-Nu-mi vine sa cred! spuse uimita sotia celui care ramase acasa pentru o surpriza de proportii. Cum de ti-a dat prin cap sa aspiri si sa impodobesti casa cu fl ori? Si tocmai fl orile mele preferate. De unde vine mirosul asta? Parca din bucataria noastra. Sa nu-mi spui ca ai facut mancare, ca ma dai gata. Chiar asa, cartofi frantuzesti si in oala asta ce-o mai fi ? Ciorba cu perisoare. Trebuie sa fi e gustoasa! Nu se poate! Ai facut si tort? Mi se taie respiratia. Trebuie sa scriu la ziar de ceea ce mi s-a intamplat.
– Cand doamna mea implineste un numar de ani, si nu-i frumos sa spun cat, merita sa ridici o sarbatoare de cea mai inalta tinuta. Si, acum, sa punem coroana evenimentului: darul meu pentru scumpa mea doamna! …si scoase o punga mare cu, oare ce minune?
– Pantofi si geanta! Cata cheltuiala si ce coplesita sunt. Vino sa te sarut, striga ea de bucurie. Si ce bine imi vin. As fi vrut maro, dar nu-i nimic, ii dau mamei. Si geanta e mai de persoane in varsta. O sa fi e in al noualea cer cand le-o primi cadou de la mine.
Fata lui se intuneca la auzul scenariului proiectat.
Zici ca ai aspirat? Vad niste scame pe covor, iar in colturi n-ai dat deloc. Asa e daca nu e meseria ta. Tot pe femeia cade greul. De unde ai luat fl orile? Nu vezi ca sunt vechi? Au marginile ofi lite si cozile cam scurte. Nu-nteleg de ce nu esti si tu atent cand iei lucruri delicate. Chiar rebuie sa-ti imprumut ochii mei cand mergi la cumparaturi? Ia sa vad ce mancare ai facut? De ce n-ai pus mai multa sare la ciorba? Si cartofi i i-ai taiat grosi de parca sunt caramizi si ai pus cam putina smantana. Surprize, surprize, dar nu din astea ca fac ulcer. Sunt curioasa daca ai facut curat in baie. Poate aici treci examenul. Dar ce faci? De ce te imbraci? Unde te duci? Nu stai sa taiem tortul?
Nu, ca trebuie sa merg degraba la Spitalul de urgenta. E destul de grav. Acum cinci minute a sarit pe fereastra si si-a rupt gatul.
Cine? intreba ea, facand ochii mari. E grav? Nu ma fierbe si spune-mi cine este? Sarbatoare mea de astazi!
CE SE INTAMPLA CU EMOTIILE?
Un mic dezastru. Persoana care primeste critica se simte neajutorata si o suparare de un nivel acut se instaleaza in suflet. Tonul plin de repros generalizeaza ideea care spune: „iar ai dat-o in bara”. Cand reprosurile sunt manioase cel mai adesea cel ofensat trece in defensiva evitand orice raspundere sau se impietreste ocolind contacte apropiate pe viitor. Sentimentul de inutilitate si de indignare ii leaga intr-o stare din care se iese greu, daca nu exista un control bine gestionat al emotiilor.
Cel care judeca, ignora sentimentele celuilalt si-l demobilizeaza surpandu-i motivatia, risipindu-i increderea de a duce la bun sfarsit indatoririle casnice sau profesionale. Astfel de atacuri demoralizatoare iti taie elanul de a mai face ceva de calitate, pentru ca tot nu e bine ceea ce faci.
In urma criticilor care ataca persoana se dizolva usor increderea intre parteneri si se inregistreaza adevarate batalii de personalitate si la dispute asupra puterii. Cand criticile sunt facute public, cel care il judeca pe partener, facandu-l de rusine, are parerea secreta ca cel „gresit” va fi destul de motivat sa faca lucru de isprava ca altfel… o pateste, sau mai bine spus, va fi deferit opiniei publice. Calcul gresit, pentru ca indispozitia creata prin scoaterea in public a unor „incompetente”, il va indeparta de grup si uneori chiar crede ca neajunsurile lui se datoreaza unor defi ciente ce nu poate fi depasita si este inutil sa mai incerce.
Incapacitatea de a se abtine de la judecati a celui care si-a programat critica in stilul lui de viata vine dintr-o imaturitate emotionala. Si daca nu-si da seama de ranile pe care le provoaca asupra respectului de sine al partenerului, atunci poate pierde bunul cel mai de pret, dragostea, care este erodata de neincredere si de ofensa. Si care cuplu isi doreste ca sa-si compuna cantecul funebru al propriei lor casnicii?
O LIPSA FUNDAMENTALA
A sti ce se intampla in inima celuilalt este arta celei mai stralucite relatii. O numim empatie. A-l critica pe partener pentru stangaciile lui sau pentru presupuse neajunsuri, inseamna a neglija orice efort depus si orice bunavointa, anulandu-i cu brutalitate orice sentiment investit, care la urma urmei inseamna mai mult de stricta
realizare urmarita.
Cel care nu intuieste sentimentele partenerului nu are capacitatea de a interpreta mesajele nonverbale cum sunt tonul vocii, mimica, gestica. Preocuparea de sine este uneori atat de mare incat pentru satisfactia personala se cere jertfa fara rabat adusa de partener in ocaziile casniciei.
Persoana care abuzeaza de critica distructiva vede in orice prestatie nesatisfacatoare a celuilalt o jignire la adresa ei si percepe totul doar in legatura cu ea. Adevarul emotional consta in felul in care spune si nu in ceea ce spune. Neglijenta emotionala pe care parintii o arata copiilor lor poate fi costul mare pe care il platesc cei care au fost expusi acestui defi cit de dragoste. Dintre copiii care au fost crescuti in orfelinate sau care au schimbat diversi parinti adoptivi, au rezultat in mare parte inadaptati, delicventi si chiar criminali. O imbogatire a repertoriului emotional prin care cel care emite judecati isi ajusteaza critica dupa cunoasterea universului sufl etesc si motivational al partenerului, inseamna o cadere de mana cereasca in viata lui, hranindu-i inteligenta afectiva. Si lupta va inceta.
CHIAR SA NU-I SPUN NIMIC?
Poate ca unele lucruri nu i le vei spune niciodata, avand in vedere riscul unor pierderi mult mai mari, iar schimbarile pe care le ceri nefi ind posibile si chiar semnifi cative. Dar daca vei socoti ca trebuie ca in repertoarul abilitatilor si a deprinderilor partenerului sa se faca o mutatie, atunci il vei confrunta in timp, cu dragoste, delicatete, si cu intelegere. Ii vei sublinia mai intai tot ce se poate a fi mai bun in ceea ce a facut si vei preda prin exemplu personal lectia necesara unui pas mai inalt, nu ca un superior, ci ca unui aliat la fel de vulnerabil.
– Nu-mi vine sa cred, zise sotia celui care a pregatit o suita de surprize colosale. Ai aspirat si ai umplut casa cu fl ori? Asta pentru mine? Stiam eu ca ma iubesti, dar asta inseamna o sarbatoare a dragostei pe care nu o pot uita niciodata. Sa nu spui ca ai facut mancare. Ciorba si cartofi frantuzesti! Ai vrut sa-mi arati ca dincolo de declaratia ta de dragoste ai dovezi concrete prin care imi arati bogatia sufletului tau cu care ma pretuiesti.
– Doar odata pe an implineste doamna mea un numar de ani si, daca tot detin secretul de a-i pastra tineretea dragostei de ce sa n-o fac.
– Astea ce mai sunt? Pantofi si geanta pentru mine? Ma coplesesti. Vino sa te sarut. Vrei sa arat si bine pe
deasupra. Ce surpriza vrei sa-mi mai arati? Bine inchid ochii, se supuse ea.
– Acum deschide-i, facu el pe misteriosul.
– Nu e adevarat! Mi-ai adus parintii la aniversarea noastra? Ce bine mi-ai ghicit gandul inimii mele. Imi era asa de dor de ei.
– Nu a vrut, draga, sa il ajut deloc pe barbatul asta al tau. A dorit sa fi e doar manopera lui de suflet si de destoinicie, spuse mama lui, care aparu si ea de dupa usa facandu-i o alta mare surpriza. Nu a aspirat el asa cum trebuie dar din avion nu se vede. La ciorba trebuia sa mai puna putina sare, dar stii cum e cand faci in premiera unele lucruri pe care nu ti le-ai imaginat ca le vei face. Pantofi i si geanta mi se cam potrivesc mie ca sunt ca de babe. Stiu ca tu ai fi vrut altceva.
– Te rog, mama, nu reprosa nimic baiatului tau, iar cadoul meu il pretuiesc si nu-l dau nimanui. Ce e facut
din dragoste e fara cusur.
Lui i-a placut tare ce a spus doamna lui despre el in auzul tuturor instantelor parintesti. Si, se pare, ca surpriza ei a fost mai mare.
Leave a comment and / or appreciate the article!
:» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
:» Posted by: *DJ_DANY*
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen