Oglinda, cântarul și matematica lui Dumnezeu
Până astăzi credeam că ştiu cine sunt. Dar am rămas surprinsă.
Obişnuiam să trec pe lângă oglinzi diforme, închipuite, care mă arătau aşa cum nu eram. Mă vedeam deasupra multor persoane, neputinţe, circumstanţe.
Şi de acolo, de deasupra, îmi permiteam să ,,analizez” cu sceptrul acela ,,fariseiesc” (căriua i se zice pe şleau: judecată, făţărnicie, ironie) perindările altora prin faţa aceloraşi oglinzi, circumstanţe, neputinţe. Şi le scriam verdictul pe o pagină albă, velină, a conştiinţei mele de Fariseu (sub acoperire). De fapt mă credeam ,,vameş regenerat”. Dar era tot o închipuire. (LUCA 18:10)
Când am trecut, însă, deodată, fără să vreau, subit, pe lângă oglinda Lui Dumnezeu, m-am speriat. Nu numai oglinda, dar şi eu aveam o altă înfăţişare.
Pe sticla oglinzii mele mi se părea că seamăn cu un Sion împărătesc, aşezat în mijlocul Noului Ierusalim… În oglinda adevărului, însă, m-am văzut un fel de ,,Oholiba” mutată într-o Samarie asediată de asirieni. Cumplit. Eram cu totul altfel. (EZECHIEL 23:4)
În plus, până astăzi m-am cântărit pe cântare defecte, setate greşit, care îmi spuneau mereu că, în comparaţie cu alţi ,,clienţi” ai aceluiaşi tip de cântar, stau bine. ,,Spiritual nu eşti subponderală, eşti în limitele normalului, ba chiar mai bine de atât!” Cântarul pe care ,,mi l-am” achiziţionat era foarte performant. Puteam şti cu exactitate şi ,,greutăţile” altora, şi astfel, reuşeam tot timpul să păstrez o părere relativ bună despre mine, deroarece cântarul meu îmi indica totdeauna că funcţionez la parametri optimi. Şi dacă îmi comparam greutatea şi cu a celorlalţi, era cu atât mai bine. Mă simţeam cu câteva kilograme în plus, şi asta însemna mult. Era ca un ,,imbold!”, cică.
Când am ajuns însă, pur şi simplu, dintr-o dată, pe cântarul lui Dumnezeu, surpriza a fost mare. Aflam, din nou, că nu eram cine credeam că sunt.
Am fost pusă în cumpănă şi am fost găsită uşoară. (DANIEL 5:27)
Mă simţeam bulversată. Nu era corect ca unul din principalele criterii ale cântăririi să fie şi ,,prestaţia” celorlaţi? Mie logica aşa-mi spunea.
Eu nu percepeam analiză fără comparaţie. La fel cum cel mai bun elev dintr-o clasă, sau dintr-o şcoală, nu se află în funcţie de cât de mult cunoaşte dintr-o anumită cantitate de informaţie, ci în funcţie de ceilalţi elevi cu care concurează. Cel mai bun elev e cel mai bun datorită faptului că pur şi simplu e ,,mai bun” ca toţi ,,ceilalţi”!
După regula asta funcţiona cântarul meu. Dar celălalt, nepărtinitor, îmi arăta că în cazul lui regulile sunt altele, sunt precise, standardul nu va fi coborât niciodată, el nu funcţionează după nicio ierarhie, criteriul fundamental e stabilit de la bun început şi , în ecuaţia lui, ceilalţi erau cu totul scoşi din joc. Singura ,,necunoscută ”eram eu.
Am fost pusă într-adevăr la zid.
La fel, obişnuiam să mă îmbrac bine, de când stăteam de veghe la Institutul meu de fariseism (sub acoperire), pe care eu îl credeam ,,Turnul de veghe al vameşului regenerat”, şi nu ratam ocazia să admir cât de bine sunt îmbrăcată. Îmi confecţionam platoşe, scuturi, coifuri, papuci tari şi ochelari de protecţie. Îmi păream chiar bine echipată.
Până am ajuns din nou în faţa oglinzii supreme. Atunci mi-am descoperit goliciunea şi mi-am adus aminte de Ohola şi Oholiba. Nu eram cu nimic mai bună. (EZECHIEL 23:18)
În aceeaşi ordine de idei, am făcut mereu haz şi de spiritul meu sangvinic, cu care mă lăudam de multe ori. Acesta mă făcea să mă aseamăn, în multe privinţe, cu Petru, şi el sangvin cu certitudine. Mă vedeam energică, plină de râvnă, cu o iubire nestrămutată faţă de El şi faţă de oameni. Eram dispusă să pronunţ până şi acel ,, chiar şi la moarte!”(LUCA 22:33).
Toate până când am dat de o situaţi absolut banală, care este de fapt motivul pentru care înşir acum, atâtea cuvinte încurcate aici. Nu vreau să împărtăşesc cu voi situaţia, doar morala.
Oglinda acelei împrejurări mi-a arătat că într-adevăr semănam cu Petru. Doar că nu în privinţele în care m-aş fi aşteptat. În cele ,,mai puţin” pozitive. De asta am ales să metaforizez experienţa şi să-i dau un înţeles mai adânc.
În final, dacă ai simţit şi tu că eşti un Fariseu sub acoperire sau că oglinzile şi cântarurile în care te-ai analizat până acum sunt doar ,,chinezării” ieftine, sau, în ultimă fază, că ţi-ai dat examenul în faţa unor slugi la acele ,,focuri vinovate”, nu uita: dacă te căieşti cu adevărat şi îţi plângi starea, va exista mereu un Isus care-ţi va spune atât, fără alte obiecţii şi completări: ,,Simone ,(..) mă iubeşti tu mai mult decât aceştia?” IOAN 21:15.
Nu decuraja chiar dacă întrebarea se va repeta de mai multe ori şi nu vei înţelege de ce. Matematica lui Dumnezeu e diferită.
http://christliche-radiosender.blogspot.com/
http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
https://www.facebook.com/RadioVoceaEvanghelieiGermania
https://twitter.com/MegaPowerDany
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen