:14); o pildă (v.15); o poruncă (v.15); o răsplată (v.17)

Relaţii frăţeşti Lecţia 1

EDIFICAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE

1. A edifica: a zidi, a ridica, a cădi construcţii monumentale; a lămurii, a clarifica. Clădirea este Casa lui Dumnezeu, Templul Dumnezeului celui viu (2 Corinteni 6:16)

2. Edificiul este opera lui Dumnezeu, dar noi suntem lucrători împreună cu El (1 Corinteni 3:9)

I. NEVOIA ŞI SCOPUL ZIDIRII

A. Nevoia (necesitatea) zidirii reciproce (Eclesiastul 3:3; Hagai 1:2, 7-8)

1. Toţi credincioşii formează Trupul Domnului: un organism cu celule independente, cu susţinere reciprocă - „nu găurii corabia comună!” (1 Petru 2:4-7; 1 Corinteni 12:12-27)

2. Există o organigramă divină a lucrării Ziditorului (Geneza 2:3; Evrei 3:4):

a) Hristos este începutul zidirii (Apocalipsa 3:14; Coloseni 1:15; 2:7; Matei 16:18)

b) apostolii şi prorocii (meşterii) sunt la temelia zidirii (Efeseni 2:19-22; 1 Corinteni 3:10; 2 Corinteni 10:8; 13:10)

c) fiecare este o „piatră vie”, un lucrător ce clădeşte (Romani 15:1-3/15:20; 1 Corinteni 3:12-13)

B. Scopul edificării

1. Creşterea, maturizarea, formarea după chipul divin (Efeseni 4:11-16; Coloseni 1:28-29)

2. Instaurarea edificiului etern – noul Ierusalim (Evrei 11:10; Apocalipsa 21:10-14)

II. TEHNICI ŞI PROCEDURI DE ZIDIRE

A. Arta edificării spirituale prin darurile sfinte

1. Edificarea prin învăţătură (creşterea prin alimentaţie sănătoasă). Rolul fundamental al Cuvântului (Fapte 20:32; 1 Timotei 4:13-16; Tit 2:1; Evrei 4:12)

2. Zidirea prin rugăciune şi darurile aferente, în manifestare - funcţii ale fiecărui organ (Iuda 1:20-21; 1 Corinteni 14:3-5, 12, 17, 26)

B. Edificarea prin exemplul sfinţilor

1. O viaţă dedicată edificării (slujirii celorlalţi), un model (1 Corinteni 6:12; 10:23; Efeseni 4:29; 2 Timotei 2:14, 16, 23); atenţie la vorbire şi la toate (2 Timotei 3:10-11,14; 1 Tesaloniceni 1:6-7)

2. Exemple de atenţionare sau de urmat (Filipeni 4:8-9):

a) iscoadele israelite – oameni care au dărâmat (Numeri 13:25-33; 14:1-9, 21-24)

b) Neemia şi fraţii săi – oameni care au zidit (Neemia 2:17-20; 3:1; 4:19-20; 6:15-16)

c) Biserica din Antiohia - o adunare „mamă” (Fapte 11:19-26-30; 13:1-2; 15:30-35)

d) Biserica din Corint – o zidire colectivă (Fapte 18:9-11; 2 Corinteni 1:24; 4:15; 12:19)

ÎNCHEIERE

1. Fiecare este „dator” să lucreze la edificarea trupului – Templu: fiecare cărămidă şi fiecare celulă este necesară (Romani 14:13-19; 15:5-7)

2. Fiecare este dependent de edificiu şi va beneficia (în plus) de o răsplată pentru activitatea desfăşurată (1 Corinteni 3:14-15)

Relaţii frăţeşti Lecţia 2

LUCRAŢI ÎMPREUNĂ!

INTRODUCERE

1. Organizarea Adunării ne solicită să lucrăm împreună, iar dragostea, ca element fundamental în natura divină, ne strânge în echipe, părtăşii locale sau mondiale. Modelul desăvârşit este Tatăl şi Fiul (Ioan 10:30; 17:21-23)

2. Lucrarea împreună are un randament mai mare şi o bucurie pe măsură (Filipeni 2:17-18)

I. DE CE ÎMPREUNĂ ?

A. Pentru că este un singur Dumnezeu şi o singură lucrare

1. Aptitudinile şi necesităţile oamenilor sunt complementare ca organele trupului (Romani 12:4-8; 1 Corinteni 12:7-11)

2. O lucrare complexă cere o mulţime de lucrători (ca îngerii), cu diferite grade de calificare, experienţă (Proverbe 11:14; 1 Corinteni 15:11; 1 Petru 5:5; Tit 2:3-5; 2 Corinteni 4:15)

B. Pentru că avem (dobândim) aceeaşi natură

1. Noi nu suntem asociaţi sau prieteni, ci fraţi şi surori (o iubire sfântă) în Domnul (Psalmul 133; 1 Ioan 2:9-11; 3:11-15; 4:7, 11); slujiţi-vă în dragoste! (Galateni 5:13)

2. În frăţietate există grade diferite de unire (ca în familie), dar toţi sunt împreună (Filipeni 2:1-4, 18-25)

II. CUM ÎMPREUNĂ ?

A. Prin unire în lucrare şi uniformizare în trăire (cu discreţia şi confidenţa necesară - Proverbe 25:17; 27:10)

1. Gruparea se face la nivelul bisericii locale (Proverbe 13:20; 16:19; 21:5; 22:29; Fapte 13:1-2; 19:8-9)

2. În funcţie de lucrarea specifică: misiune, cântare (Galateni 2:7-9; Fapte 15:36-41); ajutorare reciprocă (Fapte 11:27-30; 2 Corinteni 8:18-24)

B. Prin păstrarea legăturilor sfinte

1. Împreună în lucrare nu înseamnă ecumenism general, ci părtăşie sfântă (1 Corinteni 15:33; 1 Ioan 1:1-7; 2:18-19; 1 Petru 2:1-3, 13)

2. O relaţie de pace (formată şi păstrată) este atmosfera, ambianţa favorabilă lucrării (Efeseni 4:3). Atenţie! la întrebări, răspunsuri, discuţii: „minţile ilustre discută idei, inteligenţele medii evenimente, iar cei reduşi vorbesc despre oameni - clevetesc” (Proverbe 18:19; 16:28; 20:19; 17:17; 18:24; 2 Timotei 2:14, 16, 23-25; Tit 3:9-10)

C. Potrivit exemplelor biblice

1. David şi colaboratorii săi: războinici, preoţi, leviţi, profeţi, popor (1 Cronici 12:1;13:1-6)

2. Echipa de misiune a lui Pavel şi legătura dintre bisericile locale (Fapte 9:19, 26-28; 13:4-5; 15:2; 20:4-5; Galateni 2:1-2; 2 Timotei 4:10-15; Romani 16:3, 9-10; 1 Timotei 1:3-4; Tit 1:5; Filipeni 1:8-9, 14)

ÎNCHEIERE

1. Unirea frăţească are la bază un singur Duh (Sfânt) într-un singur trup (1 Corinteni 12:12-13)

2. Regula unităţii în lucrarea Evangheliei (Matei 12:30; 1 Corinteni 3:9)

Relaţii frăţeşti Lecţia 3

SLUJIŢI-VĂ UNII PE ALŢII !

INTRODUCERE

1. Noi slujim unui Dumnezeu al orânduielii şi păcii – organizare fără conflict, ca în univers şi în trupul uman (1 Corinteni 14:33)

2. Neorânduiala se asociază cu pasivitatea şi păcatul (Amos 3:9; 6:1)

I. SLUJITORI CÂRMUITORI

A. Categorii de slujitori (sub cârmuirea Domnului – Efeseni 1:17-23; Ioan 13:13-17)

1. Prezbiteri locali (Tit 1:5; Filipeni 1:1; 1 Petru 5:1-2; Fapte 14:23; 20:28-32); în adunare nu există structuri episcopale, ci doar consultative (Fapte 15), în funcţie de părinţii spirituali (Evrei 13:7, 17; Iuda 1:17; 3 Ioan 1:9-10)

2. Diaconi - lucrători administrativi (Fapte 6:1-6)

B. Calificări pentru slujire ( oameni de încredere - 2 Timotei 2:2)

1. Ei trebuie aleşi pe baza aptitudinilor (de dar şi roadă) şi descoperirilor divine (Efeseni 3:2-11; 2 Petru 3:15-16; 1 Timotei 3:1-13; Luca 6:12; 1 Timotei 1:18; 4:14)

2. Dedicarea în sfinţenie şi preocuparea în slujire evidenţiază măsura de slujire a fiecăruia (Romani 12:1-2; 1 Timotei 4:11-16; 2 Timotei 1:6; 1 Tesaloniceni 2:1-10)

II. PRINCIPII GENERALE DE SLUJIRE

A. Reguli de încadrare în slujbă

1. Capacitatea fiecăruia îi arată locul în slujire, chemarea şi repartiţia după modelul organelor trupului (1 Timotei 1:6-7; 2:9-15; Romani 12:3-8)

2. Aprecierea şi promovarea reciprocă elimină spiritul lumii - de la Diotref la papa şi alţii (Romani 12:10; Proverbe 25:6-7, 27; 2 Petru 2:1-3)

B. Relaţii între slujitori

1. Poziţiile dominante trebuie să slujească în dragoste, după modelul Domnului, cu lepădare de sine (Marcu 10:42-45; Filipeni 2:6-7; 1 Petru 5:2-4; 1 Corinteni 9:19-23)

2. Poziţiile dominate trebuie să slujească în ascultare (Evrei 13:17; 1 Tesaloniceni 5:12-13; 1 Corinteni 11:1-2)

C. Exemple

1. Slujirea misionari – văduve (Fapte 6:1; 1 Timotei 5:5, 9-10)

2. Slujirea bătrâni – tineri (1 Petru 5:5; 1 Timotei 5:4, 8, 16)

ÎNCHEIERE

1. O slujire bună răsplăteşte ambele părţi (Proverbe 25:13; 27:18; 1 Corinteni 8:12-15)

2. Răsplata şi bucuria slujirii vor determina locul de slujire în Împărăţia lui Dumnezeu (Matei 25:21-23; Luca 19:17-19)

Relaţii frăţeşti Lecţia 4

ACCEPTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE

1. Scopul lui Dumnezeu este unirea tuturor fiinţelor şi lucrurilor în Isus Hristos (Efeseni 1:9-10)

2. Lumea aceasta este într-un antagonism feroce, iar cei credincioşi trebuie să iasă din acest sistem şi să trăiască după alte principii (Efeseni 4:13; Tit 3:3; 1 Corinteni 10:9-10)

I. UNII ŞI ALŢII

A. Diverse categorii de oameni (culturale, sociale, economice)

1. Bogaţi – săraci; înţelepţi – inculţi; sănătoşi – handicapaţi; tineri – bătrâni (Iacov 2:2-4; 8-9; Galateni 4:14-15; 1 Petru 5:5; 1 Timotei 6:2)

2. Toate stări actualele sunt temporare (Iacov 1:9-11; Eclesiastul 11:7-10; 12)

B. Probleme între unii şi alţii (familie, biserică, societate)

1. Disensiuni, certuri (1 Corinteni 6:4-8; Galateni 5:13, 26; 2 Timotei 2:14). Există probleme reale sau imaginare pe care Satan le exploatează pentru ruinarea relaţiilor (Iacov 3:14-16)

2. Diferenţe doctrinare şi confesionale datorate moştenirii tradiţionale şi înţelegerii parţiale (Romani 14:1-8; 1 Corinteni 1:12-15; Coloseni 2:16-23)

II. ACCEPTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

A. Părtăşia sfinţilor

1. Noi am fost acceptaţi în părtăşia cu Tatăl şi Fiul, în părtăşia familiei creştine, în acelaşi Duh (1 Ioan 1:3, 6-7; Filipeni 2:1-4; Efeseni 1:3; 2:6, 14-19; 1 Ioan 3:10-14)

2. Este recomandată însă respingerea părtăşiei cu Satana (demonii, idolii) şi lumea care zace în Cel rău (1 Corinteni 10:14-23; 2 Timotei 2:16-26; 3:4-5; 4:14-15)

B. Cum să ne acceptăm?

1. Prin puterea dragostei neprefăcute care acoperă greşelile, diferenţele şi vederile parţiale (Proverbe 10:12; 17:9; Romani 14:13-17; Coloseni 3:11-14; 1 Timotei 5:13; 1 Petru 4:15)

2. Prin preocuparea pentru creşterea spirituală şi mântuirea oamenilor, prin asemănarea cu Hristos (Romani 14:1, 19-21; 15:1; Filipeni 3:13-16; 1 Petru 1:22-23)

C. Exemple

1. Domnul Isus Hristos – exponentul dragostei divine care uneşte toate lucrurile bune (Matei 9:9-13; 19:13-15; Marcu 9:38-42; Luca 9:51-56)

2. Barnaba – un apostol al acceptării în dragoste (Fapte 4:36-37; 9:26-28; 11:22-30)

ÎNCHEIERE

1. „Primiţi-vă” şi „acceptaţi-vă” după modelul Domnului Isus Hristos! (Romani 15:7)

2. Practicaţi regula de aur! (Matei 7:12)

Relaţii frăţeşti Lecţia 5

CORECTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE

1. Corectarea reciprocă este atitudinea prin care se încearcă îndreptarea şi recuperarea; asociată învăţăturii; împreună formează educaţia (Proverbe 6:23)

2. Indiferenţa, neglijenţa descalifică şi aduce pagubă (Proverbe 17:15; 3:11-12; Evrei 12:6-11).

I. NECESITATEA CORECTĂRILOR

A. Corectarea pentru sănătatea Adunării (Tit 1:13-14)

1. Orice sesizare, mustrare, se face în nădejdea îndreptării, rodirii, mântuirii (Proverbe 25:4; 28:23; 29:1; Luca 13:6-9; 1 Corinteni 5:5)

2. Există o diferenţă de fond şi de scop între corectare şi vorbirea de rău (activitate satanică). Corectarea este o sesizare cu un ochi bun, iar vorbirea de rău cu un ochi rău (Tit 3:1-3; 1 Petru 3:16; Zaharia 3:15; Apocalipsa 12:10; Iacov 4:11; Proverbe 16:28; 26:20; 27:5-7)

B. Corectarea pentru curăţia Adunării (Proverbe 25:5 - bolnavi trebuie vindecaţi, iar morţi îngropaţi)

1. Trebuie luată o atitudine împotriva învăţăturii şi învăţătorilor falşi, ceea ce va stârni vrăjmăşie (1 Petru 2:1-4; Tit 1:9b-11; Galateni 4:11; Proverbe 9:1-12)

2. Scopul acestei atitudini este protejarea celorlalţi credincioşi (1 Timotei 5:20; 1 Corinteni 5:5-6)

II. MODALITĂŢI DE CORECTARE (etape – Matei 18:15-18)

A. Metode uşoare – mustrări

1. Mustrări pentru abateri de la învăţătura primită sau pentru probleme negative în plan familial şi social (Iuda 1:22-23; 1 Tesaloniceni 5:14a; 2 Tesaloniceni 3:6-12)

2. Aceste corectări se fac pe bază de autoritate - statut (Tit 2:15) şi în funcţie de starea sufletească – pentru aşi atinge obiectivul (Matei 18:15-16; Proverbe 12:16; 1 Timotei 5:1-2; 2 Timotei 2:24-25). Atenţie la reacţii şi efecte! (Amos 7:10-16; Galateni 5:15)

B. Metode grele – disciplinări cu efecte spirituale şi materiale

1. Excomunicările (darea pe mâna Satanei) se fac pentru păcate grave sau permanente şi doar în faze ulterioare sesizărilor şi conştientizării adunării (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:4-13; 1 Timotei 1:20). În aceste cazuri se cere depărtarea / ruperea relaţiilor cu cei vinovaţi (2 Tesaloniceni 3:6, 14-15; Romani 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:8-11).

– Atenţie! Păstraţi spiritul dreptăţii, imparţialităţii! (1 Timotei 5:21; Matei 7:1-5; Exodul 23:1-9)

C. Exemple de corectare

1. Mustrări uşoare (Ieremia 3:13-14; 16:10-11; 26:12-13)

2. Mustrări grele (Luca 9:54-56; Fapte 5:3-11; 8:20-23; 1 Timotei 1:20; Ioan 20:22-23)

ÎNCHEIERE

1. Orice corectare trebuie făcută cu intenţie şi procedură bună, conform voii şi scopului divin (Galateni 6:1-2)

2. În corectare sunt câştigate ambele părţi (Proverbe 24:25; 12:1; Iacov 5:19-20)

Relaţii frăţeşti Lecţia 6

ÎNTĂRIŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE

1. Vegheaţi unii asupra altora şi întăriţi-vă, sprijiniţi-vă, încurajaţi-vă, mângâiaţi-vă, „căci orice cap tare are şi un loc moale" (1 Tesaloniceni 5:14)

2. Există darurile (consacrate) de îmbărbătare, ajutorare, dar este nevoie ca fiecare să dea o mână de ajutor (Romani 12:8; Evrei 12:12-18)

I. NECESITATEA (NEVOIA) ACESTUI AJUTOR

A. Întăriţi pe cei slabi!

1. Datorită slăbiciunii firii omeneşti şi luptelor spirituale se înregistrează o tendinţă generală de slăbire spirituală - anemie în duh (Evrei 3:12-13; 6:11-12; 10:24-25; 1 Împăraţi 19:1-18)

2. Problemele familiale şi de boală doboară fiinţele credincioşilor (zdrobesc) şi ei trebuie învioraţi, mângâiaţi (Proverbe 18:14; 14:13; Amos 1:6, 9, 11; 1 Tesaloniceni 3:1-5; 4:18; 1 Samuel 1:7-8)

B. Sprijiniţi-i pe cei ce lucrează!

1. Vai de cei nepăsători, dar ferice de cei ce veghează, căci sunt oameni infiltraţi pentru producerea stricăciunilor, răului (Amos 6:1; Ieremia 48:10; Iuda 1:3-4, 12-13; 2 Timotei 3:6-7; Neemia 2:18-20, 4, 6)

2. Orice slujire presupune nevoia unui ajutor (Daniel 11:1; Filipeni 2:17-24; Filimon 1:10-13; 2 Samuel 10:11-12)

II. MODALITĂŢI DE ÎNTĂRIRE (SPRIJINIRE RECIPROCĂ)

A. Fii alături de fraţii tăi!

1. Fiecare trebuie să se sprijinească pe sine, dar ce bine este dacă e cineva aproape într-un moment greu (1 Samuel 30:3-8; Psalmul 27:14; 1 Petru 5:8-10; 2 Corinteni 1:3-11; 2 Samuel 21:8-11)

2. Colaboraţi, vizitaţi-vă, interesaţi-vă discret de starea celorlalţi! (Romani 1:11-13; 2 Samuel 10:1-2; 2 Corinteni 2:1-13). Unii, la nevoie au fost vizitaţi de îngeri (Matei 1:14; Luca 22:43)

B. Vorbeşte încurajator şi sprijineşte!

1. În primul rând acesta este un rol al părinţilor spirituali (1 Tesaloniceni 2:7, 11-12; Efeseni 4:11-15), după cum Dumnezeu Însuşi ne întăreşte (Fapte 18:8-10; 27:23-25; 5:19-20)

2. Manifestările sunt multiple, dictate de Duhul Sfânt (Mângâietorul): sfat, cântare (Coloseni 3:16; Ioan 14:16-18; 16:7, 13) printr-o vorbire dulce şi înţeleaptă (Proverbe 16:21; 27:9; 15:28; 24:26; 25:1)

C. Exemple

1. Iov - între necazuri şi prieteni (Iov 2:11-13; 4:3-7; 6:22-27; 13:4-5; 16:2; 19:1-3; 21:1-5; 33)

2. Pavel – nevoia de întărire spirituală a credincioşilor (Coloseni 2:1-2; Filipeni 2:25-30; 2 Timotei 1:16-18)

ÎNCHEIERE

1. Prezenţa Duhului Paraclet (apărător, ajutor) te face să fii alături de fraţii tăi în momentele necesare (1 Cronici 12:1, 15-18)

2. „De aceea, mângâiaţi-vă şi întăriţi-vă unii pe alţii, cum şi faceţi în adevăr” (1 Tesaloniceni 5:11)

Relaţii frăţeşti Lecţia 7

AJUTAŢI-VĂ UNII PE ALŢII!

INTRODUCERE

1. Ca şi în celelalte domenii, în cel material, repartiţia valorilor este diferită, iar organele trupului se hrănesc reciproc, stomacul şi inima lucrează diferit. Ajutorarea este un aspect indispensabil şi practic în religie (Iacov 1:27 / Amos 2:6-8; 8:4-8)

2. Atenţie la nedreptăţi! (Proverbe 17:8; 1 Tesaloniceni 4:6) şi lene (2 Tesaloniceni 3:7-10)

I. PRINCIPIILE AJUTORĂRII MATERIALE („spic cu spic se ţine-n vânt…”)

A. Principiul ajutorării celor în nevoi (săracilor)

1. Întotdeauna vor fi săraci: familii sau oameni singuri, de care Dumnezeu are cunoştinţă, dar avem şi noi (Deuteronom 15:11; Proverbe 22:2; 14:31; 17:5; 29:7; Ioan 12:8; 1 Ioan 3:16-18)

2. Sunt situaţii în care noi avem nevoie de ajutor reciproc în familie (1 Timotei 5:4, 8), sunt lipsuri reciproce (2 Corinteni 8:13-15), fapt valabil şi pentru bogaţi (1 Împăraţi 10:2, 10-13)

B. Principiul ajutorării lucrării Evangheliei

1. Mai întâi trebuie ajutaţi oamenii ce duc Evanghelia în noi ţinuturi (Luca 10:7; 1 Corinteni 9:14)

2. Apoi orice adunare pentru construcţie şi toate lucrările aferente (Tit 3:8, 14; Luca 7:4-5; 1 Timotei 5:16; Galateni 6:6, 9-10; Romani 15:26-27)

II. LUCRĂRI DE AJUTOARE MATERIALE (rezultate din binecuvântare şi care dau binecuvântare – Deuteronom 16:17; 15:10)

A. Ajutoare financiare şi bunuri materiale (Romani 12:13)

1. Bani sau alte valori (1 Corinteni 16:1-2;Faptele Apostolilor 5:2)

2. Bunuri materiale alimentare şi nealimentare: de la pâine la casă (2 Samuel 17:27-29; Ioan 12:3; Marcu 13:3-6)

B. Ajutoare prin lucrări de slujire (Exodul 35:10, 25-26)

1. Specifice bărbaţilor (Filimon 1:22; Geneza 18:3-8)

2. Specifice femeilor (Luca 8:1-3; 1 Timotei 5:10; Filipeni 4:3; Romani 16:2, 13-14; Fapte 9:36, 39)

C. Exemple de ajutorare materială

1. Apostolul Pavel – un apostol atent cu săracii (Filipeni 4:10-19; Galateni 2:10)

2. Bogaţii - o posibilitate permanentă de ajutorare (1 Timotei 6:17-19; Iacov 5:1-6; Filipeni 1:4-7)

3. Săracii credincioşi din secolul I - oameni bogaţi în dărnicie (Fapte 4:32-37; 11:27-30; 2 Corinteni 8:1-12)

ÎNCHEIERE

1. Tot ceea ce facem trebuie să fie făcut cu toată inima, ca pentru Domnul (Coloseni 3:17, 23-24)

2. Tot ceea ce facem ne va fi răsplătit de către Domnul (Matei 10:40-42; 25:34-40)

Relaţii frăţeşti Lecţia 8

RUGAŢI-VĂ UNII PENTRU ALŢII!

INTRODUCERE

1. Rugăciunea de mijlocire este o calificare specială a celui neprihănit (Iacov 5:16-18; Isaia 1:15)

2. Orice credincios are nevoie ca fraţi şi surorile să se roage pentru el (1 Tesaloniceni 5:25)

I. DE CE TREBUIE SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII ?

A. Pentru a obţine legal ajutorul şi harurile Domnului (procedura general valabilă - Efeseni 1:15-19; 3:16-19; Evrei 4:15-16; 7:25)

1. Pentru ceea ce cunoaştem de aproape (Ioan 17:9; Fapte 12:5; Romani 15:30)

2. Pentru ceea ce cunoaştem prin Duhul, de departe (2 Corinteni 13:7; Coloseni 2:1-3; Ioan 17:20)

B. Pentru a fi biruitori în luptele spirituale

1. În înaintarea Evangheliei, în sprijinirea celor ce slujesc (Efeseni 6:18-20; Coloseni 4:3-4; 2 Tesaloniceni 3:12)

2. În ispite, în ajutorul celor ce sunt atacaţi de puterile întunericului (Luca 22:31-32; 2 Corinteni 1:11; Luca 6:37-38)

II. CUM TREBUIE SĂ NE RUGĂM UNII PENTRU ALŢII ? (1 Ioan 5:16; Luca 11:1)

A. Conţinut

1. În primul rând pentru naşterea şi dezvoltarea fiinţelor spirituale – o luptă a slujitorilor şi a fraţilor mai mari (Coloseni 1:9-12; 2 Tesaloniceni 1:11-12; Coloseni 4:12-13)

2. Pentru toate nevoile vieţii, pentru toate compartimentele fiinţei umane (Ieremia 29:7; 1 Timotei 2:1-4; 1 Tesaloniceni 5:23; Iacov 5:16a; Evrei 13:18-19)

B. Metode

1. Cu respectarea regulilor generale ale rugăciunii privind duhul şi trupul (1 Timotei 2:8-9; Marcu 11:24-25); nu te poţi ruga pentru unii, în timp ce pe alţii nu-i poţi ierta! (1 Petru 3:7)

2. Conform călăuzirii şi râvnei Duhului (1 Tesaloniceni 6:17; Fapte 9:10-17; 14:9-10; 28:8-9; Romani 8:26-27; Iuda 1:20)

C. Exemple de rugăciuni şi oamenii rugăciunilor de mijlocire

1. Samuel – dorinţa de rugăciune mijlocitoare (1 Samuel 7:5; 8-9; 12:23; 15:11; 16:1)

2. Pavel – slujitorul care se ruga pentru toţi credincioşii (Romani 1:9; Filipeni 1:4-5; Coloseni 1:3; 1 Tesaloniceni 1:2; 2 Timotei 1:3)

ÎNCHEIERE

1. A fost o lucrare necesară şi reuşită pentru Domnul şi apostoli (Marcu 14:33-38; Fapte 6:4)

2. „Rugaţi-vă unii pentru alţii!” este rugăciunea Tatăl Nostru, o rugăciune a oricărei odăiţe pentru orice om şi orice problemă. (Matei 6:9-13)

Relaţii frăţeşti Lecţia 9

BUCURAŢI-VĂ ÎMPREUNĂ!

I

NTRODUCERE

1. „Bucuraţi-vă” – este o chemare şi o poruncă divină (Filipeni 4:4), la o nouă bucurie (Psalmul 9:2; Ioan 15:11)

2. „Bucuraţi-vă împreună” – rezultă din unitatea noastră organică, motivul şi scopul comun (1 Corinteni 12:26)

I. BUCURAŢI-VĂ!

A. Bucuria omului firesc (Eclesiastul 10:9-10)

1. Este determinată de împliniri fizice (Fapte 14:17; 2 Petru 2:13-14)

2. Este majorată de împliniri sufleteşti: divertisment, cântec, filme, sport…. (Isaia 5:11-14; 24:7-11)

B. Bucuria omului duhovnicesc

1. Bucuria este determinată de capacitatea şi starea omului (copil, matur), de dimensiunea spirituală, supradimensionată – bucuria mântuirii (1 Petru 1:3-9; 1 Tesaloniceni 1:6)

2. Toate bucuriile vieţii devin normale, corectate prin sfinţire (2 Timotei 2:16-18; Filipeni 3:17-19; Efeseni 4:25-32; 5:4-18)

II. ÎMPREUNĂ!

A. Bucuria adunării

1. Bucuria întâlnirilor din Casa Domnului - părtăşia sfinţilor (Matei 18:20; Psalmul 122-1; 137:5-6; Proverbe 19:22). „sărutul sfânt” (Romani 16:16; 1 Corinteni 16:20; 2 Corinteni 13:12; 1 Tesaloniceni 5:26; 1 Petru 5:14)

2. Bucuria slujirii reciproce (Leviticul 23:40; Deuteronom 16:13-15; Proverbe 10:20-21; 16:24; 1 Tesaloniceni 2:19-20; 3:6, 9-11). Chiar în necazurile omului, să-i facem puţină bucurie (Iacov 1:2-4; Evrei 10:32)

B. Alte bucurii ale credincioşilor

1. Bucuriile unei familii, neam credincios (Psalmul 128:5-6)

2. Bucuriile întâlnirilor dintre familii: vizite şi ajutor (Geneza 18:1-8; Evrei 13:1-16; Proverbe 25:17); sfinţire şi discreţie (Fapte 2:46; 4:32-35)

C. Exemple ale celor care au ştiut să se bucure

1. David şi cei din Casa Domnului – bucuria sfântă (Psalmul 42:4; 43:3-5; 81:1-4; 100; 122:1-9)

2. Pavel şi filipenii - epistola bucuriei „împreună” (Filipeni 2:2, 17-18)

ÎNCHEIERE

1. Bucuria mântuirii se va amplifica la venirea Domnului (Isaia 35:10; Luca 10:20; Isaia 25:9)

2. Bucuria părtăşiei şi slujirii împreună este veşnică (Matei 25:21, 23; Psalmul 16:11; Apocalipsa 19:7)

Relaţii frăţeşti Lecţia 10

PE TINE ÎNSUŢI PĂZEŞTE-TE CURAT!

INTRODUCERE

1. Sfatul apostolic „pe tine însuţi păzeşte-te curat” este revizia de fond a „relaţiilor frăţeşti” (1 Timotei 5:22)

2. Ideea separării de neamuri a evreilor, rămâne ideea separării de lume, dar şi a fiilor lui Iuda de cei ai lui Efraim (Romani 13:8; 9:7; Filipeni 3:1-2)

I. PĂZEŞTE-TE DE ÎNVĂŢĂTURILE FALSE!

A. Din interiorul comunităţii tale (Iacov 1:5-8)

1. Din interiorul doctrinei acceptate de tine însuţi (1 Timotei 4:13, 16; Tit 2:7b-8)

2. Din comunitatea cu care colaborezi, în primul rând pe plan local (Proverbe 13:20; 19:27; Fapte 20:28-31)

B. Din exteriorul comunităţii tale

1. Atenţie la „îngeri” şi apostoli…învăţători mincinoşi (Galateni 1:6-9; 2 Corinteni 11:13-15; 2 Petru 2:1-3; 2 Ioan 1:7-11; Matei 24:4-5, 24; Coloseni 2:4, 8)

2. În cazuri critice, cronicizate, trebuie făcute sesizări nominale (2 Timotei 2:16-18; 4:14-15)

II. PĂZEŞTE-TE DE PĂRTĂŞIILE VINOVATE (PĂCĂTOASE)!

A. Fii atent asupra ta însuţi (în mod special când eşti singur - Filipeni 1:27; 2:12)

1. Suspectează-te pe tine însuţi: atenţie la cuget (1 Timotei 1:18-20, 5-6); la vorbe (Proverbe 18:20-21; Iacov 3:2, 9-10); la trup (1 Tesaloniceni 4:3-7; 1 Petru 2:11); la tot ce faci (1 Timotei 4:12; Tit 2:7a)

2. Curăţeşte-te ca să fii folositor (2 Timotei 2:20-22), adică împlineşte Cuvântul (Iacov 1:22-25); dă-ţi toate silinţele (2 Petru 1:5-7; Coloseni 3:5-10)

B. Fii atent la colaboratori (la adunarea în care eşti – 1 Timotei 6:20)

1. Atenţie să nu fii afectat în familie! (1 Petru 3:1-6; 1 Corinteni 7:14-16); câştigă-l pe celălalt, dar nu te pierde pe tine! (Galateni 6:1).

2. Evită oamenii viciaţi, clevetitori (Proverbe 20:19), mânioşi (Proverbe 22:24-25), răutăcioşi (Proverbe 26:24-28) şi alte ilegalităţi (Proverbe 1:10-19; 29:24; 2 Timotei 3:1-5)

C. Exemple

1. Ezra, Neemia – separarea evreilor de alte popoare (Ezra 4:1-3; Neemia 6:17-19; 13:6-9, 28-30)

2. Pavel – separarea credincioşilor de oamenii răi, apostaţi (Fapte 19:8-9; Romani 16:16-17; Galateni 2:4-5; 5:10-12; 2 Timotei 4:1-8)

ÎNCHEIERE

1. „Ce fel de oameni ar trebui să fim?” (2 Petru 3:11-18)

2. Adame: păzeşte-te, nu numai lucrează! (Proverbe 16:17; Geneza 2:15)

Viaţa practică Lecţia 1-2

BOGĂŢIA ŞI SĂRĂCIA

INTRODUCERE

1. Bogăţia şi sărăcia – două stări materiale, ce cuprind problema muncii, venitului, consumului, economiilor şi investiţiilor (Matei 6:23)

2. Gândirea şi practica economică umană tratează elementul material fără cel spiritual, diferit de Biblie /Dumnezeu (Matei 6:33)

I. GENERALITĂŢI. PREZENTARE

A. Evoluţii istorice (în acest veac – 1 Timotei 6:17)

1. Toată istoria şi geografia conţin aceste două categorii (Deuteronom 15:12; Ioan 12:8)

2. Ele sunt vremelnice (Iov 27:19; Apocalipsa 18:17; Ieremia 39:10; Proverbe 23:5; 27:24)

B. Moduri de obţinere sau pierdere a avuţiei (Eclesiastul 9:11; 5:19; 1 Samuel 2:7)

1. Bogăţia:

a) moştenire (Proverbe 19:14; Eclesiastul 2:21); valori dobândite (Luca 16:9, 11); comori găsite (Genesa 36:24)

b) lăcomie de avere (Coloseni 3:5; Proverbe 23:4; Eclesiastul 4:4); sub diferite forme (Proverbe 28:8, 20; Ieremia 17:11; Iacov 5:4)

c) hărnicie şi binecuvântare (Proverbe 10:4; 10:1-7; 28:20; Deuteronom 8:17; Genesa15:14; Exodul 12:36)

2. Sărăcia:

a) lenevire (Proverbe 20:13; 28:19)

b) pedeapsă (blestem) (Genesa 4:12; Proverbe 13:18)

c) sărăcia sfinţilor (Proverbe 13:31; 12:27-28; Romani 15:26; Psalmul 37:25-26)

C. Moduri de folosire a banilor/ bunurilor) (depinde cum s-au câştigat - Proverbe 13:11)

1. Bogăţia (Psalmul 49:6-8; Proverbe 22:1):

a) trăirea în huzur, lux, plăceri (Luca 6:24; 16:19; 12:19; Eclesiastul 2:10)

b) tezaurizare (Luca 12:18; Matei 6:19)

c) folosire cumpătată şi dăruire înţeleaptă (Eclesiastul 10:17; Efeseni 4:28; Proverbe 14:24;1 Ioan 3:17)

2. Sărăcia (există bogaţi nepricepuţi şi săraci înţelepţi – Proverbe 28:11; Deuteronom 10:18):

a) afaceri neînţelepte (Proverbe 23:21; Isaia 55:2)

b) îngrijorare fără dărnicie (Luca 12:22, 25; Proverbe 28:27)

c) cheltuielile sfinţilor (1 Timotei 6:7-8)

II. PRINCIPII BIBLICE

A. Dumnezeu este proprietar absolut al materiei. (corect este „la mine se află” nu „eu am”)

1. El dă, păstrează, retrage (Psalmul 65:9; Isaia 45:3; Leviticul 25:23; Ieremia 27:5)

2. Dumnezeu are un plan pentru fiecare şi din punct de vedere al averii (Proverbe 22:2; Iov 23:14; 28:18-19)

B. Bogăţia şi sărăcia au fiecare „spinii lor (Marcu 4:18-19; Iov 34:19-21)

1. Ispitele bogăţiei: încredere falsă (1 Timotei 6:17; Marcu 10:24); laudă deşartă (Ieremia 9:23; Iacov 1:9-10); frământări (Eclesiastul 5:12); asuprirea (Iacov 2:5-6); înşelare/pierzare (Marcu 4:19; 1 Timotei 6:9-10)

2. Necazurile sărăciei (Proverbe 30:9; Psalmul 73; 1 Corinteni 7:28)

C. Legătura materiei cu spiritul (comoara şi inima - Matei 6:21, 24)

1. Bogăţii spirituale: Dumnezeu (Romani 11:33; Efeseni 1:7; Exodul 15:11; Isaia 63:7); sfinţii (Iacov 2:5; Apocalipsa 2:9; 3:17)

2. Dependenţa avuţiei: sfinţii primesc în funcţie de starea şi lucrarea spirituală (Matei 6:33), dar bogăţia lor principală este în „cele de sus” (Luca 12:32; Coloseni 3:1)

D. Atitudinea creştinului (mulţumire, dăruire, acceptarea voii Lui în plan material - 2 Corinteni 8:5)

1. Starea intermediară – superioară (Proverbe 30:8); pâinea (Matei 6:11); rezolvarea nevoilor zilnice (Filipeni 4:16-19). Nu cere bogăţie! (1 Împăraţi 3:11; 1 Timotei 6:9)

2. Încrederea în grija Tatălui – un sfat pentru liniştea zilelor tale (Eclesiastul 5:12): natura, fără economie agricultură sau industrie continuă să existe - comparaţia cu Solomon (1 Împăraţi 4:6, 27; Luca 12:24, 27, 30; Evrei 13:5-6)

3. Secretul dărniciei (Proverbe 11:24; Luca 12:34)

I. BOGAŢI ŞI SĂRACI

A. Exemple negative

1. Sodoma şi Gomora – culmea bogăţiei şi păcătăşeniei (Genesa 14:14, 21; 19:25); idem în vremea lui Noe (Luca 17:26-33)

2. Egiptenii – muncă forţată şi exploatarea semenili/robilor; temple şi piramide / plăgi şi moarte în Marea Roşie (Exodul 1:13-14; 5:5-18)

3. Israel – de la prosperitatea din vremea lui lui Solomon la foamete (Isaia 5:14; Plângerile lui Ieremia 1:19; 4:4-5); – atitudini spirituale şi rezultate materiale (Hagai 1:5-11; 2:15-19)

4. Nabal – bozatul ursuz şu zgârcit (1 Samuel 25:2-3, 11, 18, 37-38)

5. Bogaţii din evanghelii – oameni care au neglijat lucrurile sfinte (Luca 12:15-20; 16:19-22); - un om legat de avere (Luca 18:21-23)

6. Biserica apostată – oameni lacomi după cele fireşti (Apocalipsa 3:17-18; Iuda 12; 2 Petru 2:13-14)

B. Exemple pozitive

1. Avraam – un bogat prieten cu Dumnezeu, legat de cer, nu de pământ (Genesa 13:2, 9; 14:22-23)

2. Iacov – de la nevoile de bază la bogăţie (Genesa 28:20; 32:10)

3. Iov – un bogat neprihănit şi greu încercat (şi) prin pierderea averii (Iov 1:3, 14-22; 29:1-6, 12-16; 19:13-20; 42:12)

4. David – un bogat fericit (1 Cronici 29:28)

5. Solomon – un bogat nefericit (Eclesiastul 2:18; 5:10)

6. Familia din Sunem – oameni cu inima darnică şi gata de slujire, ajutaţi de Dumnezeu în orice vreme (2 Împăraţi 4:8-17; 8:1-6)

7. Elisei - omul care avea putere (de la Dumnezeu) să înmulţească bunurile materiale, dar care nu a fost dependent de ele (1 Împăraţi 9:19-21; 2 Împăraţi 4:7, 38-44; 5:16, 26; 7:1-2)

8. Pavel – apostolul muncitor şi fără pretenţii (1 Tesaloniceni 2:9; Psalmul 104:23; Filipeni 4:10-17)

9. Isus Hristos – cel mai sărac şi cel mai bogat (1 Corinteni 8:9; Matei 8:20; 17:27)

ÎNCHEIERE

1. În economia grădinii Edenului, (aproape) toţi pomii sunt buni – dar la mijloc este pomul vieţii – fără el – toată bogăţia s-a dus şi omul a murit. Adam s-a implicat material- să lucreze- dar a uitat elementul spiritual – să păzească şi să caute întâi pomul vieţii (Genesa 2:9, 15)

2. Există două locuri, două ere (Matei 6:19-20; 1 Timotei 6:17-19). Nu te lega de cele de aici şi acum (Eclesiastul 5:13-16) ci apucă pe cele adevărate – Împărăţia eternă (Luca 12:32)

Viaţa practică Lecţia 3- 4

DĂRNICIA

INTRODUCERE

1. A dărui (în sens larg) – a da ce suntem datori (Luca 17:10); cu bucurie, a da tot ce vrem pentru a avea şi alţii (lipsiţi). În Biblie există şapte sute de versete despre bani

2. A da lui Dumnezeu şi Cezarului - oamenilor ce-i reprezintă sau cu care se identifică (Matei 22:21; 10:40-42; 25:40)

I. CE SPUNE Biblia DESPRE DĂRNICIE

A. Dărnicia lui Dumnezeu (Iov 1:21)

1. De la creaţie, la întreţinerea creaţiei (Psalmul 65:9; 104:28; 136:25)

2. Darul cel mare – Isus – mântuirea (Ioan 10:28; 2 Corinteni 9:15); alte daruri (Romani 11:28; Efeseni 4:8)

B. Motivaţii despre dărnicie (Romani 12:8)

1. Suntem datori (Leviticul 25:23; Isaia 1:2); C.A.S. (Eclesiastul 11:1-2); fond de sănătate (Psalmul 41:1-4; Luca 8:43)

2. Plata materială a lucrărilor spirituale (Numeri 18:21; Romani 15:27; 1 Corinteni 9:11; Galateni 6:6)

3. Compensări bogaţi → săraci (Eclesiastul 5:19; 2 Corinteni 8:13-15); bugetari (Romani 13:7)

4. Mila – iubirea (1 Ioan 3:17-18; Matei 14:14-18; Proverbe 19:17)

C. Forme de manifestare a dărniciei (Evrei 13:16; 2 Corinteni 9:9; Fapte 3:6)

1. Zeciuieli şi alte daruri pentru leviţi, preoţi, săraci, în total mai mult de 10% (Leviticul 27:30-32; Numeri 18:21, 24, 26, 28; Deuteronom 26:12);

2. Daruri financiare – materiale pentru Cort, Templu, alte lucrări materiale sfinte (Exodul 35)

3. Primele roade (Deuteronom 26; Proverbe 3:9-10)

4. Primirea de oaspeţi – slujirea (Evrei 13:2; 3 Ioan 5-8)

5. Alte forme: ultimele roade – diferiţi săraci, cerşetori (Deuteronom 24:19-22; 23:24-25; 15:8-10; Luca 6:31)

D. Efecte – răsplată (secretul investiţiilor - Proverbe 11:24; 2 Corinteni 9:6; Galateni 6:8)

1. Zgârcenie (Proverbe 21:26; 2 Corinteni 9:5; 1 Corinteni 6:10); caz: Nabal (1 Samuel 25:8, 11)

2. Lăcomie (Mica 7:3; Filipeni 4:17; Efeseni 4:28); caz: Simon (Fapte 8); Ghehazi (2 Împăraţi 5)

3. Dărnicie (Luca 6:38; Psalmul 112; Iacov 2:13; Proverbe 11:25)

4. Mulţumirea (2 Corinteni 9:12)

II. EXEMPLE BIBLICE

A. Dărnicia din punct de vedere al dăruitorilor (organizări):

1. Colectivă (1 Corinteni 16:1-2); lucrări comune mari (Matei 6:2-3):

a) Israel – daruri pentru Casa Domnului (1 Cronici 29:1-5 – David; 1 Cronici 29:6-9 – căpeteniile şi poporul; 2 Cronici 31:3-10)

b) Biserică – dărnicii după puteri şi perte puteri (Fapte 2:44-45; 4:32-35/5:5-11; 2 Corinteni 8, 9)

2. Individuale (după dorinţă şi chemare). Atenţie la intenţie! – caz Tiba (2 Samuel 16:2-4):

a) familiale (1 Timotei 5:8; Genesa 2:18); caz: bogaţii din Mahanaim- oemeni care dăruiesc la nevoie (2 Samuel 17:24-29; 19:31-32)

b) personale: Avraam – bărbatul care nu predinde daruri (Genesa 14:20); Abigail – femeia ce şi-a răscumpărat casa prin dărnicie (1 Samuel 25:18, 27); David – cadouri pentru prieteni (1 Samuel 30:26- 31)

B. Dărnicia din punct de vedere al destinaţiei (atenţie la casierie – Iuda sau Pavel - Ioan 12:6; 1 Corinteni 16:3-4)

1. Pentru lucrarea spirituală (Marcu 14:6-9):

a) strict pentru lucrare (slujbă): caz Pavel (Fapte 18; 1 Corinteni 9; Filipeni 4; Luca 21:1-4; 1 Timotei 6:18)

b) problemele materiale din biserică; slujitori (Luca 7:4-5; 8:1-3; 2 Împăraţi 4:8-10; 12:11-15)

2. Pentru săraci:

a) Boaz/Rut – a da mai mult decât prevede legea (Rut 2:8-9, 15-16)

b) Iov – a da la toţi care au nevoie (Iov 31:16-20)

c) Corneliu – a da frecvent/constant (Fapte 10:2)

ÎNCHEIERE

1. Fericirea de „a da” (Fapte 20:35); binecuvântarea sau blestemul (Maleahi 3:10); te uiţi la ce dai sau la ce rămâne! (2 Corinteni 9:7);

2. Rugăciunea dăruitorilor (1 Cronici 29:12-18); rugăciunea primitorilor (2 Corinteni 9:11)

Viaţa practică Lecţia 5 - 6

PĂRTĂŞIA FRĂŢEASCĂ

INTRODUCERE

1. Părtăşia – cuvânt grecesc „koinonia” – asociaţie, tovărăşie, comuniune, conţine în esenţă ideea de comunitate, a sta împreună, a lua parte, a fi parte din ceva

2. Părtăşia este o caracteristică a fiinţelor vii (cine se aseamănă, se adună); lumea vegetală, animală, umană şi angelică se dezvoltă normal în colectivităţi

3. Părtăşia creştină (Fapte 2:42); era a doua prioritate a Bisericii lui Dumnezeu; o împărăţie, cetate sau casă dezbinată nu dăinuieşte (Matei 12:25)

I. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – PREZENTARE

A. Domenii ale părtăşiei (împreună cu unii şi despărţiţi de alţii):

1. Relaţiile noastre cu lumea spirituală (cerul):

a) părtăşie cu Dumnezeu (1 Ioan 1:3, 6); Isus Hristos (1 Corinteni 1:9); Duhul Sfânt (2 Corinteni 13:14); îngerii slujitori (Apocalipsa 22:9)

b) despărţire (lipsa oricărei legături) cu Satan (Ioan 14:30); spiritele căzute (1 Corinteni 10:20-21)

2. Relaţiile cu lumea umană (pământul):

a) părtăşie cu familia (Genesa 2:24 – un singur trup); Biserica (1 Corinteni 12:13 – alt trup)

b) despărţire de lume (Iacov 1:27; 4:4; Romani 12:18); Biserica apostată (Apocalipsa 18:4; 2 Corinteni 6:14-18)

– Părtăşie la bine (Romani 15:6) şi despărţire la rău (Romani 11:7-9; 1:6)

B. Caracteristici şi principii ale părtăşiei

1. Părtăşia este determinată de:

a) natura comună: o fire dumnezeiască – Duhul (2 Petru 1:4; Evrei 6:4); naşterea din nou în familia Bisericii (Romani 12:5; Efeseni 3:6)

b) activitate şi destin comun (Apocalipsa 1:9; Fapte 2:44)

c) dragostea Duhului – legătura desăvârşirii (2 Corinteni 5:14; Coloseni 3:14)

2. Părtăşia în Biserică este modelul unei familii mari (Matei 12:48-50; Marcu 10:28-29):

a) simţiri comune şi acceptare reciprocă (Romani 15:1-7; Filipeni 2:1-3)

b) relaţii de întrajutorare, chiar posesiuni colective (Fapte 2:44-46; 4:32-37)

c) întâlniri comune şi vizite reciproce (Fapte 2:46; Evrei 13:1-3)

3. Evoluţia părtăşiei creştine:

a) geneza părtăşiei – lucrarea lui Isus Hristos (Efeseni 2:13-22), când intervine despărţirea de lume – de păcat (1 Petru 4:4). Păcatul sau harul – germenele părtăşiilor

b) continuitatea părtăşiei, a stării de har şi bucurie (Romani 5:1) se realizează prin trăirea în neprihănire – lumină (1 Ioan 1:5-7); în dragoste (Romani 14:15-19)

c) dezvoltarea, creşterea părtăşiei are loc la o nouă cunoaştere, stăruinţă (Luca 24:29-35; Evrei 13:1; 1 Tesaloniceni 4:9-10)

d) dispariţia părtăşiei intervine prin păcat – autodespărţire (2 Timotei 4:10), prin retragerea lui Dumnezeu (2 Cronici 15:2) şi a fraţilor (1 Corinteni 5:9-11)

II. PĂRTĂŞIA CREŞTINĂ – MODELE PRACTICE

A. Părtăşia în Vechiul Testament (evrei păstrând religia lor au rămas neamestecaţi cu alte popoare)

1. Părtăşia Cortului Întâlnirii (Deuteronom 16:11, 14-15; Psalmul 133:11)

2. Părtăşia cuceriri Canaanului (Iosua 3:3, 17)

3. Părtăşia în slujbă: Moise-Iosua (Numeri 27:20)

B. Părtăşia în Biserică

1. Părtăşia adunării (bucuriei): la Cină (1 Corinteni 10:16); la rugăciune (Fapte 1:14; 4:24; 12:5); în slujbă (1 Corinteni 14:23, 26); în luarea deciziilor (1 Corinteni 5:4); în bucuria mântuirii (Luca 15:6-7, 9, 32). Modele: Isus cu ucenicii (Ioan 1:38-39; Fapte 1:13, 17); Pavel cu echipa de misiune (2 Corinteni 8:23)

– Despărţirea în slujbă şi adunare de cei ce resping părtăşia cu Dumnezeu (Fapte 19:9; Romani 16:17; 2 Timotei 3:5; Tit 3:10-11; 2 Ioan 10-11)

2. Părtăşia suferinţelor, necazurilor (Romani 12:15; 1 Corinteni 12:26):

a) Pavel şi filipenii - împreună cu Isus Hristos (Filipeni 1:5-7; 3:10)

b) credincioşii evrei din Biserică – relaţia cu valorile eterne (Evrei 10:32-34; 13:3, 5-6)

3. Părtăşia ajutorării reciproce – prin fapte (Filimon 1:6):

a) Macedonia şi Ierusalim – ajutoare pentru sfinţi (2 Corinteni 8:1-7; 9:13)

b) filipenii şi Pavel – daruri pentru apostol şi lucrarea de misiune (Filipeni 4:14)

ÎNCHEIERE

1. Părtăşia creştină începe pe pământ la intrarea în Biserică cu Dumnezeu şi toţi sfinţii (1 Ioan 3-7)

2. Părtăşia creştină va continua veşnic în cer (1 Petru 5:1; Ioan 17:24), fără suferinţe şi la parametri desăvârşiţi, cereşti (1 Tesaloniceni 4:17)

Viaţa practică Lecţia 7

PLANURI

INTRODUCERE

1. Majoritatea acţiunilor din viaţa oamenilor se derulează conform ne (realizării) unor planuri (Proverbe 19:21a)

2. Dumnezeu a organizat istoria lumii după un plan etern (Psalmul 40:5)

I. PREZENTAREA PLANURILOR

A. Planurile oamenilor

1. Planuri normale pentru activităţile vieţii – chibzuinţă comună (Proverbe 21:5; 15:22 )

2. Planuri nelegiuite (Proverbe 6:18; Isaia 29:15; 2 Corinteni 2:11; Osea 10:6; Psalmul 37:7)

B. Planurile lui Dumnezeu

1. Planurile organizării şi funcţionării universului material (Psalmul 148:6; Isaia 40:12-14; 28:29; Iov 37:9-13; Numeri 24:16)

2. Planul de mântuire (Efeseni 3:10-12; 1:9-10; Fapte 20:27; Isaia 55:11)

II. PRINCIPIILE PLANIFICĂRII

A. Concepte divine

1. Dumnezeu – planificatorul macro şi microcosmic (Isaia 37:26; Ieremia 23:18, 20; Iov 39:1-2)

2. Înţelepciunea în concepere şi credincioşia în împlinire (Proverbe 8:12, 22; Isaia 25:1; 46:9-13)

B. Legătura planurilor divine şi umane

1. Libertatea omului de a planifica / acţiona (Proverbe 19:21; Psalmul 37:7):

a) împlinirea planurilor (voii) divine – mântuirea şi viaţa pământească (Romani 8:28; Proverbe 16:3)

b) zădărnicirea planurilor divine (Luca 7:30; Ieremia 5:25)

2. Intervenţia divină: nimicire plan; plan de pedepsire (Psalmul 64:6-9; 146:4; Iov 5:12-13)

III. PLANIFICATORI

A. Planuri rele (Isaia 8:10)

1. Popoare (Neemia 4:15; Ezechiel 11:1-10; Osea 10:6; Fapte 4:25-29)

2. Conducători:

a) Saul – un plan de moarte pentru David (1 Samuel 23:9)

b) Haman – un plan de nimicirea evreilor (Estera 9:24-25)

3. Răufăcători - planuri rele dejucate de Dumnezeu (Fapte 12; 23:12-24; Daniel 6)

4. Ultima încercare – un plan mare împotriva poporului lui Dumnezeu şi o mare pedeapsă divină (Ezechiel 38:10; Apocalipsa 16:13-14; Ieremia 50:45)

B. Planuri bune

1. Individuale – familiale (Iov 17:11; 23:13-14; 27:11; 38:2; 42:3)

2. În adunarea Domnului:

a) Beţaleel – proiecte inspirate (Exodul 35:32, 35)

b) Balaam – o viziune a planurilor Celui Prea Înalt (Numeri 24:15-24)

c) Pavel – un plan al Domnului pentru un apostol (Galateni 1:15)

3. Conducere / organizare:

a) David – în proiect divin de perspectivă (Fapte 13:36; 1 Cronici 28:12, 19)

b) Ahitofel / Huşai – planuri sub semnătură divină (2 Samuel 16:23; 17:14)

4. Planificarea apocalipsei – planuri omeneşti şi demonice sub control divin (Apocalipsa 6:10-11; 11:2-3; 17:17)

ÎNCHEIERE

1. Planurile sunt precum plănuitorul (Matei 7:17-18; Isaia 32:7-8), dar toate trebuie însoţite de rugăciuni (Psalmul 140:8; 20:4)

2. Planurile lui Dumnezeu sunt minunate – ferice de cei ce le doresc! (Psalmul 33:9-22; 106:13; 40:5)

Leave a comment and / or appreciate the article!

CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*