- fosta bibliotecara la Universitate
"Da azi inainte, vom merge impreuna. TU esti proprietarul vietii mele, eu sunt chiriasul."
Maria Morariu era bibliotecara la Universitatea de Vest din Timisoara, in urma cu cativa ani.
Era nepocaita, divortata, deziluzionata, fara rost pe lume.
A incercat si stiinte oculte - radiestezie, New Age, curente filozofice, training autogen.
Doar ca sa isi gaseasca pacea sufletului si sensul in viata. Dar n-a gasit nimic si a fost tot mai goala si pustie in suflet.
Chiar daca si la acele intalniri oculte, totul incepea cu rugaciunea Tatal nostru, si-a dat seama ca ceea ce se petrecea acolo nu era in regula.
"Asta este una dintre strategiile Satanei - sa-ti prezinte o informatie in care 20% este adevar, DAR 80% este minciuna." concluzioneaza Maria acum, dupa ce a cunoscut ADEVARUL 100%.
A cautat in biserici, in manastiri, un indrumator, o cale...
Pana la urma a gasit CALEA - pe Domnul Isus Cristos.
In biserica nu lipsea de la nici o liturghie, tinea posturile, dar lipsea ceva...
Acest ceva i-a fost oferit de Dumnezeu prin emisiunile de la Radio Vocea Evangheliei.
La un moment dat, a descoperit Radio Vocea Evangheliei. Asculta in fiecare seara, de cate ori era posibil, emisiunile de la Radio. "M-au ajutat enorm de mult. Aveam atat de acuta si adanca nevoie de a intelege Biblia pe masura mintii mele." spune Maria.
Mergea la catedrala, dar nu intelegea Biblia si se simtea tratata ca la "coada la carne": hai repede, urmatorul.
De la Radio a inteles ce inseamna NASTERE DIN NOU, care este de fapt esenta Evangheliei.
"Pana nu am inteles acest lucru, eram doar un "implinitor de ritualuri" dar nu cunoasteam si nu intelegeam esenta." isi aminteste ea.
"O emisiune care m-a marcat foarte mult, vorbea despre trairea impreuna cu Cristos. Se spunea: "Dupa ce Cristos intra in viata ta, Il inviti in sufragerie, in primul rand. Apoi in biblioteca, sa vada ce carti citesti si cu ce iti umpli mintea, apoi in atelier, sa vada ce lucrezi... DAR, in camara... acolo unde sunt lucrurile pe care numai tu le stii si pe care nu vrei sa le vada altii... nu-L lasi sa intre. Doar tu tii cheia de acolo.
Si atunci provocarea era: ori Il iei pe Isus cu tine si la prieteni, sa vada ce prieteni ai tu, si in serile de discoteca sau in baruri, sa vada unde mergi tu, ORI IL DUCI CU TINE PESTE TOT, ORI NU-L DUCI.
Isus spunea: "Pentru asta am venit, pentru pacatos. Da-mi tu cheile de la camarile ascunse ale sufletului si ale vietii tale si EU voi face curatenie."
"In acel moment, fiind singura acasa si ascultand radio, m-am pus pe genunchi si am spus: "Doamne, eu din aceasta clipa vreau sa-mi dau toata viata in mainile tale, si de acum incolo oriunde voi merge, fie ca este zi sau noapte, fie ca este servici sau prieteni, oriunde as locui, noi doi VOM MERGE IMPREUNA. TU ESTI PROPRIETARUL VIETII MELE, EU SUNT CHIRIASUL." a hotarat Maria.
La inceput, prietenii au criticat-o: "Ce-ai patit, te-ai prostit, ti-ai pierdut mintile, devii obtuza, rigida, bigota? Cum se poate asa ceva?" Atunci s-au rupt prietenii vechi de 20 de ani, deoarece prietenii si prietenele nu i-au putut intelege alegerea.
Aceasta a insemnat izolare de prieteni, in prima faza.
Intr-o seara de vineri, a ascultat un interviu cu grupul Omega. Maria era singura acasa, confuza, fara speranta. A auzit invitatia din timpul interviului : "Veniti maine - sambata - la concertul grupului OMEGA, la gradina de vara."
Si Maria a venit.
Sambata, la concert, s-a spus in continuare: veniti maine, duminica, la biserica.
Si Maria a venit si acolo.
S-a predat Domnului, a urmat cursurile Seminarului Teologic, apoi Domnul a chemat-o in lucrare.
A lasat imediat postul caldut si frumusel de bibliotecara la Biblioteca Centrala a celei mai mari Universitati din Vestul Romaniei, si a plecat sa urmeze chemarea Domnului.
Unde?
In Israel.
In Israel, DAR !!! in zona araba. Era intr-un spital arab din Bethleem cand se dadeau luptele crancene de la Biserica Nasterii Domnului. A fost evacuata, impreuna cu tot spitalul.
Chemarea ei este pentru ARABII necrestini din Israel. Daca va puteti inchipui atata curaj.
Domnul a hotarat ca Maria sa fie chemata prin intermediul acestor emisiuni. Poate pentru ca - asa cum spune in Proverbe - cum raspunde in apa fata omului fetei omului, asa raspunde sufletul omului sufletului omului. Si Duhul Sfant a atins coarda care trebuia din sufletul si mintea Mariei.
*************************************
RAMONA ACATRINEI
"Este mult dezmat la discoteca, fetele sunt aproape dezbracate acolo, se aud doar vorbe urate. Atmosfera este ca de iad - fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, este multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca."
"DAR eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo."
Ramona Acatrinei:
Multi oameni se simt singuri si neimpliniti.
Parintii mei se certau foarte des, iar certurile lor mi-au afectat foarte mult copilaria. Am crescut un copil frustrat si complexat, nu aveam prieteni in jurul meu si eram foarte rautacioasa.
Eram asa de revoltata ca tata o facea pe mama sa sufere, incat ii spuneam in fata, de multe ori: "Te urasc, mi-e rusine ca-mi esti tata", si reactionam foarte urat.
Pur si simplu "musteam" de frustrare si de rautate fata de tatal meu. Tata suferea si el pentru ca este dureros - acum imi dau seama cat de mult l-am ranit, si mi-am cerut iertare pentru asta - ca intr-adevar copilul tau sa vina la tine si sa-ti spuna ca te uraste.
Este o durere extraordinar de mare pentru un parinte. Oricum ar fi fost el, nu aveam dreptul sa-i spun ca il urasc. A fost o mare greseala.
Reporter:
Ramona Acatrinei a cunoscut si a gustat bucuriile acestei vieti, in special in perioada cand era studenta, dar, mai mult decat atat, a ajuns sa cunoasca si sa guste bucuria suprema - a ajuns sa-L cunoasca pe Domnul Isus Cristos si sa-L "guste" pe Domnul Isus Cristos. A ajuns ca sufletul ei sa fie implinit in Cristos.
Ramona s-a nascut in orasul Moinesti, jud. Bacau. A studiat Engleza si Franceza la Facultatea de limbi si literaturi straine la Universitatea din Bucuresti.
- Ramona, cum a fost viata ta inainte de a-L intalni pe Dumnezeu, in mod personal?
Ramona Acatrinei:
Tatal meu s-a purtat intotdeauna foarte urat cu mama.
De cand ma stiu eu, de cand m-am nascut, am auzit certurile lor, cuvintele lor de jignire. Mama il injura, tata a inselat-o pe mama de multe ori. Pur si simplu tata nu a avut niciodata respect si dragoste pentru mama.
Mama nu a fost niciodata fericita, iar certurile lor ma afectau asa de mult incat ma durea burta de emotii cand se certau si mi-era frica ca tata sa nu o loveasca pe mama.
Tot timpul uram ideea de familie, uram ideea de a avea o familie vreodata, pentru ca nu vroiam sa trec prin ceea ce trecea mama.
Mi se parea ca viata este o viata de calvar, si eu nu mi-as dori niciodata o astfel de familie.
Copilaria mea a fost tot timpul tracasata de certurile lor, ascultam zi si noapte durerile mamei mele, i-am vazut lacrimile pe obraji, sufeream foarte mult. Ajunsesem sa-mi urasc tatal. Credeam ca nici nu ma iubeste, nici pe mine nici pe mama. Desi stiam ca este tatal meu si de multe ori imi arata dovezi de dragoste.
In astfel de mediu traiam, dar sunt multe familii care traiesc intr-o astfel de atmosfera. Toate familiile pe care eu le-am cunoscut inainte sa ma intorc la Dumnezeu, traiau intr-o atmosfera aproximativ la fel. Lipsa de dragoste si de respect - am cunoscut aceste sentimente inca de mica si in familia bunicilor mei si in familia rudelor mele, tot timpul am fost martora unor asemenea manifestari, ca in familia mea.
Eram singura, nu aveam multi prieteni, si imi doream tare mult sa realizez ceva in viata. Visul meu era sa castig multi bani, sa-mi fac o cariera, sa fiu independenta. Nu vroiam sa-mi fac o familie, nu credeam in ideea ca exista familii fericite, cu dragoste, credeam ca lucrurile acestea sunt imposibile, si nu-mi doream o familie.
Doream sa traiesc cu fiecare barbat care ar fi ajuns in preajma mea, dar nu doream sa formez o familie niciodata, pentru ca nu credeam in aceasta valoare.
Daca unii dintre prietenii mei m-ar fi cunoscut inainte, nu m-ar fi recunoscut. Dumnezeu a facut o minune cu viata mea, si El poate face acelasi lucru cu viata oricarui om.
Am fost socata cand am ajuns la Facultate. Eram intr-o camera de camin studentesc, in care mai erau inca 3 fete ca mine. Cand m-am dus la baie, am fost pur si simplu socata. Am vazut fete si baieti impreuna acolo, erau ca si cainii. Eu nu fusesem niciodata intr-un astfel de context. Eram socata. Toate colegele mele traiau in imoralitate, iar pe mine ma dispretuiau.
Atunci am experimentat ce inseamna viata de infrangere. Eram disperata. Incercam totusi sa-mi fac prieteni, pentru ca eram asa de singura.
Atunci am inceput sa fac compromisuri - sa merg la discoteca, sa merg la chefuri, sa merg in baruri, pe terase, si culmea este ca nu mi se parea ceva anormal. Aceasta era mentalitatea acelor oameni, acesta era felul in care ei se distrau, felul in care se simteau bine, aveau senzatia ca se simt impliniti.
Reporter:
- Libertatea sexuala pare acum un standard. Daca nu ajungi acolo, esti privit cu dispret.
Ramona Acatrinei:
- Asa este. Dar din punctul asta de vedere nu am avut probleme. Pur si simplu Dumnezeu m-a ferit si cred ca doar Dumnezeu m-a ajutat. Faptul ca toate colegele mele aveau relatii sexuale si erau parasite dupa aceea, apoi vedeam lacrimile lor si auzeam discutiile din camera, ma faceau sa am un mare dispret fata de baieti si ma gandeam sa nu am de-a face niciodata cu niciunul dintre ei.
Dumnezeu m-a ferit sa fac un pas pe care sa-l regret.
Dar in schimb, la discoteca, la chefuri, mergeam si eram tot timpul dezamagita pentru ca baietii erau intotdeauna interesati de aspectul fizic si asta ma facea sa-i dispretuiesc. Nu ma legam sentimental de nimeni, mai ales ca ma speria ce pateau colegele mele de facultate.
Fetele au un suflet extrem de sensibil, chiar daca de multe ori afiseaza o masca de incredere in sine. Cu o tigara in mana, cu o fusta scurta si cu o atitudine dispretuitoare la o terasa, poti sa crezi ca fetele astea sunt asa de implinite.
Dar, daca ajungi la inima lor si le asculti povestile, sa vezi cum plang dupa aceea si cum spun ca: "Am fost dezamagita si m-a parasit. L-am iubit si am cedat" - am auzit atatea povesti din astea de dragoste si am vazut atatea inimi frante. Toate astea de la fete la care nu te asteptai, fete care tot timpul sunt cu zambetul pe fata si cu o atitudine de genul: "Eu am tot ce-mi doresc, eu pot totul". De fapt este atata suferinta, atata neimplinire in vietile lor. Si eu abordam o atitudine de om implinit, mai ales la discoteca. Dar cand ajungeam in camera mea eram atat de singura, atat de nefericita. Baietii acestia, daca nu faceam ce vroiau ei, plecau, cautau alte fete.
Am ajuns la concluzia ca tot ceea ce conta era interesul propriu. Eu sa ma simt bine. Daca eu ma simt bine, altceva nu mai conteaza. Aici si acum sa ma simt bine, clipa de maine nu mai conteaza, iar eu sufeream ingrozitor. Era o suferinta inconstienta, nu stiam de ce sufar, nu stiam de ce ma simt atat de neimplinita cand ajung acasa de la discoteca.
Reporter:
Ramona, tu ai reusit sa vezi spectacolul lumii si "cu masca" si "fara masca", ai reusit sa vezi si ce este in spatele mastilor.
Ramona Acatrinei:
Cred ca eu eram cel mai bun subiect de studiat, pentru ca eu purtam o masca si cand ajungeam in camera mea imi lasam masca jos si ii vedeam si pe ceilalti cu masca si fara masca. Pana la urma, nevoile umane sunt aceleasi - nevoia de a fi iubit, de a fi respectat, de a fi acceptat asa cum esti - acestea sunt valabile si pentru crestini si pentru necrestini.
Dar oamenii acestia incercau ei insisi sa puna mana pe aceste impliniri, si sa-si implineasca viata in felul in care ei credeau ca este bine. Erau incercarile lor si este firesc sa cauti, dar daca tu cauti unde nu trebuie, este clar ca nu vei gasi decat neimplinire si esec.
Traiam si eu si ei din esec in esec. Pacatul este dulce atunci cand il faceai, dar apoi consecintele erau o inima franta si neimplinire.
In aceasta perioada, am intalnit cateva fete crestine, de la organizatia Alege Viata, care au venit la usa mea. Au batut: "cioc, cioc", la usa, iar eu le-am poftit inauntru.
Reporter:
Ceva de genul "Knock, knock on the heavens door". (cioc, cioc la usa cerului)
Ramona Acatrinei:
Da, sau mai bine spus "knock, knock on the hells door" (cioc, cioc la usa iadului), pentru ca acolo in camin nu erau portile raiului, ci erau portile iadului.
Fetele au intrat in camera mea, le-am ascultat, dar toate informatiile mi-au intrat pe o ureche si mi-au iesit pe alta.
Mai tarziu, am mers la mare impreuna cu cei de la "Alege Viata". Acolo am fost uimita sa descopar tineri de varsta mea, frumosi, plini de viata si de bucurie, plini de veselie, care se distrau atat de frumos, FARA sa vorbeasca vulgar.
Iti dai seama, pentru mine erau asa de obisnuite glumele vulgare, de prost gust, de dispret si de batjocura vis-a-vis de fete cateodata.
Nu-mi venea sa cred ca erau baieti care se purtau frumos cu fetele si le vorbeau cu respect, fara nici un interes fizic. Prima mea reactie a fost ca oamenii astia sunt ipocriti, nu credeam ca poate fi adevarat.
Mi se parea ca sunt niste oameni care au instinct de turma, toti se duc intr-un loc si nu au personalitate.
Nu intelegeam de ce oamenii acestia vorbeau despre Isus asa de mult, mi se parea ca sunt blocati pe ideea asta.
Cand am inteles, m-am rugat Domnului si I-am spus: "Doamne, Tu poti sa-mi atingi si mie viata, Tu poti sa ma schimbi si sa-mi implinesti viata. Nu mai pot sa umblu asa, nu mai pot. Vreau sa te accept in viata mea, si vreau sa ma bucur de relatia cu tine."
Din clipa aceea toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. Dumnezeu mi-a dat un cadou minunat exact atunci. Ceea ce eu am tanjit intotdeauna - sa am prieteni adevarati. Toti oamenii aceia mi-au devenit prieteni. A fost cadoul cel mai concret si imediat pe care l-am primit din mana Domnului - o multime de prieteni adevarati.
Dupa acel moment am mai mers la discoteca, dar ma simteam oribil, parca ma dedublam. Aveam impresia ca Isus se uita la mine si ma intreaba:
"Ramona, crezi ca eu imi gasesc placere in ceea ce faci tu acum?"
Pur si simplu ma dispretuiam acolo si ma simteam ingrozitor, ma simteam oribil.
Reporter:
De ce crezi ca nu te simteai bine acolo, de ce crezi ca este rau sa mergi la discoteca sau sa dansezi? Ce se intampla acolo?
Ramona Acatrinei:
Si David a dansat de bucurie. Dar, in mediul acela de la discoteca, este destrabalare foarte mare. Fetele danseaza sa se expuna. Sa-si expuna trupul, iar pe baieti ii stimuleaza mult asta, si se leaga multe relatii care duc imediat la sex si lucruri de genul acesta.
Este mult dezmat, fetele sunt aproape dezbracate acolo, cu fusta de 3 centimetri si decolteuri adanci, vorbe urate, etc. Atmosfera este ca de iad - fum de tigara de te ineci, lumini in penumbra, era multa destrabalare acolo. N-as putea sa vorbesc niciodata bine despre dicoteca.
Eu nu mai apartineam lumii aceleia. Eu eram a lui Dumnezeu, nascuta din Dumnezeu. Nu mai puteam sa ma simt bine acolo. Ma duceam pentru ca anturajul ma tragea, dar nu era locul meu, si de asta ma simteam asa de nefericita.
M-am mai dus de cateva ori, dar m-am simtit din ce in ce mai rau si am zis: "Gata ! Nu mai vreau !".
Din acel moment m-am hotarat astfel: "Doamne, nu mai vreau sa merg pe 2 cai. Vreau sa Te slujesc pe Tine si doar pe Tine !".
Reporter:
Viata Ramonei s-a schimbat complet de atunci. Acum ea este misionara intre studenti, in cadrul organizatiei "Alege Viata". Zi de zi, bate la usile "iadului", pentru a duce LUMINA - pe Domnul Isus Cristos.
*************************************
ELI HENTES
“Simţeam un gol tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea şi golul. Am avut bani…nici asta…”
“Apoi îmi spuneam: ‘Cei care fac turnee trebuie să fie fericiţi’. ?n acei ani eram foarte elegantă, eram tânără, drăguţă, curtată, aveam bani, făceam turnee în ţară, în străinătate, dar…departe de a fi adevărata fericire.”
“?ncepusem să mă ocup cu ghicitul…ce cumplit.”
“M-a întâmpinat soţul meu şi mi-a spus: ‘Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat.’ I-am spus soţului meu că am simţit şi am strigat: ‘Slavă Ţie Doamne! ?ţi
multumesc…’ “
“Făceam la sfârşit de săptămână chefuri cu bancuri porcoase şi dans până dimineaţa. Toţi eram departe de Dumnezeu.”
“Am fost operată de cancer de mai multe ori. ?mi era milă de fiul meu care nu era împăcat cu Domnul şi de soţul meu, care se clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.”
“Soţul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubeşte, m-a părăsit pentru altă femeie.”
“Pe moment o iertam pe amanta soţului meu, dar peste puţin timp îmi repugna din inimă o ciudă şi o mânie cumplită.”
“Dumnezeu m-a vindecat de cancer. Pur şi simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulţi fraţi şi surori s-au rugat pentru mine.”
“Să-ţi vezi singurul tău copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morţii, este ceva cumplit.”
“La picioarele patului era Satan. L-am văzut nu numai prin ochi spirituali, l-am văzut şi prin ochi fizici.”
“Oamenii erau întunecaţi de puterea malefică a celui rău şi veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine.”
Eli Henteş a lucrat că actriţă la Teatrul de păpuşi din Târgu Mureş, apoi a devenit manechin.
?n familia ei au fost persoane care s-au ocupat de vrăjitorii, iar aceste practici au lasat o amprentă puternică asupra gândirii doamnei Eli Henteş. Mai târziu a avut probleme de sănătate şi boli grele.
Eli Henteş:
- Bunicii din partea tatălui se ocupau cu magia albă, aşa zisa magie albă. O practică ocultă, dăunătoare, pe care, din nefericire astăzi în România o practică foarte mulţi. Şi cei care o practică nu stiu că aceasta îi duce în iad.
Bunica mea se ocupa cu ghicitul şi cu descântatul. Nu aveam decât vreo 8 - 10 anişori când obişnuiam să stau de-a dreapta ei la masă şi să urmăresc aranjamentele cărţilor şi toată practica, care îşi pusese amprenta pe fiinţa mea crudă. Astfel încât mai târziu, dupa ani, începusem să practic şi eu. Mai în joacă, mai în glumă, dar fără să-mi dau seama că de fapt eram o marionetă în mâna Satanei.
Le ghiceam colegilor mei şi ei erau tare încântaţi că Eli le ghiceşte. Veneau cu ceşti de cafea, bineînţeles veneau cu o prăjitură, cu un măr, cu un dar ca să le ghicesc, iar eu nu vedeam ceva rău în asta şi nici ei.
Dar, pe zi ce trecea, această practică mă lega tot mai puternic cu nişte legături demonice invizibile, care nu le putea rupe nimeni. Omeneşte nu puteau fi rupte, decât de o putere dumnezeiască. Mă distram bineînţeles, dar colegii îmi spuneau că tot ceea ce le spun eu este adevărat.
Pentru că nu-mi găsisem bucuria şi fericirea nici acolo, am început să fac anumite cursuri, de ghizi, de manechini, devenisem manechin…
Reporter:
- Ce urmăreaţi prin toate acestea, ce căutaţi atunci? Ce vă lipsea?
Eli Henteş:
- Simţeam un gol parcă tot mai adânc în inima mea; la un moment dat credeam că banii vor fi cei care vor completa fericirea şi golul. Am avut bani… nici asta. Pe urma îmi spuneam: “Cei care fac turnee trebuie să fie fericiţi”. Vă mărturisesc că în acei ani eram foarte elegantă, eram tânără, drăguţă, curtată, aveam bani, făceam turnee în ţară, în străinătate, dar… departe de a fi adevărata fericire.
Făceam la sfârşit de săptămână chefuri cu bancuri porcoase şi dans până dimineaţa. Toţi eram departe de Dumnezeu.
Reporter:
- Răspunsurile pe care le ofereaţi colegilor dumneavoastră atunci când vă solicitau să le ghiciţi, veneau din faptul că intuiaţi ce aveau ei nevoie, sau efectiv simţeaţi că altcineva vă comunică acele lucruri? Era o invenţie a dumneavoastră sau eraţi folosită ca “transmiţător”?
Eli Henteş:
- Bineînţeles că toate acestea erau dictate de Satan, pentru că lucra în subconştientul meu, iar gura mea debita ceea ce vroia Satan să comunice şi oamenii erau încântaţi.
Mă întorc iarăşi puţin la bunica mea. Mereu casa ei era plină de oameni evlavioşi din sat, cărora bunica le ghicea şi oamenii credeau că e un dar dumnezeiesc. Dar era ceva demonic, drăcesc. Nici preotul din sat nu-şi făcea probleme. Oamenii erau întunecaţi de puterea malefică a celui rău şi veneau la bunica mea ca la un purtător de mesaje divine. Era ceva cumplit.
Peste ani, credeam că sunt şi eu purtătoare a acelor mesaje divine, însă a venit o zi binecuvântată când într-adevăr mi-am dat seama că tot ceea ce am făcut era un păcat cumplit, care mă ducea în iad. Dar Dumnezeu a trebuit să mă treacă prin încercări.
Copilul meu s-a îmbolnăvit destul de rău, încât la 3 ani zăcea pe pat. Avea o pareză şi la mână şi la picior, de câteva zile se hrănea doar cu ceai.
Să-ţi vezi singurul tau copil bolind, să-l vezi efectiv în pragul morţii, este ceva cumplit. Stăteam lângă pătuţul lui şi plângeam, spunându-i lui Dumnezeu: “Doamne, ia viaţa mea şi dă-o propriului meu copil. Aş vrea să-l văd că trăieşte, Doamne. Eu nu mai contez, dar copilul meu să nu se chinuie.”
Soţul meu nu suporta suferinţa copilului şi din pricina aceasta venea foarte rar pe acasă. ?ncepuse să bea, venea băut şi bineînţeles că asta agrava situaţia mea. Durerea era şi mai profundă.
?n această stare, Dumnezeu mi-a descoperit nişte oameni minunaţi, o familie minunată de oameni cu adevărat pocăiţi. Prin această familie - familia Lungu din Târgu-Mureş - părinţii mei spirituali de altfel, prin aceşti oameni minunaţi L-am cunoscut pe Cristos. Prin modul lor de a trăi, prin viaţa lor de zi cu zi în familie - pentru mine a fost un exemplu extraordinar.
Uneori credeam că joacă teatru, dar fiind vecinii mei, am început să-i cunosc mai îndeaproape. Ei mi-au spus: “Eli, orice vei cere lui Dumnezeu cu credinţă vei primi”. ?ntr-o zi mi-au adus o Biblie şi mi-au spus: “Apucă-te şi citeşte Biblia şi roagă-te aşa cum ştii tu să te rogi. Simplu, nu poveşti învăţate”.
Am început să citesc şi Dumnezeu a început să mi se descopere. ?n suferinţa mea, nu aveam de ce să mă agăţ. De cine să mă agăţ? De soţul meu care pleca de acasă şi se îmbăta? Cui să-i spun oful meu? Copilului meu care avea 3 anişori şi ceva şi zăcea în pat… el ce să înţeleagă?
Atunci am început pur şi simplu să vorbesc cu Domnul. M-am dus pentru prima oară la o biserică evanghelică. ?mi aduc aminte că am plâns cu lacrimi fierbinţi şi am spus: “Doamne, dacă exişti, te rog să-mi vindeci copilul. Şi vreau ca această minune să se petreacă chiar astăzi sub ochii soţului meu.”
Soţul meu era acasă în seara aceea şi nu m-a împiedicat să merg la acea biserică, pentru că şi el suferea mult pentru copil. La biserică începuse rugăciunea şi eu m-am rugat printre primii. Mi-aduc aminte că a fost o rugăciune extraordinară, care a ajuns la Dumnezeu. Am simţit în acel moment o putere extraordinară peste fiinţa mea, am simţit că Duhul lui Dumnezeu lucrează chiar în acel moment şi chiar am spus în rugăciune: “Doamne, medicii nu i-au mai dat şanse copilului meu decât maxim 2 ani. Dar Tu, care eşti doctorul doctorilor, arată-i soţului meu, care nu crede în Tine Dumnezeu, că Tu exişti”. ?n cele din urmă, cu lacrimi în ochi, i-am mulţumit lui Dumnezeu că mi-a ascultat rugăciunea, pentru că am simţit efectiv că Dumnezeu s-a atins de copilul nostru.
Acasă m-a întâmpinat soţul meu şi mi-a spus: “Eli, minunea s-a petrecut. Fiul nostru a fost vindecat!” I-am spus soţului meu că am simţit şi am strigat: “Slavă Ţie Doamne! ?ţi multumesc!”. Băieţelul a venit în faţa mea şi acum putea să mişte mânuţele şi picioarele perfect.
Reporter:
- Acest miracol v-a apropiat mai mult de Dumnezeu?
Eli Henteş:
- Da, însă s-a mai întâmplat ceva foarte interesant. Practica magiei, care-şi pusese amprenta pe fiinţa mea, m-a urmărit mult timp, şi Diavolul nu se dă biruit atât de uşor.
?nainte de a mă pocăi cu adevărat, începusem să studiez tot felul de practici. Prima dată am studiat practicile oculte şi tainele chiromanţiei, după aceea am trecut la Yoga, apoi la teozofie, dar toate acestea parcă mă legau şi mai puternic de Satan şi simţeam că Duhul lui Dumnezeu îmi vorbeşte că nu e bine ceea ce fac.
Chiar şi Yoga, cu toate că par doar exerciţii fizice extraordinare la prima vedere, în realitate nu sunt trasate de Dumnezeu, ci sunt o faţadă a întunerecului, a Diavolului, ca să cuprindă mai uşor tinerii în cursa.
Sunt faţade pe care Satan le foloseşte aşa cum se foloseşte chiar şi de televiziune - ne aduce în faţă anumite emisiuni, chiar şi creştine, dar în realitate… cât la sută sunt de altă natură, ca să ne rupă de tot ce este dumnezeiesc?
După studierea teozofiei, Duhul lui Dumnezeu mi-a vorbit. Am stat în post şi în rugăciune şi pur şi simplu am auzit şoapta Duhului: “Opreşte-te! Opreşte-te până nu este prea târziu!”. Dar am început să-i spun Domnului: “Doamne, dar învăţ atâtea lucruri extraordinare!”. Duhul lui Dumnezeu îmi spunea: “?ţi este de ajuns Scriptura şi ceea ce-ţi voi descoperi Eu prin Duhul Meu pe parcurs”.
M-am oprit, dar într-o noapte mă trezesc lovită peste picior, ca o lovitură de palmă. Locuiam la etajul 3 la bloc şi afară era undeva un neon care bătea cumva spre cameră. Mi-am zis: “Cu siguranţă soţul meu s-a dus la baie şi cine stie cum m-am dezvelit şi m-a lovit peste picior.” Dar nu era soţul meu. La picioarele patului era Satan. Efectiv l-am văzut nu numai cu ochi spirituali, ci l-am văzut şi prin ochi fizici. Lumina bătea din spatele lui. I-am văzut fizicul, era rânjit înspre mine. Mi-am dat seama că este Satan. Stătea pe marginea patului la picioarele mele. Soţul meu era lângă mine, sforăia.
M-am îngrozit. Pentru că deja ştiam cum să mă rog Domnului, m-am acoperit cu pătura, m-am întors spre soţul meu şi am început să mă rog: “Doamne, îndepărtează-l te rog pe cel rău. ?ndepărtează-l şi ia-mi Doamne duhul de frică”. Ştiam că Satana lucrează foarte mult şi prin duhul de frică, care, dacă te cuprinde, poate pune stăpânire pe tine. Domnul a îndepărtat duhul de frică şi am adormit foarte repede. Am şi uitat că Satana era la picioarele mele.
A doua noapte, a venit Satana în vis din nou. A început să mă acuze, să-mi spună: “Tu mi-ai slujit mie, tu trebuie să-mi slujeşti în continuare. Tu ai ghicit, ai făcut tot felul de practici, chiar Yoga, ai studiat asta, ai făcut asta”.
Atunci am spus: “Chiar dacă am făcut aşa, eu acum vreau să-i slujesc stăpânului meu”. El zicea: “Te voi distruge”. Căuta în vis să mă distrugă, dar m-am trezit. Şi m-a cuprins iarăşi frica. Am luat Scriptura şi până spre dimineaţă am citit.
A treia noapte, din nou a venit Satana, tot în vis, în chipul unui om credincios. ?nsă mi-am dat seama din Cuvântul pe care-l citisem chiar cu o noapte înainte, când mi se arătase, că ceea ce-mi spunea Satana - chiar din Evanghelia după Matei citisem - era răstălmăcit, deci nu era Cuvântul clar al lui Dumnezeu. Atunci am spus: “Pleacă Satano de aici, pentru că tu nu eşti omul lui Dumnezeu, nu eşti trimisul lui Dumnezeu”.
?n acel moment, i s-a transfigurat chipul. Privirea îi era diabolică şi rânjetul la fel. Atunci a căutat din nou să mă omoare prin vis, dar am strigat şi cu adevărat am reuşit să mă rog şi să spun: “Sângele lui Cristos să te facă să dispari şi să te mustre”. Atunci el s-a spulberat în mii şi mii de bucăţi.
Viaţa mea se schimbase total. Din Eli care spunea bancuri chiar porcoase, de astă dată mărturiseam ce a făcut Domnul în viaţa mea, cum Dumnezeu mi-a vindecat copilul, cum Dumnezeu l-a îndepărtat pe Diavolul, cum Dumnezeu mi-a dat atâta pace.
Până atunci ochii mei erau plini de lacrimi. Nu mă simţeam împlinită. Soţul meu venea tot mai băut acasă, mă bătea, părinţii mei şi rudele mele nu mă înţelegeau.
?ntre timp, soţul meu, care înainte îmi spunea zilnic că mă iubeşte, m-a părăsit pentru altă femeie. Pe moment o iertam pe amanta soţului meu, dar peste puţin timp îmi repugna din inimă o ciudă şi o mânie cumplită.
Colegii spuneau: “Cum, Eli nu ne mai ghiceşte?” Până le-am ghicit, până dansam cu ei, până mergeam cu ei, eram bună, apoi, dintr-o dată, Eli s-a stricat de cap. Acum eram toată numai zâmbet, numai pace şi mergeam să le spun o nouă experienţă cu Cristos.
Am fost operată de cancer de mai multe ori. ?mi era milă de fiul meu care nu era împăcat cu Domnul şi de soţul meu, care se clătinase foarte mult pe cale, din pricina bolii mele.
Dumnezeu m-a vindecat şi de cancer. Pur şi simplu mi-a dispărut tumoarea, după ce mai mulţi fraţi şi surori s-au rugat pentru mine.
*************************************
DIANA HORVATH
Diana Horvath a fost dusa inca de mica la biserica baptista de bunica ei. A cunoscut de tanara Cuvantul lui Dumnezeu si biserica. Ea istoriseste:
Cand am ajuns la varsta adolescentei si eram in cautare de raspunsuri, de prietenii, de “fericire”, mi-am indreptat atentia si spre ofertele care veneau din lume. in acelasi timp cautarile mele dupa sens erau ambivalente, fiind indreptate atat inspre lume cat si inspre Dumnezeu. Frecventam in continuare biserica, dar nu aveam o relatie personala cu Dumnezeu si pe deasupra incercam sa imi umplu golul din inima cu surogate oferite de lume. Problema era ca nu ma simteam ca apartinand nici uneia dintre tabere. Nu eram nici in totalitate din lume, dar nici nu eram un copil nascut din nou.
in seara de Ajun de Craciun a anului 1995 am fost la colindat impreuna cu tinerii Bisericii Baptiste Betel din Timisoara. Cand am ajuns spre dimineata acasa am incercat sa deschid poarta casei, dar nu am reusit. Era tare frig afara si cum stateam in fata portii ma gandeam ca ai mei sunt in casa la caldura, bucurandu-se impreuna de Sarbatoare. imi doream asa de mult sa fiu si eu inauntru !
Atunci, am avut viziunea Domnului Isus stand la usa inimii mele si batand…si eu stateam inauntru, la caldura, bucurandu-ma de sarbatoare, pe cand Sarbatoritul statea afara, in frig. Duhul Sfant m-a cercetat in momentele acelea si m-a facut constienta de goliciunea mea spirituala si de nevoia de a fi eliberata de pacatele mele.
Acolo, in fata portii, L-am primit in inima mea ca Domn si Mantuitor pe ISUS. Apoi, am reusit sa deschid poarta si cand am intrat in casa i-am gasit pe toti dormind. Din nou am fost cercetata si am inteles ca la fel ca si ei, eu fusesem adormita fata de Domnul, impietrita la chemarea Lui.
Din acel moment lucrurile s-au schimbat in viata mea si am inteles dragostea, rabdarea, mila si harul Domnului fata de mine. De asemenea, golul din inima mea a fost umplut si cel mai minunat este ca Domnul continua sa faca lucruri deosebite in viata mea! in aprilie 1996 am fost botezata.
Doresc sa ii slujesc cu tot ce sunt Domnului si sa raman credincioasa Celui ce m-a iubit si m-a rascumparat.
*************************************
DANIEL ŞANDOR
“Eram disperat după muzică house şi pornografie.”
“Am avut probleme cu pornografia, pe care o găseam în reviste, pe Internet, în poze sau în filme.”
“Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea să ne apropie cât mai mult de el şi să nu-L ascultăm pe Dumnezeu.”
“Diavolul a reuşit să mă ajute să mă ascund foarte bine, chiar dacă aveam zeci de reviste pornografice. Căutam locul potrivit, timpul în care eram singur acasă.”
“Am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt şi le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, ştergând sutele de imagini şi melodii pe care le aveam stocate acolo.”
In satul în care a crescut Daniel - Beregsăul Mare, lângă Timişoara - se ascultau doar manele. Dar Daniel era orientat spre muzică house şi techno.
De asemenea, pornografia a jucat un rol complet nefast în viaţa lui. A avut probleme cu pornografia, pe care o găsea în reviste, pe Internet, în poze sau în filme.
Daniel a absolvit Facultatea de Matematică aplicată în economie şi are 22 de ani. La un moment dat a avut un vis, care a marcat momentul din care Daniel, cu ajutorul lui Dumnezeu, a început să scape din mocirla în care se afla.
Daniel Şandor:
- Orice tânăr poate avea astfel de probleme, şi în mod special eu aveam astfel de probleme. Eram cu totul implicat în toate acestea şi chiar cufundat în ele.
Chiar daca păream un om religios, care mai mergeam cu preotul prin sat cu crucea, sau mergeam din când în când la biserică, totuşi căutam cu foarte mare însetare localurile unde se asculta o astfel de muzică, distracţiile, discotecile, tot ce i se pare unui tânăr că ar putea sa-i ofere placere.
De asemenea, pornografia a avut un foarte mare impact asupra vieţii mele, şi cred că majoritatea tinerilor din tara aceasta se confrunta cu aceasta problema, fie că vor sau nu să recunoască.
Pornografia este un instrument al Diavolului, prin care Diavolul vrea să ne apropie cât mai mult de el şi să nu-L ascultăm pe Dumnezeu.
Reporter:
- Daniel, tu erai dependent de acest gen de muzică, toate CD-urile pe care le găseai la prieteni le copiai pe calculatorul tău şi le ascultai. Era bucurie, plăcere, sau o goană continuă după vânt?
Daniel Şandor:
- Mie mi se părea că era o plăcere, de fapt chiar era o plăcere, dar adevărul este că era o goană după vânt. Muzica aceasta m-a determinat la a avea fel de fel de senzaţii, trăiri în cât mai mare exaltare. Căutam tot ce însemna muzică techno, house, chiar trance, muzică creată de DJ-ei, un fel de muzică zgomotoasă şi cam atât.
De la vârsta de 15 ani am început să fiu dependent de acest fel de muzica şi de pornografie. Un coleg de bancă, care era şi el dependent de această muzică, a început să mă influenţeze şi pe mine şi să mă direcţioneze spre acest gen de muzică, dându-mi CD-uri cu astfel de muzică.
De atunci a început totul, a început căutarea mea însetată după astfel de melodii. Am ajuns să adun tot ce însemna muzica house şi techno. Intram pe Internet, navigam pe site-uri ale acestor DJ-ei şi adunam poze.
Reporter:
- Cum a început povestea cu pornografia?
Daniel Şandor:
- Cu pornografia am pornit ceva mai devreme decât cu muzica electronica. Eram prin clasa a 5-a când unul dintre fraţii mei, afectat şi el de pornografie, mi-a oferit câteva reviste, după care am început eu să le caut şi să le achiziţionez. Apoi, pe calculatorul meu, am încărcat tot felul de poze şi filme pornografice. Eram prins în aceste lucruri care creează tinerilor plăcere, dar care duc la moarte.
Reporter:
- De ce crezi că duc la moarte, ce poate fi rău acolo?
Daniel Şandor:
- Rău este faptul că aceste lucruri sunt imorale, ruşinoase, nepotrivite. De aceea şi sunt interzise pe posturi de televiziune sau radio, dar culmea este că la chioşcurile de ziare nu sunt interzise şi oricine poate să-şi cumpere astfel de reviste.
Sunt rele pentru că Dumnezeu le considera rele, Dumnezeu le consideră păcat.
Chiar dacă în lumea noastră mulţi tineri le consideră ca ceva normal, obişnuit, ceva care trebuie să facă parte din viaţa tânărului, totuşi, înaintea lui Dumnezeu sunt păcat şi duc la condamnarea veşnică în iazul de foc.
Dumnezeu a lăsat ca plăcerea sexuală să aiba loc în cadrul căsătoriei, şi nicidecum înainte, sau în relaţii de scurtă durată, relaţii în cadrul cărora tinerii cred că se iubesc, dar de fapt ei iubesc plăcerea sexuală şi doresc să aibă parte de actul sexual. Mai apoi nu mai există nici aşa zisa "dragoste" care trebuia să fie. De fapt este o cale prin care tinerii îşi satisfac poftele înainte de vreme.
Reporter:
- Cum te-ai ascuns de părinţii tăi? Bănuiesc că a fost o luptă continuă să ascunzi toate aceste înclinaţii ale tale.
Daniel Şandor:
- Diavolul a reuşit să mă ajute să mă ascund foarte bine, chiar daca aveam zeci de reviste pornografice. Căutam locul potrivit, timpul în care eram singur acasă. De fapt atunci când esti singur acasă apare dorinţa de a face lucruri pe care nu ai dori să te vadă cineva că le faci. Dar este cineva care te vede - Dumnezeul Cel viu, care vede toate lucrurile şi care ne cunoaşte chiar şi gândurile.
Mergeam la prieteni să vizionăm filme pornografice.
Nu am experimentat curvia la nivel fizic - pot să spun că a fost harul lui Dumnezeu care m-a păstrat neatins cel puţin la acest nivel, mai ales că participam mereu la distracţii şi chefuri care se sfârşesc cu astfel de lucruri.
Nu am avut nici un contact fizic sexual, însa orice tânăr care vizionează filme pornografice, de obicei recurge la masturbare. Aceasta a pus stăpânire şi pe mine.
Reporter:
- A fost un moment dat în viaţa ta când Dumnezeu a produs un cutremur care a distrus tot ce era vechi şi rău.
"Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi."
A fost un moment în care ai avut un vis, moment din care viaţa ta a plecat pe un alt drum.
Daniel Şandor:
- ?nainte de a vă istorisi visul, trebuie să vă spun că am încercat în repetate rânduri să scap de pornografie, deoarece am înţeles că este ceva rău, care lui Dumnezeu nu-I place.
Chiar I-am făcut o juruinţă lui Dumnezeu şi I-am spus: "Doamne, vreau să nu mai recurg la aceste lucruri, să nu mă mai uit la aceste imagini", însă juruinţa mea nu a ţinut foarte mult. Asta deoarece doar în Cristos poţi fi o făptură nouă.
Moralitatea noastră sau încercările noastre de a deveni oameni noi şi de a face voia lui Dumnezeu prin puterea noastră, eşuează întotdeauna.
?nainte de a avea acel vis, unul dintre fraţii mei, care şi el a fost prins de pornografie, s-a întors la Dumnezeu şi i-am văzut viaţa complet schimbată.
?n visul pe care l-am avut, se făcea că trebuia să merg la un spital. Am ajuns la acel spital, am păşit pe un coridor al spitalului şi mergând pe acel hol, uitându-mă în stânga şi-n dreapta, am observat că în saloane, în loc de bolnavi pe paturi, erau tineri cam de vârsta mea, care dansau pe muzică house şi techno, exact ce ascultam eu.
Erau camere ca un fel de discoteci, şi nicidecum camere cu bolnavi pe paturi. Am ajuns la capătul acelui coridor şi am ajuns în curtea acelui spital din visul meu. Acolo erau nişte piscine cu mulţi oameni dezbrăcaţi, care se destrăbălau acolo.
La un moment dat toţi oamenii aceia au început să fugă, să strige, erau disperaţi, ceva se întampla în locul acela. Parcă începea să ia foc acel loc şi parcă era sfârşitul lumii şi mânia lui Dumnezeu se revărsa peste acel loc. Am fugit cât am putut de acolo şi am ajuns în sfârşit la o apă curgătoare, unde erau mulţi tineri. Acolo s-a încheiat şi visul meu.
Semnificaţia visului am înţeles-o chiar în dimineaţa următoare. Spitalul era plin cu oameni bolnavi spiritual, nu fizic. Acei bolnavi mă reprezentau pe mine - oameni care căutau să se distreze, aşa cum căutam şi eu.
Curtea din spatele spitalului a fost locul unde am înţeles că Dumnezeu îşi revărsa mânia peste oamenii care trăiesc în desfrâu şi păcat şi nu se împaca cu Dumnezeu, nu caută să-şi mântuiască sufletul. Diavolul este stăpânul celor ce trăiesc în păcat.
Reporter:
- Daniel, care a fost momentul culminant în toată această desfăşurare de forţe, prin care Dumnezeu dorea să te scape de păcatul în care trăiai?
Daniel Şandor:
- Am participat la tabăra creştină de la Cortul ?ntâlnirii. Am fost uimit să văd aşa mulţi tineri care se adunau împreună să se închine înaintea lui Dumnezeu, să-L laude pe Dumnezeu, şi să se roage împreună.
A fost o uimire pentru mine, deoarece atâţia tineri adunati la un loc nu mai văzusem decât în Timişoara, la festivalurile la care luam şi eu parte - Festivalul berii, Festivalul vinului şi alte astfel de evenimente la care tinerii se adună să se destrăbăleze, să se îmbete, să chefuiască.
Vă daţi seama că a fost o discrepanţă enormă între ceea ce am trăit eu în Timişoara şi ceea ce am trăit la acel Cort al întâlnirii, unde era prezent Duhul lui Dumnezeu.
Dumnezeu m-a sensibilizat, m-a făcut conştient de păcatele mele, de starea în care mă aflam. Am început să plâng cum n-am mai plâns niciodată până atunci. Atunci Dumnezeu S-a atins într-un mod deosebit de mine. De atunci m-am hotărât din toată inima, cu ajutorul lui Dumnezeu, să renunţ la toate plăcerile păcătoase ale vieţii.
Reporter:
- Ce ai făcut cu “materialele” tale secrete, după ce ai revenit din tabără?
Daniel Şandor:
- Când m-am întors, am ars toate revistele porno pe care le aveam, CD-urile le-am rupt şi le-am aruncat la gunoi, iar calculatorul l-am “dezinfectat”, ştergand sutele de imagini şi melodii pe care le aveam stocate acolo.
Reporter:
- Dumnezeu poate face noi chiar şi lucrurile de lângă noi, atunci când ne schimbă pe noi. Chiar dacă până atunci calculatorul tau era un vector spre iad, ai hotărât să-l faci să devină un vector spre rai - ştergând de pe el tot ce ţinea de Satana.
Daniel Şandor:
- Transformarea a avut loc în toate domeniile vieţii. Un om care este prins de vicii, de patimi, nu poate să se lase de ele, chiar dacă se străduieşte din toată inima şi vrea să renunţe la alcool, la fumat, la curvie, la pornografie. Fiind dependent de toate acestea, nu se poate lăsa singur de ele.
?nsă, atunci când intervine Dumnezeu în viaţa unui om care se lasă schimbat de El, Dumnezeu face o transformare totală. La Dumnezeu există eliberare de orice patimă sau orice viciu.
Schimbarea mea a fost un semnal şi pentru prietenii mei.
Prietenul meu foarte bun din Timişoara, care-mi trimitea CD-uri cu muzică house şi altele de genul acesta, a fost uimit să vadă că pur şi simplu nu mai reacţionez în niciun fel la ceea ce el îmi spunea despre DJ-ei şi despre acest gen de muzică.
Ceilalţi prieteni de la mine din sat au fost întristaţi că nu le-am dat lor CD-urile pe care le-am distrus şi aruncat la gunoi, dar nu am vrut să-i nenorocesc şi pe ei.
Am început să citesc cât mai mult Biblia, să-L cunosc pe Dumnezeu cât mai bine. Mă bucur şi ?i mulţumesc lui Dumnezeu că sunt un copil al Lui.
Leave a comment and / or appreciate the article!
CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/
CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/
CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/
CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/
Posted by: *DJ_DANY* ( Admin,blog,radio )
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen