Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Sonntag, 15. Juli 2012

"Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari."(1 Cor


"DESPRE MINE" BIOGRAFIA MEA DE CREDINTA & STUDI BIBLICE PENTRU OMUL SPIRITUAL

BIOGRAFIA MEA DE CREDINTA

Biografia mea de Credinta.

"Sunt mândru că sunt ţigan!" & Sunt ţigan şi mă mândresc cu cu asta!


"Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe ca să le facă de ruşine pe cele tari."
(1 Corinteni 1:27)

Biografia mea


"Sunt mândru că sunt ţigan!" &" Sunt tigan si ma mândresc cu cu asta!" sunt tigan da un tigan serios cinstit ...Laughing




"Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii ca să le facă de ruşine pe cele înţelepte şi lucrurile slabe, ca să le facă de ruşine pe cele tari."(1 Corinteni 1:27)

Mä numesc Daniel, am 36 de ani si m-am näscut in in Comuna Hetiur langa Sighisoara,Judetul Mures.Parintii mei sunt divortati de cand eram copil, aveam vreo 6-7 ani pe atunci, iar tatal meu are o relatie de atunci cu o alta femeie cu care are copi. Mama ai Crestina locuieste in Romania are casa iei acolo.


Imediat după Revoluţie au aparut multi Pocaiti in Romänia.
La noi in comuna au venit multi Pocaiti din America .Am fost invitat sa merg la iei unde tineau Adunarea lor si eu am spus nu vreau sa ma Pocaiesc .Vreau sa imi traiesc viata sunt tanar,cu timpul am mers la iei am primit Biblia de la Pocaiti americani cadou. Am citit eu dar nu am inteles.Am vazut o fericire mare la iei "PE FETELE LOR ,CE EU NU CUNOSTEAM"si cum veneau si imi dadeau mana toate femeile toti barbati..si m-au invitat la ei la adunare.

La noi in Familie nu era pana atunci nimeni Pocait. Mama a fost prima care sa Pocait si tot ia ma invitat sa vin si eu. Eu spuneam ca nu vreau sa ma pocaiesc ca sunt tanar si vreau sa imi traiesc viata.
Am mai fost eu la iei in adunare, dar nu intelegeam nimic din predica ,citeam in Biblie urmaream ,dar nu intelegeam.
Dupa vreo 4-5 luni de mers la Pocaiti Dumnezeu mia luminat mintea si am inteles Scriptura ca sunt un om pacatos ,un om fara Dumnezeu.Intro seara era o Predica puternica si la urma Predicatorul a invitat cine vrea sa se intoarca la Domnul Isus sa se ridice in picioare si sa se predea Domnului. Atunci m-am ridicat si m-am pocait , imediat am primit o bucurie mare in suflet ce eu nu cunosteam pana atunci, am devenit un om fericit.M-am Pocait in fata lui Dumnezeu socotinduma ca cel mai mare pacatos din Romania.

A doua zi la lucru am inceput sa marturisesc la colegii mei de munca ca m-ampocait,toata lumea radea de mine isi batea joc ,luau totul in batjocura si in ras. In pauza mereu citeam din Biblie si asa ma intaream ,am citit atunci la Iacov 1;1-4 Fratii mei,sa priviti ca o mare bucurie cind treceti prin felurite incercari,ca unii care stiti ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdare.Dar rabdarea trebuie sa-si faca desavirsit lucrarea,pentru ca sa fiti desavirsiti, intregi, si sa nu duceti lipsa de nimic.

Imi aduc aminte pe atunci un frate de credinta mi-a oferit o Biblie mica cu explicati pe care o purtam mereu in buzunarul meu la munca, cand colegi mei de munca facea cateo pauza de tigare ieu abia asteptam sa scot Biblia din buzunar sa citesc si asa ma hraneam si cresteam spiritual.
La varsta de 17 ani am devenit la noi in Adunare un Predicator.
La Varsta de 19 Ani am plecat in Armata, Craiova.
Dorinta mea cea mai mare era sa plec Misionar. Asa am inteles din Biblie ca Dumnezeu ne cheamă să Propovaduim Evanghelia.Isus Hristos a spus:“Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui; iar cel ce nu va crede, se va osândi” (Marcu 16,16).

Mai târziu am plecat Misionar timp de 4-5 ani slujind Domnului in fiecare Oras-Judet impreuna cu un grup de Misionari din germania impreuna cu mama mea. In 2002 m-am cäsätorit cu o MISIONARA care era traducatoara pentru grupä din Germania in Sibiu.
Noi am plecat in Germania si avem 2 fete impreuna.

*DJ _DANY*

RADIO MODERATOR
Programator
Informatiker
(Tischler-tamplar)


AUS LÜBECK-GERMANY Schleswig_holstein

Îţi mulţumesc Tată, pentru Cuvântul Tău
care ne învăţă că încercările noastre lucrează
pentru noi o şi mai mare greutate de slavă! Ştiu
că orice situaţie provocatoare cu care mă confrunt
este pentru mine o oportunitate să strălucesc şi să
manifest victoria mea în Isus Cristos. De aceea,
mă bucur pentru că ştiu că prin puterea Ta, care
lucrează în mine, trăiesc o viaţă de victorie, în
Numele lui Isus. Amin.



De cate ori sa iert ?

Cheia unei famili fericite poate fi ingaduinta,bunatatea,amabilitatea).....„Îngaduiti-va unii pe altii , si daca unul are pricina sa se plânga de altul, iertati-va unul pe altul ...INTREBARE! DA CUM SA NE IERTAM? si raspunsul al gasim tot aici in versetul acesta Cum v-a iertat Hristos asa iertativa si voi . da cum nea iertat Hristos ? Si aici cred ca fiecare stim cum nea iertat.Dar mai pe sus de toate acestea , îmbracati-va cu dragostea , care este legatura desavârsirii. Col.3:13-14. cheia unei famili fericite mai poate fi si iertarea.

De cate ori sa iert ?

“Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?’ Isus i-a zis: ’Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.’.” „Şi chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi şi de şapte ori se întoarce la tine şi zice: ’Îmi pare rău’ – să-l ierţi.”

Acest verset poate fi o binecuvantare pentru cei care au probleme in casnicie ,chiar si pentru cei care au probleme in alte lucruri.etc...

Da Doamne Isuse de cate ori sa o iert pe sotia mea ? sau invers pe sotul de cate ori ? de şaptezeci de ori câte şapte asta ar insemna asa 70 x 7 = 490 de ori sa imi iert Sotia,copii,parinti,prieteni,rudele colegi de munca si am putea adauga o lista intreaga in fiecare zi.

Prin aceasta intelegem sa iertam pe fiecare din toata inima dar si sa uitam .Ce a iertat Dumnezeu sa fie iertat si sters pentru tot deauna din gandurile noastre. DACA TOTI CRESTINI AR RESPECTA ACEST VERSET NU AR MAI EXISTA DIVORTURI DECAT IERTARI. Daca tiai parasit Dragostea din tai si nu o mai vezi pe sotia ta sau pe sotul tau asa ca inainte vino si pocaiestete. Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.
4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi. Poate ca nu o mai vezi ca inainte cand ai faceai curte,cand ai faceai in fiecare zi cadou o ciocolata si ai sopteai cuvinte romantice la ureche. TI-AI PARASIT DRAGOSTEA DINTAI si nu va dura mult pana cand te vei uita dupa alta/altul si vei cadea cu cineva in pacatul curviei....Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii. Un Pastor a predicat o data si a spus ca in fiecare femeie si in fiecare barbat locuieste o Curva. Era vorba de firea noastra pacatoasa cu care avem probleme in fiecare zi....

╰☆╮ multi spun si cred ca Cei mai nefericiţi oameni sunt aceia care râd de nefericirea altora,care mereu se îngrijorează,care n-au dreptul la inconstienta,care vor incerca, pur si simplu, sa falsifice Etc..... insa cei mai nefericiti oameni sant aceia care nu stau in locul in care le_a asejat Dumnezeu...teai "POCAIT" si Dumnezeu tea asejat intr-o Adunare in care sa ai slujesti lui... iar tu fugi dintr-o adunare in alta crezand ca ai mai bine.. iesti peste tot plimbaret si petrecaret, numai acolo unde Dumnezeu tea asejat nu iesti.

Tu zici acolo nu mai merg cu frati aia ca sant fatarnici,fumeaza in ascuns se joaca dea pocainta si Domnul Isus spune ieu team asejat acolo intre iei .

. “lumina şi întuneric” “lumina care să lumineze neamurile, şi slava poporului Tău Israel.
”Da, Tu îmi aprinzi lumina mea. Domnul, Dumnezeul meu, îmi luminează întunericul meu”. Ps 18: 28

O cisternă a fost încarcată cu vopsea pe care urma să o transporte la o fabrica din New York. Atunci când maşina a ajuns în această fabrică, a fost dirijată spre o hală fără geamuri.

După ce a intrat înăuntru, uşile au fost imediat închise. Când au venit specialiştii ce lucrau aici, aceştia au deschis capacele cisternei, si purtând un echipament de protecţie special, au luat o sticluţă pe care au turnat-o în fiecare rezervor.

Această sticluţă conţinea „radiu”. Prin acest proces vopseaua devenea luminiscentă. A rămas în aceeaşi cantitate, aceeaşi culoare, dar a căpătat alte proprietăţi. Acum putea să reflecteze lumina. Devenind luminiscentă vopseaua acum era folosită pentru marcajele de pe autostrăzi.

Prin intermediul omului, caracteristicile vopselei au fost schimbate, iar prin acest proces tehnologic, vopseaua a început să lumineze în întuneric. În acelasi fel Duhul Sfânt, lucrează în viaţa noastră, transformând-o pentru a deveni o lumină a lumii.

Eşti tu o lumină care să transforme întunericul acestei lumi?


...Dumnezeu a avut un plan pentru tine, tea binecuvantat si tia dat o familie, iar tu tiai distrus casnicia,familia pe care tia dato Dumnezeu. poate pana la urma Divortezi si te recasatoresti crezand ca o sa fi fericit/fericita dar nu o sa fie asa sufletul tau o sa fie mereu gol si trist deoarece nu iesti in locul in care tea asejat Dumnezeu.“Dumnezeu uraste pacatul dar iubeste pe pacatos”. Daca vom privi cu atentie in Scriptura baza biblica pentru aceasta afirmatie nu prea gasim decat: Ezekiel 33:11 Spune-le: “Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, cã nu doresc moartea pãcãtosului, ci sã se întoarcã de la calea lui si sã trãiascã. ” In care sensul nu este ca Dumnezseu iubeste pe pacatos, ci ca doreste ca pacatosul sa se pocaiasca in mod cinstit.

“Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă”

Ştiu faptele tale, osteneala ta şi răbdarea ta.
4. Dar ce am împotriva ta este că ţi-ai părăsit dragostea dintâi.

5. Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

În toarcete la primul tau sot / la prima ta sotie nu incerca sa crezi ca Dumnezeu o sa te binecuvanteze si asa in relatia de curvie pe care o ai. Ai sa te trezesti mai tarziu goala / gol fara Dumnezeu, timp in care Drogurile alcoholul si curvile te vor stapani ce bine ar fi sa vi atunci ca fiul risipitor si sa te pocaiesti de toata viata ta traita in pacat.

Ti-ai parasit nevasta si copiii,sau sotul si copiii incercand sa scapi de probleme de greutati. Aminteste-ti: ca in pasul pe care lai facut nui dela Dumnezeu.Dumnezeu care uraste despartirea din casatorie. El uraste ...stiti pilda cu fiul risipitor? am putea numi pilda asta si fica risipitoare care sia parasit sotul sau sotul sotia si a plecat si sa dus in lume CREZAND CA AI MAI BINE sa fie cu altcineva .

sa stiti ca sant foarte multii baieti si fete fara minte,baieti care sant nebuni dupa placerile corpului avem un exemplu bun in Proverbe.

7. Am zarit printre cei neincercati, am vazut printre tineri pe un baiat fara minte.
8. Trecea pe ulita, la coltul unde statea una din aceste straine, si a apucat pe calea care ducea spre locuinta ei.
9. Era in amurg, seara, in noaptea neagra si intunecoasa.
10. Si, iata ca, i-a alergat inainte o femeie imbracata ca o curva si cu inima sireata.
11. Era buna de gura si fara astampar; picioarele nu-i puteau sta acasa:
12. cand in ulita, cand in piete, pela toate colturile statea la panda.
13. Ea l-a imbratisat si l-a sarutat, si cu o fata fara rusine i-a zis:
14. "Eram datoare cu o jertfa de multumire, azi mi-am implinit juruintele.
15. De aceea ti-am iesit inainte, sa te caut, si te-am si gasit.
16. Mi-am impodobit patul cu invelitori, cu asternut de panzeturi din Egipt;
17. mi-am stropit asternutul cu smirna, aloe si scortisoara.
18. Vino, sa ne imbatam de dragoste pana dimineata, sa ne desfatam cu desmierdari!
19. Caci barbatul meu nu este acasa, a plecat intr-o calatorie lunga,
20. a luat cu el sacul cu bani, si nu se va intoarce acasa decat la luna noua."
21. Tot vorbindu-i, ea l-a ademenit, si l-a atras cu buzele ei ademenitoare.
22. De odata a inceput sa mearga dupa ea, ca boul care se duce la macelarie, ca un cerb care alearga spre cursa,
23. ca pasarea care da buzna in lat, fara sa stie ca o va costa viata, pana ce sageata ii strapunge ficatul.
24. Si acum, fiilor, ascultati-ma, si luati aminte la cuvintele gurii mele.
25. Sa nu ti se abata inima spre calea unei asemenea femei, nu te rataci pe cararile ei.
26. Caci ea a facut sa cada multe jertfe, si multi Sunt cei pe care i-a ucis ea.
27. Casa ei este drumul spre locuinta mortilor, drumul care pogoara spre locasurile mortii.

Iei nui pasa de sotul iei de loc nici nu cred ca il iubea.O femeie care iubeste cu adevarat un barbat nu poate sa faca asa ceva. Prin cuvintele acestea ale iei inteleg multe lucruri.

CUVANTUL SPUNE CA Era buna de gura si fara astampar; picioarele nu-i puteau sta acasa:
12. Cand in ulita, cand in piete, pela toate colturile statea la panda. Astea sant Femeile din zilele noastre moderne. vorbarete care se plimba prin toate parcarile alearga prin strainatate sa se prostitueze ce sa mai zici de internet si webcam sant profesioniste la pacat...."Cum s-a intamplat in zilele lui Noe, aidoma se va intampla si la venirea Fiului omului. In adevar, cum era in zilele dinainte de potop, cand mancau si beau, se insurau si se maritau, pana in ziua cand a intrat Noe in corabie, si n-au stiut nimic pana cand a venit potopul si i-a luat pe toti, tot asa va fi si la venirea Fiului omului." Hristos nu ne prezinta un mileniu temporal, o mie de ani in care urmeaza sa se pregateasca toti pentru vesnicie. El ne spune ca, dupa cum a fost in zilele lui Noe, tot asa va fi cand va veni Fiul omului.

Mai nou exista Live Cam Sex Chat - sex cam lucruri Satanice si foarte multi tineri au devenit sclavi INTERNETULUI . Multe fete cauta contact prin yahoo catre tineri in scopul de a le oferi placeri la WEB contracost.

Poate sotul iei iera Crestin om cu frica de Dumnezeu si mergea la munca cu gandul sa isi intretina sotia sa plateasca ,taxe chirie insa iel nu stia ce pacoste de femeie are acasa.Astea nu mai sant casnici au devenit GANICI locuieste sotul cu sotia in aceasi casa da nu vorbesc, fiecare are camera lui televizorul lui mancarea lui si cand vine cineva in vizita iei joaca teatru de parca totul ar fi ok..

.... Ferestete de o astfel de Femeie , nici sa nu stati de vorba cu astfel de fete..


Dalilele încântătoare care azi te amăgesc în poala lor, mâine îți vor stârpi puterile și-ți vor scoate ochii! Trezește-te! Și până ce mai poți, fugi de te adăpostește în brațele Domnului, să-ți înnoiești puterea! (vezi și: Is.40,29-31)

SPUNE CA Era buna de gura si fara astampar; picioarele nu-i puteau sta acasa: daca o puneai sa iti faca de mancare iti facea paine unsa cu ulei sau cu unsoare.

Multii tineri vor sa aive doar o sotie sa fie buna in pat in rest ii egal.

Decat sa`ti iei o femeie ca cea din Proverbe Mai bine stai Singur si n`ai pacoste la casa ta. ai sa economicesti multe probleme..

Samson cand a fost biruit de pacat
Dalila taiatu-i-a parul
C-atunci legamantul cel sfant si-a calcat
Si-atunci si-a tradat adevarul
Atuncia vrajmasii l-au prins si i-au scos
Ochii platindu-si desfraul
La rasnita lor intr-o temnita jos
l-au pus sa le macine graul.

Pe drumul credintei, prin har nu ti-e greu
Cand ochii-ti privesc intr-o parte
Dalilele lumii te-apuca la piept
Si viata, ti-o-mping inspre moarte.
Te leaga in funii mai strans la pamant
Taindu-ti puterea cea sfanta
Si calci in picioare un sfant legamant
Caci false iubiri te incanta.

Vrajmasii te-apuca si ochii ti-i scot
Sa nu poti vedea niciodata
Frumosul adevar, cu farmecul tot
Si dragostea adevarata.
La rasnita lor te silesti sa invartesti
Sa macini samanta minciunii
Mai crunt te apasa cand tu obosesti
N-au mila de tine nici unii.

Pieri-vei cu ei, in lumescul palat
Cand ora cea sfanta o sa vina,
De nu-l chemi pe Domnul, Cel sfant si-ndurat
Ca vremea de har e tarzie.
O, Doamne, pazeste-ne tu sa nu fim
Mintiti de-o dalila vicleana
Iar drumul credintei mai drept sa ni-l tii
Atunci cand pacatul ne cheama.


Insa sotul cel bun si iertator sau sotia cea buna si iertatoare al asteapta zi si noapte sa se intoarca inapoi chiar daca tiai risipit toti bani cu femeile si ai ajuns sa mananci mancarea porcilor.

Principii pentru viaţa de familie: Fereşte-te de curvie!


Înainte de a scrie despre curvie vreau să dau definiţia acestui cuvânt :

„A curvi „– a avea relaţii sexuale înainte de căsătorie .

În Scriptură se foloseşte şi „preacuvie ” ceea ce presupune relaţii sexuale cu alte persoane decât partenerul de căsătorie (adulter) .

Deoarece cartea Proverbe vorbeşte mult despre curvie şi preacurvie , înţeleg că aceasta poate fi o adevărată capcană pentru cei căsătoriţi . În acest articol vreau să relatez ce spune Biblia despre femeia curvă şi de ce trebuie să ne păzim de curvie .

Femeia curvă are o vorbire ademenitore .

Ea are un fel de vorbire care atrage bărbaţii exact ca şi sirenele .

Ea „întrebuinţează vorbe ademenitoare” cu care atrage bărbaţii . Însă la sfârşit duc la moarte

„ Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul; dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.” (v.5:3-4)

Astfel de femei sunt fără ruşine iar cine se ia după ele va ajunge să regrete amar cele făcute .

Dacă eşti fată , ce fel de vorbire ai ? Cochetezi tot timpul ? Faci aluzii obraznice ?

Cum trebuie să fie vorbirea ta ?

O astfel de femei este frumoasă .

Biblia nu ne spune că aceste femei sunt urâte , ba dimpotrivă . Astfel ea ademeneşte bărbaţii , ca mai apoi să-i folosească pentru câştig . Nu pentru o viaţă de căsnicie . Nu pentru a-i creşte copii . Nu pentru că-l iubeşte .Ci pentu că aceasta este sursa ei de existenţă .

„ N’o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei. Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde… o cursă unui suflet scump.”(v.6:25-26)

Umbalarea la femei străine duce la moarte .

Dumnezeu pedepseşte curvia şi preacurvia cu moartea .

„ Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.” (v. 5:5-6)

Mai este scris :

„ Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să-i ardă picioarele?” (v.6:27-28)

Să nu crezi că vei cocheta doar cât vrei tu . Curvia te duce acolo până unde nu ai crezut că vei ajunge .

Astfel vei ajunge să fii dispreţuit de cei din familie , rude şi întreg popor .

„ Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa. Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.” (v. 6:32-33)

Cartea Proverbe relatează despre un tânăr neîncercat care s-a lăsat ademenit de o femeie uşuratică . Fiţi atent cum este numit :

„ De odată a început să meargă după ea, ca boul care se duce la măcelărie, ca un cerb care aleargă spre cursă, ca pasărea care dă buzna în laţ, fără să ştie că o va costa viaţa, pînă ce săgeata îi străpunge ficatul.” (v.7:22-23)

Căci „ Casa ei este drumul spre locuinţa morţilor, drumul care pogoară spre locaşurile morţii.” (7:27)

Femeia uşuratică nu pune preţ pe familie .

„ Străina… care părăseşte pe bărbatul tinereţei ei, şi uită legămîntul Dumnezeului ei” (2:17)

Dacă nu pune preţ pe familie s-ar putea ca principiile morale să fie dubioase , şi nu va fi greu să o identifici . Mulţi tineri nu mai preţuiesc familia , şi aceasta se vede în comportamentul lor (relaţii înaninte de căsătorie , pornografie , glume obsene ), şi ei sunt cei care vor trăi conform felului în care gândesc . De aceea …

Ai grijă ca mintea ta să fie curată .

Ai grijă la ce te uiţi , la ce fel de filme , emisiuni TV vezi ; ce muzică asculţi , cu cine vorbeşti . Toată informaţia va fi depozitată în creier , şi nu o vei putea uita uşor , şi ea îţi va apărea tot timpul în faţa ochilor .

„ Păzeşte-ţi inima mai mult de cît orice, căci din ea ies izvoarele vieţii. Izgoneşte neadevărul din gura ta; şi depărtează viclenia de pe buzele tale! Ochii tăi să privească drept, şi pleoapele tale să caute drept înaintea ta. Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărîte: nu te abate nici la dreapta nici la stînga, şi fereşte-te de rău.” (v. 4:23-27)

Alege modul decent şi curat de trai . Nu te lăsa influienţat de cei răi . Alege singur viitorul tău , deoarece nimeni nu va trăi viaţa în locul tău .

Acceptă o relaţie intimă doar cu soţul /soţia ta

.„ Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei! Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute? Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.” (v. 5:19-21)

Oamenii pierd mult timp pentru a plăcea altora , însă mai puţin pentru a plăcea partenerului .

Ce atitudine ai faţă de partenerul de căsătorie ? Mai lupţi pentru atenţia lui şi acum ? Ce s-a schimbat de atunci ? Dacă partenerul nu merită , atunci cine ?

„Bucură-te de nevasta tinereţii tale.” (v.5:18)

Dacă ai ajuns să comiţi adulter ,sau ai relaţii cu cineva care crezi că îţi va fi soţ/soţie ; nu vă faceţi rău unii altora – opriţi-vă. Pedeapsa lui Dumnezeu nu va întârzia să apară . Cere-I iertare acum , căci EL în bunătatea Sa te va ierta .


Dumnezeu însă binecuvântează pe cel ce se smereste.Dumnezeu înviorează duhurile smerite şi mângâie pe cei smeriţi. .... Ezdra se smereşte când aude că poporul, în frunte cu căpeteniile şi dregătorii, încălcaseră ..... Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu.„Dacă vrei să cunoşti pe Domnul, smereşte-te până la sfârşit, fii ascultător.. Dacă vrei să smereşti pe cineva, smereşte-te pe tine.Daca cineva fraiereste pe cineva, il fraiereste pe Dumnezeu! ... Nu conteaza deloc cine este cel care face sau cine este cel caruia i se face. ..... El a luat asupra Lui tot pacatul meu si vrea sa ma imbrac cu neprihanirea Lui. .... sa dispretuiesti si sa persecuti; judeca-te pe tine insuti si pocaieste-te, smereste-te.

Grigorie Teologul zice: „Trebuie să ne curăţim mai întâi pe noi înşine şi apoi să stăm de vorbă cu Cel curat.”

Fericit este acela care se smereşte pe sine întru toate, că acela se va înălţa. Smerenia este sarea virtuţilor.Dumnezeu cinsteste rationalitatea si libertatea pe care ti le-a dat si .... in suflet adevarul lui Dumnezeu, care il mantuieste si-l smereste pe om, .... Cine vrea in mod sincer sa cunoasca adevarul, sa faca voia lui Dumnezeu?

Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.


in cartea lui Daniel citim eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. ce bine ar fi ca sa le vina mintea la loc la totii tineri care au parasit pe Domnul crezand ca in lume ai mai bine..exact ca fiul risipitor dupa ce sia cheltuit toata averea si a mancat mancarea porcilor ia venit mintea la loc.

Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.
35. Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: "Ce faci?"
36. În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea mea a crescut.
37. Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!"
. “S-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult.” Luca 15, 20

Nu vi se pare ca in acest verset este ceva inversat? Normal ar fi fost ca fiul sa-si vada tatal de departe, trebaluind pe langa casa. Fiul ar fi trebuit sa cada pe grumazul tatalui sau si sa-l sarute mult. Dar nu. Tatal este cel care vede primul; tatal este cel care alearga in intampinarea fiului ( oare cati ani avea acest tata ? );se pare ca tatal era invarsta batran.sincer sa fiu noi tineri putem fugi repede,insa un om batran poate ca nu mai poate fugi.dar tatal fuge asa cum poate schiopatand de amandoua picioarele dar nui pasa.

aAsa ieste Domnul Isus,sau sotul sau sotia buna si iertatoare care acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul....

Tatal cade pe grumazul fiului sau si-l saruta mult. Ce bine ar fi ca totii tati tate mamicile sa fie asa ca acest tata .

Tatal il asteptase pe fiul sau in fiecare zi. Oare cati ani au trecut si cate priviri in departare au fost ridicate, in speranta reintoarcerii celui pierdut? El stia ca iubirea pe care i-o aratase va invinge, il va constringe pe fiul sau sa se reintoarca in casa parinteasca.
Si iata-l pe fiul pierdut pe sotul,sotia, copii din nou acasa! Tatal ieste exemplul sotului sau a sotiei care sta in post si in rugaciune zi si noapte si isi asteapta sotul sau sotia sa se reantoarca din nou acasa.

Slavit sa fie Domnul, caci El ne-a liberat. din mana lui satana, din moarte si pacat.


O căsătorie durabilă

Când Dumnezeu a unit prin căsătorie pe primul bărbat cu prima femeie, nu a existat nici un indiciu că această unire avea să fie temporară. Adam şi Eva aveau să fie împreună pentru toată viaţa:” De aceea se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup”. (Geneza 2:24)

Norma stabilită de Dumnezeu pentru o căsnicie onorabilă prevede unirea unui singur bărbat cu o singură femeie. Numai comiterea unei imoralităţi flagrante (adulter) de către unul sau ambii parteneri, furnizează un motiv scriptural pentru divorţ cu posibilitatea recăsătoririi:” Dar Eu vă spun că orişicine îşi va lăsa nevasta, afară numai din pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte”. (Matei 5:32)

Pot două persoane să trăiască împreună fericite pe timp de o viaţă? Da! Biblia identifică doi factori vitali sau două chei, care fac ca acest lucru să devină posibil. Dacă atât soţul cât şi soţia le vor folosi, se vor bucura de fericire şi de multe binecuvântări. Cei doi factori sunt iubirea şi respectul.

Este interesant de ştiut că Biblia recunoaşte existenţa mai multor feluri de iubire.

Unul dintre ele este o afecţiune caldă, personală faţă de cineva, acel fel de iubire care există între prieteni apropiaţi:” Surorile au trimis la Isus să-I spună: Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti, este bolnav” (Ioan 11:3)

Un alt mod de iubire, este acela care se dezvoltă între membrii familiei:” Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia”. (Romani 12:10)

Cel de-al treilea mod, este iubirea romantică pe care o poate nutri cineva făţă de o persoană de sex opus:” Bea apă din fântâna ta şi din izvoarele puţului tău. Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? {i să-ţi curgă râurile pe pieţele de obşte? Lasă-le să fie numai pentru tine şi nu pentru străinii de lângă tine. Izvorul tău să fie binecuvântat şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.

Cerboaică iubită, căprioară plăcută, fii îmbătat tot timpul de drăgălăşeniile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei”. (Proverbe 5:15-20)

Desigur un soţ şi o soţie trebuie să le cultive pe toate aceste.

Există însă un al patrulea fel de iubire, mai importantă decât celelalte. În limba originală a Scripturilor greceşti creştine, cuvântul care corespunde acestui al patrulea fel de iubire este AGAPE. Acest termen este folosit de Ioan în 1Ioan 4:8 “Cine nu iubeşte nu a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste”.

Într-adevăr “noi îl iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi” (1Ioan 4:19).

Un creştin cultivă o astfel de iubire mai întâi faţă de Dumnezeul cel viu şi apoi faţă de oameni:” Isus a răspuns: Cea dintâi este aceasta:” Ascultă Israele! Domnul, Dumnezeul nostru este un singur Domn”; şi “Să iubeşti pe Domnul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta”, iată porunca dintâi. Iar a doua este următoarea:” Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Nu este altă poruncă mai mare decât aceata” (Marcu 12:29-31).

Termenul “agape” este folosit şi în Efeseni 5:2 unde se spune “Umblaţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi”.

Isus a spus că acest fel de iubire avea să-i identifice pe adevăraţii Săi continuatori:” Prin aceasta vor cunoaşte că sunteţi ucenicii Mei, dacă aveţi dragoste(agape) între voi” (Ioan 13:35)

Termenul “agape” revine în 1Corinteni 13:13:” Rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea”.

Ce anume face ca această iubire de tip agape să fie mai mare decât credinţa şi speranţa? Faptul că este guvernată de două principii care se găsesc în Cuvântul lui Dumnezeu:” Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea” (Psalmii 119:105)

Iubirea este preocuparea neegoistă de a le face altora ceea ce este drept şi bine din punctul de vedere al lui Dumnezeu, fie că persoana care beneficiază de ea merită acest lucru, fie că nu.

O astfel de iubire le oferă partenerilor de căsătorie posibilitatea de a urma sfatul Bibliei:

“Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi” (Coloseni 3:13)

Partenerii conjugali care se iubesc nutresc şi cultivă o dragoste fierbinte unul pentru celălalt, căci dragostea acoperă o mulţime de păcate:” Mai presus de toate, să aveţi o dragoste fierbinte unii faţă de alţii, căci dragostea acoperă o sumedenie de păcate” (1Petru 4:8)

Să remarcăm că dragostea acoperă greşelile. Ea nu le îndepărtează, fiindcă nici un om nu poate fi liber de greşeală:” Dacă ai păstra Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne?” (Psalmii 130:3)

“Toţi greşim în multe feluri” (Iacov 3:2)

Când soţul şi soţia cultivă această iubire faţă de Dumnezeu şi unul faţă de celălalt, căsnicia lor va dura şi va fi fericită, pentru că “dragostea nu piere niciodată” (1Corinteni 13:8)

Iubirea este, “legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14).

Dacă eşti căsătorit cum se poate cultiva în cuplu o astfel de iubire? Citind împreună Cuvântul lui Dumnezeu şi discutând despre el. Trebuie să se discute exemplul de iubire oferit de Isus şi să se gândească, să se acţioneze, să se simtă, într-un cuvânt: să se trăiacă aidoma Lui. Cei în cauză trebuie să se roage lui Dumnezeu să îi ajute să cultive acest fel de iubire, care este un rod al lui Duhului Sfânt:

1. “Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!

Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările” (Proverbe 3:5-6)

2. “{i viaţa veşnică este aceasta:” Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu”. (Ioan 17:3)

3. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea…” (Galateni 5:22)

Al doilea factor: respectul

Când două persoane căsătorite se iubesc cu adevărat, ele manifestă şi respect una faţă de cealaltă, iar respectul este cel de al doilea factor care contribuie la realizarea unei căsnicii fericite.

Respectul este definit drept “faptul de a le acorda consideraţie altora, de a-i ancora”. Cuvântul lui Dumnezeu îi sfătuieşte pe toţi creştinii, inclusiv pe soţi şi soţii:” În cinste fiecare să dea întâietate altuia”. (Romani 12:10)

Apostolul Petru a scris:” Bărbaţilor, putaţi-vă şi voi la rândul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre dând cinste femeii ca unui vas mai slab” (1Petru 3:7)

Soţia este sfătuită:”… nevasta să se teamă de bărbat” (Efeseni 5:33)

Dacă doreşti să onorezi pe cineva, eşti binevoitor faţă de acea persoană, îi respecţi demnitatea şi părerile pe care le exprimă şi eşti gata să îndeplineşti orice rugăminte rezonabilă care ţi-o adresează.

Persoanele care doresc să se bucure de o căsnicie fericită, manifestă respect faţă de partenerul lor de căsătorie, uitându-se nu numai la foloasele lor, ci şi la foloasele altora” (Filipeni 2:4).

Acestea nu ţin seama numai de ceea ce este bine pentru ele, ceea ce ar însemna egoism, ci, dimpotrivă, ţin seama de ceea ce este cel mai bine şi pentru partenerul lor. De fapt ele acordă prioritate faţă de partenerul lor de căsătorie.

Respectul îi va ajuta pe soţ şi pe soţie să accepte diferenţele existente între punctele lor de vedere. Nu este rezonabil să ne aşteptăm ca două persoane să aibă opinii identice cu privire la orice lucru. Ceva ce poate fi important pentru soţ, poate să nu fie tot atât de important pentru soţie, iar ceea ce îi place soţiei, este posibil să nu-i placă soţului.

Însă fiecare trebuie să respecte opiniile celuilalt, atâta timp cât acestea se înscriu în limitele legilor şi principiilor lui Dumnezeu:” Purtaţi-vă ca nişte oameni slobozi, fără să faceţi din slobozenia aceasta o haină a răutăţii, ci ca nişte robi ai lui Dumnezeu” (1Petru 2:16)

Mai mult decât atât, fiecare trebuie să respecte demnitatea celuilalt, nefăcându-l obiectul unor glume sau remarci înjositoare, nici în public, nici în particular.

Da, iubirea faţă de Dumnezeu şi a unuia faţă de celălalt, împreună cu respectul reciproc, constitue doi factori vitali care contribuie la realizarea unei căsnicii fericite, reuşite.

Pentru ca un cuplu să se menţină la asemenea standard este absolut necesar să se identifice inamicii.

Inamicul numărul unu eu cred că este STRESUL.

O modalitate utilă şi comodă este ca să înceapă fiecare cuplu un an nou de viaţă cunoscând exact cota de stres a familiei. În acest scop cuplul se prezintă la psihoterapeut spre a i se aplica următoarea “scală de evaluare a evenimentelor de viaţă”.



Barbatilor, iubiti-va nevestele

Nu conteaza daca ea este o persoana buna sau foarte dificila. Asta nu conteaza deloc, ci faptul ca Dumnezeu ti-a incredintat o fiica de-a Lui… Si nici o scuza egoista n-o sa inlature faptul ca El ti-a incredintat o fiica, in mod suveran ti-a oferit o fiica de-a Lui!. Si se asteapta sa faci exact ceea ce iti porunceste, anume sa-ti sacrifici viata pentru ea. Dar iata ce vreau sa intelegi…Stiti, intalnirile acelea unde se incearca gasirea unui partener care sa fie compatibil? Eu va spun ca nu reflecta voia lui Dumnezeu.

Pentru ca, in mare, voia lui Dumnezeu nu este sa gasesti un partener compatibil. Acum te simti mai bine cand te gandesti la casnicia ta, nu? Ai sa spui “Uau, asta da descoperire!”. Cand tot timpul ai crezut ca asta e important.

Nu! Nu asta este voia lui Dumnezeu.

Dumnezeu iti va oferi o partenera care este puternica in domeniile in care trebuie sa fie puternica, ca sa nu fii ispitit peste puterile tale. Acelasi lucru il pot spune si despre ea. Dar Dumnezeu ti-a oferit o partenera pregatita in mod special, cu slabiciuni….El iti da o femeie cu slabiciuni in domenii in care tu ai vrea mai mult ca orice sa fie puternica.

Ganditi-va la lucrul asta.

Dumnezeu ti-a oferit in mod intentionat o femeie cu slabiciuni si lipsuri in multe din domeniile in care tu vroiai ca ea sa nu fie slaba sau cu lipsuri. Nu stiu ce parere aveti voi, dar pe mine ma linisteste o astfel de afirmatie. De ce a facut Dumnezeu asta?

Ca sa te faca asemenea chipului lui Cristos.

Cand vorbim despre a fi asemenea chipului lui Cristos, cand te gandesti la Isus Cristos…Care sunt caracteristile care iti vin imediat in minte? Despre ce cantam noi? Nu cantam prea mult despre mania lui Isus, desi El intr-adevar se manie si cunoastem mania Mielului. Nu cantam despre asta; dar despre ce cantam? Cantam despre dragostea Sa neconditionata, despre mila si indurarea Sa, despre harul Sau, nu-i asa? Acestea sunt lucrurile care ies in evidenta si asa ar trebui sa fie.

Sa nu credeti altceva. Asadar, sa te faci asemenea chipului lui Cristos inseamna ca in viata ta se reflecta tocmai aceste trasaturi ale lui Cristos.

Permiteti-mi sa va pun o intrebare.: Cum sa inveti ce inseamna dragoste neconditionata daca esti casatorit cu o femeie care indeplineste toate conditiile? Daca ai fi casatorit cu o femeie care indeplineste toate conditiile impuse de mintea ta egoista, ai mai invata vreodata dragostea neconditionata? Daca ai fi casatorit cu o femeie ideala, ai mai invata vreodata ce inseamna mila? Ai mai invata vreodata harul?

Nu!

Nu intelegi? Intelepciunea lui Dumnezeu este cu mult mai mareata decat a noastra. Singura intrebare pe care ar trebui sa ti-o pui este: Ce vrei? Vrei ceea ce Dumnezeu vrea, anume sa te faci asemenea chipului lui Cristos, sau vrei ceea ce barbatul lumesc vrea: o femei cu masurile 90-60-90 si cu salariul de 6 cifre.

Ce vrei? Femeia perfecta, sotia trofeu? Ce vrei? Daca inima ta este buna, vei vrea sa fii facut asemenea chipului lui Cristos. Si dupa lucrurile pe care lumea ti le spune, casnicia ta s-ar putea sa nu mearga bine pentru ca nu exista
compatibilitate. Nu sunteti compatibili.

Sotiei tale nu-i place sa faca unele lucruri care tie iti plac…Personalitatea sotiei este diferita de-a ta. Sotia ta poate e dificila, probabil la fel de dificila ca tine si te intrebi:

Oare este casnicia mea voia lui Dumnezeu? Oare sunt prins intr-o situatie care nu mi se potriveste? Alti barbati au casnicii mai bune, in timp ce eu trebuie sa indur consecintele alegerii mele Daca gandesti asa, te asigur ca sotia ta indura mai multe consecinte.

Insa, trebuie sa intelegi ca totul a fost orchestrat perfect. Dumnezeu stie exact de ce ai nevoie pentru a ajunge asemenea chipului lui Cristos. Nu-mi place sa vorbesc astfel, pentru ca barbatii ar putea avea impresia ca sunt superiori si Dumnezeu le-a dat sotii cu ceva probleme.
Insa daca le-as vorbi femeilor, le-as spune acelasi lucru. Si ei i-a fost dat un barbat care sa fie puternic in domeniile in care trebuie sa fie puternic, ca sa nu fie ispitita peste puterile ei. Dar ale carui slabiciuni au fost orchestrate in mod suveran, pentru ca ea sa invete sa iubeasca asemenea lui Cristos. Iar lucrul acesta este minunat, deoarece casniciile noastre sunt cum trebuie sa fie… Si ne dau un sens nu doar cand totul merge bine si exista armonie, dar si cand apare conflictul, facandu-ne sa intelegem ca vietile ne sunt astfel modelate, asa cum fierul ascute fierul.

Dumnezeu ne descopera egoismul inimilor noastre ca barbati si ne cheama sa ne pocaim. Si cand ne criticam sotia, cand avem probleme cu femeia pe care ne-a dat-o Dumnezeu, nu-I criticam fiica, ci pe insusi Dumnezeu.

‘Nu-mi place ce-ai facut!”

Vedeti?

Casatoria are un scop, pe care trebuie sa-l descoperiti. De asemenea, casnicia este o chemare.

Sa va explic altfel:
Un tanar vine la mine si spune “Sunt indragostit de fata asta si vreau sa ma casatoresc cu ea…”
Si-i cer sa-mi spuna mai multe.

Iar el spune: “Imi place sa fiu in preajma ei, este frumoasa si putem vorbi, ma simt asa de bine cand suntem impreuna si vreau sa ma casatoresc cu ea”.

Si eu ii spun: “Ok, da-mi voie sa vad daca am inteles bine: Vrei sa te casatoresti cu ea pentru ca indeplineste toate nevoile tale egoiste. Asta vrei sa spui?”

“Nu, nu asta am vrut sa spun!”

“Ba tocmai asta ai vrut sa spui. Vrei sa te insori cu ea pentru ca este frumoasa. Dar ce se intampla cand n-o sa mai fie frumoasa? Ce se intampla cand apare cineva care e mai frumoasa decat ea? Si vor fi astfel de situatii. Spui ca poti sa vorbesti cu ea si de-asta vrei sa va casatoriti. Dar ce se intampla ca n-o sa poti sa ii vorbesti? Sau ce se intampla daca apare altcineva cu care poti vorbi mai bine decat cu sotia ta? Unde ai sa mergi?”

Te simti bine in preajma ei…Dar ce se va intampla cand nu te vei mai simti bine in prezenta ei? Si cand te simti mai bine in prezenta altcuiva.
Aceste lucruri nu sunt fundamentul casatoriei.

Fundamentul casatoriei este ca Dumnezeu m-a chemat sa-mi dau viata pentru fiica Lui.

Dragi tineri, noi avem ideea asta ca in totul este vorba doar despre noi si despre indeplinirea nevoilor noastre. Si ne irosim viata hranidu-ne dorintele egoiste. Pe noi insine. Insa bucuria o gasim doar prin supunerea vietii noastre dupa voia lui Dumnezeu. Acesta este fundamentul casniciei, este baza ei, dar nu este totul. Casnicia nu este foar un fier care ascute alt fier. Daca esti plin de Duhul Sfant si traiesti cu Dumnezeu vei avea parte de multe binecuvantari alaturi de sotia ta.

Vei intelege ca ea este un dar minunat de la Dumnezeu…
Dar ceea ce vreau sa scot in evidenta este ca fundamentul casniciei este chemarea. Asta este scopul! Astfel, daca este frumoasa, slava Domnului! Daca este desfigurata in urma unui accident nefericit, nu plec nicaieri, ci sunt mai dedicat ca niciodata pentru ca are nevoie de mine.

Daca este usor de inteles, slava Domnului! Dar daca nu este, exista un scop chiar si in incercarile prin care trec. Totul are ca scop asemanarea cu chipul lui Cristos. Si ce a fost Cristos? Slujitorul lui Dumnezeu. Servitorul Sau. Asta inseamna casnicie.

Acum, am vorbit despre faptul ca barbatul trebuie sa urmeze principiile Imparatiei, sa mearga si sa cucereasca lumea, pentru Numele lui Dumnezeu si pentru largirea Imparatiei Sale si pentru implinirea voii Sale.

Insa de unde incepe o astfel de lucrare? Nu incepe in grupul de ucenicizare pentru barbati. Nu incepe in mod obligatoriu intr-o biserica. Daca esti barbat si esti casatorit, incepe cu tine si cu sotia ta.



PILDA FIULUI RISIPITOR - TATAL




In nicio alta pilda a Mantuitorului Dumnezeu nu este descoperit mai apropiat de omul pacatos ca in Pilda fiului risipitor. Toate celelalte pilde surprind cate o fateta a relatiei Sale cu omul:
- In Pilda neghinei, Dumnezeu este Semanatorul, iar omul este samanta.
- In Pilda oii ratacite, Dumnezeu este Pastorul, iar omul este oaia ratacita.
- In Pilda vierilor, Dumnezeu este Stapanul viei, iar omul este lucratorul.
- In Pilda nuntii fiului de imparat, Dumnezeu este Imparatul, iar omul este cel chemat la ospatul nuntii.
Toate aceste pilde ne ajuta sa intelegem legatura nostra cu El din diferite perspective. Daca din Evanghelii ar fi lipsit Pilda fiului risipitor, am fi pierdut enorm de mult, caci ea este singura pilda care ni-L descopera pe Dumnezeu ca Tata, iar pe noi ca fiind copiii Sai. Nu robi, nu lucratori, nu oaspeti la nunta, ci fii ai Sai.
Este una sa stii despre Dumnezeu ca El e Stapanul suprem, iar noi robii Lui, ca El e Pastorul , iar noi-oile Sale, ca El e Imparatul, iar noi-supusii Sai… si alta este sa stii ca Dumnezeu este, inainte de toate, Tatal nostru
Descoperirea acestei laturi a caracterului lui Dumnezeu a fost una din tintele principale ale Mantuitorului in timpul activitatii Sale pamantesti.
Ascultati-L pe Domnul cat de firesc I se adreseaza lui Dumnezeu in rugaciunea Sa de Mare Preot din Ioan cap. 17:
“Tata, vreau ca acolo unde sunt Eu sa fie si aceia pe care Mi i-ai dat Tu…” Ioan 17, 24
Observati cum ii invata Iisus pe ucenicii Sai sa se roage lui Dumnezeu:
“Cand va rugati, sa nu bolborositi aceleasi vorbe ca paganii, carora li se pare ca , daca spun o multime de vorbe, vor fi ascultati. Sa nu va asemanati cu ei, caci Tatal vostru stie de ce aveti trebuinta mai inainte ca sa-I cereti voi. Iata dar cum trebuie sa va rugati: Tatal nostru care esti in ceruri…” Matei 6, 7-9
Sau, ascultati acele cateva cuvinte duioase pe care Mantuitorul le spune Mariei in dimineata invierii:
“Nu Ma tinea, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru…” Ioan 20, 17
Cat de bine face sufletelor noastre obosite, descurajate si insingurate sa stie ca avem un Tata ceresc care ne-a adus la existenta, care ne cunoaste pe fiecare pe nume, care ne iubeste si doreste sa intram cat de curand in familia Sa! Din punctul acesta de vedere, Pilda fiului risipitor este o capodopera a predicilor Mantuitorului.
Cu aceasta ocazie, vom lasa experienta celor doi fii pe plan secundar, ocupandu-ne in mod deosebit de cea a tatalui. Nu intamplator aceasta pilda a fost supranumita si “Pilda tatalui iubitor”, pentru ca ea ne prezinta o experienta iesita din comun, experienta pe care marturisesc ca inca nu o inteleg in intregime si careia nu-i gasesc niciun corespondent printre oameni.
Sa recapitulam: Facem cunostinta cu o familie aparent linistita, compusa din tatal si doi fii, o familie care-si duce viata intr-o armonie aparenta. Toate acestea pana intr-o zi in care se declanseaza drama ce ii afecteaza profund pe toti cei trei membri ai familiei. Drama e declansata de fiul cel mic, mezinul, probabil un adolescent de vreo 17- 18 ani, care intr-o zi, nemaisuportand viata monotona de familie, ii cere tatalui sau:
“Tata, da-mi partea de avere care mi se cuvine !” ( Luca 15, 12 ) Si aceasta fara nicio pregatire, fara nici cea mai elementara dovada de respect fata de tatal sau ( lipseste acel “te rog” ), fara sa tina cont ca avea un frate mai mare care avea intaietate la impartirea averii si fara sa tina cont ca tatal sau nu era chiar atat de batran incat sa se gandeasca la un testament. Fara sa tina cont de toate acestea, mezinul bate cu pumnul in masa si striga raspicat: “Da-mi banii care mi se cuvin !”
Sa incercam sa intelegem ce se petrecea in inima acelui tata indurerat, socat de cererea brusca a fiului sau, asezandu-ne in locul lui. Daca cel mai mic dintre copiii nostri, care poate nu are inca bacalaureatul si care nu a apucat inca sa contribuie la usurarea poverilor familiei, ar veni intr-o zi la noi spunandu-ne: “Tata, a venit momentul sa-mi dai banii mei”, cum am reactiona? Si, in timp ce am sta perplecsi, socati de cererea neasteptata, el ar scoate o foaie de hartie cu tot felul de socoteli: cat face casa, masina, mobila, cati bani sunt in banca… iar apoi ar spune;”Partea mea e atat…”, ce am avea de spus?
Eu nu stiu cum as reactiona, dar probabil ca mi-as aduce aminte ca undeva in casa sta o nuia nefolosita: “Vrei mostenire? Iat-o!” Probabil ca i-as da o lectie pe care sa o tina minte toata viata si care sa-l trezeasca la realitate. Probabil ca asa ar reactiona cei mai multi parinti.
Este uimitor ca tatal din parabola reactioneaza total diferit de felul in care reactionam noi de obicei: el face un lucru incredibil, de neconceput pentru noi. Tatal trece peste regulile impuse de societate, trece peste obraznicia fiului sau si lipsa lui de politete, trece peste faptul ca acest fiu nu avea dreptul sa primeasca inca mostenirea si face ceva incredibil: isi imparte averea intre cei doi fii.
Tatal a stiut sa treaca peste umilirea profunda la care l-a supus fiul cel mic, a stiut sa renunte la sine, dar nu a trecut peste dreptul fiului sau cel mare , caruia i-a dat si lui partea de avere care i se cuvenea, desi nu o ceruse. De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? Si pentru ca tatal din pilda Il reprezinta pe Dumnezeu, de ce nu se opune El vointei stricate si gresite a omului pacatos, cand stie care sunt urmarile alegerilor acestuia?
Probabil ca la aceste intrebari cei mai multi ar raspunde: “Dumnezeu respecta vointa libera a omului. Acesta este un principiu fundamental al Constitutiei ceresti .” Iar ca argumente biblice ar fi aduse o serie de texte care confirma ideea ( de ex. Deuteronom 30, 19 ).
Nimic rau in acest raspuns …Dar ceva suna sec in acest mod de abordare: amintirea acestui principiu al respectarii libertatii de alegere a omului suna putin a indiferenta.
Daca intr-o zi, un prieten bun ar spune ca el nu mai doreste sa apartina bisericii pe care a slujit-o cu devotament, cum am reactiona? Am fi multumiti sa-i spunem rece si sec: “Bine, daca tu alegi astfel, eu respect alegerea ta dupa cum o respecta si Dumnezeu. Du-te in pace !” ? Ar fi acesta spiritul cel bun? Se respecta un principiu- acela al libertatii de alegere, dar cum ramane cu iubirea care este cel mai inalt principiu al cerului ? Iubirea nu poate sa-l lase pe cel gresit sa plece, fara sa faca tot posibilul pentru a impiedica lucrul acesta .
“Caci dragostea lui Christos ne strange (“constringe”, dupa o traducere noua a Bibliei ) )”- spune apostolul Pavel ( 2 Corinteni 5,14 ). O traducere in limba franceza a Bibliei reda acest verset astfel: “Caci dragostea lui Christos ne preseaza” ( ne zoreste, ne grabeste ).
Asadar, iubirea lui Dumnezeu nu e o iubire pasiva. Ea nu sta la rascrucea vietii omului cu mainile in san, in totala indiferenta, spunandu-i omului: “Iata , ai doua posibilitati. Treaba ta pe care o alegi.” Nu, iubirea lui Dumnezeu e o iubire activa, care “ne constringe”, care foloseste toate mijloacele morale pentru a incerca sa ne pastreze langa Dumnezeu. Daca in final, in ciuda tuturor eforturilor facute de Duhul Sfant de a ne pastra langa adevar esueaza, atunci, cu durere Tatal ceresc e nevoit sa ne lase sa plecam in caile alese de inima noastra.
De ce a procedat tatal din pilda in felul acesta? De ce nu a refuzat sa asculte de cererea fiului sau?
Cu totii ne dam seama ce s-ar fi intamplat: l-ar fi “castigat” pe fiul sau cu trupul pentru inca o perioada scurta de timp si acesta nu ar fi plecat. Sufleteste insa, l-ar fi pierdut pe fiul sau pentru totdeauna. Mai curand sau mai tarziu, fiul tot ar fi plecat, insa ar fi facut-o pentru totdeauna.
Dandu-i partea de avere pe care o cerea fiul sau nerecunoscator, de fapt tatal incearca inca odata sa-l”constranga” pe acesta sa ramana. Prin gestul sau, tatal vrea sa-i spuna fiului sau: “ Fiule, uite iti dau ceea ce ceri, desi nu ai niciun drept la aceasta. Eu sunt inca in putere, iar fratele tau are intaietatea. Totusi iti ascult cererea. Dar, te rog, nu pleca. ramai aici langa mine.”
Cat de mult avem de invatat de la Tatal ceresc ! Cat de adesea aplicam rece si indiferenti principiul alegerii personale in relatiile cu semenii nostri, in loc sa depunem cele mai mari eforturi ale dragostei care sa-i impiedice sa plece de langa Dumnezeu. Adesea le spunem semenilor nostri ceva despre adevar, eventual le dam o carte, le facem o invitatie la biserica, dar daca ei refuza , ne spalam repede pe maini, asemenea lui Pilat, invocand principiul libertatii de alegere a fiecarui om. Apoi ii abandonam , magulindu-ne ca am facut ce trebuia pentru ei, dar ei au ales gresit.
Dragostea adevarata nu se opreste aici. Ea va cauta si va gasi noi si noi cai de a–l “constringe” pe cel gresit sa nu plece din casa parinteasca a Tatalui ceresc. Daca va fi nevoie, ea va merge doua mile in loc de una. Daca i se va lua haina, ea va renunta si la camasa. Daca va primi o palma pe obraz, ea va intoarce si obrazul celalat. Si toate acestea dragostea le va face pentru ca celalat sa nu plece de langa Dumnezeu.
Acum poate ca intelegem mai bine motivul pentru care tatal a facut fata de fiul sau razvratit acest gest neobisnuit pentru noi, oamenii.
Pentru un anumit timp, fiul cel mic a ramas in casa tatalui dupa ce a primit ceea ce ceruse. Dar, neputand sa suporte mustrarea tacuta a iubirii, el se hotaraste sa plece departe de casa parinteasca. Din nou tatal ar fi putut interveni in forta, impiedicandu-l.
Noi ce am fi facut ? Probabil ca i-am fi zis fiului: “ Fiule, uite care e problema! Eu am inteles ca vrei partea ta de mostenire, dar ti-am dat-o cu coditia sa ramai aici. Nu ai dreptul sa o instrainezi. E mostenirea bunicilor si strabunicilor tai si nu-ti dau voie sa o instrainezi. Daca vrei sa pleci, pleaca, dar averea va ramanea aici.” Tatal din pilda insa nu face acest lucru, ci ii permite fiului sau sa plece. De ce? Libertatea de alegere respectata? Desigur, dar aici e vorba de mult mai mult decat de respectarea seaca a principiului libertatii de alegere. Aici e vorba de constrangerea iubirii..
Dupa clipa dureroasa a despartirii, urmeaza ani lungi si grei, atat pentru fiul risipitor, dar mai ales pentru tatal ramas acasa cu o mare rana in suflet. Nicio veste, nicio scrisoare de la fiul plecat. Era ca mort. Ce bine i-ar fi facut tatalui macar cateva cuvinte din partea fiului plecat, sa stie ca traieste si e sanatos. Dar nimic!
Dar Tatal ceresc, cel simbolizat in pilda, oare cat de mult tanjeste dupa un cuvant, o rugaciune cat de scurta, rostita de fiii Sai risipitori de pe pamant! Cat de mult trebuie El sa sufere pentru lipsa lor de recunostinta !
Dar anii trec si fiul risipitor isi vine in fire. Iata-l pe drumul spre casa, momentul intalnirii cu tatal sau fiind de un dramatism aparte.
“S-a sculat si a plecat la tatal sau. Cand era inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult.” Luca 15, 20
Nu vi se pare ca in acest verset este ceva inversat? Normal ar fi fost ca fiul sa-si vada tatal de departe, trebaluind pe langa casa. Fiul ar fi trebuit sa cada pe grumazul tatalui sau si sa-l sarute mult. Dar nu. Tatal este cel care vede primul; tatal este cel care alearga in intampinarea fiului ( oare cati ani avea acest tata ? ); tatal cade pe grumazul fiului sau si-l saruta mult.
Asa face o iubire care constringe ! Tatal il asteptase pe fiul sau in fiecare zi. Oare cati ani au trecut si cate priviri in departare au fost ridicate, in speranta reintoarcerii celui pierdut? El stia ca iubirea pe care i-o aratase va invinge, il va constringe pe fiul sau sa se reintoarca in casa parinteasca.
Si iata-l pe fiul pierdut din nou acasa! Noi ce am fi facut in locul tatalui? Probabil ca am fi pregatit o morala usturatoare, care sa fie o lectie pentru toata viata: “ Fiul meu, vezi cat ai gresit ? Daca ai fi ascultat de mine, nu ti-ai fi pierdut nici averea, nici tineretea, nici rostul in viata… Acum trebuie sa o iei de la capat…Vai, vai ! Ce copil neascultator ai fost !”
Ati gasit in pilda vreun cuvant de mustrare din partea tatalui pentru fiul sau ratacit ? Eu nu am gasit asa ceva.
Cu multi ani in urma ma indreptam impreuna cu sotia spre gara , pentru a lua un tren intr- anumita directie. Trenul insa l-am pierdut. Ajunsesem prea tarziu. De vina era sotia, care se astepta sa o mustru pentru acest esec. Dar nu am spus nimic, lucru care a impresionat-o atat de mult incat a determinat-o sa-mi multumeasca.
Desigur, mustrarea isi are locul si timpul potrivit.Dar uneori e mai bine sa renuntam la ea, atunci cand cel gresit e constient de greseala sa. “Tacerea- spunea Iorga, are glasurile ei de intelepciune.” Uneori tacerea este o mustrare mai eficace decat cuvintele cele mai alese. Ce rost ar mai fi avut mustrarea in cazul fiului cel mic, din moment ce el era constient de greseala sa?
Era oare acest tata un om slab si fara autoritate ? Nu, cu siguranta. Tatal din pilda stie sa mustre si o dovedeste atunci cand isi mustra fiul cel mare. Dar de ce il mustra tocmai pe cel care parea un om corect, ascultator si moral ? Pentru simplul fapt ca acest fiu greseste in relatia lui cu fratele sau mai mic si nu-si da seama de greseala.
Drama parabolei se incheie cu o biruinta deplina a iubirii tatalui care a reusit sa-si constranga fiul sa revina si sa ramana pentru totdeauna in casa parinteasca. O reabilitare deplina a fiului risipitor este cea care incununeaza dragostea de neinteles a acestui parinte pentru copiii sai.
Concluzii:
Nu stiu daca printre muritori poate fi gasit un asemenea parinte iubitor si intelept in dragostea lui. Dar stiu ca exista Unul care este asa cum Il zugraveste parabola Mantuitorului: Tatal ceresc.
Si daca Dumnezeu este asa cum Il intelegem din aceasta pilda, de ce am mai pune la indoiala dragostea Sa fata de noi? De ce sa fugim o viata intreaga de Fata Sa, cand El ne vrea numai binele? Unde va fi mai bine pentru noi, fiii Sai risipitori, decat in casa Sa, in biserica Sa ?
Pentru tine sau pentru mine, Tatal inca mai asteapta sa ne venim in fire pe cararile pustii ale vietii in care inca ratacim departe de El.
Cat timp Il vom mai lasa sa ne astepte ?


" PACATUL CURVIEI "

De unde începe curvia şi cum te poţi abţine de la ea?

Păcatul curviei nu este unul necunoscut de oamenii din timpurile actuale, toţi ştiu că aceasta este păcat, unii fac glume pe seama aceasta, alţii zic că a curvi înseamnă nemijlocit a înfăptui anumite acţiuni, dar mai puţini sunt cei care privesc la sursa curviei şi se feresc de acest...

Domnul Isus a vorbit noroadelor odată despre acest subiect şi le-a spus aşa:

” Aţi auzit că s-a spus celor din vechime:” Să nu preacurveşti”, dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie , ca s-o poftească , a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot ...

Din acest pasaj observăm următoarele:

I. Curvia începe din mintea omului(în Biblie inima este echivalentă cu mintea). Curvia nu înseamnă că ţi-a plăcut de cineva şi ai avut relaţii sexuale cu persoana respectivă, ea nu are loc atunci , ci cu mult mai înainte, atunci cînd ai văzut-o şi ai poftit-o în inima ta.Ai văzut-0 şi ţi-ai imaginat în inima ta to felul de lucruri cu privire la persoana respectivă. Curvie nu înseamnă nicidecum că ai privit la o femeie , ci ai privit ca s-o pofteşti , s-o doreşti şi ţi-ai imaginat cum ar fi aceasta.

2. Există

soluţii:

a.Înlătură orice te face să cazi în păcatul curviei. Dacă nu vrei să păcătuieşti, fii gata să lepezi, să îndepărtezi orice lucru care te face să cazi în păcat.Nu trebuie să înţelegem aici versetul...

b.Transformă-ţi mintea . Doar Dumnezeu ne poate schimba şi curăţi mintea noastră. ” Le voi da o altă inimă, şi voi pune un duh nou în voi. Voi lua din trupul lor inima de piatră, şi le voi da o inimă de carne” (Ezec.11:19).El ne poate transforma mintea noastră atunci cînd acceptăm să ne pocăim şi să intrăm în legămînt cu Dumnezeu şi vrem ca toată viaţa noastră s-o trăim ascultînd de Cuvîntul Său.

III. Păcatul curviei va fi pedepsit. Versetul 29 spune că trupul va fi aruncat în gheenă, gheenă este iazul de foc şi pucioasă în care vor nimeri toţi cei care au păcătuit şi nu s-au împăcat cu Dumnezeu.

Deci, curvia începe în minte. Ca să eviţi acest păcat este necesar să ai o inimă transformată şi ... .

Dumnezeu să ne ajute să fugim de acest păcat şi să -I fim plăcuţi Lui!


Pentru fetele care au căzut în păcatul curviei si siau inselat sotul.


Trebuie să te pocăieşti înaintea lui Dumnezeu

Păcatul care l-ai săvârşit a fost unul împotriva lui Dumnezeu şi apoi împotriva trupului tău propriu, împotriva soţului şi copiilor tăi pe care ţi-i va da Dumnezeu şi împotriva părinţilor tă... Dumnezeu. Când împăratul David a săvârşit un astfel de păcat cu Bat-Şeba, a încercat şi el să ascundă păcatul pentru o vreme, dar Dumnezeu l-a confruntat şi atunci el s-a pocăit. Psalmul 51 este izvorât din această pocăinţă adâncă a lui David. Citeşte cu atenţie acest psalm şi caută să realizezi gravitatea păcatului săvârşit şi să te identifici cu David în atitudinea lui de pocăinţă.

Pentru că ai fost ispitită şi aţi ajuns până la curvie, acum ai motive foarte, foarte serioase să nu mai întreţi...

Trebuie să-ţi mărturiseşti păcatul

Prin curvia săvârşită ai păcătuit împotriva părinţilor tăi pentru că le-ai acoperit numele cu ruşine şi le-ai adus multă durere. Nu încerca însă să ascunzi acest păcat, ci mergi şi recunoaşte-l în faţa lor şi cereţi iertare cu lacrimi şi pocăinţă.

Mergi să-ţi mărturiseşti păcatul şi faţă de pastorul tău şi cere-i ajutor ca să se roage şi să te înveţe cum să te protejezi şi să fugi de acest păcat ca să nu mai devii victima lui în viitor.

Ai grijă cu internetul, şi cu presa în general. Limitează timpul petrecut online, încercând să planifici ceea ce ai de făcut. Nu o dată un click pe un link inofensiv face să apară o puştoaică teribil de frumoasă. Şi de dezbrăcată. Click-ul tău semnează sentinţa la păcat. Ziare de genul celor cu o „fată de la pagina 5”, pot fi şi ele dăunătoare. Te bombardează cu imagini care alimentează pofta. Nu e uşor, dar încearcă să întorci capul atunci când, chiar şi în public, o persoană de sex opus oferă privirii tale mai ...

Curvia este păcat. Păcatul pune un zid de despărţire între noi şi Dumnezeu. Dacă vrei să te păstrezi curat, sper că vei face acele adaptări în viaţa ta, care să te ferească de cădere. Nu este uşor. Dar este bine. Aminteşte-ţi: ispita nu este păcat. Atracţia înseamnă doar că eşti sănătos fizic şi acesta poate fi un mare atu în viaţa de familie. Ceea ce faci ca urmare a ispitei, a doua privire, poate să te ducă la păcat. Pofta este cea care zămisleşte şi dă naştere păcatului.

”orişicine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”


Iubitul meu slujitor creştin: NU ai ce căuta să faci consiliere cu fetele, cu femeile. Mai ales unul la unul. Valabil şi invers. Nu e nevoie să le îmbrăţişezi atunci când plâng, să intri în detalii picante ale vieţii lor. Dacă este neapărată nevoie să te implici, fii dublat de o femeie, poate chiar soţia ta. Nu strică, atunci când eşti ispitit (ei, haide, nu da din cap, toţi suntem uneori!) să mărturiseşti lucrul acesta. Soţiei, păstorului, liderului sau un...

Pentru cel care, într-o formă sau alta, a comis-o: nu dispera! Există speranţă. Cere-I iertare lui Dumnezeu, mărturiseşte-ţi păcatul. După aceea, nu mai repeta greşelile trecutului. Cum ar spune Domnul Isus:

„Du-te şi să nu mai păcătuieşti!”


>Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"


Au existat mai mulţi factori care l-au ajutat pe Iosif să biruie ispita venită prin nevasta lui Potifar, dar secretul principal al victoriei sale este acela că lucrurile erau clar stabilite în mintea lui înainte să vină ispita. Îţi vei pierde puterea când vei fi ispitit dacă nu ai stabilit dinainte cum stau lucrurile.
O autoritate dintr-un anume domeniu al vieţii mele este James Fixx, care a scris mai multe cărţi foarte populare despre atletism. Una dintre ele se numeşte "Manualul complet al alergătorului" ("The Complete Book of Running"). Într-unul din capitolele acestei cărţi el descrie câteva din lucrurile ciudate care se întâmplă în mintea ta în mijlocul unei curse. El spune: "Când alergăm într-o cursă, în mintea noastră se petrec lucruri ciudate. Stresul generat de oboseală ne face să uităm motivul pentru care am început de fapt să alergăm. Într-unul din primele maratoane la care am participat nu-mi venea în minte nici un motiv ca să continui. Epuizat fizic şi mental, am abandonat cursa. Acum nu mă mai înscriu la maraton decât dacă vreau cu adevărat să îl termin. Dacă, în timpul cursei, nu-mi mai amintesc de ce am vrut să alerg, îmi spun: 'Poate că acum nu-mi mai aduc aminte, dar ştiu că am avut un motiv bun atunci când am pornit.'" El mai spune: "În cele din urmă am învăţat cum să lupt atunci când creierul meu vrea să mă amăgească cu tot felul de argumente."
Ce trebuie să facem noi este să ne pregătim motivele dinainte, astfel încât, chiar dacă în mijlocul ispitei n-o să putem indica exact motivul pentru care vrem să ne împotrivim păcatului, cu toate acestea vom şti că există motive solide şi ele au de-a face cu slujirea Domnului nostru Isus Hristos, iar pe această bază vom putea lupta împotriva ispitei şi vom trăi pentru Dumnezeu.

Iosif avea mai multe lucruri stabilite clar în minte şi le observăm cu uşurinţă în cuvintele pe care le găsim în capitolul 39 din Genesa. Primul este acesta: Iosif a stabilit foarte clar în mintea sa că păcatul este păcat. Cuvântul pe care îl foloseşte el este "rău". El spune: "Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătui...
Acest lucru e foarte important pentru că una din strategiile pe care diavolul le foloseşte în vieţile creştinilor individuali şi în general în întreaga societate este să schimbe numele păcatului, astfel încât păcatul încetează să mai fie un lucru la fel de discutabil ca în cazul în care am fi confruntaţi direct cu el, ba chiar devine un lucru de dorit, dacă numele lui e ales cu grijă. Cu greu am putea găsi vreun păcat al cărui nume să nu fi fost schimbat în acest fel. Aroganţa, ostilitatea, violenţa şi altele asemenea le numim exprimări ale propriei personalităţi. Spunem despre ele: "Ei bine, e un caz de eliberare de inhibiţii." Iar pentru că exprimarea personalităţii şi eliberarea de inhibiţii sunt lucruri bune, prin u...
Luaţi de exemplu păcaul lăcomiei, al excesului de mâncare. Îi spunem "o viaţă bună". Mândriei îi spunem "autoapreciere". Poate cel mai rău dintre toate sunt tratate păcatele sexuale. Perversiunile evidente sunt numite "stil alternativ de viaţă". Curviei îi spunem "experiment sexual". În cazul adulterului spunem: "Ei bine, uneori e tratamentul necesar pentru o căsătorie monotonă."

Iosif a auzit toate aceste argumente. Sunt sigur că le-a auzit de la Doamna Potifar, dacă nu le-a auzit deja din altă parte. Probabil că le-a auzit şi din partea societăţii sale. Dar Iosif pur şi simplu nu s-a lăsat convins. El a înţeles cum stau lucrurile din punctul de vedere al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu e cel care spune păcatului pe nume, D... lui Dumnezeu. Nu după standardele unei societăţi păcătoase şi corupte care, evident, foloseşte orice metodă pe care o are la dispoziţie ca să îşi justifice propriul păcat.
Cred că el mai ştia ceva. Ştia că indiferent cum i-ai spune păcatului, păcatul e totuşi păcat şi va opera ca un păcat. Altfel spus, păcatul are efectele sale şi acestea sunt distructive. Păcatul răneşte. Poţi spune că păcatul nu e dăunător, dar el este şi îşi va produce efectele indiferent de terminologia pe care o foloseşti.
Vedeţi, Iosif ştia toate acestea şi acestea sunt lucrurile pe care toţi oamenii evlavioşi le au clar stabilite în minte, dacă vor într-adevăr să trăiască pentru Dumnezeu în mijlocul ispitelor. Spune-i păcatului cum vrei. Numeşte-l "experiment". Numeşte-l "eliberare de inhibiţii". Oricum i-ai spune, el tot păcat rămâne iar efectele sale sunt distructive.

Al doilea lucru pe care Iosif l-a înţeles înainte să vină ispita e că în general, şi probabil putem spune chiar întotdeauna, păcatul răneşte alte fiinţe umane. La aceasta se referă de fapt Ios...

"Stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă, şi mi-a dat pe mână tot ce are. El nu este mai mare decât mine în casa aceasta, şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"

El prezintă aici trei argumente. În primul rând, el spune că "Potifar are încredere în mine şi mă onorează, din această cauză eu am o obligaţie morală faţă de el. Pur şi simplu nu pot face vreun lucru pe care altfel l-aş face, pentru că relaţia mea cu acest om e una deosebită. M-a promovat şi am obligaţia morală să îi onorez încrederea."
În al doilea rând, el spune: "Deşi mi-a dat libertate peste toate lucrurile pe care le are, astfel încât am ajuns să îi administrez toată averea, el nu mi te-a dat şi pe tine, tu încă eşti soţia lui."
Iar în al treilea rând, el spune: "Pentru că eşti soţia lui, evident, şi tu ai o obligaţie faţă de el, aşa cum am şi eu."
Ce spune el de fapt atunci când explică acele relaţii este că, dacă ar păcătui preacurvind cu Doamn...

Vedeţi, avem tendinţa să minimalizăm importanţa păcatului. Nu numai că îi schimbăm numele, şi ştim că o facem, dar încercăm să îi minimalizăm importanţa atunci când spunem: "Ei bine, nu face rău nimănui atâta vreme cât părţile implicate consimt de bună voie; deci, nefăcând rău nimănui altcuiva, e în regulă dacă îl faci." Dar vai, cum ne înşelăm singuri vorbind astfel! Ce credeţi că a făcut Dumnezeu atunci când ne-a dat această Biblie? Ne-a dat El oare un set de reguli alese la întâmplare, spunând: "Cred că aşa vreau să meargă lucrurile, de aceea aşa rămâne." Nu, acestea sunt legile morale care izvorăsc din natura lui Dumnezeu. Prin urmare, din natura care face reale toate lucrurile pe care le cunoaştem. Aceste reguli există pentru că lucrurile merg bine atunci când funcţionează după ele. Când ne alegem propriul drum în opoziţie cu aceste reguli, fie că ne dăm seama sau nu, lucrurile nu merg bine şi oamenii suferă, indiferent dacă o recunoaştem sau nu.
Luis Palau este un bine cunoscut evanghelist latino-american care este foarte eficient în cruciadele sale, nu numai în America Latină dar şi în Statele Unite şi Europa. El vorbeşte despre propria sa experienţă din America Latină şi o aplică la tendinţa americanilor de a minimaliza importanţa păcatului şi a-i ignora efectele. El spune: "Credeţi că e un lucru nesemnificativ..." Şi aici îl citez: "Veniţi în America Latină să vedeţi prin ce trecem noi acolo. Cele mai multe din ţările noastre sunt îngrozitor de sărace, iar în unele din ele peste 70 la sută din populaţie e născută în afara căsătoriei." Apoi pune cele două afirmaţii cap la cap: "Structura societăţii din acea parte de lume e îngrozitor de afectată de imoralitatea sexuală."
Am văzut acelaşi lucru aici. Poate că la noi situaţia încă nu e atât de gravă şi poate că suntem mai sofisticaţi în felul în care muşamalizăm lucrurile, dar şi aici se văd aceleaşi efecte. Văd rezultatele evidente ale promiscuităţii, bolile venerice care au atins proporţii epidemice, SIDA (sindromul imunodeficienţei dobândite) care îngrozeşte comunitatea homosexualilor printre care face ravagii, naşteri ilegitime, avorturi (au ajuns acum la aproape un milion şi jumătate pe an numai în Statele Unite).

Pe lângă rezultatele evidente ale promiscuităţii, efectele păcatului se văd şi în lucrurile ascunse. În familiile destrămate. În bărbaţii şi femeile care caută frustraţi o relaţie permanentă sau de durată. Într-o generaţie de copii confuzi, rătăcitori şi răniţi. Cred că cel mai mult mă doare ce se întâmplă cu copiii. Credem că ei nu sunt afectaţi, dar sunt. Ne distrugem copiii. Şi oare ce credem noi? Credem că Dumnezeu va trece cu vederea felul în care ne tratăm copiii în cultura noastră privilegiată? Cineva poate spune: "O, da, dar am vrut şi eu doar să fiu fericit." Acum eşti fericit? ...... În cultura de azi şi cu conştiinţa pe care Dumnezeu ţi-a dat-o? Cum o să-I poţi spune lui Dumnezeu în acea zi: "N-am ştiut că nu e bine ce fac"? Un altul poate spune: "Nu m-am putut abţine." Ba ai putut. Altcineva va spune: "Ei bine, copiii n-au nimic. Copiii supravieţuiesc întotdeauna. Ei nu sunt afectaţi." Ascultă. Domnul Isus Hristos a spus: "Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!" (Matei 18:6,7)

Iosif nu a spus: "Da, păcatul nu mai poate fi stăpânit, dar nu-i afectează cu adevărat pe alţii." Iosif a înţeles că îi afecta într-adevăr pe ceilalţi. Şi el a hotărât că nu avea să ia parte la el. La fel trebuie să facă toţi cei ce cheamă Numele Domnului Isus Hristos. Trebuie să i ne împotrivim aşa cum a făcut-o şi Iosif.

Al treilea lucru pe care Iosif îl avea bine stabilit în minte, şi cel mai important dintre toate pentru că pe el îl subliniază în ultimul rând, este acela că păcatul e o mare ofensă adusă lui Dumnezeu. E şi aşa destul de rău că răneşte alţi oameni dar, vedeţi, am putea să găsim o scuză pentru aceasta spunând: "Ei bine, aşa e, îi răneşte şi pe alţii, dar o merită." E adevărat, într-un anume sens ei primesc ce merită, pentru că şi ei iau parte adesea la păcat. Bineînţeles, acesta e un argument care nu stă în picioare, dar de multe ori gândim în acest fel. Însă, pe lângă faptul că păcatul îi răneşte pe alţii, el este o ofensă împotriva lui Dumnezeu. Asta spune şi Iosif: "Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Avem aici un verset ale cărui părţi trebuiesc analizate separat. Luaţi aceste părţi şi gândiţi-vă la ele puţin. În primul rând, pronumele, subiectul propoziţiei, eu: "Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu? Eu, care am beneficiat de harul lui Dumnezeu. Eu, care am cunoscut mântuirea prin Domnul Isus Hristos. Eu, care am fost învăţat din Legea lui Dumnezeu. Eu, care am fost instruit de părinţi creştini sau într-o biserică creştină. Cum aş putea eu să fac un rău atât de mare împotriva lui Dumnezeu?"
Dacă un astfel de argument nu are nici o importanţă pentru tine, nu eşti născut din nou. Nu eşti o făptură nouă în Hristos. Pentru că, atunci când recunoşti că eşti o făptură nouă în Hristos, recunoşti şi că acel cuvânt, eu, capătă o semnificaţie deosebită. Tu nu mai eşti cum erai. Eşti răscumpărat prin sângele scump al lui Isus Hristos, Mielul fără cusur şi fără pată. Pentru tine s-a plătit un preţ. Trebuie să trăieşti pentru El.
Dar ce spuneţi de următorul cuvânt: "Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare...?" E şi aşa destul de rău să mă gândesc la el, dar ispita nu e păcat în ea însăşi. Ispitele vin la noi din afară. De la diavol. De la lume. Cum aş putea eu să trec din acea poziţie, în care sunt doar ispitit, la faptă, la punerea în practică a păcatului? Cum aş putea eu să fa...
Următoarea expresie: "un rău atât de mare". Despre asta am vorbit mai devreme. Păcatul e păcat. Iosif nu s-a prefăcut că îi schimbă substanţa schimbându-i numele. Era un lucru rău şi rău va rămâne întotdeauna. Iar argumentul era: "Cum aş putea eu, cel chemat să fiu evlavios, să Îl urmez pe Domnul Isus Hristos, cel care, prin lucrarea lui Dumnezeu şi prin harul Său, într-o zi voi fi făcut asemenea lui Isus Hristos, în toate atributele Sale, inclusiv sfinţenia... Cum aş putea eu să fac un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?"
Sau luaţi ultimul cuvânt, Dumnezeu. Nu e vorba de orice Dumnezeu. Acesta e Dumnezeul Adevărat. E Iehova. E Dumnezeul care Se descoperă ca fiind Dumnezeul neprihănirii. Dumnezeul sfinţeniei. Dumnezeul care Se descrie ca fiind "sfânt, sfânt, sfânt". Un Dumnezeu al dragostei şi compasiunii, un Dumnezeu al dreptăţii. Dar mai presus de toate un Dumnezeu al sfinţeniei. Cum aş putea eu, care am fost mântuit de acest Dumnezeu, nu doar să gândesc dar şi să înfăptuiesc un rău atât de mare împotriva lui Dumnezeu?
Vei spune: "O, înţeleg, dar e atât de greu." A spus Isus vreodată că va fi uşor? Bineînţeles că e greu. Dar ce a spus Isus? Isus a spus: "În Mine puteţi face orice lucru." Isus a spus: "Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic." Isus a spus: "Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului." Nu contează cât de greu ar fi, El este cu tine. Îţi va d...

Secretul succesului lui Iosif este, aşa cum am mai spus, că el a stabilit aceste lucruri în mintea lui mai dinainte, dar nu e vorba doar de o problemă la nivelul minţii. El le-a pus şi în practică. Şi a făcut-o în trei feluri. Le voi menţiona în concluzie.


Mai întâi, el vorbeşte despre poziţia sa. Vedeţi, înţelegem că a vorbit deja despre Iehova, pentru că, atunci când ni se spune care a fost reacţia lui Potifar la succesul său, ni se spune şi că Potifar a recunoscut că Domnul Iehova a fost cu el şi făcea ca toate lucrurile să îi meargă bine. De unde ştia Potifar despre Iehova dacă nu i-ar fi vorbit Iosif despre El? Iosif era cunoscut ca omul lui Iehova. Astăzi am putea spune că a fost cunoscut ca omul lui Hristos, un creştin. El nu şi-a ţinut lumina ascunsă. A fost o cetate aşezată pe un munte. A fost un sfeşnic care răspândea lumină ca toţi să poată vedea. Acest lucru e adevărat şi în ce o priveşte pe Doamna Potifar, atunci când s-a apropiat să-l ispitească. Iosif a vorbit despre Dumnezeu. Şi-a făcut cunoscută poziţia. Nimeni nu garantează că nu vei ceda păcatului dacă vorbeşti despre credinţa ta, dar cu siguranţă ajută. De multe ori ceilalţi nici măcar nu vor dori să te aibă prin preajmă, dacă ştiu care îţi este poziţia, pentru că dacă ai fi acolo le-ai strica toată distracţia, şi ei nu doresc asta. Mu...ută poziţia.


În al doilea rând, nu numai că şi-a făcut cunoscută poziţia, dar nici nu a pierdut vremea. Observăm acest lucru în întreaga relatare. Şi-a văzut de treabă.. E foarte interesant cum activitatea te poate scăpa de necaz. Cineva spunea că acesta e motivul pentru care Dumnezeu dă atâtea de făcut slujitorilor Bisericii. Dacă n-ar face-o, ei ar ajunge în tot felul de necazuri. Există şi un proverb turcesc în privinţa aceasta: "De obicei diavolul îl ispiteşte pe om, dar cu siguranţă un om care nu face nimic îl ispiteşte pe diavol." Dacă n-are nimic de făcut, diavolul îi va da de lucru.
Am un bun prieten care slujeşte printre oamenii străzii. Organizaţia lui e foarte eficientă printre oamenii străzii din Los Angeles. Oameni prinşi în capcană de tot felul de păcate. El lucrează cu ei şi stabileşte un cod destul de strict al disciplinei, cu scopul de a-i elibera de viaţa din trecut şi de a-i aduce, nu doar în părtăşia bisericii, ci triumfători în părtăşia şi slujirea bisericii. Întotdeauna în întâlnirile pe care le ţine, el le spune oamenilor care vin în faţă şi răspund chemării Evangheliei că sunt trei lucruri ce trebuiesc făcute dacă vrei să trăieşti o viaţă creştină de succes. Numărul unu. Citeşte Biblia şi roagă-te în fiecare zi. Numărul doi. Du-te la biserică mai mult de două ori pe săptămână. Prin asta el înţelege duminica dimineaţa, duminica după-masa şi uneori şi în timpul săptămânii, pe lângă întâlnirile cu ceilalţi...
Nu ştiu care din aceste lucruri e cel mai important, dar ştiu că în diverse situaţii unul sau mai multe dintre ele lipseşte. Iosif nu era omul care să neglijeze vreunul din ele. El a menţinut o disciplină în relaţia cu Domnul şi mai mult ca sigur că şi-a folosit timpul lucrând atât pentru Domnul cât şi pentru stăpânul său.

Al treilea lucru este cel pe care l-am menţionat mai devreme. Atunci când a fost adus cu forţa într-o situaţie în care era prins în capcană de nevasta lui Potifar, el a făcut ce a stabilit încă de la început că va face în cazul în care va ajunge într-o astfel de situaţie. A fugit din faţa ispitei fugind literalmente din casă.
Dorinţa mea este să avem astăzi o generaţie de creştini care să gândească în acest fel despre păcat; care să se gândească la păcat ca la un lucru îngrozitor, un lucru oribil care te poate prinde în capcană; care să se pregătească mai dinainte cum îl vor întâmpina; care să fugă de el, dacă e cazul, chiar dacă asta înseamnă să-şi lase hainele şi să fugă din acel loc. O astfel de generaţie poate sta în picioare pentru neprihănire. O astfel de generaţie, chiar şi numai 10 astfel de oameni, o mână de astfel de oameni poate avea un impact pentru Dumnezeu, aşa cum a avut Iosif în Egiptul păgân.

Haideţi să ne rugăm.
Tatăl nostru, binecuvintează aceste adevăruri în inimile noastre. Mai presus de toate, fă-le să se întipărească în minţile noastre într-o aşa măsură încât, atunci când va veni ispita, să ne amintim cine suntem şi cui slujim, care e natura păcatului şi care sunt efectele îngrozitoare ale acestuia, şi astfel să fugim de el, ca să putem trăi pentru Hristos. Ne rugăm în Numele Lui. Amin.



Domnul Isus ne spune să iertăm pe fraţii noştri de oricâte ori ar greşi împotriva noastră, deoarece El vrea să fim ca El, smeriţi înaintea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne iartă orice păcat dacă noi ne punem toată credinţa în El, şi acceptăm în viaţa noastră pe Domnul Isus ca Mântuitor al sufletelor noastre. El nu a murit degeaba, ne-a iertat şi când era batjocorit, scuipat şi bătut şi chiar în momentul în care şi-a dat duhul pe cruce la Golgota. Pentru că dacă nu iertăm noi stăm în faţa lui Dumnezeu şi nu vom avea curajul să cerem iertare pentru că ne vom aduce aminte că nu am iertat. Este greu să ierţi deoarece de multe ori simţi nevoia de răzbunare, aşa că trebuie să cerem ajutor de la Domnul ca să ne dea puterea să iertăm pe fraţii noştri.

“Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre” (Marcu 11:25).

Îţi dai seama dacă ai iertat pe cineva, dacă uiţi ce s-a întâmplat sau cu ce a greşit împotriva ta.

„Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.”


Romani 12:12 „Este vina celuilalt dacă este nerecunoscător; dar este vina mea dacă mă opresc din a dărui.”
Seneca


Ce-ar fi să spui aceste cuvinte primei persoane pe care o întâlneşti astăzi?
Răbdare

Cum poate răbdarea noastră să se intărească? Răbdarea omenească se dezvoltă prin incercări.

Este scris în Biblie: Romani 5:3. “Ne putem bucura chiar şi atunci când dăm peste dificultăţi şi incercări, intrucât ştim că ele ne sunt de folos, fiindcă ne invaţă să fim răbdători” (NT pe înţelesul tuturor).

Răbdarea noastră depinde de legătura noastră cu Dumnezeu.

Este scris în Biblie: Apocalips 14:12. “Fie ca aceasta să constituie o incurajare pentru copiii lui Dumnezeu, ca ei să îndure răbdători toate incercările şi persecuţiile care vin, fiindcă sunt sfinţii Lui care rămân neclintiţi până la sfârşit, in ascultarea poruncilor Sale şi în încrederea lor în Isus” (NT pe înţelesul tuturor).

Oamenii lui Dumnezeu sunt răbdători unii cu alţii.

Este scris în Biblie: Efeseni 4:2. “Fiţi smeriţi şi blânzi. Aveţi răbdare unii cu alţii, manifestând ingăduInţă faţă de greşelile celuilalt, din pricIna iubirii voastre”

Cei care sunt răbdători moştenesc ceeace le-a fost promis.

Este scris în Biblie: Evrei 6:12. “Deci, ştiind ce vă aşteaptă, n-o să mai deveniţi indiferenţi şi serbezi din punct de vedere spiritual, ci veţi dori din toată inima să călcaţi pe urmele celor care au parte de tot ce le-a promis Dumnezeu, din pricina puternicii lor credinţe şi răbdări”

Fii răbdător până la venirea Domnului.

Este scris în Biblie: Iacov 5:7-8. “Însă în ceeace vă priveşte pe voi, iubiţi fraţi, care aşteptaţi iîntoarcerea Domnului, fiţi răbdători, ca un gospodar care aşteaptă până-n toamnă să-i dea in pârg preţioasa-i recoltă. Da, aveţi răbdare şi prindeţi mai mult curaj, căci venirea Domnului este aproape”

Cum să obţii biruinţa asupra lor, şi despre strategia de luptă
(un "curs" de luptă împotriva păcatului)
Un studiu tematic

Întâi vreau să spun cum nu prefer să fac acest fel de studii, tematice, ci să apelez la Biblie pentru inspiraţia asupra subiectelor pe care să le discutăm în biserică, însă cred de astă dată că Dumnezeu ne îndeamnă să ne aplecăm asupra acestui subiect al biruinţei noastre asupra păcatului şi a luptei împotriva lui în noi, mai înaintea altor cauze pe care să ni le propunem singuri.

În confruntarea cu păcatul toţi creştinii pierdem şi câştigăm bătălii, dar soarta războiului este ştiută de la bun început. Hristos a învins pentru noi! De aceea, viaţa creştină este posibilă, însă doar în puterea învierii lui, şi nu în puterea firii omeneşti pământeşti.

"Drag cititor nu te lăsa înşelat asupra acestei chestiuni vitale. A omorî poftele firii, a fi răstignit faţă de lume, a-l birui pe diavolul, a muri zilnic faţă de păcat şi a trăi pentru neprihănire, a fi blând şi smerit cu inima, credincios şi răbdător, evlavios şi integru, plin de dragoste şi îngăduinţă, într-un cuvânt, să fii un creştin adevărat, sau asemenea lui Hristos, este o sarcină care depăşeşte cu mult slabele resurse ale bietei firi omeneşti."

Păcatele repetate...

Ca şi creştin de câţiva ani, mărturisesc că uneori mă lupt cu unele păcate care se repetă şi care îmi provoacă multă durere ascunsă şi deznădejde. De aceea, în primul rând îmi propun mie însumi să studiez acest subiect, să aflu cum să întrerup ciclul păcatului din viaţa mea, să mai aflu câteva metode biblice de luptă împotriva lor şi cum se pot învinge, iar dacă din asta mai sunt unii câştigaţi, slavă Domnului.

Studiul acesta rezultă dintr-o experienţă proastă, negativă, a mea. Ştiţi cum unii vin şi spun că au avut nişte experienţe spirituale senzaţionale şi descoperiri nemaipomenite despre care vorbesc creştinilor, fără a-i lăsa cu nimic care să-i ajute în lupta împotriva păcatului...

Experienţa mea proastă în care mă confrunt cu realitatea păcatelor mele repetate şi chiar a celor devenite obişnuinţă îmi aminteşte într-adevăr de harul lui Dumnezeu care este senzaţional, nemaipomenit şi asupra lui vă atrag atenţia.

Însă pentru moment daţi-mi voie să vă vorbesc despre... această constantă bătălie cu păcatul şi cum să învingem în ea! Cu se poate întrerupe ciclul păcatului...

Astfel, iată un motto al studiului:

Evrei 12:4 Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, în lupta împotriva păcatului.

În primul rând să recunoaştem că întristarea provocată de păcatul repetat este o dovadă esenţială a unei reale convertiri la Hristos. Când, ea lipseşte, sau când este de formă, sufletul nu este născut din nou şi nu este convertit la Hristos.

Prin a studia cum să o rupem cu păcatul nu facem decât să trecem la o aplicaţie practică directă a mântuirii noastre: Isus a venit ca să-şi mântuiască poporul din păcate. Asta este ceea ce şi înseamnă numele Său:

Matei 1:21 "Ea (fecioara) va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale."

"Dacă sufletul cuiva este alipit de păcat toată credinţa din lume nu-l va salva pe acela, căci dovada convertirii se vede în urârea păcatului şi-n depărtarea de fărădelege. Hristos nu a salvat încă pe acela care este ataşat, îndrăgostit de păcatul lui! Însă este gata să-i mântuiască pe aceia care s-au scârbit de păcatul lor, care tânjesc să fie curăţiţi de murdăria lui, şi care vor să fie scăpaţi din tirania lui asupritoare." (Arthur Pink, Saving Faith)

În faţa realităţii aproape omniprezente a păcatului în vieţile noastre de creştini să aflăm,

...Cum putem să avem o conştiinţă împăcată (în sensul de liniştită, totuşi nu amăgită), să menţinem liniştea ei, în plus, cum să întrerupem ciclul păcatului din viaţa noastră.

Cum determinăm când păcătuim sau poftim (doar un sinonim), dacă nu săvârşim acele păcate repetate (de care un creştin adevărat nu ar trebui să fie caracterizat), sau dacă nu cumva este stăpânit de păcat?

Când un creştin în mod obişnuit păcătuieşte, sau pofteşte, cum ştie dacă nu face păcate repetate, sau nu este stăpânit de un anume păcat?

Ştim din 1 Ioan 3 că,

6 Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte, nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut.
7 Copilaşilor, nimeni să nu vă înşele! Cine trăieşte în neprihănire, este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.
8 Cine păcătuieşte, este dela diavolul, căci diavolul păcătuieşte dela început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să nimicească lucrările diavolului.
9 Oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, pentrucă sămânţa Lui rămâne în el; şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu.
10 Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este dela Dumnezeu;

Suferă oare un creştin adevărat de ambivalenţă (are sentimente contrarii, chiar opuse în această viaţă de credinţă), adică, când este un om al lui Dumnezeu, când este un rob al păcatului?

Cunoaşte când ura faţă de păcat, când plăcerea?

Să fie el oare caracterizat de o viaţă dublă, să fie un om cu două feţe?

Ambivalenţa este chiar şi o tulburare psihică care constă în manifestarea simultană a unor sentimente şi afecte contradictorii, chiar diametral opuse (vezi, iubire şi ură). (Dicţionarul Enciclopedic)

Înainte de a răspunde la o astfel de întrebare, trebuie făcute nişte remarci de introducere.

Toate poftele şi dorinţele stricate îşi găsesc originea şi rădăcina în firea pământească. Apostolul Iacov a spus atunci când a zis,


Iacov 1:14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit.

Astfel fiecare este urmărit de pofta lui însuşi şi fiecare atac al poftelor de care are parte cineva îşi găseşte sursa numai şi numai în el însuşi. Astfel, nu putem da vine pe nimic din exteriorul nostru pentru poftele pe care le avem. Ele sunt manifestările active ale unei naturi păcătoase de care Hristos a început să ne separe, dacă a venit în viaţa noastră şi ne-am făcut ucenicii Lui.

Aşadar chiar după convertire, creştinului îi rămâne să se confrunte cu această realitate a vieţii lui căci poftele şi toate dorinţele stricate rezidă în firile noastre pământeşti pe care le purtăm încă cu noi. De aceea, Pavel a fost îndemnat să afirme că,

Gal.5:17 ...firea pământească pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti: sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

Deci iată că ne găsim foarte adesea într-un impas dramatic în viaţa creştină: Nu putem face tot ce dorim! Uneori dorim răul şi Duhul Sfânt nu ne lasă, iar alteori (sper cât mai des!) dorim binele şi firea nu ne lasă. Aceasta este o realitate cu care orice credincios se poate identifica. Lista lucrurilor pe care firea şi Duhul, fiecare în parte le "pofteşte", se găseşte mai jos:

19 Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia,
23 blândeţa, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Să înfruntăm realitatea! În credincios, firea pofteşte toate acele lucruri de mai sus. Cei mai buni, tari, creştini trebuie avertizaţi asupra acestor lucruri şi nu doar cei slabi.

Isus a considerat necesar să avertizeze toţi credincioşii asupra unor păcate greu de crezut că pot pune stăpânire pe nişte urmaşi ai Săi:

Luca 21:34, 35 Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură, şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră. Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi ceice locuiesc pe toată faţa pământului.

Este limpede că Dumnezeu ştie cum stau lucrurile cu noi şi sper că pericolul "îngreunării" inimii fiecăruia este unul la care noi luăm seama.

Creştinii declaraţi nu sunt într-un mai mare pericol decât acesta, şi anume de a avea inima îngreunată de păcate aparent neînsemnate, care acţionează ca un laţ şi pentru care nimicirea, judecata, vine ca o surpriză! Este de subînţeles că trebuie să luăm seama la noi înşine.

Sau,

Rom.7:18 Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească,

Este de asemenea un lucru ştiut că această rădăcină a păcatului ce se găseşte în noi, va căuta să profite de slăbiciune pentru a se manifesta în tot felul de rele practice în vieţile noastre. Lucrul acesta ar trebui să ne preocupe să arătăm gelozie după voia lui Dumnezeu pentru sufletele noastre cât şi unii pentru alţii. Lucrul acesta a trebui să facă din îndemnul biblic de a "omorî" mădularele noastre o preocupare zilnică a noastră. Dacă astfel de forţe se găsesc la lucru în firile noastre, omorârea mădularelor de care ele se folosesc devine o necesitate şi îndatorire de bază dusă la îndeplinire în câte zile avem.

Coloseni 3
1 Dacă deci aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.
2 Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.
3 Căci voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu.
4 Când Se va arăta Hristos, viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă.
5 Deaceea, omorâţi mădularele voastre cari sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.

"Mădularele" se referă la ceea ce este pământesc, fireşte în noi...exact aşa sună traducerea literară şi-n româineşte, nu? "Mădularele voastre care sunt pe pământ". Nu se referă la amputarea picioarelor... despre aşa ceva se vorbeşte într-un alt loc unde sugestia este într-adevăr deliberat şocantă pentru a sublinia gravitatea păcatului şi necesitatea măsurilor drastice luate împotriva lui:

Matei 5:27-30 Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ,,Să nu preacurveşti." Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o dela tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.

Marcu 9:45-47 Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge, unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge. Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în focul gheenei...

Creştinul este totuşi un om care trăieşte între două lumi -- cetăţean al cerurilor şi "războinic" cu păcatul aici. Biblia ne arată în textul de faţşă ce privilegii am primit pe cealaltă (unde suntem aşezaţi în locurile cereşti împreună cu Isus; Efes.1), în acelaşi timp ne arată ce se întâmplă cu noi aici (aţi murit) şi ce îndatorire ne revine aici: "umblaţi după locurile de sus", "gândiţi-vă la ele", şi subliniez aici, "omorâţi".

Cu alte prilejuri am vorbit despre primele, acum, voi vorbi despre cea din urmă.

Un anume păcat nu devine obişnuinţă decât în împrejurările favorabile pe care noi i le creăm. Nu devine obişnuinţă decât dacă profită de nişte avantaje particulare. Firea omenească este stricată în mod egal în toate părţile ei şi nu trebuie să dăm vina pe personalităţile noastre pentru acele păcate cărora le cedăm uşor şi le repetăm.

Exemplu: pentru unele păcate mulţi obişnuiesc să spună, "aşa sunt eu", sau, "eu am caracter puternic, astfel mă enervez uşor".

Deci, un păcat nu dobândeşte un statut de obişnuinţă şi prinde putere (ajungând să ne stăpânească) în vieţile noastre decât dacă-i oferim ocazii favorabile specifice. Nu voi stărui asupra lor, dar cineva nu trebuie decât să se întrebe când păcătuieşte şi în ce situaţii, la ce ore, unde, privind la ce, sau în timp ce făcea ce? ... pe ce stradă te plimbi? (ghinion că-n Petroşani este doar una)

Particularităţile personalităţilor noastre într-adevăr oferă din start anumite ocazii păcatului să prindă prilej şi să-şi facă "lucrarea" în noi. Astfel, date fiind caracterele lor personale, unii pot fi mai înclinaţi spre invidie, mândrie, mânie, sau senzualitate, alţii, spre lăcomie, beţie, şi altele. Într-adevăr, temperamentul poate agrava păcatele cuiva, însă, niciodată, dar niciodată, nu poate fi prezentat ca scuză, sau cauză a lor. Este o minciună a diavolului să dăm vina pe temperament pentru păcat.

Mai mult, trebuie să recunoaştem că dacă harul lui Dumnezeu nu ne învaţă să o rupem cu păcatele temperamentului, putem spune fără să greşim că nu ne-a învăţat încă nimic. Acesta nefiind un handicap al harului, ci o dovadă a faptului că regenerarea noastră spirituală nu s-a produs.

Exemplu: dacă unul nu se opreşte din înjuratul obişnuit temperamentului său, sau nu se smereşte, ci se poartă în continuare arogant şi nesuferit cu alţii, este foarte probabil ca harul lui Dumnezeu să nu-i fi atins inima, sursa tuturor relelor lui, şi să-i fi luat luat locul pe tron păcatului.

Un caracter "inflamabil"?
Marea schimbare a firii este produsă lăuntric de venirea neprihănirii în sufletele noastre, care se vede în exterior prin renunţarea îndeosebi la "păcatele temperamentale" care de aici încolo nu ar trebui să ne mai caracterizeze. Dacă nu devenim caracterizaţi, mai degrabă de dragostea de Dumnezeu prin interiorizarea neprihănirii, decât de dragostea de sine prin exteriorizarea constantă a temperamentului nostru, nu putem spune că suntem creştini.

Circumstanţele în care ne punem singuri acordă puteri enorme unor păcate ce rezidă în fire. Unele sunt împuternicite de împrejurările nefaste în care ne aducem singuri prin neglijenţa arătată faţă de timp, de prietenii, relaţii, şi priorităţi.

Astfel unele păcate prind prilej de manifestare profitând de educaţie. De pildă, dacă ne educăm copii să fie individualişti şi egoişti ("eşti cel mai frumos, cel mai deştept, eşti mai cuminte decât copii altora ..., etc."), "turnăm benzină" pe un foc ce arde mocnit în mădularele lor încă de la naştere, şi care va fi înteţit în clipa când poftele lor proprii îl vor aprinde şi-i vor mistui în flăcările mândriei.

Anumite medii sociale fac anumite păcate "inflamabile" din noi, să ia foc şi să ardă cu putere în mădularele noastre.

Proverbe 30:9 Ca nu cumva, în belşug, să mă lepăd de Tine, şi să zic: ,,Cine este Domnul?" Sau ca nu cumva în sărăcie, să fur, şi să iau în deşert Numele Dumnezeului Meu. -

Drept soluţie să ascultăm ce sfaturi ne dă Biblia:

Efes. 5:16 Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele.
Col. 4:5 Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară; răscumpăraţi vremea.
1 Cor.15:33 Nu vă înşelaţi: ,,Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune".
Prov. 9:6 Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!"
Prov. 13:20 Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept, dar cui îi place să se însoţească cu nebunii o duce rău.
Fereşte-te de cei ce bârfesc : Prov.20:19 Cine umblă cu bârfeli dă pe faţă lucrurile ascunse; ţi cu cel ce nu-ţi poate ţinea gura să nu te amesteci.

Fereşte-te de cei iuţi la mânie, lipsiţi de caracter: Prov.22:24-25 Nu te împrieteni cu omul mânios, şi nu te însoţi cu omul iute la mânie, ca nu cumva să te deprinzi (obişnuinţă?) cu cărările lui, ţi să-ţi ajungă o cursă pentru suflet.

Ce altceva sunt păcatele săvârşite din obişnuinţă, dacă nu o cursă pentru sufletul cuiva? Nu le poate mărturisi, nu scapă de ele, îl ţin sub condamnare, se simte tot timpul vinovat, ce mai, sunt o cursă groaznică, o capcană nemiloasă cum nu s-a mai văzut.

Fereşte-te de cei dedaţi la băutură şi lăcomie: Prov.23:20-21 Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne. Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, ţi aţipirea te face să porţi zdrenţe.

Fereşte-te de cei schimbători, capricioşi (nesupuşi, rebeli, certaţi cu legea): Prov.24:21-22 Fiule, teme-te de Domnul şi de împăratul; ţi să nu te amesteci cu cei neastâmpăraţi! Căci deodată le va veni pieirea, ţi cine poate şti sfârşitul amândurora!

Fereşte-te de cei mincinoşi, nemiloşi, indiferenţi, lipsiţi de încredere: Prov.25:18-20 Ca nebunul care aruncă săgeţi aprise şi ucigătoare, aţa este omul care înţeală pe aproapele său, ţi apoi zice: ,,Am vrut doar să glumesc!"

Cu această prefaţă încheiată doresc să răspund întrebării de debut: Cum ştim dacă un păcat, sau pofta, au devenit obişnuite şi ne stăpânesc?

Un pericol care ameninţă în fiecare clipă...
Poftele care se găsesc în mădularele noastre, care locuiesc în firea pământească (Pavel: Rom.7:18 "Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească..."), cele mai îngrozitoare chiar asupra cărora Domnul ne-a avertizat să le omorâm, pot lucra chiar acum în gândurile şi inimile celor mai onorabili dintre noi.

O anume poftă poate oprima în mod obişnuit sufletul cuiva, dar să nu se manifeste încă în mod extern din anumite motive. Dacă observi că mintea şi sufletul îţi sunt chinuite frecvent şi apăsate de o anume poftă, sau dorinţă stricată, nu te grăbi să crezi că respectivul păcat a devenit obişnuinţă, sau că a şi pus stăpânire pe tine! Poate să fie doar o perioadă de grea încercare şi ispitire a ta. Păcatul care locuieşte în membrele tale în conjuncţie cu ispitirea ta, vor lupta însă cu putere, constant şi viguros pentru a te subjuga robiei păcatului (când păcătuieşti din obişnuinţă, eşti victimă, o pasăre în laţul vânătorului).

Să presupunem că ai ajuns în această situaţie nefericită (de a te lupta cu ispite şi a fi viguros asaltat).

Cum deosebeşti între ispite în general şi înrobirea ta de către un anume păcat? Poţi să-ţi dai seama că Nu faci păcatul care a devenit obişnuinţă, după următoarele repere:

Dacă eşti mai mult întristat de el, decât murdărit, atunci nu-i decât o ispită (încă!). În acest caz, atât harul cât şi păcatul lucrează simultan în membrele tale, cu toate că au scopuri foarte opuse. Scopul harului este să-ţi smerească sufletul, iar scopul păcatului, este să ţi-l pângărească, murdărească. Sufletul este însă murdărit atunci când păcatului îi este dat consimţământul. O ispitire activă la nivelul gândului, nu produce pângărirea ta spirituală, ci doar ispitirea care obţine consimţământul voinţei tale o face. Fie că voinţa ta a participat de la "bun" început, fie a vrut păcatul după o mai lungă perioadă de ispitire, acest consimţământ al voinţei este cel care te pângăreşte. Cu toate acestea, dacă eşti doar mai mult întristat decât pângărit de el, poţi să-ţi dai seama că păcatul nu a devenit obişnuinţă. Tentaţia poate fi îndelungă, chinuitoare, şi aparent fără sfârşit, dar atâta vreme cât sufletul tău refuză să-i dea acordul, sufletul tău rămâne neprihănit în mijlocul atacului.
Dacă poţi să priveşti cu adevărat asupra păcatului tău, ca fiind cel mai mare şi mai ucigător duşman al tău. Dacă acesta este într-adevăr modul în care-ţi priveşti păcatul (să-l urăşti aşa cum Dumnezeu îl urăşte!), atunci te găseşti în puterea ispitei (sub influenţa ei), dar nu în stăpânirea unui păcat repetat.
Dnuma susacă porţi războiul şi lupta cu el fără încetare, îndeosebi prin acele strategii fără egal ale rugăciunii şi studiului Cuvântului. Când sufletul este ispitit să se depărteze (să se lase) de acestea, în mod sigur păcatul poate fi declarat învingătorul. (Un creştin norvegian a spus că, "această Carte te va ţinea departe de păcat, iar păcatul te va ţine departe de această Carte.") Totuşi atâta vreme cât conflictul este menţinut prin exercitarea obiceiurilor harului, păcatul respectivului poate fi considerat o ispită şi nu un păcat devenit obişnuinţă.


Dragostea sa se arate in toate Romani 12:9-10


"Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau,si lipiti-va tare de bine. Iubiti-va unii pe altii cu o dragoste frateasca. In cinste,fiecare sa dea intaietate altuia."

1 - Dragostea nu va pieri niciodata - 1 Cor.13:8;

2 - Dragostea este legatura desavarsirii - Col.3:14;

3 - Dragostea este plina de bunatate - 1 Cor.13:4;

4 - Dragostea nu face rau aproapelui - Rom.13:10;

5 - Dragostea acopera o sumedenie de pacate;

6 - Dragostea sta in implinirea poruncilor - 2 Ioan: 6;

7 - Dragostea aduna - 2 Cor.5:14;

8 - Dragostea izgoneste frica - 1 Ioan 4:18;

9 - Dragostea este tare ca moartea - Cant.Cant.8:6;

10 - Dragostea intrece orice cunostinta - Evrei 3:19;

11 - Dragostea este mai mare decat toate - 1 Cor.13:13;

12 - Dragostea este de la Dumnezeu - 1 Ioan 4:7;

13 - Dragostea este Dumnezeu - 1 Ioan 4:8;

14 - Dragostea nu se poarta necuviincios - 1 Cor.13:5;

15 - Dragostea este indelung rabdatoare - 1 Cor.13:4;

16 - Dragostea nu cauta folosul sau - 1 Cor.13:5;

17 - Dragostea este semnul ucenicilor lui Hristos - Ioan 13:35;

18 - Dragostea nu se bucura de nelegiuire - 1 Cor.13:6;

19 - Dragostea nu se lauda - 1 Cor.13:4;

20 - Dragostea nu se umfla de mandrie - 1 Cor.13:4;

21 - Dragostea nu pizmuieste - 1 Cor.13:4;

22 - Dragostea nu se manie - 1 Cor.13:5;

23 - Dragostea nu se gandeste la rau - 1 Cor.13:5;

24 - Dragostea nadajduieste totul - 1 Cor.13:7;

25 - Dragostea acopera totul - 1 Cor.13:7;

26 - Dragostea crede totul - 1 Cor.13:7;

27 - Dragostea sufera totul 1 Cor.13:7.

Dumnezeu este dragoste ! ( vezi pct.13).

*

SLAVIT SA FIE DOMNUL NOSTRU ISUS HRISTOS !


Ce este roada Duhului Sfânt?



Întrebare: Ce este roada Duhului Sfânt?

Răspuns: Galateni 5:22-23 ne spune, „Dimpotrivă, roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.” Roada Duhului este rezultatul prezenţei Duhului Sfânt în viaţa credinciosului. Biblia spune clar că toţi primim Duhul Sfânt în clipa în care credem în Domnul Isus (Romani 8:9; 1 Corinteni 12:13; Efeseni 1:13-14). Unul din principalele motive pentru care Duhul Sfânt vine în viaţa cuiva este pentru a transforma acea viaţă. Este rolul Duhului Sfânt să ne facă asemenea chipului Domnului Isus Cristos, să ne facă tot mai mult să fim ca El.

Roada Duhului este diametral opusă roadelor naturii păcătoase din Galateni 5:19-21 „Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.”

Acest pasaj descrie pe toţi oamenii care nu-L cunosc pe Cristos, deci nu sunt sub influenţa Duhului Sfânt. Natura umană produce anumite fructe care reflectă natura noastră, iar Duhul Sfânt produce roade care reflectă natura Lui!

Viaţa creştină este o luptă a firii păcătoase împotriva naturii noi dată de Cristos (2 Corinteni 5:17). Ca fiinţe umane căzute în păcat, noi suntem ţinuţi robi în trupul care doreşte lucruri păcătoase (Romani 7:14-25). Ca şi creştini, noi avem Duhul Sfânt, care produce roada Lui în noi, şi ne dă putere să biruim faptele firii pământeşti (2 Corinteni 5:17; Filipeni 4:13). Un creştin nu va reuşi ca întotdeauna să arate deplin roadele Duhului Sfânt în viaţa lui. Unul din scopurile principale ale vieţii noastre este ca în mod progresiv să dăm voie Duhului Sfânt să producă tot mai multe roade în noi, şi să-I dăm voie Duhului Sfânt să biruiască forţele de opoziţie ale firii pământeşti. Dumnezeu vrea ca noi să arătăm tot timpul roada Duhului în viaţa noastră, şi cu ajutorul Duhului Sfînt este posibil să o facem.


Lecţia pictorului

„Dragostea… acoperă totul…” 1 Corinteni 13.4-7
Când Hannibal, după războaiele punice, a rămas numai cu un ochi, a chemat doi pictori şi le-a cerut să-i facă portretul. Unul dintre ei l-a prezen­tat din faţă, pictând pe Hannibal ca şi cum ar avea amândoi ochii. Celălalt l-a pictat din profil, cu partea unde era ochiul, ascunzând astfel defectul.

Acest al doilea pictor a dat o lecţie mare prin pictura sa. Dacă dragostea este fără prefăcătorie nu va face rău aproapelui, ci va căuta să acopere anumite defec­te. Să extindem acest gând cu precădere asupra rela­ţiilor familiale. Adeseori soţul o vede pe soţie vinovată şi soţia îl vede vinovat pe soţ. Fiecare vede la celălalt numai defecte. Când aceste defecte trec pragul casei, prăpastia dintre cei doi devine din ce în ce mai mare. A observa numai greşeli la celălalt înseamnă lipsă de sin­ceritate în faţa lui Dumnezeu. Următoarele cuvinte le putem aplica şi în viaţa de familie: „Aşadar, omule, ori­cine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poţi dezvino­văţi; căci prin faptul că judeci pe altul, te osândeşti singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleaşi lu­cruri” (Romani 2.1).
Familia poate deveni un colţ de rai în măsura în care aplicăm învăţăturile Scripturii: „dragostea acoperă totul”.


Acoperind – pentru a vindeca


“Dragostea… acopera totul”. – 1 Corinteni 13,7

Citind acest verset atat de simplu, atingem unul dintre cele mai profunde secrete ale Universului. Iubirea sustine si mentine totul. Toate lucrurile se reazema pe puterea iubirii. in dragoste este inradacinata aprecierea mea de sine, iar vitalitatea civilizatiei izvoraste tot din puterea tainica a iubirii. Iubirea poarta totul. Acesta este cuprinzatorul domeniu de actiune al iubirii. insa versul la care privim acum are semnificatii mai putin cosmice.

In spatele cuvantului romanesc acopere se afla grecescul stego, care in asociere cu alte cuvinte are mai multe semnificatii. El poate exprima puterea de a rezista sub o presiune sporita, gand care va fi exprimat cu trei versuri mai departe. Daca ne referim la sensul de sustinere, atunci ajungem la ideea ca iubirea este motorul care pune totul in actiune. insa alta semnificatie, care nu trebuie sa scape, este aceea de acoperire.

Dragostea acopera totul.

Aceasta afirmatie este provocatoare tocmai pentru ca este vorba de iubirea adevarata. Acest cuvant este folosit in 1 Petru 4,8. Dragostea acopera o sumedenie de pacate. Dragostea ne ajuta sa fim tacuti, tinand in frau tendinta noastra de a spune repede prea multe. Iubirea are simtul delicat care ii spune cand sa-si tina gura inchisa.

Iubirea uraste scandalul care poarta cu el batjocura si intotdeauna este indecent. insa iubirea ne tine departe de scandal nu doar datorita unui gust rafinat. Orice scandal raneste oamenii, iar iubirea are oroare de asa ceva.

Pentru acest motiv, o persoana iubitoare este profund intristata cand vede cum critica si vorbirea de rau afecteaza persoanele pentru care ea are cel mai mult interes in a le vedea fericite. Iubirea este ranita cand se acopera pacatele senzationale ale oamenilor faimosi. Iubirea nu da nici macar un ban pentru presa de scandal. Ea nu este de acord ca mijloacele de informare au chemarea de a ne spune totul. Vechiul motto al ziarului “New York Time”: “Toate stirile care pot fi tiparite”, implica faptul ca anumite lucruri nu pot fi tiparite, chiar daca s-au petrecut in realitate. Iubirea este de acord cu aceasta atitudine.

Iubirea acopera de dragul vindecarii.
Iubirea pastreaza tacere despre anumite lucruri, pentru ca persoanele sa poata fi vindecate in spatele scenei. insusi Domnul Isus ne-a invatat aceasta cand ne-a spus cum sa raspundem ofensei produse de un frate sau o sora.

Iubirea are simtul delicat care ii spune cand sa-si tina gura inchisa.

Daca este posibil, pastrati neintelegerea intr-un cerc restrans. Biserica va ajunge sa cunoasca neintelegerea voastra numai daca toate eforturile anterioare au ramas fara rezultat (Matei 18,15). Aceasta este acoperirea iubirii, modalitatea de actiune a dragostei care ofera loc si timp pentru vindecare.

Exista o limita.

Iubirea acopera o multime de pacate, dar nu pe toate. Sunt anumite rele savarsite in taina, care nu pot fi vindecate pana ce nu sunt facute cunoscute in mod public. Pentru a repara daunele si pentru a vindeca oamenii, iubirea ne determina sa expunem anumite pacate. in asemenea situatii, tacerea inseamna complicitate. Sa ne gandim ca acelasi Isus care a scris pe nisip pacatele acuzatorilor femeii prinse in pacat, a demascat public pacatele celor care au facut din casa lui Dumnezeu o pestera de talhari. Isus nu putea sa autorizeze prin tacerea Sa monstruoasa denaturare a rostului casei lui Dumnezeu si sa vada cum oamenii sinceri sunt implicati intr-un sistem de inchinare denaturat.
Iubirea acopera o multime de pacate, dar nu pe toate.

Dragostea pentru oameni L-a determinat sa demaste eroarea in mod public, pentru a-i orienta spre o experienta religioasa care sa le ofere cu adevarat mantuirea cautata. Aceasta expunere a unei erori care poate afecta binele unei persoane este asemenea semnelor de atentionare plasate pe un drum public, care ne avertizeaza ca in fata noastra podul este surpat sau tunelul este blocat. Demascarea acestei nereguli are menirea de a salva vieti pretioase. Iubirea demasca pentru acelasi motiv pentru care acopera: binele prezent si vesnic al fiecarei persoane.
Iubirea acopera totul si iubirea expune opiniei publice. intelepciunea este puterea care ne spune cand sa procedam intr-un fel si cand intr-altul. Iubirea cauta adevarul si dreptatea cand lucreaza la vindecarea unei persoane.

Daca expunerea publica a vinovatiei cuiva reduce posibilitatile de vindecare, atunci iubirea acopera acea vinovatie. Dar cand tainuirea ameninta adevarul, iubirea ridica invelitoarea. in orice situatie pe care o intalnesti, sensibilitatea iubirii trebuie sa mearga mana in mana cu discernamantul intelepciunii, care ne va spune cum sa actionam.

Modelul ideal de acoperire si demascare a pacatului il ofera insusi Mantuitorul Isus Hristos. David a inteles acest echilibru chiar inainte de intruparea Domnului Hristos: Ferice de cel cu faradelegea iertata si de cel cu pacatul acoperit. Ps. 32,1.

Experienta vindecatoare a eliminarii vinovatiei prin sangele Celui Rascumparat este si cantecul profetului Isaia:" Ma bucur in Domnul si sufletul meu este plin de veselie in Dumnezeul meu; caci m-a imbracat cu hainele Mantuirii, m-a acoperit cu mantaua izbavirii" … Isaia 61,10.
Izbavirea de rusinea si condamnarea pacatului aduce o bucurie permanenta in viata celui curatit si transformat prin iubirea care se jertfeste pentru salvarea noastra. Venind la Isus cu povara vinovatiei noastre, El ne-o acopera pentru a nu mai aparea niciodata. Nici Dumnezeu, nici oamenii nu te mai intreaba: “Nu stii cat de pacatos ai fost?” pentru ca: daca este cineva in Hristos, este o faptura noua, cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. 2 Corinteni 5,17. Iar dupa ce am fost astfel acoperiti de iubirea mantuitoare, ni se porunceste si suntem imputerniciti sa acoperim pe altii cu acelasi fel de iubire: … "iertati-va unul pe altul, cum v-a iertat Dumnezeu pe voi, in Hristos". Efeseni 4,32. asa sa va iertati voi sot ,sotie ,prieteni ,etc.

Ce înseamnă că Dumnezeu este dragoste?


Întrebare: Ce înseamnă că Dumnezeu este dragoste?

Răspuns: Ce înseamnă că Dumnezeu este dragoste? În primul rând, vom vedea cum este descrisă dragostea în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, după care vom observa câteva dintre modalităţile prin care aceasta se aplică lui Dumnezeu. "Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de neleguire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată." (1 Corinteni 13:4-8a).

Aceasta este descrierea dată de Dumnezeu pentru dragoste. Aşa este El, iar creştinii trebuie să facă din aceasta scopul lor în viaţă, chiar dacă vor fi întotdeauna undeva în drum către îndeplinirea acestui scop. Cea mai mare exprimare a dragostei lui Dumnezeu ne-a fost comunicată nouă în Ioan 3:16 şi Romani 5:8. "Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu (Iisus Hristos), pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică"; "Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." Se poate vedea din aceste versete că dorinţa cea mai mare a lui Dumnezeu este ca noi să ne alăturăm Lui în locuinţa Sa veşnică din Rai. El a făcut posibilă aceasta plătind în locul nostru pentru păcatele care ne aparţin. El ne iubeşte pentru că a ales să ne iubească. "Mi se zbate inima în Mine, şi tot lăuntrul Mi se mişcă de milă!" (Osea 11:8b). Dragostea iartă. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire." (1 Ioan 1:9).

Dragostea (Dumnezeu) nu este dăruită cu forţa nimănui de către Dumnezeu. Cei care vin la El fac acest lucru ca răspuns la dragostea Lui. Dragostea (Dumnezeu) arată bunătate tuturor. Dragostea (Iisus) a fost manifestată prin facerea de bine tuturor, fără discriminări sau părtiniri. Dragostea (Iisus) nu râvneşte la ceea ce au alţii, ci trăieşte o viaţă smerită fără a se plânge sau compătimi. Dragostea (Iisus) nu s-a lăudat în legătură cu Cine a fost în trup, cu toate că ar fi putut să domine pe toţi cei cu care s-a întâlnit. Dragostea (Dumnezeu) nu obligă la supunere. Dumnezeu nu L-a forţat pe Fiul Său să I se supună, ci dimpotrivă, Iisus S-a supus în mod voluntar Tatălui Său ceresc: "pentru ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl, şi că fac aşa cum Mi-a poruncit Tatăl" (Ioan 14:31). Dragostea (Iisus) a fost şi este întotdeauna îndreptată către nevoile altora.

Această succintă descriere a dragostei prezintă o viaţă altruistă, dezinteresată, prin contrast cu viaţa egoistă a oamenilor obişnuiţi. În mod uimitor, Dumnezeu a dăruit celor care Îl primesc pe Fiul Său Iisus Hristos ca Mântuitorul păcatelor lor abilitatea de a iubi la fel cum iubeşte El, prin puterea Duhului Sfânt (a se vedea Ioan 1:12; 1 Ioan 3:1, 23, 24). Ce privilegiu dar şi ce provocare!



Fitii buni uni cu alti


Luca,10;30-37 Inchipuiti-va ca ati avea un copil caruia ai place sa se joace cu un catel ,si intr-o zii catelu sare pe strada si este calcat de o masina;imaginati-va baietelul stind langa caine,plingind;acum imaginati-va soferul masini oprind si venind la copil sii zice; bine ca e doar un caine nebun,alta data sa-ti ti cainele in curte,si tragind o injuratura pleaca cantand.
In fata acestui tablo tragic,se opreste un trecator,este un om cu inima buna,el ridica trupul cainelui de pe carosabil si-l pune pe iarba. Desi este grabit el isi face timp sa stea de vorba cu copilul sii spune citeva cuvinte de mangaiere.
Cuvintele primului sofer nesimtit apasa incet rana copilului,dar cuvitele trecatorului sunt ca un balsam alinator.
Un om a cazut intre tilharii in timp ce calatore intre doua orase,Tilhari l-au batut bine si l-au jefuit de tot ce avea,lasindu-l aproape mort la marginea drumului,fara ajutor omul acesta ar fii murit.
Ranit el astepta ca cineva sa-l ajute,aude pasii unui calator vai este un preot un om a lui Dumnezeu un om care invata ce este milostenia cu siguranta ma va ajuta ,dar surpriza trece in graba pe linga el,trece si un Levit un o care slujeste in Biserica ma va ajuta dar iarasi sa inselat .
Acum trece si un Samaritean un om care era dispretuit de Evrei,vai este un necredincios nu ma va ajuta cu siguranta,dar se opreste si-l ajuta.
Imaginati-va cat de trist era acel om cand a vazut ca doi reprezentati al religie nu la ajutat ,doi oameni care marturisesc ca-l iubesc pe Dumnezeu,imaginati-va cum se simt oameni care au nevoie de ajutor cind vad ca tu care marturisesti ca-l iubesti pe Dumnezeu treci pe langa el inchinzand ochii la nevoia lor.
Rautatea,indiferenta,egoismul,darama o persoana,o lasa fara speranta.
Numai bunatatea zideste si vindeca ranile sufletului,de aceea Biblia ne zice,in Efeseni,4;32;Fitii buni unii cu altii.

1)Bunatatea nu este optionala,ci o porunca;
Dupa ce Biblia ne zice sa fim buni unii cu alti mai adauga si \"Milosi\"
Bunatatea crestina trebuie sa se manifeste in toate aspectele vieti noastre de fiecare zii.
Acasa parintii trebuie sa fie buni cu copii,iar copii buni cu parintii.
La locul de munca salariati trebuie sa fie buni cu colegii.Relatile de munca trebuie sa fie bazate pe stima si respect reciproc.
Uneori avem tenditia sa socotim ca nu mai trebuie sa fim atentii cu cei din familie,cu eii ne permitem sa fim ironici,acri,crezand ca ei ne cunosc si nu se vor supara.In felulu acesta bunatatea noastra devine o masca pe care ne-o punem cand ne aflam in Biserica.

2)Omul bun este bun oriunde si cu orcine
Cine nu reuseste sa fie bun cu sotia si cu copii,nu este bun in realitate.

O mama sa obisnuit sa fie cicalitoare si rea cu cei din familie,cand nu era acasa,ci in vizita sau la Biserica,aceiasi femeie se transforma dintr-o data in cea mai dulce si mai grijulie mama.Cand venea acasa,glasul ei devenea iarasi taios si manios.
Itr-o seara aceea mama a auzit copilul ruganduse
asa;Doamne te rog faao pe Mama sa fie la fel de buna cu noi ca si cu vecinii.
La inceput femeia a ras si ia istorisit sotului totul.Sotul sa uitat cu seriozitate la ia si ia zis.M-am gandit si eu ca ar fi mai bine sa stam mereu in vizit si sa nu ne mai intoarcem acasa.

Dragii mei nu se poate sa fii bun cu unii si cu altii nu,ne-am invatat sa fim buni in Biserica,dar cand iesim din ea,suntem total diferiti.
Afii bun inseamna a fii folositor altora,a te pune la dispozitia lor ca sa-i ajutii.
Exemple de bunatate;
---Samariteanul care la ajutat pe acel om ranit.
---Omul care sa oprit sa mangaie copilul a carui caine a murit;
---Domnul Isus a fost bun ,atunci cand a luat asupra Lui pacatele noastre,suferintele noastre.

3)Bunatatea exemplificata in Cristos;
Tit,3;3-6;
Domnul Isus a aratat ce este bunatatea atunci cand a venit sa traiasca printre noi,cand a aceptat sa poarte crucea,cand a murit in locul tau si al meu.El a fost gata sa mearga alaturi de pleava societati.
Le-a dat lumina orbilor,I-a hranit pe cei flamanzii.
Sa lasat rastignit intre doi talhari,cuiele ai srapung carnea,spini ai incununeaza fruntea cu picaturi de sange,dar in mijlocul durerilor El gaseste resurse sa fie bun,El nu se gandeste la el,ci se gandeste la soarta celor care l-au rastignit,de aceea a strigat;
\'Tata iarta-i ca nu stiu ce fac\"
Ridicat intre pamant si cer,atarnat pe cruce intre doi talhari Isus se intoarce catre tanharul pocait sa-i dea o veste buna.\"Astazi vei fii cu Mine in rai\"
Bunatatea Lui nemarginita ne-a dat dreptul sa ne facem copii Lui.
Domnul Isus este bunatatea intruchipata,ce-i care-l primesc in inima sunt chemati si ei sa arate lumi aceasta bunatate.
Fratii mei Isus ne-a aratat o bunatate enorma,este timpul saaratam celor din jurul nostru bunatatea care ne-a aratato Isusu.

4)Bunatatea o roada a Duhului Sfant;
Galateni;5;22;Roada Duhului este Bunatatea.
Duhul Sdant este un dar de la Dumnezeu,fiecare dintre noi poate primi acest dar fara plata.
Bunatatea vine de la Dumnezeu si izvoraste din plinatatea Duhului Sfant.

Daca opserve ca inca iesti plin de asprime,de ura in relatile cu alti,trebuie sa stii ca inca nu ai fost umplut cu Duhul Sfant.
Dute in fata lui Dumnezeu cu sinceritate,cerei sa-ti umple inima cu bunatatea Lui.
Coloseni,3;12;
Astfel dar,ca niste alesi ai Lui Dumnezeu,sfinti si preaiubiti,inbracati-va cu o inima plina de indurare, cu bunatate cu smerenie,cu blindete,cu indelunga rabdare:

5)Este bunatatea un semn de slabiciune;
Cu siguranta ati auzit aceste cuvinte;Sunt bun dar nu sunt prost;
Orcine poate fii rau,dar se cere multa putere ca sa fii bun.
Daca esti bun nu inseamna ca esti slab pregatit.Cei blanzi vor mosteni pamantul;
Bunatatea nu este o dovada de slabiciune,Iata ce a reusit sa faca o tanara buna la suflet;

Aceasta tanara lucra la cel mai inposibil sef,orce -ar fii facut ea,din partea sefului nu venea decat replici nemultumite.
Tanara a ajuns sa se intrebe singura,daca bani castigati meritau sanatatea zdruncinata de nervi sefului.
Intr-o zii sa gandit sa-i faca sefului farsa,zis si facut,in fiecare dimineata cand se intilne cu el ,ea ai facea un compliment,ce cravata frumoasa aveti,a dou zi la fel ,ce costum frumos,si tot asa multe zile,care a fost rezultatul eii,seful a devenit incetul cu incetu mai potolit,si dupa putin timp a luato de sotie.
Bunatatea a biruit tariea de caracter a sefului.

Dragi mei,traim intr-o lume unde fiecare este pentru el,o lume egoista,noi copii lui Dumnezeu suntem chemati sa fim un exemplu in bunatate.
Gandestete ce bun a fost Domnul si este pentru tine,nu inchide ochii la nevoiele altora,fii bun.

*DJ _DANY*


“Vremurile în care trăim sunt mai propice ca niciodată pentru transmiterea mesajului biblic în lungul şi latul pământului. Marea chemare pe care ne-a dat-o Mântuitorul de a duce vestea bună la orice făptură rămâne pentru biserică ca trup al lui Cristos şi pentru creştini ca parte componentă a acestui trup, cea mai importantă misiune pe acest pământ.


Facând uz de posibilităţile practic nelimitate pe care le oferă internetul, ne dorim ca paginile web care le punem la dispozita voastra sa fie un răspuns pentru mulţi dintre cei care caută adevărul. Ne dorim ca acest site să reflecte viziunea noastră ca (post de radio), să promoveze valorile autentice ale trăirii cu Cristos şi să arate calea spre mântuire celor ce rătăcesc în întunericul acestei lumi.

Prezenţa postului de radio pe web doreşte să fie o autentică prezentare a lui Cristos şi a adevărului biblic spre mântuirea, echiparea şi desăvârşirea celor care îl caută cu adevărat pe Dumnezeu.

Rugăciunea noastră neîntreruptă este ca prin tot ceea ce facem, El să fie slăvit şi cât mai mulţi oameni să-L găsească.”


Radio Voice of the Gospel INTERNATIONAL - Radio Stimme des Evangeliums
Declaraţie de SCOP
Hristos a spus: “Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.” Scopul acestui post de radio este ca Evanghelia mântuirii să ajungă mai întâi la urechile voastre şi apoi în inimile voastre şi să puteţi astfel lua hotărârea de a va împăca cu Dumnezeu, prin credinţa în Isus Hristos. Vrem să aducem o raza de lumină în întunericul din jur si să vă ajutăm să găsiţi calea spre Dumnezeu, iar pe cei ce aţi găsit-o să vă ajutăm să rămâneţi pe ea.

*DJ _DANY*

" MISIONAR"
Evangelist („Verkünder des Evangeliums“ONLINE-RADIO-MEDIEN)

RADIO MODERATOR
Programator
Informatiker-PC-SPEZIALIST
(Tischler-tamplar)

AUS LÜBECK-GERMANY Schleswig_holstein


Invata pocainta adevarata
Text de referinta Iona 3:1-10 si Romani 2:1-8


Din perspectiva lui Iona->

Pocainta adevarata trebuie propovaduita din plin!

1. Dumnezeu trimite cu insistenta oamenii sa propovaduiasca pocainta:

"Cuvantul Domnului a vorbit a doua oara lui Iona, astfel: Scoala-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, si vesteste acolo strigarea pe care ti-o voi da!" (Iona 3:1,2)

2. Oamenii limiteaza propovaduirea pocaintei:

"Si Iona s-a sculat, si s-a dus la Ninive, dupa Cuvantul Domnului. Si Ninive era o cetate foarte mare, cat o calatorie de trei zile. Iona a inceput sa patrunda in oras, cale de o zi, strigand si zicand: "Inca patruzeci de zile, si Ninive va fi nimicita!"(Iona 3:3,4)

Din perspectiva oamenilor din Ninive->

Adevarata pocainta aduce o schimbare deplina in viata!

1. Trebuie sa crezi in Dumnezeu:

"Oamenii din Ninive au crezut in Dumnezeu, au vestit un post, si s-au imbracat cu saci, dela cei mai mari pana la cei mai mici." (Iona 3:5)

2. Trebuie sa te lasi de mandrie:

"Lucrul a ajuns la urechea imparatului din Ninive; el s-a sculat de pe scaunul lui de domnie, si-a scos mantia de pe el, s-a acoperit cu un sac, si a sezut in cenusa." (iona 3:6)

3. Trebuie sa vi cu toata inima la Dumnezeu:

"Si a trimes sa se dea de stire in Ninive, din porunca imparatului si mai marilor lui, urmatoarele: Oamenii si vitele, boii si oile, sa nu guste nimic, sa nu pasca, si nici sa nu bea apa deloc!" (Iona 3:7)

4. Trebuie sa te intorci de la caile tale rele:

"Ci oamenii si vitele sa se acopere cu saci, sa strige cu putere catre Dumnezeu, si sa se intoarca dela calea lor cea rea si dela faptele de asuprire, de cari le sunt pline manile!" (Iona 3:8)

Din perspectiva lui Dumnezeu->

Adevarata pocainta aduce o iertare deplina!

1. Dumnezeu Isi opreste o iertare deplina:

"Cine stie daca nu Se va intoarce Dumnezeu si Se va cai, si daca nu-Si va opri mania Lui aprinsa, ca sa nu pierim!"(Iona 3:9)

2. Dumnezeu ne va pastra viata:

"Dumnezeu a vazut ce faceau ei si ca se intorceau dela calea lor cea rea. Atunci Dumnezeu S-a cait de raul pe care se hotarase sa li-l faca, si nu l-a facut." (Iona 3:10)

3. Dumnezeu a dat pe unicul Lui Fiu pentru noi:

"Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vecinica." (Ioan 3:16)

Adevarata pocainta:

1. Ti-a fost prapavaduita si tie!
2. Iti este predicata din plin!
3. A adus o schimbare in viata ta?
4. O predici si tu altora?
5. Sau poate crezi ca nu este pentru tine...?

"Asa dar, omule, oricine ai fi tu, care, judeci pe altul, nu te poti desvinovati; caci prin faptul ca judeci pe altul, te osandesti singur; fiindca tu, care judeci pe altul, faci aceleasi lucruri.
Stim, in adevar, ca judecata lui Dumnezeu impotriva celor ce savarsesc astfel de lucruri, este potrivita cu adevarul.
Si crezi tu, omule, care judeci pe cei ce savarsesc astfel de lucruri, si pe cari le faci si tu, ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungei Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui.
Si anume, va da viata vecinica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea;
si va da manie si urgie celor ce, din duh de galceava, se impotrivesc adevarului si asculta de nelegiuire." (Romani 2:1-8)

http://www.radio-elshaday.de/

http://www.radio-megapower.de/

http://christliche-radiosender.blogspot.com/

http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: Daniel Ioan Notar *DJ_DANY*



KONTAKT






Când sunt slab, atunci sunt tare


"Şi El mi-a zis: Harul meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.
De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare."

2 Corinteni 12:9-10

Cu toţii ştim că slăbiciunile sunt cele care ne conturează caracterul şi ne învaţă adevărul conform căruia noi nu ne putem depăşi pe noi înşine, pentru a fi ceea nu ne stă în putere şi înţelegere. Ştim că dificultăţile sunt cele care ne formează şi ne şlefuiesc caracterul. În adâncul inimii noastre, ştim că întristările profunde sunt cele benefice maturizării nostre, ca fiinţe sensibile, simţitoare, plăpânde, cunoscătoare, şi chiar puternice şi cu adevărat tari. Ştim că nu putem avea numai o aparentă fericire, care promite o maturizare şi formare aparentă, ci şi o serie de înfrângeri, greşeli, dificultăţi, frici, griji, pe care să le depăşim prin ceea ce se numeşte încredere în El, şi din care să învăţăm. Să învăţăm ce este răbdarea, ce este speranţa, ce este iubirea şi ce este o iluzie, pe care nu ar trebui să o luăm în calcul în clădirea vieţii noastre. Dar oare ştim noi că atunci când suntem slabi, noi suntem tari? Am reflectat vreodată la aceasta? Ne-am frământat mintea, încercând să găsim nu numai un răspuns, ci şi un argument, o motivaţie?
Nu. Noi ne clădim existenţa pe principiile şi valorile noastre, văzute doar din perspectiva omului care se uită la cer, nu a cerului care priveşte spre oameni. Oare noi nu trăim în propriul nostru cer, indiferent de ceea ce el cuprinde? Noi ne construim propria lume, propriul ocean în care înotăm, propriul cer în care facem cunoştinţă cu extazul. Este alegerea noastră ca viaţa noastră să devină un cer sau o mocirlă. Cerul de care avem nevoie în viaţa noastră este Cerul de Sus. Când sunt slab, atunci sunt tare. Şi oare de ce ar fi aşa? Slăbiciunea şi tăria sunt aparent două lucruri diametral opuse. Nu; în momentul în care ne acceptăm slăbiciunile, acceptăm faptul că suntem fiinţe omeneşti, iar firea noastră este supusă greşelii şi este obişnuită cu eşecul, atunci noi începem să fim tari. Tăria este slăbiciunea acceptată şi transfigurată în artă. Ar însemna asta să fim "artişti slabi"? Nici vorbă! Noi suntem artiştii care încep a transpune un concept negativ, privit ca pe un defect, o deformare a armoniei sufletului nostru, slăbiciunea noastră, într-o formă inedită de cunoaştere a propriei personalităţi. Şi nu numai noi ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine. Artiştii nu sunt nimic dacă nu ştiu să îşi valorifice arta preţioasă pentru cei care privesc arta. Oamenii din jur ne privesc, ne analizează şi apoi îşi formează o proprie părere. Ei ne văd, ne observă slăbiciunile şi ne consideră oameni ca toţi oamenii, cu calităţi şi defecte. Dar, treptat, vor ajunge să înţeleagă că defectele fac parte din calităţile cu care am fost înzestraţi!
Slăbiciunea...ce este slăbiciunea? Da, este opusul tăriei, în măsura în care noi privim viaţa printr-un ochean, printr-un binoclu prăfuit, în loc să ne înălţăm privirile spre tot ceea ce trebuie văzut, fără excepţie. Ce alegem să facem cu slăbiciunile noastre? Să le ascundem, să le îndesăm adânc în sufletul nostru, pentru a nu ieşi la iveală? Pentru a părea aparent perfecţi? Slăbiciunea este principala sursă a tăriei. Noi nu putem afirma că suntem persoane puternice, dacă nu am fost înainte de acest moment cei mai slabi oameni cu putinţă. Dacă nu ne-a fost frică, dacă nu am îngenuncheat în faţa grijilor noastre, dacă nu am fost covârşiţi de singurătate şi îngropaţi în întristare! Cel din urmă va fi cel dintâi, iar cel dintâi va fi cel din urmă. Când sunt slab, atunci sunt tare. Sunt doar două dintre afirmaţiile care privesc viaţa cu ambele perechi de ochi, ale sufletului şi ale cugetului, larg deschise către orizontul mult îndepărtat al existenţei.
"Ştiu că nu pot. Ştiu că aceasta este slăbiciunea mea. Ştiu că nu este nimic bun în ea şi nimic folositor. Ştiu că nu pot învăţa din slăbiciunile mele. Ştiu că trebuie să le ascund cât mai bine cu putinţă. Ştiu că trebuie să privesc doar la calităţile mele, de care mă pot folosi pentru a face lucruri cu adevărat măreţe şi admirabile. Ştiu că această dificultate prin care trec acum nu poate fi depăşită! Ştiu că această greutate îmi aparţine doar mie şi nimeni nu mă poate ajuta! NIMENI! Ştiu că trebuie să trec de unul singur prin frica aceasta şi neputinţa aceasta a mea! Ştiu că nu trebuie să continui prin a spera şi a aştepta. Ştiu că nu mai există nicio uşă a cărei cheie să o pot găsi şi astfel să păşesc acolo unde vreau atât de mult să fiu acum! Ştiu că e prea târziu!"
Aşa gândim noi. Credem că noi ne suntem de ajuns nouă şi atât. Dar nu privim spre adevăr. Şi care este adevărul? Adevărul este că slăbiciunile formează tăria şi maturitatea noastră, că noi creştem numai atunci când suntem pregătiţi sufleteşte, chiar dacă nouă ni se pare că este fie mult prea devreme, fie mult prea tărziu. El ştie mult mai bine timpul potrivit pentru noi. Ştie care ne sunt dorinţele, dar ne spune să aşteptăm până când acel lucru va fi mult mai bun şi mai folositor pentru noi, şi ce e mai important, mai valoros.
Deci, eu îţi spun: Ai grijă ca în spatele acelui "ştiu" să fie un adevărat zid de beton, pentru că, dacă e o uşă a cărei cheie nu trebuie decât să căutăm adânc în noi înşine pentru a o găsi, s-ar putea să fii pe deplin dezamăgit, debusolat şi scos din joc! Atunci, chiar va fi prea târziu!

Ţi-e teamă de eşec? Ţi-e frică de necunoscut? Te-ai dezamăgit pe tine însuţi? Nu mai ai nicio speranţă? Te-ai săturat de aşteptare? Nu mai ai putere? Ai fost înfrânt de circumstanţele nefaste ale vieţii? Nu ştii unde eşti şi încotro s-o apuci? Slăbiciunea ta constituie pentru tine o povară mult prea greu de purtat? Nu mai poţi duce această greutate, nu mai poţi căra suferinţa provocată de trecut sau prezent?
Să ştii că Isus nu a renunţat! Te-a iubit, te-a răscumpărat şi te-a invitat la dragostea Lui. Sângele a curs pe crucea de lemn pentru ca ţie acum să nu-ţi mai fie teamă! Pentru a avea speranţă, un viitor şi o nădejde! Pentru a-ţi da putere, pentru a te întări! Şi pentru a-ţi da viaţă eternă... Acceptă-I azi darul. Nu privi printr-un binoclu la crucea pe care a fost străpuns pentru tine, un biet păcătos, un fricos, un om slab şi fără ţintă.
Dacă povara ta te apasă într-atât încât pur şi simplu nu mai poţi, priveşte la Isus şi dă-I-o Lui. Încredinţează-ţi viaţa ta în mâinile Lui, cu fiecare îngrijorare, teamă, înfrângere şi tristeţe. Şi El îţi va dărui alinarea care să te preschimbe într-un om tare şi neînfricat. Dar, nu uita! În spatele vieţii oricărui om puternic se află o stâncă indestructibilă şi trainică. Fă din Isus stânca vieţii tale şi astfel vei avea tăria şi voinţa de neclintit la care ai tânjit totdeauna!
Îngenunchează şi nu uita: Când sunt slab, atunci sunt tare!



Fii un tanar curat intr-o lume murdara

1 Timotei 4:12 “Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea; ci fii o pildă pentru credincioşi:în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie”.
Un tânăr curat, într-o lume murdară…oare chiar atât de imposibil poate fii? Din păcate în zilele noastre nu mai putem gasi exemple nici măcar în biserici şi atunci…totuşi cum putem fii tineri curaţi în lumea aceasta care se duce cu viteză spre flăcările iadului? Cum să fim lumini, când în jurul nostru este atâta beznă? Cum să fim exemple bun, când în biserici gasim doar exemple negative?În primul rând, pentru a putea fii exemple curate, în lumea aceasta murdară, trebuie să cunoaştem foarte bine Cuvântul Domnului care ne ste călăuză şi ne spune exact ce şi cum trebuie să facem.
FII UN TÂNĂR CARE CUNOŞTE LEGA DOMNULUI ŞI O ÎMPLINEŞTE
Iosua 1:8 ne spune: “Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbîndi în toate lucrările tale, şi atunci vei lucra cu înţelepciune”.Zi şi noapte, în orice vreme trebuie să cugetăm la Cuvântul Domnului. De ce? Pentru ca este un Cuvânt viu şi lucrător, pentru că în el găsim înţelepciunea Lui Dumnezeu şi pentru că îndreptându-ne după Cuvântul Lui nu vom fii daţi niciodată de ruşine în faţa lumii.Psalmi 1:1-3 „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit”.Un tânăr care practică cu adevărat Cuvântul Domnului în viaţa lui, niciodata nu va intra în anturaje nepotrivite, niciodata nu va asculta sfatul celor răi, şi niciodată nu va merge pe aceeaşi cale cu cei care hulesc Numele Dumnezeului nostru. Un astfel de tânăr îşi găseşte mereu plăcerea în Legea Domnului, şi în viaţa lui de va vedea roadele împlinirii Cuvântului. Tânărul care în cunoaşte în mod personal pe Dumnezeu, v-a avea zilnic părtăşie cu El, şi când începe o viaţă nouă cu Isus o va trăi până la sfărşitul zilelor. Doamne ajută-ne să fim astfel de tineri, cu inima predată total Ţie şi Chipul Tău Doamne să se oglindească în viaţa noastră prin trăirea de zi cu zi!!!Cum pot să fiu un tânăr curat? Răspunsul ni-l dă chiar Biblia în PSALMUL 119:9 „Cum îşi va ţine tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după Cuvântul Tău.” Atâta vreme cât ne îndreptăm doar după Cuvântul Său, vom putea fii cu adevărat tineri curaţi într-o lume murdara. DOAMNE AJUTĂ-NE LA ACEASTA.

FII UN TÂNĂR CHIBZUIT
CHIBZUIT (conf. DEX) = care judecă o situaţie, socotit, cumpănit, înţelept, etc.Cum pot fii un tânăr chibzuit? PROVERBE 14:15 „Omul lesne crezător crede orice vorbă, dar omul chibzuit ia seama bine cum merge”. Ca şi tânăr creştin chibzuit, iei bine seama la tot ce este în jurul tău, orice vorbă o cântăreşti bine şi iei seama la umblarea ta în orice clipă a vieţii.ECLESIASTUL 11:9-10 „Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată. Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare”. Pentru tot ce vom face, pentru tot ce vom zice, într-o zi vom da socoteală în Faţa Domnului. Domnul nu vine să ne ia de mână şi să ne poarte în lumină. El lasă la libera noastră alegre pe ce căi mergem în tinereţea noastră DAR cunoscând Cuvântul Lui, şi cunoscundu-L pe El în mod personal, vom da scoteală de tot ce facem. Dacă am hotărât să pornim cu Domnul pe calea îngustă, trebuie să fim cu luare aminte la calea aceasta, pentru că pe ea nu vom găsi niciodată plăceri şi deşertăciuni, este o cale plină de spini, de obstacole, este o cale grea şi puţin sunt cei ce merg pe ea, dar odată porniţi pe această cale nu este drum de întoarcere. Aceasta este calea care duce în sus, şi atunci când suferinţa şi dezamăgirea ne copleşeste inima, să ne gândim la un singur lucru: la sfârşitul alergării noastre Dumnezeu ne aşteapt cu braţele deschis, de va ştege lacrima din ochi şi ne va da Cununa Veşniciei care niciodată nu se va veşteji.Întrebarea mea este: merită să mergem pe căile alese de inima noastră? Merită să ne pierdem timpul pe distracţii? Merită să ne veselim inima cu toate murdariile lumii? Care va fii răsplata noastră daca mergem pe căile lumii? Va fii doar o bucurie de moment, un entuziasm şi nimeni niciodata nu ne va putea da în schimb văţă veşnică, decât Acel care este Calea, Adevărul şi Viaţa, SLAVĂ LUI!Eclesiastul 12:1 „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţei tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: „Nu găsesc nici o plăcere în ei”. De ce să umblăm în anii tinereţii cu Dumnezeu? Poate mulţi zic: „Suntem prea ocupaţi, avem şcoală de făcut, trebuie să mă căsătoresc, avem afaceri, avem femilii, nu avem noi timp de Domnul, nu azi…lasă că citim noi Biblia la pensie…” Mă doare când aud aceste vorbe inconştinete. De unde vom ştii că ziua de mâine este a noastră? De unde ştim că mâine dimineaţă ne vom mai ridica din pat? De ce suntem atât de ocupaţi când este vorba de Făcătorul nostru? Câtă vreme se zice: „ASTĂZI” să nu ne împietrim inimile dragi tineri ci să ne aducem aminte de Dumnezeul nostru, să ne facem timp de El. ASTĂZI cât suntem tineri să luăm seama la căile noastre, ASTĂZI să lucrăm pentru Domnul, ASTĂZI să ne punem la dispoziţia Lui, şi să-L lăsăm pe El să ne modeleze şi să lucreze la caracterul nostru.2 Corinteni 7:1 „Deci, fiindcă avem astfel de făgăduinţe, prea iubiţilor, să ne curăţim de orice întinăciune a cărnii şi a duhului, şi să ne ducem sfinţirea până la capăt, în frica de Dumnezeu”.
FII UN TÂNĂR CARE FUGE DE POFTELE ŞI ISPITELE TINEREŢII
2 TIMOTEI 2:22 „Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată”. „FUGI” zice Biblia, nu sta pe loc să te năpădească ispitele şi poftele. Atunci când ne aflăm în primejdie care e primul lucru ce îl facem? FUGA!! Dacă un câine vrea să ne muşte, ce vom face? Stăm pe loc? Nu cred…Primul lucru v-a fii să o luăm la fugă cât ne ţin picioarele. Dacă vom sta pe loc, sau o luam la pas, cu siguranţă vom fii muşcaţi. Tot aşa este şi cu ispita…Noi nu putem opri ispita să vină la noi, însă putem orpi păcatul să nu-şi facă cuib în vieţile noastre. Dacă fugim de păcat, şansele ca el să ne încolţească scad. Dar atunci când ne complacem în păcat şi în poftele tinereţii riscăm să ne depărtăm pentru totdeuna de Domnul. Dar căutând pe Domnul dintr-o inimă curată, în viaţa noastră se va vedea curăţie, credinţă, dragostea şi pacea.Proverbe 1:10 „Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa câştigat de ei!” Să nu ne lăsăm biruiţi de rău, ci să biruim răul prin bine. Răul din viaţa nostră vine de la Diavol, care luptă să ne căştige pentru el. Şi Biblia ne spune în EFESENII 6:12 „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti”.Cum vom birui poftele şi ispitele tinereţii? Fugind şi luptând împotriva lor. Cum putem lupta împotriva Diavolului? EFESENI 6:13-18 „De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu rîvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune…”
FII UN TÂNĂR CARE SE FEREŞTE DE CURVIE
Una din cele 10 Porunci ne spune foarte clar, Exodul 20:14 „Să nu preacurveşti”. Oare aceste porunci au fost valabile doar în ziele lui Moise, iar în zilele noastre nu mai au nici o însemnătate? De ce acceptăm atât de uşor păcatul?MATEI 5:27-28 „Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui”.1 CORINTENI 6:12-20 „Toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos; toate lucrurile îmi sunt îngăduite, dar nimic nu trebuie să pună stăpânire pe mine. Mâncările sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. Nu ştiţi că trupurile voastre sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El. Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu Sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.Să ne ferim tinereţea de curvie…este un lucru atât de vital în viaţa ca să fim lumini într-o lume murdară. În jurul nostru lumea trăieşte în păcat, şi este dureros că noi tinerii care cunoaştem Cuvântul Lui Dumnezeu cu privire la curvie şi pofte, acceptăm atât de uşăr să ne complacem în păcat. Cu toată jena vă spun că am văzut în Casa Domnului „creştini” care trăiesc în curvie. Soţi „creştini” care îşi înşeală soţia…tineri „creştini” cărora li se pare normal că convieţuiască împreună înainte de căsătorie. De ce ni se par toate aceste lucruri „normale”? Când Domnul ne spune că „cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său” noi de ce nu ascultăm? Suntem chemaţi să fim tineri creştini curaţi într-o lume murdară. Suntem chemaţi să împlinim legea Domnului, nu să o trecem cu vederea. Suntem chemaţi la o viaţă de sfinţenie. Şi dacă până azi nu ma trăit „curat”, mă rog ca Domnul să pune pe inimile noastre să luăm o decizie cu privire la viaţa nostră. Fiecare domeni al vieţii noastre să fie dedicat în totalitate Domnului.
FII UN TÂNĂR CARE SE ÎNCREDE TOTAL ÎN DOMNUL
PROVERBE 16:3 „Încredinţează-ţi lucrările în mâna Domnului, şi îţi vor izbuti planurile”. PSALMUL 37:5 „ Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra”. Când va lucra Domnul în viaţa noastră? Atunci când noi ne vom încrede pe deplin în El şi îl vom lăsa la cârma vieţii noastre.Suntem tineri, suntem frumoşi, poate nu suferim de nici o boală, poate nu trecem zilnic prin necazui şi încercări, poate nu ne-a murit cineva drag, poate nu am căzut nici un examen până acum, poate avem o viaţă ”roz”, dar ma macină o întrebare: CUM STAM CU VIAŢA DE CREŞTINI? Cum suntem noi în relaţia cu Dumnezeu? Vorbim noi in fiecare zi cu Cel ce ne-a creat? Stăm noi oare de vorbă cu Domnul inimii noastre? Trăim noi tinereţea noastră în vorbe şi în fapte exact aşa cum Domnul ne cere? Dedicăm timp din viaţa noastră să lucrăm pentru Domnul? Găsim noi plăcere în legea Domnului? Oare ce zice Domnul despre noi azi? Suntem noi oare tineri după inima Lui?Aş dori ca fiecare din noi să cugetăm la aceste întrebări, să ne cercetăm viaţa, să o rupem cu păcatul şi să zicem: DOAMNE, SUNTEM TINERI ŞI SUNTEM LA DISPOTIŢIA TA TOATĂ VIAŢA, AMIN!

Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?


Întrebare: Ce spune Biblia despre divorţ şi recăsătorire?

Răspuns: În primul rând, indiferent de punctele de vedere pe care le putem avea în ceea ce priveşte divorţul, este important să ne amintim ceea ce spune Biblia în Maleahi 2:16a: “Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.” Conform Bibliei, planul lui Dumnezeu este ca odată făcut, angajamentul căsătoriei să fie pentru întreaga viaţă. “Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă” (Matei 19:6). Dumnezeu este conştient, totuşi, că odată ce căsătoria implică două persoane păcătoase, este posibil ca divorţul să apară între ele. În Vechiul Testament, El a statuat anumite legi cu scopul de a proteja drepturile persoanelor divorţate, în special a femeilor (Deuteronom 24:1-4). Iisus a arătat de asemenea că aceste legi au fost date din cauza inimilor de piatră ale oamenilor, şi nu pentru că asta ar fi fost dorinţa lui Dumnezeu (Matei 19:8).

Controversa legată de permisiunea divorţului şi recăsătoriei conform Bibliei este dată în principal de cuvintele lui Iisus din Matei 5:32 şi 19:9. Expresia “afară de pricină de preacurvie” este singurul lucru din Scriptura pentru care este posibilă permisiunea lui Dumnezeu pentru divorţ şi recăsătorie. Mulţi interpretează această “clauza de excepţie" ca referindu-se la "preacurvia" încă în perioada de "logodnă". Conform tradiţiei evreieşti, un bărbat şi o femeie erau consideraţi căsătoriţi chiar dacă erau angajaţi chiar numai în logodnă. Imoralitatea în perioada de logodnă ar fi putut fi singurul motiv corect pentru a apela la divorţ.

Totuşi, în limba greacă, traducerea în context a expresiei “pricină de preacurvie” are semnificaţia oricărei forme de imoralitate sexuală. Poate însemna concubinaj, prostituţie, adulter etc. Este posibil ca Iisus să fi spus că divorţul este permis numai dacă a fost comisă o formă de imoralitate sexuală. Relaţiile sexuale sunt o parte integrantă a căsniciei încât “cei doi devin un singur trup” (Geneza 2:24; Matei 19:5; Efeseni 5:31). Prin urmare, ruperea unei astfel de legături prin relaţii sexuale în afara căsătoriei poate reprezentă un motiv permis pentru divorţ. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, atunci Iisus a avut în minte recăsătoria în acest pasaj biblic. Expresia “ia pe alta de nevastă” (Matei 19:9) indică faptul că divortul şi recăsătorirea sunt permise numai în condiţiile discutate, indiferent de interpretarea care i se poate da acestui text. Este important să notăm că numai părţii nevinovate îi este permis să se recăsătorească. Deşi nu este menţionat specific în text, permisiunea de recăsătorire după un divorţ este consecinţa milei lui Dumnezeu pentru persoana împotriva căreia s-a păcătuit, şi nu pentru persoana care a comis actul de imoralitate sexuală. Pot exista situaţii când "părţii vinovate" i se poate permite să se recăsătorească – însă textul de faţă nu acoperă acest concept.

Unele persoane înţeleg 1 Corinteni 7:15 ca o altă “excepţie” conform căreia este permisă recăsătorirea dacă un soţ/soţie necredincios(oasă) divorţează de unul(una) credincios(oasă). Totuşi, contextul acestui pasaj nu menţionează recăsătorirea, ci spune numai că un credincios nu este legat să continue o relaţie de căsătorie dacă partenerul de căsătorie doreşte să desfacă această căsnicie. Alţii spun că abuzul (asupra partenerului de căsătorie sau asupra copiilor) sunt motive suficiente pentru divorţ, chiar dacă ele nu sunt menţionate în Biblie. Deşi acestea ar putea să fie motive întemeiate, niciodată nu este înţelept să facem presupuneri dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu.

Uneori ne pierdem în controversa cu privire la condiţiile de divorţ şi recăsătorire din cauza înţelegerii pe care o avem asupra expresiei “pricină de preacurvie”, însă aceasta este o permisiune pentru divorţ şi nu o poruncă de a divorţa. Chiar şi atunci când intervine adulterul într-un cuplu, acesta poate, prin harul lui Dumnezeu, să înveţe să ierte şi să înceapă reconstrucţia căsniciei. Dumnezeu ne-a iertat pentru mult mai multe păcate. Cu siguranţă că noi putem urma exemplul Său şi deci să iertăm chiar şi păcatul adulterului (Efeseni 4:32). Totuşi, în multe situaţii, partenerul nu se pocăieşte şi continuă în fapte de imoralitate sexuală. Este posibil ca la această situaţie să se refere de fapt Matei 19:9. Pe de altă parte, multe persoane se grăbesc să se recăsătorească după un divorţ, chiar dacă Dumnezeu ar putea dori ca ei să rămână necăsătoriţi. Uneori Dumnezeu cheamă o persoană să rămână necăsătorită astfel încât atenţia acelei persoane să nu fie distrasă (1 Corinteni 7:32-35). Recăsătorirea după un divorţ poate fi o opţiune în anumite circumstanţe, însă asta nu înseamnă că este singura opţiune.

Este dureros faptul că rata divorţurilor printre creştinii practicanţi este aproape la fel de ridicată ca şi în lumea necreştină. Biblia arată mai mult decât clar faptul că Dumnezeu urăşte divorţul (Maleahi 2:16) şi că împăcarea şi iertarea ar trebui să fie semnele din viaţa credincioşilor (Luca 11:4; Efeseni 4:32). Totuşi, Dumnezeu recunoaşte că divorţul poate să apară, chiar printre copiii Săi. Un credincios divorţat şi/sau recăsătorit nu trebuie să se simtă mai puţin iubit de Dumnzeu, chiar dacă divorţul şi/sau recăsătorirea nu sunt justificate de posibila motivaţie din Matei 19:9. Adesea Dumnezeu utilizează neascultarea plină de păcat a creştinilor în scopuri pozitive.

(“Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la toată făptura. Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântuit Marcu 16:15-16 ")

„Hallo! Ich bin der Daniel 34 Jahre alt, Ich komme aus (Rumänien).und wohne ich in Lübeck ,Deutschland seit 2002.
Ich hab mich mit 16 Jahren zu dem Herrn Jesus Christus bekehrt.Jetzt bin ich 34 Jahre alt....Jesus ist für mich Gottes Liebesbeweis an uns Menschen! Er ist das allergrößte Geschenk! Und das wunderbarste dazu, weil er lebt und mein persönlicher Heiland ist! Es ist nicht auszudenken, was Gott aus den Bruchstücken unseres Lebens machen kann, wenn wir sie ihm ganz überlassen.Designer, Grafiker, Fotograf.DJ,Radio Moderator,bei mehreren deutschen Internet- Radiosender.

Man trifft mich auf der Arbeit,live auf Sendung, in der Gemeinde, manchmal auch unterwegs aber meistens zu Hause.
Ich bin ein sehr fröhlicher und offener Mensch . Ich mag Leute , mit denen ich mich über das Leben unterhalten kann, die Humor haben, mit denen ich viel Lachen kann und die nicht nur auf das äußere achten und denen ich vertrauen kann!
Ich freue mich natürlich über eure Nachrichten.
Wenn ihr Fragen habt, fragt nur!!

Ich bin ein DJ und ein Missionar im Radio.
Radio Megapower Das Beste am Norden 24 stunden am tag Live.

Preluat de la adresa: http://www.radio-megapower.de/

Preluat de la adresa: http://www.radio-elshaday.de/

Preluat de la adresa: http://christliche-radiosender.blogspot.com/

(1)

"SOBRE MIM" A minha autobiografia, como encontrei à fé" "A minha autobiografia, como encontrei à fé"

(2)

"SU ME" La mia autobiografia, come trovai alla fede" "La mia autobiografia, come trovai alla fede"

(3)

" ОБО МНЕ" Моя автобиография, как я находил к вере" "Мою автобиографию, как я находил к вере"

(4)

" ABOUT ME" My autobiography, how I found to the faith" "My autobiography, how I found to the faith"

(5)

" SUR MOI" Mon curriculum vitae, comme je trouvais à la foi" "Mon curriculum vitae, comme je trouvais à la foi"

(6)

" SOBRE MÍ" Mi autobiografía cómo encontraba a la creencia" "Mi autobiografía cómo encontraba a la creencia"

(7)

(8)

" ÜBER MICH " Meine Autobiographie, wie ich zum Glauben fand" "Meine Autobiographie, wie ich zum Glauben fand" "Ich bin Zigeuner und ich bin stolz



" POZELE MELE & AMINTIRI DIN TRECUT"





SALUTARI DELA MAREA BALTICA LÜBECK-TRAWEMÜNDE OSTSSE






Dressed by Esomi


Leave a comment and / or appreciate the article!



CLICK HERE http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( ADMIN )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen