Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Dienstag, 10. Juli 2012

“Vai de voi, pamant si mare! Caci diavolul s-a coborat la voi, cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme”. (Apocalipsa 12:12).

Stocuri de relatii


Parintii si bunicii nostri constata adesea ca tinerii si copiii de astazi nu mai seamana cu cei de pe vremea lor. De fapt, multe alte aspecte ale vietii nu mai sunt ca altadata.

In Sfanta Scriptura gasim explicatii clare cu privire la calitatea timpului in care traieste omenirea de astazi. Evanghelia dupa Matei (24:37-39) prezinta situatia lumii noastre prin asemanare cu generatia potopului: “Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cind a intrat Noe in corabie si n-au stiut nimic, pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului”. Iar apostolul Pavel ne avertizeaza: “Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultamitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie dar tagaduindu-i puterea” (2Timotei 3:1-5).

Criza relationala

Necazurile noastre actuale sunt reale, serioase si fara precedent. Dificultatile care ne inunda zilnic programul sunt sistematice – profunde, nu superficiale. Simpla indignare: “Ce mai este si cu moda aceasta?...” nu inseamna ca am si ajuns la adevarata radacina a neplacerilor. In discutie nu este moda contemporana, ci sanatatea contemporanilor nostri.

Marele esec al progresului material consta in incapacitatea lui evidenta de a hrani si proteja relatiile dintre membrii familiei umane. In cel mai bun caz, progresul ne duce un pas inainte in directia materiala, fizica, cognitiva sau educationala, insa zonele vitale ale sufletului - domeniul social, emotional si spiritual – raman nelucrate si neroditoare. Geografia durerilor noastre traseaza o harta tridimensionala: sociala – familie, prieteni,vecini, biserica, societate; emotionala – emotii, atitudini; spirituala – vesnicia, transcendentul, Dumnezeu.

Unde asteapta Dumnezeu sa cautam raspunsurile, cand ne intreaba despre droguri, crime, divorturi, SIDA, etc. ? Nu in domeniul material, ci in cel relational. Remediul definitiv nu este in alocarea de fonduri si demararea de programe, ci in iubire. Bunastarea nu inseamna pungi mai mari, case mai luxoase si masini mai rapide, ci virtute, altruism si integritate. Diplomele si rangurile nu ne duc in Imparatia Cerurilor, insa iubirea da. Deaceea, sa masuram cresterea noastra prin receptarea iubirii lui Dumnezeu si evidentierea ei in relatiile cu semenii nostri.

Relatiile cer timp

Una din crizele acute ale lumii noastre este timpul. Nu am timp este un refren invocat pana la obsesie. Rezervele de timp ne sunt continuu epuizate, iar relatiile cer timp. De ce este penurie de timp, ca rezerva vitala, care reprezinta tocmai distanta dintre noi si limitele noastre, dintre ceea ce suntem si capatul posbilitatilor noastre?

Omenirea, istoria se grabeste; planeta se grabeste; timpul se grabeste. Biblia ne descopera faptul ca si diavolul se grabeste: “Vai de voi, pamant si mare! Caci diavolul s-a coborat la voi, cuprins de o manie mare, fiindca stie ca are putina vreme”. (Apocalipsa 12:12). Banda timpului este la capat, iar derularea ei are loc cu o graba nemaintalnita. Au loc schimbari ultra-rapide; lumea pentru care ne pregatim sa traim in ea, a trecut deja si noi situatii au si aparut. Matematica actuala este diferita. Graficul vietii noastre nu mai este liniar, iar curba lui urca exponential. Pentru a intelege mersul istoriei, suntem obligati a gandi exponential. Iata un exercitiu simplu, dar provocator: daca impaturesti de 40 de ori in jumatate o bucata de hartie, cat de gros va fi stratul final? O clasa de 20 de absolventi in business, dupa ce au estimat rezultatul, avand la dispozitie o hartie speciala pentru constructii, au spus: mai putin de 30 cm – 13; intre 30 cm si 1,5 Km – 5; intre 1,5 Km si 3000 K. – 2; peste 3000 Km – 0. Raspunsul corect: stratul va fi suficient de gros, ca sa ajunga de la pamant la luna. Inimaginabil, dar aceasta este lumea in care traim!

Limitele au devenit subit prezente; dintr-o data am dat cu capul de tavan. Limite interne si limite externe. Este o contabilitate gresita sa consideram ca avem mai multe lucruri pozitive decat negative, socotind avantajele erei in care traim. In cazul in care aspectele negative - chiar daca ar fi mai putine la numar - sunt mai periculoase, ele anuleaza efectul bun al celor pozitive. Iata un exemplu simplu: trenul cu 500 de vagoane cu ajutoare si aur pentru Lumea a treia are doar 50 de vagoane cu arme chimice, nucleare si bacteriologice. Fara sa pot cunoaste care vagoane sunt periculoase, intreb: trenul este bun sau rau? Elementele pozitive aduc binecuvantare, dar cele negative ucid! Naveta spatiala Challenger avea raportul de pozitive la negative de 1 la 1 milion, insa in 73 de secunde s-a dus!

Stresul - aroma vietii si sarutul mortii

Obisnuim sa fredonam refrenul: impozitele si moartea sunt inevitabile. Ar trebui sa adaugam si stresul. Sursa stresului actual nu este – asa cum ar parea - exterioara, ci interna. Nu circumstantele, ci raspunsul la circumstante este stresul. Timpul in care traim ne solicita mecanismul intern psihologic de adaptare la schimbari.

Supraaglomerarea este pretudindeni. Fie ca ne gandim la traficul de pe strazi si sosele, fie ca este vorba de bani, studii, poluare, oferte de lucru - intrebarea insistenta, care revine iar si iar este: cat vei rezista? Camila incarcata la maximum se prabuseste sub paiul adaugat in plus. Nu paiul doboara, ci supraaglomerarea, suprasaturarea: sarea nu se mai dizolva! In acest tumult, “N-am timp!” – este o scuza pentru a trece pe alaturi.

Supraaglomerarea creste de asemenea exponential. Daca in 1960 ai varsat o lingurita de petrol in gradina mea, nu m-am deranjat. Daca ai de gand sa revii in fiecare an, dubland de fiecare data cantitatea, in 1968 lingurita ajunge la trei litri. Atunci incep sa-ti pun intrebari. Cand ajungi ca in 1990 sa deversezi o cisterna de 150 de milioane de litri, atunci iti devin ostil. Sub forta exponentialitatii, materia erupe, explodeaza. Aceeasi situatie, derulata liniar, face ca adaugand doar o lingurita in fiecare an - nu dubland cantitatea - in 1990 cantitatea deversata ar fi doar de 2 cani! Eu voi continua sa am gradina, si – probabil - noi vom continua sa fim prieteni.

Schimbarile se deruleaza rapid, peste noapte. Multi sunt captivi paradigmei liniare si nu pot vedea decat inainte. In timp ce inteleg schimbarile calitative prin care trec, ei nu reusesc sa inteleaga natura cantitativa a socului viitorului, iar aceasta face ca sursa dificultatilor contemporane sa ramana invizibila pentru ei.

Ignaz Philipp Semmelweiss, un medic vienez din secolul 19, a observat ca multi pacienti din sectia de obstretica mureau de infectii postnatale. Ingrijorat de situatie, medicul descopera ca mamele care mureau erau cele examinate de medicii care reveneau de la autopsiile efectuate pe decedati. Semmelweiss introduce urmatoarea regula: toti medicii se vor spala pe maini, dupa fiecare necropsie, intr-o solutie de cloramina. Infectiile au stopat. Intr-adevar, descoperire! Vieti salvate! Insa ideea a fost respinsa brutal: “Este imposibil ca mainile medicilor sa poarte germenii invizibili ai mortii!” Medicul a fost respins si batjocorit, apoi moare prematur intr-un azil de boli mintale. Mamele continuau sa moara. Putin dupa aceasta, apare Pasteur si Lister, care dovedesc existenta microbilor contagiosi, si abia atunci chirurgul austriac a fost reabilitat.

Supraaglomerare, limite, exponentialitate – iata ucigasii invizibili. Vad zilnic acest carnaj in prietenii mei, in orasul meu, in biserica mea, la locul de munca si in mine insumi. Este un proces nestavilit de distrugere in fiecare natiune si in omenire, ca intreg. Totusi, batjocoritorii continua sa fie multi si indrazneti: “Viata este la fel; intotdeauna am avut necazuri!” Captivi paradigmei orbirii, ei persista in neintelegerea situatiei reale, intr-un mod morbid.

Puterea relatiilor

Rezerva vitala este ceva ce avem in plus, dincolo de ceea ce este necesar. Avem nevoie urgenta de rezerve noi de energie emotionala. Agitatia realizarilor este deseori frustranta. Termenul limita inseamna prieteni pierduti. In prezentul istoriei pe care tocmai o traim, o constelatie de factori comploteaza mizeria noastra. Remediul unic este iubirea – apogeul oricarei relatii. Iubeste pe Dumnezeu: vei ajunge sa te iubesti cu adevarat pe tine insuti, iar pe semenul tau - cu aceeasi masura (Matei 22:37-39). Iubeste activ, contruind relatii trainice. Iubeste viata deplina, care nu se grabeste sa treaca niciodata – pentru ca este vesnica. Ca si iubirea. Pentru ca Dumnezeu este dragoste (1Ioan 4:8).

Leave a comment and / or appreciate the article!




CLICK HERE
http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY*

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen