Dumnezeu apreciază pe toţi credincioşii care doresc să lucreze pentru El şi pentru slava Numelui Său. O cale de a-L slăvi pe El este şi poezia care pe resurse creştine este frecvent publicată. Având în vedere că în general autorii creştini scriu poezie clasică ţin să amintesc că poezia aceasta, clasică, trebuie să respecte regulile prozodice, prozodia fiind, potrivit cu dicţionarul limbii române, parte a poeticii care studiază versificația și normele ei sub raportul structurii versurilor, al numărului accentelor sau lungimii silabelor versurilor. Citind multe dintre poeziile publicate am constatat de multe ori, pe lângă unele greşeli gramatice, foarte multe greşeli la măsură, ritm şi rimă. Dumnezeu merită tot ce avem mai bun, tot ce e mai frumos, de aceea cred că merită să ne îmbunătăţim calitatea scrisului, însuşindu-ne noţiunile de rigoare. De aceea vă pun la dispoziţie câteva noţiuni de versificaţie culese de pe internet.
Versificatia sau prozodia (gr. prosodia = intonare, accentuare) este o stiinta. Ea studiaza cantitatea sau durata vocalelor si a silabelor, in diferite parti constructive ale cuvântului (in limite care utilizeaza o metrica calitativa. In general, insa, prin versificatie se intelege ansamblul de tehnici pe care il presupune scrierea versurilor si rima. Versificatia, spre deosebire de proza, incânta pe cititor. Deci, prin prozodie sau versificatie, se intelege ansamblul de reguli, pe care, in timp, poetii le-au statuat in scrierea poeziilor.
1. VERSUL - este un rând dintr-o poezie, in care sunt respectate regulile referitoare la ritm, rima si masura. Acesta este versul clasic. In afara de acest gen de vers, mai exista:
a) Versul liber - care este un rând dintr-o poezie, in care regulile enuntate mai sus sunt aplicate dupa cum doreste poetul, netinând cont de unele dintre acestea;
b) Versul alb este versul fara rima.
2. STROFA - apare in versificatia moderna si numeste o grupare de versuri delimitate grafic printr-un spatiu alb. Numarul versurilor dintr-o strofa difera, incepând cu strofe formate dintr-un singur vers si ajungând pâna la o strofa cu 12 versuri.
Dupa numarul de versuri din care sunt alcatuite strofele, pot fi : monovers (un vers), distih (soua versuri), tertet (trei versuri), catren (patru versuri), cvinarie (cinci versuri), sextina (sase versuri), septet (sapte versuri), octava (opt versuri), nona (noua versuri), decima (zece versuri). stanta este tot o strofa in care versurile sunt legate prin inteles si printr-o anumita rima. specifica Renasterii italiene, o stanta poate avea un numar de versuri variind intre trei si douazeci.
3. MASURA - este numarul silabelor dintr-un vers. Masura poate fi de la patru silabe, pâna la 15-16 silabe, si chiar mai multe. Masura si ritmul sunt atribute importante ale versificatiei. De regula, intr-o poezie, versurile au aceeasi masura. Exista, totusi, si versuri cu o masuradiferita, mai ales in fabule.
4. RIMA - consta in a face sa coincida silabele de la sfârsitul a doua sau mai mulote versuri. Aceasta potrivire incepe cu ultima vocala accentuata.Când rima este imperfecta, ea poarta numele de asonanta. In aceasta situatie, se potrivesc ultimele vocale ale versurilor si, aproximativ, consoanele. Considerata, in literatura culta, drept o licenta poetica, in poezia populara, asonanta este foarte des intâlnita.
Dupa felul cum rimeaza versurile, exista mai multe tipuri de rima:
- Monorima -- consta intr-o rima ce apare succesiv la mai multe versuri si este specifica poeziei populare.
- Imperecheata sau succesiva -- apare atunci când versurile rimeaza doua câte doua - primul cu al doilea, al treilea cu al patrulea s.a.m.d.
- Incrucisata sau alternativa -- apare atunci când primul vers al unui catren rimeaza cu al treilea, iar al doilea rimeaza cu al patrulea.
- Imbratisata -- rimeaza primul vers cu al patruleasi al doilea cu al treilea. Este un tip de rima mai rar folosit de poeti.
- Variata sau amestecata -- apare, deseori, in fabule, unde poetii recurg la imbinarea diverselor tipuri de rima, nerespectându-se o anumita ordine a acestora.
Pentru multi, rima este sinonima cu poezia, fiindca rima, combinata cu ritmul, este cea care da muzicalitate oeziei. Rima este cea care grupeaza versurile in strofe, indicând si sfârsitul versurilor. De cele mai multe ori, cuvântul-rima este si cel mai important din versul repsectiv.
Dupa silaba accentuata din rima, aceasta opate fi simpla sau complexa. Rima simpla poate fi masculina, atunci când accentul cade pe ultima silaba, sau feminina, atunci când accentul pica pe penultima silaba.
5. RITMUL - miscare regulata si masurata, care se defineste ca fiind succesiunea regulata a unor silabe neaccentuate, dar si a pauzelor dintr-un vers.
Unitatea metrica este un grup de silabe accentuate si neaccentuate ( / ) si ( U ) si care se repeta la intervale regulate intr-un vers. Cel mai adesea, in limba româneasca se folosesc unitatile metrice numite troheu, iamb si amfibrah, iar ritmul corespunzator este trohaic, iambic si amfibrahic. Formele ritmului sunt binare.
Trohaic - atunci când unitatea metrica este troheul - / U. Ritmul trohaic este specific poeziei populare, pentru ca este coborâtor si vioi, dar apare si inpoezia culta.
Iambic - atunci când unitatea metrica este iambul U /. Iambul este un ritm suitor, care, prin nota lui grava, este potrivit pentru acele specii ale poeziei culte in care poetii dau glas unor sentimente puternice si tulburatoare, precum in elegie sau meditatie.
Formele ritmului mai pot fi ternare: dactilic (picior trisilabic / U U ), anapestic ( U U /) si amfibrahic ( U / U ). Ritmul amfinrahic presupune o succesiune de picioare trisilabice, in care a doua silaba, accentuata, este incadrata de doua silabe neaccentuate.
În speranţa că veţi ţine cont de ele vă doresc cât mai multă inspiraţie de la Dumnezeu şi fie ca Domnul să fie slăvit în toate!
Leave a comment and / or appreciate the article!
:» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
:» Posted by: *DJ_DANY*
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen