Apocalipsa Vechiului Testament” -Cartea lui Daniel -

Apocalipsa Vechiului Testament”
-Cartea lui Daniel -

Un adolescent in lupta -Capitolul 1- Cartea lui Daniel este o carte de exceptie, de o complexitate si varietate unica. In ea gasim istorisiri simple, intelese si de copii; gasim modele de viata pentru tineri; gasim lupte, incercari, experiente si biruinte pentru cei maturi; dar gasim si hrana tare , consistenta, pentru mintile insetate de studiu si cunoastere. Dar, mai important decat toate acestea, este faptul ca in cuprinsul ei gasim , ca punct central al tuturor descoperirilor profetice, pe Domnul Isus Hristos.

Cateva date generale despre Cartea lui Daniel:
Cartea este alcatuita din doua parti distincte: - o parte istorica, cu elemente profetice ( cap. 1-6 )
- o parte profetica, cu elemente istorice ( cap. 7-12 )

Capitolele 1-6 redau evenimentele istorice in ordine cronologica. Capitolele 7-12 redau viziunile primite de profetul Daniel , de asemenea in ordinea primirii lor.

Daca partea istorica a cartii ne arata ce caracter trebuie sa dobandim pentru a putea trece cu bine prin criza finala a lumii, partea profetica a cartii ne arata natura, timpul si marimea crizei ce sta sa se declanseze in timpul din urma. In ansambul ei, intreaga carte este de o importanta deosebita pentru pregatirea noastra pentru ultimele evenimente.

De observat! Cartea lui Daniel, fie ca este vorba de partea ei istorica, fie ca este vorba de partea ei profetica, ne invata un lucru deosebit de important: Orice se intampla in lumea in care traim, fie ca este vorba de evenimente politice, economice, sau de alta natura, toate au in esenta un substrat religios. Istoria lumii a inceput cu un conflict religios, intre religia adevarata, practicata de Abel, si religia falsa, practicata de Cain. Istoria lumii se va incheia tot cu un conflict religios, intre biserica credincioasa lui Dumnezeu ( “Ramasita” ) si biserica apostaziata ( Babilonul spiritual ). Intre acesti doi poli, evenimentele majore ce se petrec in lume au, mai mult sau mai putin vizibil, un substrat religios.

Cateva exemple recente:

1. Razboiul din Bosnia nu s-a purtat intre sarbi si bosniaci, deci intre doua etnii, ci intre sarbi si sarbi, unii de religie ortodoxa, altii de religie musulmana. Aparenta a fost aceea a unui razboi interetnic; in realitate a fost vorba de un conflict religios.

2. Primirea in NATO: Se invoca criterii legate de economie, putere armata, pozitie geografica. In realitate, primire in NATO s-a facut pe criterii religioase. Tari mai mici decat Romania, cu armate slabe si economii in tranzitie, au fost primite de timpuriu in sanul aliantei, deoarece sunt tari catolice. Romania, desi este o tara relativ mare, cu o armata destul de numeroasa, a fost primita mult mai tarziu, populatia ei fiind majoritar ortodoxa.

3. Primirea in UE: Se invoca de asemenea criteriile economice. Turcia este insa respinsa pe motiv ca o tara musulmana nu are ce cauta intr-o comunitate crestina.

4. Caderea comunismului in Europa de Est: In aparenta s-a datorat unor “revolutii de catifea”, sau unor revolutii violente ( ca in Romania ). In realitate comunismul a cazut ca urmare a unei conspiratii in care Vaticanul si Casa Alba, condusa de presedintele Reagan, au fost pionii principali.

Cartea lui Daniel ne invata ca problema inchinarii este cea care sta la baza oricaror evenimente din viata indivizilor sau a natiunilor.

Daniel 1, 1-2: “In al treilea an al domniei lui Ioiachim, imparatul lui Iuda, Nebucadnetar, imparatul Babilonului, a venit impotriva Ierusalimului si l-a impresurat. Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim, imparatul lui Iuda, si o parte din vasele casei lui Dumnezeu. Nebucadnetar a dus vasele in tara Sinear, in casa dumnezeului sau, le-a pus in casa visteriei dumnezeului sau.”

Cartea lui Daniel incepe cu o informatie importanta pentru noi, caci avem posibilitatea de a confrunta istoria cu raportul biblic. Increderea noastra in autenticitatea cartii creste atunci cand constatam ca cele doua surse ne transmit aceleasi informatii. Prin urmare, Cartea lui Daniel este demna de incredere si din punct de vedere al adevarului istoric.

Pentru Daniel, aceasta data istorica avea o semnificatie pe care noi cu greu o putem intelege.
In armata, aproape fara exceptie, soldatii socotesc cu maxima exactitate numarul zilelor care au mai ramas din stagiul militar. In orice unitate militara, pe ziduri, pe garduri, pe mesele din cantina, etc., se pot citi cifre ca 124 AMR, sau 231 AMR, sau 67 AMR…Tot acest calcul al zilelor ramase pana la lasarea la vatra are la baza ziua, luna si anul in care militarul a fost incorporat. La fel si pentru Daniel, era foarte imporatanta data exacta a inceputului exilului si a robiei babiloniene. El cunostea foarte bine profetia din Ieremia 25, 11-12, in care Domnul descoprea ca robia urma sa dureze exact 70 ani. Parca il vedem pe tanarul Daniel, pornind de la acest an- al treilea al domniei lui Ioiachim- scazand fiecare an ce se scurgea din exilul sau si consemnand:69 AMR (“au mai ramas”), 68 AMR, 67 AMR…

Ioiachim- imparat al regatului lui Iuda, pe care Biblia il caracterizeaza ca pe un imparat rau, necredincios. Cartea Cronicilor vorbeste despre “uraciunile pe care le-a savarsit si raul pe care l-a facut” ( 2 Cronici 36, 8 ) Este de mirare cum, dintr-un imparat bun, cum a fost Iosia, tatal sau- un imparat ale carui fapte sunt comparate cu ale lui David- a putut sa se nasca un fiu rau si necredincios.

In istoria regilor lui Iuda observam adesea acest lucru ciudat, de neinteles pentru noi: Din parinti buni, devotati si credinciosi s-au nascut copii rai, necredinciosi; si invers, din parinti rai s-au nascut copii buni. Iata o taina ce poate ca ne va fi lamurita in vesnicie, in Imparatia lui Dumnezeu.

Faptele rele ale acestui imparat au reprezentat doar picatura care a umplut paharul maniei lui Dumnezeu. Paharul a fost umplut treptat, si la aceasta au contribuit toti imparatii rai dinaintea lui, precum si intregul popor al tarii. Dumnezeu avertizase din timp poporul Sau cu privire la pedeapsa care ii astepta. In Ieremia cap. 27, Dumnezeu a descoperit poporului exact in ce consta pedeapsa- robia in Babilon. Iar in Ieremia cap. 25, Dumnezeu a descoperit si durata exacta a pedepsei- 70 ani de robie.

Asadar, in anul al treilea al lui Ioiachim- anul 605 iHr. – imparatul Nebucadnetar porneste asa-numita “campanie siriana”, in timpul careia ii infrange pe fenicieni, sirieni si egipteni, in lupta de la Karkemis. Pentru a-si consolida Victoria, Nebucadnetar cucereste si Ierusalimul.

Este demn de observat conceptia lui Daniel cu privire la lume si viata, asa cum reiese din versetul 2: “Domnul a dat in mainile lui pe Ioiachim…” Daniel vede dincolo de evenimentele ce se petrec pe pamant, o mana nevazuta care conduce totul, o Inteligenta suprema careia nu-i scapa nimic din ce se intampla pe pamant.

Un istoric, un cronicar oarecare, ar fi relatat evenimentul cautand fel de fel de explicatii pentru infrangerea armatelor lui Ioiachim: o inzestrare militara slaba, superioritatea armatei lui Nebucadnetar, conditiile economice si politice, aliantele politice, etc. Daniel insa, cu ochii lui spirituali, vede mai adanc decat ceea ce se vede la suprafata si recunoaste in esecul lui Ioiachim vointa divina care a adus ceasul judecatii si al pedepsei pentru poporul sau.

Vasele de aur de la Templu, luate de Nebucadnetar, erau mai valoroase decat aurul din care erau facute, caci erau de fapt niste simboluri nationale ale poporului evreu. Ele nu erau in numar de 10 sau 20, nici macar 100 sau 200, ci erau intr-un numar impresionant- 5669 de pise din aur masiv. Unde au fost duse? “In casa visteriei dumnezeului sau”, probabil in Esagila-templul lui Marduk, principalul zeu babilonian.

De observat! Dumnezeu se umileste pe Sine ingaduind ca vasele dedicate Templului Sau din Ierusalim sa fie depuse in templul unui idol pagan. Oare de cate ori Dumnezeu nu este umilit si dezonorat atunci cand noi facem pacate peste pacate? Si El ne rabda nu un an, nu cinci, nu zece, ci uneori o viata intreaga. Insa exista o limita a rabdarii divine! Dincolo de ea se afla judecata si pedeapsa.

Daniel 1, 3- 7: Cu ocazia campaniei siriene, in care Nebucadnetar a cucerit Ierusalimul, sunt luati si cativa ostateci de vita regeasca ai Regatului Iudeii. Luarea de ostateci era un obicei al vremii. Imparatii cuceritori aveau placerea sa-si impodobeasca curtile domnesti cu cele mai frumoase si mai reusite trofee omenesti luate din tarile cucerite. De fapt, in acest gest al lui Nebucadnetar gasim implinirea unei profetii facute de profetul Isaia imparatului Ezechia, dupa o vizita primita de acesta din partea solilor babilonieni. ( Isaia 39, 6-7 )

Tinerii luati prizonieri se pare ca erau niste adolescenti avand intre 16 si 17 ani. Ne sugereaza acest lucru versetul 5, caci imparatul voia “ sa-i creasca” timp de trei ani si sa-i instruiasca. Documentele vremii ne arata ca niciun tanar nu putea ocupa o slujba la curtea imparatului Persiei inainte de a implini varsta de 17 ani.

Schimbarea numelor a fost si ea o incercare si o metoda primitiva de spalare a creierelor. Acesti tineri trebuiau sa uite complet cine erau ; trebuiau sa-si uite poporul, religia si obiceiurile, dedicandu-se in intregime slujirii imparatului Babilonului si adoptand noile obiceiuri, noua cultura si noua religie.

Semnificatia numelor: - Daniel ( Dumnezeu este judecatorul meu ) devine Belsatar ( Bel sa ocroteasca viata regelui )
- Hanania ( Iehova e binevoitor ) devine Sadrac ( Luminatul soarelui )
- Misael ( Cel ce apartine lui Dumnezeu ) devine Mesac ( nume ce deriva de la zeul lunii )
- Azaria( Iehova ajuta ) devine Abed- Nego (Slujitor al zeului Nabu )

Daniel 1, 8: “Daniel s-a hotarat sa nu se spurce cu bucatele alese ale imparatului si cu vinul pe care-l bea imparatul.”

Iata o lectie de viata pe care Biblia ne-o ofera gratuit: Orice reusita, orice succes in aceasta viata incepe cu hotararea de a ramane de partea adevarului, a dreptatii, a lui Dumnezeu. Cat de frumos suna hotararea acestor patru tineri, tinand cont ca erau inca niste adolescenti, ca erau straini intr-o tara pagana, ca erau departe de familie, iar riscul de a nu se supune directivelor imparatului era enorm: ii putea costa viata.

Motivele pentru care tinerii evrei nu puteu consuma hrana hotarata de imparat erau mai multe la numar: 1. La masa imparatului se consumau carnuri din animale necurate, al caror consum era oprit de legile date lui Israel.
2. Animalele nu fusesera sacrificate dupa legea evreilor ( Levitic 17, 14-15 ). carnea avea sangele in ea, iar consumul de sange era oprit.
3. O parte a hranei era inchinata zeilor babilonieni si folosirea ei era considerata ca o inchinare adusa acestor zei.
4. Tinerii stiau ca trupurile lor erau temple ale Duhului Sfant, ei avand datoria de a le pastra intr-o stare cat mai buna.

Tinerii acestia ar fi putut invoca scuze omenesti in fata provocarilor la care au fost supusi. In definitiv, erau robi intr-o tara straina, la discretia unui imparat pagan. Ei ar fi putut gandi ca Dumnezeu ii intelegea si i-ar fi iertat pentru eventualele compromisuri pe care le-ar fi facut. Cu toate acestea, ei au ramas verticali, infruntand incercarea cu o credinta si un curaj neobisnuite pentru niste tineri ca ei.

“Daniel a rugat pe capetenia famenilor dregatori sa nu-l sileasca sa se spurce…” Umilinta si tact! El ar fi putut bate cu pumnul in masa, ar fi putut ameninta cu pedeapsa lui Iehova, spunand plin de trufie: “ Stii ceva? Noi suntem evrei! Noi nu ne spurcam cu gunoaiele astea. Ele sunt bune pentru caini, nu pentru noi!”
Imprejurarea aceasta imi aminteste de experienta negativa a unui sofer de camion, de abia angajat intr-o intreprindere de stat. Omul se duce la seful de coloana si-i spune categoric: “Uite care e problema: Eu m-am facut adventist si, de azi inainte, pe mine n-ai sa ma mai prinzi lucrand sambata. Te priveste pe cine pui in locul meu pe camion.” Urmarea? Omul a fost dat afara imediat.

Daniel nu a procedat in felul acesta. Cand el si-a cerut drepturile, nu a facut-o amenintand, ci rugandu-l pe seful sau sa-l inteleaga si sa-l ajute in problema lui.

Daniel 1, 9- 14- Dieta ceruta de cei patru tineri era formata din cereale, legume si fructe, adica acea dieta simpla data omului in Eden si imediat dupa potop.

Perioada de incercare ceruta de tineri era una destul de scurta- doar 10 zile.Probabil ca in 10 zile nu s-ar fi vazut o deosebire atat de evidenta intre ei si restul de tineri care mancau in mod obisnuit la masa imparatului. Se pare ca tinerii evrei s-au bazat mai mult pe interventia lui Dumnezeu in favoarea lor, decat pe consecintele naturale ale acestei diete.

Daniel 1, 15- 17- Tinerii care L-au onorat pe Dumnezeu, au fost onorati, la randul lor de El. Ei s-au putut bucura nu doar de o sanatate excelenta, dar Dumnezeu le-a dat intelepciune si pricepere in toate domeniile de studiu.

Ce au studiat acesti tineri in Babilon?
1. Matematicile. Cu o mie de ani inainte de vremea lui Daniel, babilonienii stiau sa rezolve ecuatii de gradul doi. De asemenea, ei stiau sa ridice un numar la patrat, sa extraga radacina patrata, sa extraga radacina cubica. Foloseau sistemul zecimal, dar si pe cel sexazecimal. Tot babilonienii au fost cei care au impartit ora in 60 minute si cercul in 360 grade.

2.Astronomia. Babilonienii inregistrau eclipsele de Soare si de Luna si chiar le puteau calcula in avans.

3. Arhitectura. Babilonienii erau maestri in arhitectura. Sub domnia lui Nebucadnetar, Babilonul a devenit o bijuterie a lumii antice. Erau mari constructori de canale, foloseau irigatiile si foloseau , ca element architectonic, arcul din caramizi.

4. Comertul. Babilonienii foloseau chitante, note de plata, cecuri, scrisori de credit, adica mijloace moderne.

Desigur ca, pe langa aceste cunostinte valoroase, babilonienii aveau si o multime de pseudo-stiinte. In lumea antica, stiinta adevarata era amestecata cu religia, magia, astrologia si alte pseudo-stiinte. Sunt convins ca acesti tineri evrei, asa cum au avut taria de a se hotari sa ramana credinciosi intr-o problema relativ mai putin importanta, ca dieta, ei au ramas la fel de credinciosi si atunci cand au venit in contact cu idolatria pagana a babilonienilor. Nu stim cum au reusit aceasta in acel mediu, nu stim ce lupte au avut de dus, dar au reusit. Si credinciosia lor in cursul evenimentelor viitoare este un argument in acest sens.

Daniel 1, 18- 21- Dupa trecerea perioadei de instruire, a urmat examenul. Examinator a fost imparatul in persoana. Rezultatul ? Tinerii evrei au fost gasiti de zece ori mai priceputi, mai competenti si mai pregatiti decat toti inteleptii cu state vechi in Babilon. De observat superlativul pe care Biblia il foloseste de trei ori in versetul 20: “in toate lucrurile” ( deci nu au neglijat niciun domeniu de pregatire ), “de zece ori mai destoinici” ( echivalentul notei zece ) si “ decat toti vrajitorii”( o superioritate intectuala evidenta. La doar 20 ani, acesti tineri depaseau in cunostinta si pricepere toata crema intelectualitatii Babilonului ).

A fost acest rezultat exceptional doar o simpla minune divina? Desigur ca Dumnezeu i-a binecuvantat in mod deosebit. Dar, in acelasi timp, sunt convins ca a existat si un efort sustinut si din partea lor. Ei au mers dupa principiul: “Domnul ma va ajuta, de-mi voi face partea mea.”

Frumoasa fagaduinta din Deuteronom 28, 13 s-a implinit cu Daniel si cei trei tovarasi ai sai, dar ea se va implini cu orice tanar care-si consacra viata sa lui Hristos.

“Domnul te va face sa fii cap, nu coada; totdeauna vei fi sus si niciodata nu vei fi jos, daca vei asculta de poruncile Domnului Dumnezeului tau…” Deuteronom 28, 13

Stiti cat a ramas Daniel “cap si nu coada”? Cat timp a fost binecuvantat datorita credinciosiei sale? Daniel a fost luat rob in Babilon pe la anul 605 iHr. Examinarea se pare ca a avut loc dupa trei ani, adica in anul 603 iHr. Cirus s-a urcat pe tron in anul 536 iHr. Socotiti, va rog, si veti vedea ca timp de 70 ani Daniel a fost onorat de Dumnezeu in functii de mare demnitar, chiar de prim- ministru, sub domnia mai multor imparati: Nebucadnetar, Evil- Merodac, Belsatar, Dariu Medul si Cirus. Imparati s-au urcat pe tron, imparati au parasit tronul; imperii s-au ridicat, imperii au cazut, insa Daniel a ramas neclintit si binecuvantat. De ce ? Pentru ca el a stiut sa faca alegerea cea buna inca din adolescenta.

“Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si neprihanirea Lui si toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6, 33

Concluzii: Daniel si cei trei tovarasi ai sai au trait in Babilonul istoric. Probabil ca multi iudei au trait exilati in Babilon, insa doar cei patru au stralucit prin credinciosia lor. Multi au fost chemati sa fie o lumina in intunericul spiritual al Babilonului, insa putini au fost alesi. Azi, istoria se repeta. Traim in mijlocul Babilonului spiritual intunecat al inceputului mileniului trei. Biserica este din ce in ce mai plina de oameni. Cantitativ, lucrurile se pare ca merg bine, insa cum stau lucrurile din punct de vedere calitativ? Unde mai stralucesc caractere ca cel al lui Daniel si al celor trei prieteni ai sai?

Multi sunt chemati, dar putini sunt alesi! Oare tu si eu din ce categorie facem parte?

Leave a comment and / or appreciate the article!