Nu toţi cei ce-şi zic creştini, sunt cu adevărat creştini, ci cei mai mulţi sunt falşi (Matei 7:21) indiferent de ceea ce pretind, fiindcă sunt puţini cei care-L cunosc pe Dumnezeul adevărat, după cum este scris: nimeni nu ştie cine este Fiul şi nimeni nu ştie cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Luca 10:22). Tot astfel, nimeni nu poate spune că deţine adevărul, deoarece el nu este ceva, ci este cineva; astfel, Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14:6), deci oamenii, nu cunosc adevărul, ci ei trebuie să vină la cunoştinţa adevărului (1 Tim. 2:4)
Creştinul Adevărat se teme de Dumnezeu (Prov. 1:7) şi văzând că zilele sunt rele, caută să răscumpere vremea (Efeseni 5:16), el se pocăieşte şi regretă sincer păcatele (Fapte 2:38), deoarece a înţeles că zace în întuneric şi este pierdut (Mat. 18:11), că singura cale de mântuire este credinţa în Isus Hristos din Nazaret (Fapte 4:12), şi în numele Lui face botezul. Creştinul acceptă mustrarea (Prov.12:1), î-L iubeşte pe Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui (Ioan 14:21), ştie că dacă nu iartă, nici el nu poate fi iertat (Matei 6:15), crede toată Biblia (cele 66 cărţi), este în aşteptarea Împărăţiei lui Dumnezeu şi trăieşte în nădejdea revenirii lui Isus Hristos, care ne izbăveşte de mânia viitoare (1 Tes, 1:10) pentru a primii viaţa veşnică (Iuda 1:21); Creştinul î-şi omoară mădularele care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli (Col. 3:5) astfel că el nu mai trăieşte pentru sine însuşi, ci pentru Isus (2 Cor. 5:15).
- Este cineva care nu se laudă (Iac. 4:16), nu vorbeşte din ale lui, sau despre el însuşi şi nici pentru promovarea altcuiva, în afară de Dumnezeul cel viu şi adevărat (1 Tes. 1:9), care, este plural (Geneza 1:26), Singurul Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile, şi un singur Domn: Isus Hristos fiul lui Dumnezeu prin care Sunt toate lucrurile (1 Cor. 8:6), şi botează cu Duhul Sfânt şi cu foc (Luca 3:16), ţine cheile morţii şi ale locuinţei morţilor (Apoc. 1:18); pe El î-L laudă (Ps. 34:1) şi-L propovăduieşte, pe Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul (Gen.1:1), Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Yahveh, Şi-a ales un popor Sfânt (Israel) dintre toate popoarele de pe faţa pământului (Deut. 7:6), şi El nu l-a lepădat de tot (Rom 11:1), ci, tocmai prin alunecarea lor s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor vs.11. El, mântuieşte pe cei cu inima curată (Ps. 7:10), şi este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos (Deut. 4:24), care omoară şi învie (1 Sam.2:6) şi face tot ce vrea (Ps. 115:3).
Creştinii, nu se închină şi nu se supun "dumnezeului veacului acestuia" (2 Cor.4:4), în care zace toată lumea (1 Ioan 5:19), astfel că dacă nu se vor pocăi, toţi vor pierii (Luca 13:5); ei ştiu că toată lumea este stricată, şi nimeni ... nici unul măcar, nu caută pe Dumnezeu cu tot dinadinsul (Rom.3:11), şi că: Dumnezeu (spune că) nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, ci porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; (Fapte 17:30).
Ei, ştiu că harul şi credinţa nu vine de la om, ci este darul lui Dumnezeu (Efes. 2:8), sunt puţini la număr şi merg pe calea îngustă (Mat.7:14), ei nu strică Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulţi (2 Cor. 2:17a), ei mărturisesc că Isus Hristos a venit în trup (1 Ioan 4:2) şi revine în trup; aceştia, mai sunt numiţi ucenici ai Domnului (Isaia 54:13; Ioan 4:1), dar şi robi netrebnici (Luca 17:10). Ei, se păzesc de proorocii mincinoşi (Mat. 7:15), deoarece cuvântul spune că în lume s-au răspândit mulţi amăgitori (2 Ioan 1:7), şi ei nu urmează pe învăţătorii, sau pastorii mincinoşi, ci fug de ei (Ioan 10:5), ba chiar îi demască, pe ei şi învăţăturile lor, iar de nu ar face-o, s-ar împotrivi cuvântului lui Dumnezeu, care spune clar că aşa trebuie făcut (Efeseni. 5:11).
Creştinii sunt chemaţi; aleşi de Dumnezeu (Rom.9:11), sunt o făptură nouă (Gal.6:15), au primit Duhul făgăduit şi judecă duhovniceşte (1Cor.2:14), nu umblă după lucrurile pământeşti (Rom.8:6), ei ştiu că sunt rânduiţi să sufere necazuri (1 Tes. 3:3), că sunt urâţi de lume şi că numai cine cunoaşte pe Dumnezeu îi ascultă şi-i înţelege (1 Ioan 4:6). Ei nu caută prietenia lumii (Iacov 4:4), şi nu trăiesc numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu, (Matei 4:4b) nu râvnesc la bunurile aproapelui, nu cer şi nici nu aşteaptă bani sau donaţii, deoarece ei se încred în promisiunea Domnului, după cum este scris: Să nu fiţi iubitori de bani. Mulţămiţi-vă cu ce aveţi, căci El însuşi a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi.” (Evrei 13:5)
Pentru a avea viaţa veşnică, nu-i important cât de multe ştim, ci dacă într-adevăr trăim după Cuvânt, prin credinţă. (Luca 18:8)
Acestea sunt o parte din lucrurile ce descriu un "adevărat creştin", acum dacă tu nu împlineşti una din acestea, cred că ar fi bine să te întrebi dacă eşti un adevărat creştin, este posibil ca tu să nu mergi pe calea dreaptă, iar aceasta este cădere, după cum este scris: "Cine umblă în neprihănire, găseşte mântuirea, dar cine umblă pe două căi strâmbe cade într-o groapă." (Proverbe 28:18)
Nu toţi cei ce-şi zic creştini, sunt cu adevărat creştini, ci cei mai mulţi sunt falşi (Matei 7:21) indiferent de ceea ce pretind, fiindcă sunt puţini cei care-L cunosc pe Dumnezeul adevărat, după cum este scris: nimeni nu ştie cine este Fiul şi nimeni nu ştie cine este Tatăl, în afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere (Luca 10:22). Tot astfel, nimeni nu poate spune că deţine adevărul, deoarece el nu este ceva, ci este cineva; astfel, Isus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa (Ioan 14:6), deci oamenii, nu cunosc adevărul, ci ei trebuie să vină la cunoştinţa adevărului (1 Tim. 2:4)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen