"Cu ce dar m-a înzestrat Domnul?"-ultima parte-
Sunt constienta ca sunt destule daruri pe care si surorile le au de la Domnul; au slujbe si ele, cum au si fratii. Insa, majoritatea sunt puse în practică intre femei, in familie, in societate, dar si unele şi in adunare. Ingrijirea de suflete (cea de a pastorii): sora care are acest dar, isi exercita slujba intre surori si acolo unde sunt suflete in afara adunarii, care sunt deja pregatite de Domnul pentru mantuire. Uneori, se intampla insa ca devin ajutoare spirituale chiar pentru barbati care au fost si ei pregatiti de Dumnezeu pentru mantuire. Cunosc un caz si eu, cand un barbat din randul cunostintelor familiei, a ajuns in contact cu Cuvantul lui Dumnezeu, prin marturia mea, adica dandu-i de citit carti crestine, a fost condus spre pocainta de Duhul. El vroia sa afle multe din Scriptura, i-am dat insa marturii din viata mea, pentru ca sa inteleaga ce dorea sa stie. Pentru ca sunt femeie, slujba mea este numai intre femei însă doream mult ca acest om convertit sa ajunga in legatura cu un frate care are acelasi dar de ingrijire,(pastorire) sau de invatator, si sa fie mai departe ingrijit de acel frate. Ştiu din experienta mea si din a altora ca este greşit ca o consiliere sa fie facuta intre doi oameni de gen feminin si barbatesc. Consilierea se face de obicei femei intre femei, şi barbatii cu barbatii. In cazuri extreme se face si intre ambele genuri, dar atunci stiu ca sunt doi frati de fata la consiliere si poate inca o sora.( Cunosc cazuri din acestea.) In cazul amintit mai sus am ajuns sa experimetez in mod exceptional cum Domnul a adus in calea acestui barbat convertit pe un frate cu darul de invatator, si astfel intre ei doi s-a inchegat o prietenie spirituala. Eu am fost doar “podul” intre ei, ca sa fie dus spre pocainta si apoi sa fie adus in mana caruia dorea Domnul, pentru cresterea lui spirituala. Slava Domnului ca El intotdeauna da harul necesar pentru ca lucrarea Lui in noi si prin noi sa fie desavarsita.
Cum se manifesta calitatile spirituale ale unei ingrijitoare de suflete, care sunt experientele ei in aceasta slujba?( Intr-o alta marturie am scris despre cea mai importanta rugaciune a mea - sunt 5 capitole)
Deci pentru o asa slujba de ingrijire a sufletelor, este nevoie de intelepciune si pricepere spirituala. Oridecateori citim in Biblie despre Intelepciune si Pricepere, trebuie sa stim ca ele sunt acele calitati deosebite ce vin din Harul lui Dumnezeu, nu are de a face cu nimic in ce priveste intelepciunea si priceperea fireasca. Prin ele vezi ce ai de facut in situatii diferite, intelegi de ce are nevoie persoana care sta inaintea ta, si asteapta un sfat de la tine. Cand ai aflat ce dar ai si in ce slujba trebuie sa il pui in practica, vei constata ca tu incepi prin intelepciunea ta si priceperea ta sa lucrezi in lucrul lui Dumnezeu, si vezi ca nu ai roade. Vezi ca ai nevoie de o alta intelepciune… si in starea ta de neputinta de a lucra pentru Domnul vii si cauti fata Sa cerandu-I aceasta intelepciune si pricepere. Apoi incepi sa observi (mai tarziu) ca aceasta intelepciune si pricepere se amesteca mereu cu cele firesti. Din nou esti deprimat, din nou strigi la Domnul ca sa te sfinteasca si mai mult in gandurile tale, in hotararile tale… ca sa iasa in evidenta sfintenia Sa. Atunci observi cum Duhul iti influenteaza si mai profund inima ta, El este pentru tine un izvor divin de VIATA SI ACTIUNE in tot ce faci in Numele Domnului.Tu observi ca esti calauzit de El, incepi tot mai mult sa cresti in pricepre, in intelepciune divina. Calitatile spirituale sunt deja puse in noi, numai ca ele trebuiesc sa fie vizibile. Ca sa fie vizibile este necesara indepartarea a tot ce vine din firea pamanteasca. In acest domeniu, lucram atunci impreuna cu Domnul, si vom ajunge sa fim dupa voia Lui, ca sa lucram pentru El in sfintenia dorita. El este in noi viata vie, El traieste in noi si prin noi duce un izvor de apa vie peste sufletele care iti sunt date in mana. Slava Lui pentru lucrarea Lui in noi si prin noi. El aduce in viata noastra incercari de tot felul, prin care ne face sa fim pregatiti pentru slujba in care ne-a chemat. Adunam experientele de care avem nevoie pentru a fi ajutorul potrivit pentru sufeletele aduse in cale. Ma intorc acum la cercul de surori: cum se manifesta darul in aceasta slujba?
La ora actuala suntem 6 surori impreuna. Am fost 8 timp de câţiva ani ani dar o sora a plecat dintre noi, casatarindu-se la peste 300 km de noi; o alta tanara sora, nu mai putea veni in mijlocul nostru din cauza sotului ei necredincios. In afara cercului, aici in Germania, mai sunt 2 femei convertite, care au nevoie de sprijin spiritual, pentru ca nu au inca contact cu credinciosi; altele au fost doritoare de Domnul, dar dupa un timp s-au indepartat de mine, s-au intors iar in lume, sau la catolicism. Mai am in Ungaria un suflet care nu are nici un crestin in pusta in care locuieste cu familia ei, si altele cateva in Romania, la cărora le scriu, sau vorbesc prin Skype; surorile de acolo toate merg insa la adunare, sunt in contact cu credinciosii de acolo. Am amintit in primul capitol ca la inceput am cautat sa avem mai mult un cerc de rugaciune. Dar de fiecare data am observat ca surorile doreau raspuns la intrebarile lor cu privire la viata practica in Domnul. Nu a durat mult si am inteles ca noi suntem aduse impreuna pentru ca sa crestem impreuna in privinta unei vieti practice spirituale, ocupandu-ne de Cuvant, iar o viata de rugaciune sa fie practicata cel mai mult in camaruta. Pentru ca a avea un cerc de rugaciune numai, nu ne-am mai putea împărtăşi din trăirile după Cuvânt. Am avut suflete (mai sunt inca in cerc) care aveau probleme delicate, nu le intelegeau, doreau explicatii practice, biblice, cum sa iasă din ele. Erau zile cand afara de intalnirile - o data pe saptamana, - venea la mine o persoana ca sa discute cu mine mai detailat problemele ei. Multa rabdare imi trebuia, de asemeni era nevoie sa o port in rugaciune, pana ce ajungea sa înţeleagă. Experientele cu surorile, imi dadeau de inteles, ca trebuie sa le sustin cu multa rugaciune pentru har de la Domnul de a creste in lumina de care au nevoie, ca sa priceapa situatia lor, si sa practice Cuvantul cu indrazneala. Felurite slujbe sunt, dar este acelasi Domn…. Deci m-am concentrat numai pe slujba pe care o am de la Domnul, - aceea de ingrijire a sufletelor - care au nevoie de sprijin spiritual, (si in privat) în camaruta mea, fiind nevoie de mult mai multa rugaciune pentru ele.
Cum se desfasoara o asfel de intrunire? Eu nu am cautat sa imi fac singura un model dupa care sa avem intrunirile noastre. Mi-am spus ca Domnul o sa ma calauzeasca, si imi va face cunoscut cum sa procedez .
Intai se face rugaciune in care se cere binecuvantare pentru intalnirea noastra. Apoi, intreb pe surori daca are cineva ceva de spus, o marturie despre ceea ce a trait cu Domnul in saptamana in care nu ne-am vazut. Aceste scurte marturii, ne dau noua tuturor intarire, bucurie spirituala. Le las ca sa vorbeasca ele, din ceea ce spun ele, pot usor sa vad daca au inteles care este voia Domnului in privinta unei probleme de-a lor, daca pun deja in practica ce au auzit saptamana trecuta. Era o perioada unde am vazut ca se aflau toate inca “pe podeaua legii”, cap.7 ;14-24 din Romani. Pentru ca eu am lasat-o cu mai multi ani in urma, le-am explicat deseori cum se intelege versetul 25. Apoi ne-am dus in cap. 8;1-14. Versetele 4 si 13, au fost de mare importanta ca sa se inteleaga cum se aplică aceste versete in practica. Dupa un timp mai indelungat au inteles pe rand, toate surorile aceasta eliberare de sub ”Lege”. Ele cautau numai in puterea lor sa se elibereze de unele obiceiuri firesti…. Au ajuns sa inteleaga ca in Cristos avem absolut tot ce ne trebuie ca sa traim viata dorita de El, si nu in puterea noastra, in intelepciunea si priceperea noastra fireasca.
Asa am avut subiecte izvorate din intrebarile lor, unde încă nu au înţeles anumite lucruri. Am avut si avem subiecte despre doctrina harului, care este mult neglijata astazi de multi predicatori. Din fiecare subiect prelucrat prin cercetare, venea si lumina necesara ca sa fie intelese doctrinele biblice. Dupa ce au terminat de spus ce aveau fierbinte pe inima lor, eu aveam deja o privire pentru ceea ce era slab la ele spiritual. Si privirea, gandurile, imi erau indreptate asupra unor versete speciale pentru starea lor, (pe care eu deja le practicam, le înţelesesem), le explicam apoi si lor. Din ce urma, imi dadeam seama ca unele au priceput, dar cea care nu a priceput venea cu intrebari asupra subiectului. Raspunsul, uneori venea de la o alta sora care a priceput. Uneori, nu avea nimeni raspunsul si atunci le explicam eu; altadata, dupa ce explicam ce ne invata Cuvantul, şi vedeam ca o sora nu intelege, si parea frustata ca am atins un anume subiect, indeosebi acela de supunere fata de sot, voind sa ascunda supararea ei, eu deja simţeam “masca” sub care se află şi o faceam atentă asupra stării ei. Dupa ce ma desparteam de ele, incheind cu rugaciune de multumire pentru binecuvantarea primita apoi aducand unele cereri importante in rugaciune, ne desparteam. Pe drum spre casa, mulţumeam din nou, apoi restul zilei ma rugam pentru aceasta sora ca Domnul sa o lumineze. Ma intristasera mult reactiile ei firesti, si ii doream binecuvantarea Domnului, sa se reverse peste ea. Uneori, la scurt timp dupa intalnire ma suna, isi cerea iertare pentru purtarea ei, spunea ca dupa ce ne-am despartit nu o mai lasau in pace unele cuvinte ce le-a auzit din gura mea. A reflectat intensiv la ele, si a recunoscut ca am dreptate si ca s-a smerit inaintea Domnului, si apoi dorea sa isi ceara iertare si de la mine. I-am spus ca intristarea adusa de ea in inima mea m-a indemnat sa o aduc inaintea Domnului pentru ca sa fie binecuvantata cu lumina de la El. Daca ma suparam pe ea in mod firesc, nu o aduceam inaintea tronului cu atata dragoste. Discutia aceasta, a adus si mai multa binecuvantare in inimile noastre, si bucurie sfanta. In primii ani , sora a fost dificila imi spunea ca eu nu ii inteleg situatia ce o are cu sotul ei. I-am spus ca eu am trecut prin lectiile pe care Domnul mi le dadea in zilele cand eram si eu ca si ea, şi eu ii inteleg perfect situatia, doar ca ea nu vrea sa inteleaga ca trebuie sa se supuna sotului, pentru ca este porunca de la Domnul.
Cata rugaciune si de la mama ei, si din partea mea nu au fost duse la tronul lui Dumnezeu... Si a venit ziua cand a inteles perfect ce tot i se spunea in cerc. Astazi, ea da sfaturi altor surori care sunt rebele fata de sotii lor, cum a fost si ea odata rebela in casnicie. Alteori, era o alta sora care ma suna, sa imi spuna ca ce am spus in cerc, nu i-a mai dat liniste, si ca a vazut cata necredinta mai este in ea, si ca multumeste Domnului pentru ce lucreaza El intre noi, si ca se roaga ca acest cerc sa ramana in picioare, ca are nevoie de El.
Darul primit pentru slujba in care sunt chemata isi primeste confirmarile prin aceste suflete, ca ceea ce am primit este de la Domnul, si ca El lasa sa se vada cresterea spirituala, atat la surorile acestea cat si in viata mea. Ca explicandu-le, practica sfanta, (citindu-le si versetele respective), sunt de doua ori binecuvantata si eu. Adica am observat ca ceea ce deja stiam, se inmultea si mai mult odata cu explicarea acestei prime portii de lumina pe care o posedam deja. Apoi pot vedea ca si aceasta vine din harul Domnului.I n mijlocul cercului acestuia am invatat si mai mult cum trebuie sa ma port cu fiecare suflet in parte. Unul are nevoie de multa rabdare si de dragoste, intelegere, altul trebuie mereu impins din spate, mustrat, dar tot in dragoste, in asa fel ca sa simta ca in spatele mustrarii este dragoste si nu dispret.
Cand ma uit in urma, inteleg foarte bine acum ca pentrru o slujba primita de la Domnul, se da inzestrarea necesara, specifica slujbei la care ai fost chemat. Apoi ca insusirile speciale slujbei, se dezvolta tot mai mult cu cat lucrezi cu Domnul impreuna, in lucrul chemat de El. Deci sa nu fim nepasatori de darul primit pentru o anume slujba, sa nu il ingropam. Erau zile cand nu ma simteam bine, varsta aducea cu ea slabiciuni trupesti, mai bine doream sa ma intind in pat ca sa imi revin putin, sau sa renunt la intalnirea cu surorile in ziua aceea. Uneori eram tare ametita, nici sa ma concentrez nu puteam, nu stiam ce as putea sa le dau in ziua aceea surorilor din Biblie ca sa fie spre binecuvantarea lor. Eram total parca blocata, descurajata. Dar constiinta nu ma lasa, eu prea mult dau atentie trupului neputincios, si am uitat de cate ori nu am fost intarita de Domnul, atunci cand m-am dus la El cu slabicunile trupesti. Aducerea aminte de aceste binecuvantari traite, ma punea sa ma ridic de pe pat si sa merg in rugaciune. Ingenunchiam, dar nu puteam scoate un cuvant, asa eram de obosita trupeste, ametita. Dar am hotarat sa stau asa inaintea Domnului, si in gand fara glas, sa Ii spun:”Doamne ajuta neputintei mele…necredintei mele.” Si El a venit in ajutor, am putut sa deschid gura si sa ma rog Lui pentru intelepciune, sa ma conduca El, sa inteleg ce trebuie sa spun surorilor, El stie de ceea ce au nevoie pentru acea zi. Asa am fost intarita si am plecat, fara sa stiu ce pot sa le dau, nu aveam nici un subiect - dar Domnul avea pregatit…. Fiind in dimineata aceia in mijlocul lor, slabiciunile trupesti erau din nou peste mine, ca si acasa. Am spus surorilor ca nu voi putea vorbi acum, si sa spuna ele ceva, ce cred ca ar dori sa spuna. Una din ele a adus o marturie scurta din ceea ce a trait zilele trecute. Pentru mine a fost un subiect deodata important, si am inceput sa ma adancesc in Biblie, am scos versetele necesare si am explicat cum sunt de practicat. Am fost parca luata dintre morti, din neputinta in care am fost in minutele de la inceput, si cu putere am vorbit; nici urma de neputinta! …toate ne-am bucurat de harul lui Dumnezeu. Am inteles atunci ca Domnul stie dinainte de ce au nevoie surorile, si ma calauzeste in asa fel ca ma minunez de cuvintele pe care le rostesc, la fel si surorile devin apoi foarte inviorate. In slabiciune se face puterea Sa desavarsita! Deci Duhul are grija ca la timpul potrivit sa puna cuvintele in gura mea, pe care sa le vorbesc, nu am nevoie de notite. ”Notitele” sunt versetele acumulate in mintea mea si El le ia de acolo si ne pune sa ne ocupam de ele, si primim lumina necesara pentru viata practica in Domnul. Si asfel de zile traiesc, cand nu stiu ce subiect ar fi potrivit pentru surori, dar Duhul Domnului ma calauzeste ce sa le aduc ca invatatura. Alteori, cum am spus deja, vad problemele lor spirituale, si acasa ma pregatesc in studiu personal cu privire la probleam aceasta, si data viitoare le explic cum trebuie intelese si practicate versetele acelea. La aceasta slujba, este necesară o viata de rugaciune in privat, deci in camaruta.
Cum a fost în cazul meu cu o asfel de viata? La inceput nu mi-am dat seama, deci in primii ani ai vietii mele cu Domnul. Ma rugam din primele zile mult; Domnul m-a inzestrat cu o memorie in ceea ce priveste lista de rugaciuni. In primele zile aveam doar 4 persoane: toata familia mea! Apoi cererea de plecare in Germania, pentru reintregirea familiei, apoi aceia de a avea ce manca cu copiii pana la plecare din tara; eram fara serviciu atunci. Apoi, inca o cerere importanta, ca pana ce voi ajunge sa fiu in Germania sa lucreze Domnul la eliberarea sotului de sub alcooholismul sau. Aceste cereri le repetam des inaintea Sa; cand ele au fost implinite toate, au ramas 4 persoane, deci familia mea. Apoi au fost adaugate acele doua persoane, despre care am scris in primul capitol, acei batrani. Apoi, se aduga o alta cerere. In anii `80, spre sfarsit am avut in mana mea autobiografia lui Georg Müller. Ce era scris in ea, asa m-a inviorat de mult,i ncat am cerut de la Domnul sa imi dea o viata de credinta si rugaciune ca si a acestui om. Si a facut Domnul, nu in masura cum i-a dat lui Georg Müller, dar asemanator si potrivit imprejurarilor slujbei in care ma chemase. O credinta neclintita in orice situatie, chiar si acolo unde omul spune ca este imposibila o rezolvare. Aici, am descris o asfel de situatie:
Apoi, am inteles ce inseamna “rugati-va neincetat”, adica sa fiu in orice situatie, permanent in legatura cu cerul, nu numai atunci cand sunt pe genunchi. Toate cunostintele mele cu care am vorbit despre credinta mea in Domnul, erau adaugate la lista mea de rugaciune (in memorie).Toti credinciosii cu care eram in legatura erau pe lista. In decurs de vreo cativa ani, lista din memorie (am numarat de cateva ori) avea peste 250 de cereri felurite.
Aceasta lista uneori si de 7 ori fiind pe genunchi, o aduceam înaintea Domnului. In aceasta lista aveam un grup in jur de 50 de persoane, pe care le aduceam separat, pe fiecare cu numele. Deci ca sa fiu bine inteleasa: In lista din memorie aveam deci cam 250 de cereri mari si mai mici, adica lista era impartita in grupe. Un grup era numai cu cunostintele mele, un alt grup de exemplu cel cu circa 50 de credinciosi, pe care ii aduceam insa separat inaintea Domnului cu numele lor si situatia lor, altul era pentru conducatorii unor tari, altul era mai mic, cu Izrael si mesianicii credinciosi, altul era numai pentru vecinii nostrii, altul era pentru sufletele de femei care au fost aduse in calea mea dar inca nu erau mantuite si asa mai departe. Stateam pe genunchi cam o ora pana ajungeam sa aduc aceste cereri inaintea tronului. Erau zile cand tineam post si cu rugaciune pentru aceste cereri.
Cum am intels eu postul? In ziua cand am hotarat sa tin post, nu plecam niciunde de acasa.Telefonul il tineam inchis. Nu mancam nimic, pana la ora hotarata de mine. In acest timp mergeam des pe genunchi si ma rugam, apoi luam Biblia si citeam Psalmii sau alte texte din ea. Apoi, iar eram pe genunchi. Acele zile erau pentru mine mult binecuvantate. Vedeam cresterea spirituala în mine, si la sufletele pentru care ma rugam; schimbare la sotul meu; situatii grele se schimbau in bine; binecuvantari la drum lung cu masina, putere sa pot lucra la servicu, întelepciunea si priceperea spirituala cresteau. Acele zile nu mai sunt! Acum, sunt obstacole: sanatatea, apoi sotul - care este permanent acasa din cauza ca e pensionat. Domnul le-a lasat si pe acestea, dar binecuvantarea Sa nu a luat-o de la mine, pentru că am invatat sa ma rog "neincetat”, oriunde as fi. Daca erau cereri “acute”ma rugam des, pana aveam un raspuns la ele, asa cum considera Domnul ca era necesar. Cu timpul lista cunostintelor s-a redus din cauza ca nu mai stiam nimic de ele, nu le mai aduceam cu numele. Ci era un cerc aparte care era asa adus in rugaciune : "Doamne Tu ii stii pe unde sunt, stii daca unii mai sunt in viata, stii ce viata duc, indura-Te de ei adu-i la mantuire, daca sunt dintre ei deja unii mantuiti, da-le crestere spirituala.” Deci lista din memorie a crescut treptat, si asa nu puteam sa uit pe cineva. Ca lista nu a fost facuta intr-o zi - altfel uitam si trebuia sa scriu orice nume sau cerere pe hartie; Dar asa a lucrat Domnul, cum a adaugat pe cineva la lista, era deja memorata! Si aceasta lucrare este o insusire, care apartine de aceasta slujba ce o am . Daca nu este ingrijire de sufletele aduse in cale, si prin sustinere de rugaciune in camaruta mea, degeaba dau mai departe invataturile ce eu le-am primit, caci roade, se vad putine. Orice facem trebuie sa vina din aceasta legatura cu cerul; de la Domnul vine si intelepciunea si priceperea cu care sa lucram in via Sa. Spre incheiere,doresc sa mai dau un exemplu cum adauga Domnul suflete pentru slujba in care sunt chemata de El . Il redau fiindcă este interesant:
Un suflet a calcat cu picioarele Adevarul lui Dumnezeu, iar alt suflet a inceput sa iubeasca Adevarul…
Acum cativa ani, imi spune o sora din adunare ca a fost la ea in bloc o femeie romanca ce a facut o vizita la o alta persoana in bloc. Asa a aflat de la vecina ei, ca femeia din Romania, ar dori sa vorbeasca si cu ea, mai ales ca si ea este din Romania. Aceasta sora a vorbit cu tanara aceasta, si a aflat ca ea este cautatoare de o adunare unde sa fie si credinciosi din Ro.âmânia. Ca si ea este credincioasa, si ar dori sa frecventeze o adunare. Sora a spus ca ma cunoaste pe mine, că as fi persoana potrivita pentru ea si problemele ei. Asa că, dupa o saptamana, am ajuns sa fiu cu ea in legatura si cu fiul ei care se afla si el in vizita la ea. Inainte de a ma intalni cu ea, am adus cererea inaintea Domnului. Nu eram sigura ca este voia Domnului, dar sora a spus ca sa ma intalnesc cu ea si voi afla mai multe despre cine este ea. Eu dupa totul ce mi-a povestit ea, am avut incredere in ea, ca este cu adevarat pocaita. Dar, eu nu cunoasteam realitatea inca; abia cateva luni mai tarziuam aflat ca juca un teatru cum nu se poate mai perfect.
Înca si acum am vii multe amanunte din aceasta intalnire….dar ma feresc sa scriu…din diferite motive. Pot sa spun ca in viata mea doar doua cazuri am întâlnit, cu felul de a insela amarnic pe credinciosi. Dupa ce am facut cercetari chiar si printre fratii din România am ajuns sa cunosc ceva ce niciodata nu puteam crede ca este posibil sa faca comunistii. La ora acutuala insa pot sa cred, pentru ca citesc articole in privinta asta pe unele saituri crestine, si cred ca este posibil ca omul sa faca asa ceva, pentru ca “tatal minciunii il invata caile lui”. Asfel de femei sunt instruite sa insele, sa fure usor increzatorii credinciosi, sa se strecoare in randurile lor dandu-se drept credinciosi.
Oricum, aceste doua femei, mai ales ultima cu care am fost inselata in privinţa celor materiale erau ,si poate mai sunt prostituate instruite pentru scopul de a avea bani şi alte lucruri materiale, strecurandu-se in adunari, sau în unle familii. O astfel de femeie a ajuns sa fie si in cercul nostru… deşi o sora (mama lui H.) m-a avertizat cu privire la femeie ca nu este o adevarata pocaita,ca pare a fi de etnie romă, macar ca are parul blond vopsit si ochii albastrii. Mai tarziu s-a adeverit ceea ce a spus sora M, prin confirmarea unui frate din România care a cercetat cazul acesta in adunarea in care zicea femeia ca ar fi fost membra chiar. Ceea ce era o minciuna! …de la el am mai aflat si altele…. Sora M. stia destule despre sistemul comunist; ce facea prin adunarile crestine, asa ca avea habar cum sa descopere mincinosii, ori falsii frati. Eu nu aveam experientele acestea; Oricum, dupa ce am ajuns si eu sa aflu prin doua persoane pe care Domnul mi le-a adus in cale, cine este in realitate aceasta femeie, am început sa fac cercetari, am luat legatura cu autoritatile, (la care am fost cu inselatoarea ca si translatoare), şi am aflat ce dosar are acolo. Autoritati care de altfel, la început, au fost inselate prin teatrul ei atat de pefect jucat; la urma, a fost expulzata din tara. Acum o fi pe undeva in alta tara, si poate isi joacă acelasi joc netrebnic, sau s-a indurat Dumnezeu de ea si a adus-o in cainta. De atunci si pana astazi este in continuare pe lista mea de rugaciune. Cata inselaciune a facut ea, si totusi am putut sa o iert si sa cer binecuvantarea Domnului pentru ea. Deci ma feresc sa dau mai departe detalii despre ea, si doresc mai bine sa intorc foaia, descriind persoanele celelalte prin care am aflat cine este falsa pocaita.
Intr-o zi, am gasit in fata usii de intrarea in bloc, o femeie de varsta mijlocie ce sta cu sotul meu si ma astepta. Am ramas uimită cand am aflat ca ea o cunoaste pe femeia de mai sus, si ca a vrut neaparat sa dea de mine ca sa imi spuna ce urat vorbeste femeia aceea despre mine si familie, ce injura pe pocaiti si asa mai departe, si ca suntem prosti fiindcă ne inseala cum vrea ea, iar noi nu ne dam seama. A spus ca o cunoaste tot prin cineva, si ca a avut cu ea o afacere de incheiat si ca a fost inselata si ea. Dar aceasta femeie mai in varsta, a fost odata cu busul in zona noastra de oras si tanara i-a aratat: ”Uite, aici sta pocaita”. Femeia dorea sa ma cunoasca si ea, dar tanara a spus ca nu are rost ca eu sunt o proasta…. (Astazi femeia ma cunoaste, dar nu ma vede proasta, pentru ca mult am ajutat-o in ce priveste unele probleme de ale ei). Deci femeia care statea cu sotul meu in fata usii, a spus ca nu mai stia exact blocul in care locuiam, nu stia nici numele nostru, ca numai fugitiv a vazut blocul din bus, si inselatoarea nu i-a spus cum ne cheama. Femeia a venit sa se uite pe la toate blocurile care sunt pe colturi, ca sa depisteze pe al nostru daca poate. In timp ce era in fata blocului nostru, spunea ea, vede un barbat ca vine si il intreaba daca este din Romania. Era chiar sotul meu…. Ce bucurie pe ea, pentru mine la fel ca sa vad cum Domnul descopera minciuna, cum o scoate la lumina. Din vorba in vorba, referitor la tanara aceea, am aflat ca sotul femeii pe care o aveam inaintea noastra, este chiar ruda cu sotul meu! O ruda mai indepartata dupa o verisoara a sotului. Noi nu stiam ca locuieste si el in orasul vecin. Ne-am bucurat foarte mult. Asa s-a facut o relatie in plus, pe care o aduc si acum inaintea Domnului. Ea nu este pocaita, dar are pe mama ei in România care este credincioasă si care la fel se roaga Domnului pentru mantuirea ei. Aşadar, prin aceasta femeie, am aflat adevărul. Am plecat amandoua la aceasta inselatoare ca sa ii arat ca am aflat cine este si sa imi explice pentru ce a facut aceste fapte strigatoare la cer. Cand ne-a vazut, de fapt pe cealalta femeie, a incremenit, a devenit alba ca varul la fata. Era si fiul ei acolo, care am aflat ca traia clandestin in Germania acasa la ea. S-a purtat o discutie de justificare, dar pentru mine a fost clar ca a sosit ceasul sa fie descoperita inselaciunea si ca Domnul ii va da judecata, ca va fi scoasa la lumina si inaintea autoritatilor inselaciunea facuta. Femeia - ruda cu noi - a fost amenintată cu politia daca nu ii da banii inapoi pe care i-a luat de la ea pentru rezolvarea unei afaceri intre ele, afacere care nu a fost rezolvata. Eu am ascultat totul, si la urma am spus ca multumesc Domnului ca a descoperit inselaciunea si ca ma rog pentru ea ca Domnul sa se indure si sa o aduca pe genunchi cu multa pocainta. Mi-a spus ca sa nu ma rog pentru ea, ca rugaciunile mele ii ”aduce ghinion”. Am spus ca eu ma voi ruga, si Domnul stie ce face, ca sa o duca la pocainta.
Al doilea suflet, locuia in acelasi bloc cu falsa pocaita si fiul ei. Cea care ne-a inselat spunea uneori ca vrea sa imi faca cunostinta cu E. ca si ea este din Timisoara ca si mine. Domnul m-a ajutat sa o cunosc. Odata, pocaita inselatoare plecase in vizita in România si a dorit ca sa ii golesc cutia postala, si daca este un plic cu adresa de autoritati sa dau telefon la numarul familiei din Timisoara si ei vor rezolva problema. Intr-adevar a venit asa un plic, am sunat acolo, si ne-am dat intalnire in fata postei din orasul nostru ca sa inmanez plicul. Asa eu am avut numarul de telefon al familiei. Odata ce am trait aceste evenimente descrise mai sus, am cautat dupa numar si am sunat la tanara femeie. Era in culmea fericirii ca a ajuns sa ma cunoasca. A spus ca ea de multe ori dorea sa vorbeasca cu mine despre inselaciunile acestei femei fata de mine si familia mea, dar nu avea cum. Ca nici nr. de telefon nu primea de la respectiva. Se ferea sa ii mai faca cunostinta cu mine. Ce trebuia sa aud, este groaznic în ce priveste femeia aceasta; pe langa aceasta, mai este si vrajitoare, descantatoare…..si pe cati barbati nu a inselat... pe cati credinciosi in Romania... barbati aici in Germania... Groaznic! Si cum ii povestea lui E. din Timisoara,ca eu ii” bag pe gat “cartile mele pocaite, si ca ea le arunca la gunoi cand ajungea acasa la ea. M-am ingrozit…ce minciuna sfruntata: ea cerea de la mine o Biblie si carti crestine, spunându-mi ca ii place mult sa citeasca in ele. Dar acesta era un pretext al ei, ca sa nu cumva sa ajung sa descopar ca ea este o pocaita falsa. Domnul sa se indure de ea, ca va fi mare chinul ei şi rasplata pentru necuratiile ei. Asa am ajuns sa fac calatorii pana la 20 km la tanara E., ca sa discutam despre familie si alte probleme. Dar cea mai mare bucurie era pentru mine ca asculta despre credinta cu mult interes. Era o diferenta mare intre ea si inselatoarea. Am inceput sa o cunosc tot mai bine. Dupa un scurt timp s-a mutat cu familia in orasul nostru. Aici atat timp cat copilul ei era mic si nu pricepea, ea venea in cerc la noi. Sotul ei dispretuieste pe pocaiti, are o situatie grea in familie… ea dorea sa vina in permanenta cu noi - la fel si in adunare, - dar el ii interzicea strict; la fel o face si in prezent. Dar cea mai mare bucurie a noastra, (din cerc), a fost cand ea a cunoscut ca este pierduta, fara Cristos .Se vedea la ea o sincera pocainta. Dupa ce copilul a crescut mai marisor, sotul ei il influenta cu cuvinte dure contra pocaitilor, el era interogat de tatal, cu cine vorbeste mama lui, si unde il duce. Copilul a spus odata ca a fost la un cerc de credincioase si acolo se vorbeşte din Biblie. El explica cum stia el mai bine. A fost o discutie aprinsa intre soti, asa ca ea nu mai are permisiune nicidecum sa mai ia parte la asfel de intalniri. Chiar sa intrerupa legatura cu mine a fost obligată. Zicea ca inselatoarea, care locuia in blocul lor, avea dreptate ca toti pocaitii sunt niste prefacuti ca se aduna in case si fac pacate urate… El o sustinea deci pe femeia aceia, ii lua apararea ca numai ea are dreptate cu privire la pocaiti. Oricum, sotia lui E. cauta sa il convinga ca este o mare minciuna infiltrata in poporul roman nepocait; nu avea nici o sansa sa il convinga. Dar Domnul, a gasit alte cai prin care noi luam legatura. Am avut discutii cu sotul ei din cauza copilului, (care era obraznic cu mine,cea ce inainte nu o facea). Dar el nega totul, avea si are inca un obicei ce te face sa il crezi ca spune adevarul. Dar purtarea copilului fata de credinta, si fata de mama lui, se vedea ca vine din influenta tatalui lui. Ar fi inca si altele de spus, dar ne rugam ca Domnul sa ii aduca lumina in intunericul in care traieste Cuvintele nu au rost, doar faptele bune sa fie facute pentru dusmanii nostri atunci cand sunt in necaz; restul lasam in mana Domnului! Asa ne invata Cuvantul in ROMANI 12;17-21.
(Cu aceste experiente ma apropii de incheierea ultimului capitol.)
Concluziile mele de baza sunt: Daca Domnul ne da o slujba, El ne da si darul potrivit pentru ea, dar si toate calitatile necesare pentru a lucra dupa voia Sa. Noi insa, trebuie sa cautam sincer dupa darul primit, sa cunoastem in ce slujba suntem chemati. Daca le stim, atunci noi o sa ne concentram asupra slujbei, si impreuna cu Domnul in acest lucru, vom aduce roadele dorite de El. Daca suntem siguri ca ceea ce posedam vine de la Domnul, nimeni nu ne poate opri ca sa lucram in slujba in care suntem chemati. Sunt frati si surori care nu inteleg intodeauna chemarea noastra, darul primit pentru anumite slujbe si cauta sa ne indeparteze de ea. Eu am trait asa ceva. Dar acum fratele a inteles ce fac eu, şi mă sustine cu rugaciune. Darurile date pentru cresterea spirituala a trupului lui Cristos, pentru o slujba de slujire in folosul Bisericii Sale, nu trebuie innabusit,ci pus in aplicare asa cum suntem calauziti de Domnul. Dar trebuie sa fim siguri ca ce avem, vine de la Domnul si nu din alta sursa. Pentru ca si firea veche vrea sa lucreze,dar ea lucreaza o “religie emotiva “si nu spirituala, care nu are valoare inaintea Domnului. Pentru studierea acestui subiect recomand calduros cartea lui Jonathan Edwards: ”Emotii religioase” de la editura Perla Suferintei .
http://christliche-radiosender.blogspot.com/
http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
http://www.facebook.com/megapower1976
https://twitter.com/MegaPowerDany
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen