Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 28. November 2010

Jean Calvin - Vezi detalii biografice Jean Calvin

Jean Calvin - Vezi detalii biografice Jean Calvin

PDFDruckenE-Mail

News - Aktuell

Vezi detalii biografice Jean Calvin

Jean Calvin
Icon autor Jean Calvin

Jean Calvin, sau pur şi simplu Calvin (n. 10 iulie 1509, Noyon — d. 27 mai 1564, Geneva) a fost un reformator religios francez. Alături de Martin Luther, a fost unul din iniţiatorii Reformei protestante, în opoziţie cu anumite dogme şi rituri ale Bisericii Catolice romane. Calvin a dezvoltat o doctrină - Calvinismul - relativ diferită de aceea a lui Luther, în special în ceea ce priveşte practicarea cultului, considerată o radicalizare a lutheranismului.
Jean Calvin s-a născut cu numele de Jean Cauvin la Noyon, în Picardia, Franţa. Martin Luther a scris cele 95 de teze în 1517, când Calvin avea 8 ani.

Tatăl lui Calvin, paznic al episcopului Noyon, l-a trimis la colegiul De la Marche şi apoi în continuare la Sorbona din Paris, pentru a studia dreptul. În 1532 devine doctor în drept la Universitatea din Orléans. Prima sa lucrare publicată a fost un comentariu al lucrării filozofului roman Seneca De clementia. Adoptă curând principiile Reformei, pe care, începând din 1532, începe să le propage la Paris. Ameninţat cu închisoarea, se refugiază la Nérac, sub protecţia Margaretei de Navarra, favorabilă protestantismului. În 1534, în urma persecuţiilor suferite de protestanţii francezi, numiţi şi hughenoţi, este nevoit să părăsească Franţa.

După peregrinări în Basel, Ferrara şi din nou la Paris, în 1536, convins fiind de reformatorul Guillaume Farel, Calvin se stabileşte definitiv la Geneva, unde este numit profesor de teologie. A trăit aici aproape jumătate din viaţă.
Principala operă a lui Calvin în istoria literaturii Reformei:

* Învăţământul religiei creştine
o publicată în latină (Christianae religionis institutio) în 1536 la Frankfurt am Main (ediţia definitivă: 1559)
o publicată în franceză (Institution de la religion chrétienne) în 1541 la Geneva (ediţia definitivă: 1560)

Alte scrieri:

* De Clementia - un comentariu asupra operei cu acelaşi nume de Seneca (1532)
* Psychopannychia - împotriva sectei anabaptiste (1534)
* Catehismul Bisericii din Geneva

Calvin a publicat între altele şi diverse volume de comentarii ale Bibliei.
Calvin nu recunoaşte decât două sacramente (Taine): Botezul şi Comuniunea (Împărtăşania). Respinge dogma prezenţei reale a "trupului şi sângelui Domnului" în împărtăşanie, invocarea sfinţilor, instituţia episcopatului, etc. Predicatorii sunt aleşi de către credincioşi şi fiecare din bisericile calviniste este condusă spiritual de un consiliu ales. Calvin crede într-o predestinare absolută a aleşilor şi celor condamnaţi la "judecata din urmă", respingând astfel complet liberul arbitru. Publicaţiile lui Calvin au difuzat ideile sale asupra unei biserici corect reformate, în multe părţi ale Europei. Calvinismul a devenit religia majorităţii populaţiei în Scoţia, Olanda şi părţi din Germania de nord şi a avut o influenţă mare în Ungaria şi Polonia. Majoriatea coloniştilor de pe coasta atlantică americană şi din New England erau calvinişti, inclusiv puritanii şi coloniştii olandezi din Noul Amsterdam (New York). Africa de Sud a fost fondată, începând din secolul XVII, de calvinişti olandezi (deşi câţiva erau de origine franceză sau portugheză), care erau cunoscuţi cu numele de Afrikaans. Sierra Leone a fost colonizată masiv de calvinişti din Noua Scoţie. John Marrant a organizat acolo o congregaţie sub auspiciile lui Huntingdon Connexion. Coloniştii erau în mare parte loialişti negri, afro-americani care au luptat pentru britanici în timpul revoluţiei americane.
Jean Calvin a călătorit la Strasbourg şi mai târziu prin cantoanele Elveţiei. Aflat la Geneva, Guillaume Farel l-a rugat să-l ajute la reforma bisericii. Calvin a scris despre rugămintea lui Farel: "M-am simţit de parcă Dumnezeu din cer şi-a pus mâna sa măreaţă pe mine pentru a mă opri din cursa mea". După optsprezece luni, reformele prea severe lui Calvin şi Farel şi amestecul lor în treburile statului au dus la exilarea celor doi.

Timp de trei ani, Calvin activează la Strasbourg în biserica Hughenoţilor francezi. Calvin a fost invitat mai târziu să se întoarcă la Geneva. El a reorganizat structura religioasă şi politică a oraşului, după bazele Bibliei, cu miniştri, învăţători, sfat al bătrânilor şi diaconi. În 1559 Calvin a fondat o şcoală pentru educaţia copiilor şi un spital pentru nevoiaşi, precum şi Academia din Geneva sub rectoratul lui Teodor Beza.

Calvin a pus bazele unui guvernământ teocratic protestant intolerant, instituind o represiune severă a adversarilor reformei, mergând până la exil sau pedeapsa cu arderea pe rug (de ex. Michel Servet, acuzat de erezie privind dogma Sfintei Treimi). Femeile erau obligate să se îmbrace în negru şi nu aveau voie să se fardeze. Bazat pe texte din Vechiul Testament, a pornit o adevărată campanie de vânătoare a vrăjitoarelor şi de combatere a magiei, recurgând la tortură pentru recunoaşterea vinovăţiei. Constituţia statului teocratic al Genevei - astăzi l-am numi "fundamentalist religios" - prevedea pedeapsa cu moartea pentru blasfemie, erezie şi vrăjitorie. În anul 1545, în timp de câteva luni, 45 de femei au fost arse de vii ca vrăjitoare în faţa caselor pe care le-ar fi fermecat, după ce fuseseră torturate. În 1602, Anton Praetorius, un pastor calvinist din Germania, a protestat împotriva acestui aspect al teologiei lui Calvin, în publicaţia Gründlicher Bericht von Zauberei und Zauberern ("Studiu aprofundat asupra vrăjitoriei şi vrăjitorilor").

Sănătatea lui Calvin a început să se deterioreze, suferind de migrene, hemoragii pulmonare, gută şi pietre la rinichi. Câteodată, trebuia să fie transportat până la amvon. Calvin a avut şi mulţi detractori, era ameninţat şi insultat. El îşi petrecea viaţa privată pe Lacul Geneva, citind Sfintele Scripturi şi bând vin roşu. Spre finalul vieţii sale, le zicea amicilor săi care erau proecupaţi de regimul său zilnic de muncă, "Ce? Vreţi ca Domnul să mă găsească lenevind când va veni?"

Jean Calvin a murit la 27 mai 1564, şi a fost îngropat într-un mormânt simplu şi anonim, într-o parte a Genevei, aşa cum a cerut el.

Johannes Calvin

Die Biografie

Johannes Calvin, auch bekannt unter dem Namen "Jean Cauvin", wurde am 10. Juli 1509 in Noyon in Frankreich geboren. Er machte eine Priesterausbildung am Collège de la Marche und am Collège de Montaigue, die zur Sorbonne gehörten. Später folgte er dem Rat seines Vaters und gab sein Theologiestudium für eine juristische Laufbahn auf. Dafür musste er an die Universitäten von Orléans und Bourges gehen. Er begann sich mit dem Humanismus und der Reformationsbewegung zu beschäftigen. 1532 veröffentlichte er einen viel beachteten Kommentar zu Senecas Schrift De Clementia. Nikolaus Cop, der Rektor der Pariser Universität und Calvin wurden gute Freunde. Die Beiden flohen aus dem katholischen Frankreich, nachdem sich Cop 1535 öffentlich zu Luther bekannte.

In den nächsten zwei Jahren hat Calvin häufig seinen Wohnort gewechselt, um nicht in Konflikt mit der Kirche zu geraten. Zugleich schrieb er die ersten, auf der Bibel und der christlichen Tradition gegründeten Ansätze seiner Lehre. Mit der 1536 erschienen Erstausgabe der "Christianae Religionis Institutio (Unterricht in der christlichen Religion)" erwarb sich Calvin den Ruf eines Vordenkers der Reformationsbewegung. Im selben Jahr baute er mit Wilhelm Farrel eine protestantische Gemeinde in Genf auf. Zwei Jahre später wurden beide der Stadt verwiesen. Deshalb lebte Calvin bis 1541 in Straßburg, wo er auch heiratete. Während dieser Zeit veröffentlichte er (1539) den ersten seiner zahlreichen Kommentare zur Bibel.

1541 kehrte er in die Schweiz nach Genf zurück, dort übernahm er dann wieder die Leitung der Reformbewegung. Acht Jahre danach starb seine Frau. Die Stadtverwaltung stellte ihm zwar ein Haus zur Verfügung, dennoch erwarb er die Bürgerrechte erst 1559. Die Stadt unter der Führung Calvins wurde ständig von katholischen Truppen oder anderen Fürsten bedroht. Die neue Kirchenordnung, entworfen von Calvin, zog der Rat in leicht veränderter Fassung für weltliche und geistliche Fragen heran. Er unterstützte die Einführung lokaler Bildungsstätten und richtete 1559 eine Akademie unter der Leitung von T. Beza ein, diese entwickelte sich bald zu einer Hochschule.

Er setzte sich auch dafür ein, die Lebensumstände seiner Mitbürger zu verbessern und die Gottesdienste in der Landessprache abzuhalten. Außerdem entwarf Calvin einen bedeutenden Katechismus, verfasste Hunderte von Briefen und kommentierte fast alle biblischen Bücher. Das Meiste davon liegt uns heute noch in deutscher Sprache vor. Calvin war in seinem ganzen Leben nie richtig gesund. Er litt unter anderem an chronischem Asthma, Verdauungsbeschwerden und Erkältungskrankheiten. Er starb am 27. Mai 1564 und wurde in Genf beigesetzt.

Die Theologie

Laut Calvin gibt die Bibel Auskunft über das Wesen des Glaubens und aller Menschlichen Werke. Alle seine Werke beginnen und Enden somit alle mit der heiligen Schrift, auch wenn er häufig Mittelalterliche Denker oder die Kirchenväter zitiert. Er versucht, die Zweifel der Menschen über Gott so gering wie möglich zu halten und wollte vor allem, dass die Menschen seine Worte hören. Calvin wollte mit seinem Hauptwerk "der Institutio", die er zwischen 1536 und 1559 mindestens 5 mal überarbeitete, eine auf Vernunft basierende biblische Theologie entwerfen, die sich an den Artikeln des Apostolischen Glaubensbekenntnisses orientierte. Die Wurzeln von Calvins Theologie stammten aus der paulinisch – augustinischen Tradition. Er betonte Gottes uneingeschränkt Herrschaft, die negativen Konsequenzen von Stolz und Ungehorsam, die Autorität der Bibel und die Bedeutung des christlichen Lebenswandels. Calvin wollte, dass man durch gute Taten seine begannen Sünden ausgleichen kann, und entwickelte daher eine politische Ethik. Später griffen sich die Anhänger des Calvinismus jeweils verschiedene Teile seiner heraus und behaupteten, dass dieser Teil der wichtigste Teil der Lehre sei.

In England, Schottland und dem Vereinigten Staaten entwickelte sich der sogenannte Puritanismus aus den Lehren Calvins. Calvinismus Calvinismus ist nicht nur die Bezeichnung für die Lehre, sondern auch für die Bewegung de auf den französischen Kirchenreformator Johannes Calvin zurück geht. Sein einflussreichstes Werk während der Reformation war Calvins Hauptwerk "Christianae Religionis Institutio ( Unterricht in der christlichen Religion )". Calvin und Martin Luther waren beider der Ansicht, dass die Bibel das wichtigste für ein Leben in Glauben sei. Jedoch hielt Calvin nichts von der Idee Luthers, die die Unterwerfung des Staates durch die Kirche betrifft. Die calvinistische Lehre, die davon ausging, dass Sparsamkeit, Fleiß und harte Arbeit Formen moralischer Tugend darstellten und wirtschaftlicher Erfolg en Zeichen für Gottes sei, hatte auch gesellschaftliche Auswirkungen. Da er sich vor allem auf Wirtschaft und Handel auswirkte, kam dem Calvinismus eine bedeutende Rolle in der Abschaffung des Feudalsystems und der Einführung des Kapitalismus zu. Anfang des frühen 17. Jahrhunderts bekannten sich protestantische Gruppen vielerlei Länder zum Calvinismus. Die französischen Calvinisten begrüßten zum Beispiel die Reformbewegung der Hugenotten, die von der katholischen Kirche unterdrückt wurden. Der Calvinismus bleibt auch weiterhin ein wichtiger Bestandteil des Protestantismus. � � � � � � �


Read more about streamplus by moderato

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen