-Ce vrei să-ţi dau? mă intreabă EL.
Aveam vreo zece, cincisprezece jucării in minte şi nu ştiam la care să mă decid.
-Mă laşi pe Mine sa-ţi dau ce cred EU că e mai bine?
Am dat din cap că sunt de acord. Şi, de undeva de la piept, scoase un caiet cu foi atât de albe, de parcă şi zăpada s-ar fi supărat pe albeaţa lor. Apoi, mai scoase o cutie cu creioane de scris şi o ascuţitoare.
-După ce te joci de nu mai poţi, să iei caietul ăsta şi să scrii tot ce-ai făcut in ziua aceea.
-Şi poznele? am intrebat in şoaptă.
-Mai ales. Dar tu ştii ce aştept de la tine.
Am dat din cap că ştiu.
-Am să iau dintre povestirile tale şi am să le citesc ingerilor Mei. Sunt sigur că vor râde la unele, la altele vor plânge. Le voi da copiilor să Mă recunoască din povestirile tale şi am să-i invăţ să ocolească drumul pe care l-ai făcut, uneori, şi care n-a mers unde doream EU. Nu te superi dacă le dau şi celor mai mari, ca să nu-şi uite copilăria? Ştii de ce? Pentru a-i inţelege mai bine pe copii si pe nepoţii lor. Eu voi avea grijă să nu-ţi lipsească niciodată hârtia şi creioanele. Harul şi prietenia Mea! Dragostea şi iertarea Mea. Te prinzi?
Leave a comment and / or appreciate the article!
:» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
:» Posted by: *DJ_DANY*
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen