Numai 144.000 sigilati pentru cer
Ceea ce vreau sa subliniez din prelegerea trecuta este ca Iisus Christos, Domnul nostru va veni în curînd. Acesta este cel mai solemn si mai maret dintre
toate adevarurile pe care cerul le-a adus vreodata la cunostinta
pamîntenilor. Din pacate însa, desi mai toti crestinii de azi au cuprins
în crezurile lor si acest adevar suprem, totusi el continua sa fie cel mai ignorat adevar, cel mai necunoscut si mai nepopular.
Ceea ce este poate si mai grav este faptul ca prea putini oameni stiu
ca tocmai acea zi a revenirii lui Iisus în care toata maretia cerului va
fi descatusata si va coborî ca un potop de lumina orbitoare peste toti
cei credinciosi, va fi totodata si ziua revarsarii mîniei si judecatilor nimicitoare peste toti cei necredinciosi care n-au vrut sa ia aminte la avertizarea divina.
Atunci, în acea zi, ei vor fi vazuti, asa cum ne-a spus profetia din
ultima parte a capitolului 6, cum vor alerga la munti si la stînci
strigînd îngroziti si implorînd: "Cadeti peste noi si ascundeti-ne de fata Celui ce sade pe scaunul de domnie si de mînia Mielului".
Ce disperare! Aceste cuvinte ami aduc atît de bine aminte de o drama
adevarata care a avut loc acum mai bine de 8 ani la 18 mai 1980 în
statul Washington. De cîteva zile muntele Sfînta Elena clocotea în
strafundurile lui, iar specialistii urmareau cu presimtiri sumbre în
privirile lor cum acele seismografelor lor se miscau din ce în ce mai
mult si mai dezordonat. Toate autoritatile parcului national au fost
puse în alerta si atît turistii cît si putinii locuitori ai zonei au
fost avertizati sa paraseasca cît mai repede locul. În cîteva ore
malurile lacului, satul de vacanta, cît si potecile muntelui au devenit
pustii. Toti au ales sa dea ascultare glasului alarmant al
specialistilor si au ales sa-si scape cît mai repede viata, cu exceptia
unui singur om, Henry Truman. El era administratorul unei cabane de pe
malul lacului asezata undeva cam la 5 mile departare de munte. Politia
si paznicii parcului national l-au avertizat cu toata seriozitatea de
dezastrul care devenise acum iminent dar Henry Truman a ignorat orice
avertizare. În acea dimineata, ultima din viata lui, s-a sculat ca de
obicei, devreme. Îsi pusese în gînd sa rasadeasca niste petunii pe
marginea peluzei de iarba din fata casei, peluza care de abia fusese
tunsa cu o zi mai înainte. 
Dar, n-a mai avut timp. La ora 8,41 muntele
Sfînta Elena a explodat aruncînd în vazduh mii de tone de piatra, fum si
cenuse. La numai cîteva zeci de minute, un val de noroi vulcanic înalt
de peste 50 de metri i-a îngropat cabana, pisicile, iarba si petuniile
înca nerasadite. Cu o forta de 500 de ori mai mare decît bomba care a
explodat cîndva asupra Hirosimei, muntele Sfînta Elena a pus capat
vietii acelui om care a refuzat sa dea ascultare avertizarilor urgente.
Henry Truman a ramas pentru noi un fel de legenda, un fel de simbol al
tuturor acelora care, desi anuntati din timp de cele ce se vor întîmpla
în curînd pe pamînt, privesc totusi cu nepasare sau chiar cu usuratate
la ziua de mîine, la ziua revenirii Domnului Christos.
Asa cum am notat din prelegerea trecuta, Dumnezeu ne-a avertizat din vreme cu privire la timpul sfîrsitului cît si al evenimentelor care vor marca intrarea pamîntului în ultima etapa a istoriei lui. Si aceste evenimente sînt: un mare cutremur de pamînt, o mare întunecime de soare în plina zi, si o mare cadere de stele, toate acestea consumîndu-se într-o rapida succesiune - 1755, 1780 si 1833. Potrivit cu profetia biblica, deci, începînd cu anul 1755 a început numaratoarea inversa a cerului. De atunci si pîna astazi deja au trecut peste 240 de ani. Fara îndoiala ca azi revenirea Domnului Christos este mult mai aproape de noi, de aceea si avertizarile cerului sînt din ce în ce mai solemne, mai urgente. Ziua mult discutata de toate profetiile Bibliei este ziua revenirii lui Iisus, ziua bucuriei pentru cei ce s-au pregatit si ziua de groaza a revarsarii mîniei divine pentru toti cei ce si-au întors privirea si gîndul de la ceea ce Dumnezeu a vestit.
În descrierea acelei zile mari a mîniei Sale, ultimul verset din capitolul 6 ne-a lasat sa ne gîndim la o întrebare, întrebare pe care cei nemîntuiti o vor pune în preajma evenimentului, chiar în acele momente cînd nimic si nimeni nu-i va mai putea scapa de mînia dezlantuita a lui Dumnezeu, "Caci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, si cine poate sta în picioare?" Da, aceasta este acum de fapt întrebarea tuturor întrebarilor. Cine va putea sta în picioare în ziua mînisi divine?
Doriti sa aflati care este raspunsul lui Dumnezeu la aceasta întrebare? Nu va întreb care este raspunsul dumneavoastra sau al bisericii în care ne gasim fiecare ca membri. Nu, nu va întreb care este raspunsul teologilor sau al specialistilor în viitorologie, ci dorinta mea este sa va aduc la cunostinta cine, spune Dumnezeu, ca sînt aceia care vor putea sta în picioare cu fruntile senine si cu privirile pline de fericire în acea zi finala a mîniei Sale.
Pentru aceasta, sa deschidem împreuna la Apocalipsa 7, chiar imediat dupa acea întrebare. Vom citi pentru început primele 4 versete. Cuvîntul profetiei spune astfel: "Dupa aceea am vazut patru îngeri care stateau în picioare în cele patru colturi ale pamîntului ca sa nu sufle vînt pe pamînt nici pe mare, nici peste vreun copac. Si am vazut un alt înger care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri carora le fusese dat sa vatame pamîntul si marea zicînd: *Nu vatamati pamîntul nici marea nici copacii pîna nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru^. Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetluiti, 144.000 din toate semintiile fiilor lui Israel". Desigur ca acum nu mai este un secret cine vor fi aceia care vor putea sta în picioare în ziua mîniei lui Dumnezeu - numai aceia care au primit sigiliul viului Dumnezeu, numai aceia vor fi aparati de judecatile divine. Acest lucru ne face sa tragem concluzia ca între acele semne de pe pamînt, din soare, luna si stele, care au fost destinate sa anunte vremea sfîrsitului si evenimentul revenirii Domnului Christos, o ultima solie cereasca este adresata locuitorilor pamîntului vorbind despre o lucrare a cerului printre noi pamîntenii, despre o anumita pregatire în vederea acelei zile si anume, pecetluirea celor 144 de mii. Dar pentru ca acea lucrare de pecetluire sa aiba loc trebuie ca pe pamînt sa fie pace, liniste. Tocmai de aceea glasul divin a poruncit celor patru îngeri din cele patru colturi ale pamîntului ca sa tina în frîu vînturile. În limbajul biblic vînturile sînt un simbol al luptei si neîntelegerilor dintre natiuni, un simbol al framîntarilor politice si al conflictelor militare, care, daca nu ar fi tinute în frîu ar bate pe pamînt si mare, adica pe întreaga suprafata a pamîntului. Cei patru îngeri stau ca un simbol al prezentei si interventiei mîinii lui Dumnezeu în evenimentele istoriei acestui pamînt. Ce minunat tablou! Cerul întreg este interesat de soarta vesnica a noastra. Îngerii lui Dumnezeu colaboreaza în vederea împlinirii poruncilor si planurilor divine, îngerii lui Dumnezeu tin în frîu natiunile pamîntului ca sa nu se distruga, caci printre toti locuitorii pamîntului, Dumnezeu are slujitori ai Sai credinciosi, si pîna cînd ei nu sînt pecetluiti, Dumnezeu nu va îngadui ca lumea noastra sa devina un haos.
Desi azi natiunile pamîntului s-au împartit în diferite lagare, bazate pe conceptii si interese de natura politica, filozofica sau economica, desi întreaga lume de azi fierbe ca un cazan în presiune, puterile nevazute ale cerului împiedica pe oameni sa se autodistruga. Dar gînditi-va ce va însemna atunci cînd acea lucrare divina de pecetluire va fi încheiata si mîna divina se va retrage pentru a da frîu liber fortelor raului. Gînditi-va cum va arata acea lume. Gînditi-va ce teribile vor fi scenele cu care se va încheia istoria razvratirii omului. Dar ati remarcat ca în timp ce cei patru îngeri se lupta sa tina în frîu vînturile, cel de al cincilea înger aseaza pe fruntea adevaratilor urmasi ai lui Dumnezeu pecetea divina. Lucrarea celui de al cincilea înger, ne dam seama, este o lucrare de o importanta suprema. Pecetea pe care acest înger o pune pe fruntea slujitorilor lui Dumnezeu le da acestora asigurarea ca ei vor ramîne în viata pîna la venirea Domnului, adica îi va face în stare sa ramîna în picioare pîna la sfîrsit. În loc ca ei sa strige la munti si la stînci, "cadeti peste noi si ascundeti-ne de mînia Mielului", ei vor aclama plini de bucurie revenirea Domnului Christos.
În lucrarea celui de al cincilea înger se afla simbolizata însasi lucrarea Domnului Christos, aparatorul poporului Sau. Despre aceasta lucrare vorbeste si proorocul Daniel la capitolul 12 cu versetul 1 în cartea sa. El spune astfel: "în vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau. Caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tau va fi mîntuit si anume, oricine va fi gasit scris în carte". Da, Iisus este adevaratul ocrotitor al celor credinciosi care si-au predat soarta lor în mîna Sa atot biruitoare. Pecetea pe care Iisus o aseaza pe fruntea slujitorilor Sai nu este o pecete vizibila, ci una simbolica, de natura spirituala. Ea este un semn de deosebire, de recunoastere, de aprobare. Si acest semn va fi, nu rezultatul unui act de alegere arbitrara, ci mai degraba rezultatul formarii unui caracter neprihanit, asemenea caracterului Domnului Christos. Aceia care astazi tînjesc atît de mult dupa El îsi vor aseza viata sub stapînirea si calauzirea Duhului Sau si vor primi în final semnul Sau, pecetea Sa. Din cauza ca El doreste ca noi sa fim gata în vederea întîlnirii cu El, El zilnic îndeplineste în noi lucrarea simbolica a celui de al cincilea înger, aceea de a transfera si imprima caracterul Sau în caracterul nostru. El lucreaza zilnic pentru a ne atrage la Sine si a ne cîstiga pentru cer.
Numai 144.000 sigilati pentru cer
Dar, n-a mai avut timp. La ora 8,41 muntele
Sfînta Elena a explodat aruncînd în vazduh mii de tone de piatra, fum si
cenuse. La numai cîteva zeci de minute, un val de noroi vulcanic înalt
de peste 50 de metri i-a îngropat cabana, pisicile, iarba si petuniile
înca nerasadite. Cu o forta de 500 de ori mai mare decît bomba care a
explodat cîndva asupra Hirosimei, muntele Sfînta Elena a pus capat
vietii acelui om care a refuzat sa dea ascultare avertizarilor urgente.
Henry Truman a ramas pentru noi un fel de legenda, un fel de simbol al
tuturor acelora care, desi anuntati din timp de cele ce se vor întîmpla
în curînd pe pamînt, privesc totusi cu nepasare sau chiar cu usuratate
la ziua de mîine, la ziua revenirii Domnului Christos. Asa cum am notat din prelegerea trecuta, Dumnezeu ne-a avertizat din vreme cu privire la timpul sfîrsitului cît si al evenimentelor care vor marca intrarea pamîntului în ultima etapa a istoriei lui. Si aceste evenimente sînt: un mare cutremur de pamînt, o mare întunecime de soare în plina zi, si o mare cadere de stele, toate acestea consumîndu-se într-o rapida succesiune - 1755, 1780 si 1833. Potrivit cu profetia biblica, deci, începînd cu anul 1755 a început numaratoarea inversa a cerului. De atunci si pîna astazi deja au trecut peste 240 de ani. Fara îndoiala ca azi revenirea Domnului Christos este mult mai aproape de noi, de aceea si avertizarile cerului sînt din ce în ce mai solemne, mai urgente. Ziua mult discutata de toate profetiile Bibliei este ziua revenirii lui Iisus, ziua bucuriei pentru cei ce s-au pregatit si ziua de groaza a revarsarii mîniei divine pentru toti cei ce si-au întors privirea si gîndul de la ceea ce Dumnezeu a vestit.
În descrierea acelei zile mari a mîniei Sale, ultimul verset din capitolul 6 ne-a lasat sa ne gîndim la o întrebare, întrebare pe care cei nemîntuiti o vor pune în preajma evenimentului, chiar în acele momente cînd nimic si nimeni nu-i va mai putea scapa de mînia dezlantuita a lui Dumnezeu, "Caci a venit ziua cea mare a mîniei Lui, si cine poate sta în picioare?" Da, aceasta este acum de fapt întrebarea tuturor întrebarilor. Cine va putea sta în picioare în ziua mînisi divine?
Doriti sa aflati care este raspunsul lui Dumnezeu la aceasta întrebare? Nu va întreb care este raspunsul dumneavoastra sau al bisericii în care ne gasim fiecare ca membri. Nu, nu va întreb care este raspunsul teologilor sau al specialistilor în viitorologie, ci dorinta mea este sa va aduc la cunostinta cine, spune Dumnezeu, ca sînt aceia care vor putea sta în picioare cu fruntile senine si cu privirile pline de fericire în acea zi finala a mîniei Sale.
Pentru aceasta, sa deschidem împreuna la Apocalipsa 7, chiar imediat dupa acea întrebare. Vom citi pentru început primele 4 versete. Cuvîntul profetiei spune astfel: "Dupa aceea am vazut patru îngeri care stateau în picioare în cele patru colturi ale pamîntului ca sa nu sufle vînt pe pamînt nici pe mare, nici peste vreun copac. Si am vazut un alt înger care se suia dinspre rasaritul soarelui si care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri carora le fusese dat sa vatame pamîntul si marea zicînd: *Nu vatamati pamîntul nici marea nici copacii pîna nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru^. Si am auzit numarul celor ce fusesera pecetluiti, 144.000 din toate semintiile fiilor lui Israel". Desigur ca acum nu mai este un secret cine vor fi aceia care vor putea sta în picioare în ziua mîniei lui Dumnezeu - numai aceia care au primit sigiliul viului Dumnezeu, numai aceia vor fi aparati de judecatile divine. Acest lucru ne face sa tragem concluzia ca între acele semne de pe pamînt, din soare, luna si stele, care au fost destinate sa anunte vremea sfîrsitului si evenimentul revenirii Domnului Christos, o ultima solie cereasca este adresata locuitorilor pamîntului vorbind despre o lucrare a cerului printre noi pamîntenii, despre o anumita pregatire în vederea acelei zile si anume, pecetluirea celor 144 de mii. Dar pentru ca acea lucrare de pecetluire sa aiba loc trebuie ca pe pamînt sa fie pace, liniste. Tocmai de aceea glasul divin a poruncit celor patru îngeri din cele patru colturi ale pamîntului ca sa tina în frîu vînturile. În limbajul biblic vînturile sînt un simbol al luptei si neîntelegerilor dintre natiuni, un simbol al framîntarilor politice si al conflictelor militare, care, daca nu ar fi tinute în frîu ar bate pe pamînt si mare, adica pe întreaga suprafata a pamîntului. Cei patru îngeri stau ca un simbol al prezentei si interventiei mîinii lui Dumnezeu în evenimentele istoriei acestui pamînt. Ce minunat tablou! Cerul întreg este interesat de soarta vesnica a noastra. Îngerii lui Dumnezeu colaboreaza în vederea împlinirii poruncilor si planurilor divine, îngerii lui Dumnezeu tin în frîu natiunile pamîntului ca sa nu se distruga, caci printre toti locuitorii pamîntului, Dumnezeu are slujitori ai Sai credinciosi, si pîna cînd ei nu sînt pecetluiti, Dumnezeu nu va îngadui ca lumea noastra sa devina un haos.
Desi azi natiunile pamîntului s-au împartit în diferite lagare, bazate pe conceptii si interese de natura politica, filozofica sau economica, desi întreaga lume de azi fierbe ca un cazan în presiune, puterile nevazute ale cerului împiedica pe oameni sa se autodistruga. Dar gînditi-va ce va însemna atunci cînd acea lucrare divina de pecetluire va fi încheiata si mîna divina se va retrage pentru a da frîu liber fortelor raului. Gînditi-va cum va arata acea lume. Gînditi-va ce teribile vor fi scenele cu care se va încheia istoria razvratirii omului. Dar ati remarcat ca în timp ce cei patru îngeri se lupta sa tina în frîu vînturile, cel de al cincilea înger aseaza pe fruntea adevaratilor urmasi ai lui Dumnezeu pecetea divina. Lucrarea celui de al cincilea înger, ne dam seama, este o lucrare de o importanta suprema. Pecetea pe care acest înger o pune pe fruntea slujitorilor lui Dumnezeu le da acestora asigurarea ca ei vor ramîne în viata pîna la venirea Domnului, adica îi va face în stare sa ramîna în picioare pîna la sfîrsit. În loc ca ei sa strige la munti si la stînci, "cadeti peste noi si ascundeti-ne de mînia Mielului", ei vor aclama plini de bucurie revenirea Domnului Christos.
În lucrarea celui de al cincilea înger se afla simbolizata însasi lucrarea Domnului Christos, aparatorul poporului Sau. Despre aceasta lucrare vorbeste si proorocul Daniel la capitolul 12 cu versetul 1 în cartea sa. El spune astfel: "în vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tau. Caci aceasta va fi o vreme de strîmtorare cum n-a mai fost de cînd sînt neamurile si pîna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tau va fi mîntuit si anume, oricine va fi gasit scris în carte". Da, Iisus este adevaratul ocrotitor al celor credinciosi care si-au predat soarta lor în mîna Sa atot biruitoare. Pecetea pe care Iisus o aseaza pe fruntea slujitorilor Sai nu este o pecete vizibila, ci una simbolica, de natura spirituala. Ea este un semn de deosebire, de recunoastere, de aprobare. Si acest semn va fi, nu rezultatul unui act de alegere arbitrara, ci mai degraba rezultatul formarii unui caracter neprihanit, asemenea caracterului Domnului Christos. Aceia care astazi tînjesc atît de mult dupa El îsi vor aseza viata sub stapînirea si calauzirea Duhului Sau si vor primi în final semnul Sau, pecetea Sa. Din cauza ca El doreste ca noi sa fim gata în vederea întîlnirii cu El, El zilnic îndeplineste în noi lucrarea simbolica a celui de al cincilea înger, aceea de a transfera si imprima caracterul Sau în caracterul nostru. El lucreaza zilnic pentru a ne atrage la Sine si a ne cîstiga pentru cer.
SOURCE: CLICK HERE to read more
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE to read more:» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE to read more:» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE to read more:» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen