Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Samstag, 7. Juli 2012

Cei „o mie" „La orice făptură." Şi ce mic este numărul credin­cioşilor în China!



Cei „o mie"
„La orice făptură." Şi ce mic este numărul credin­cioşilor în China! Aceste cuvinte „la orice făptură" străluceau în inima lui şi aceasta i-a fost preocuparea stăruitoare a ultimilor ani din viaţă.
„Chiar dacă începem imediat, milioane vor muri pînă ajungem la ei." Dar ce trebuia să înceapă? Un efort precis şi sistematic pentru ca Vestea Bună să ajungă la orice bărbat, femeie sau copil în întreaga Chină.
Gîndindu-se la aceasta, îşi dădea seama că lucrul se poate înfăptui. Un milion înseamnă o mie de mii. Dacă ar fi 1.000 de evanghelişti şi fiecare ar avea sarcina de a vesti pe Domnul Isus la 250 de oameni, în 1.000 de zile, 250 milioane de suflete ar putea auzi Vestea cea Bună. Desigur, era o sarcină care putea fi îndeplinită în cel puţin trei ani, dar nu era un vis nerealizabil şi nu depăşea posibilităţile pe care Hristos Ie-a dat Bisericii Sale.
Acestui calcul fi puteau fi puse în faţă multe îndoieli. Ar putea oare un lucrător să atingă numărul de 250 de persoane? Dar Taylor nu putea uita lucrarea pe care o făcuse altădată împreună cu Bums, într-un loc unde nu fusese nici un misionar. Atunci nu li s-a părut greu să evanghelizeze în fiecare zi 500 sau 1.000 de suflete. Pe stradă sau intrind în prăvălii împărţeau cărţi şi tractate şi apoi fixau adunări separate cu cei care voiau să ştie mai multe sau să se roage. Cîtă bucurie avusese în această activitate! Mulţi îşi dăduseră inima lui Hristos la prima auzire a dragostei mîntuitoare. Deci, era un drum pe care el mersese.
Totuşi, calculul lui nu ţinea seama de munca depusă de misionarii (mai mult de o mie) care se găseau deja în China şi de sprijinul minunat al creştinilor indigeni, care ajunseseră la 40.000. Taylor ti văzuse destul la lucru şi-şi dădea seama că se poate bizui pe ei.
In numărul din decembrie 1889 al revistei „China’s Millions", Hudson a scris un articol intitulat „La orice făptură". El a cerut ajutor imediat, într-un domeniu în care orice credincios putea să-1 dea: în rugăciune, pentru ca Dumnezeu să trimită de peste tot (din Europa sau din America) o mie de lucrători în China.
La a doua conferinţă misionară generală din China, el arăta că Domnul Isus a potolit foamea mulţimii chiar atunci cînd, îngrijoraţi, ucenicii nu credeau că se poate. Isus şi prezenţa Lui au asigurat totuşi potolirea foamei mulţimii. „Ucenicii erau ca noi: înţelegeau greu, cu credinţă slabă, uşor de înfricoşat, dar erau aproape de Isus, gata să-L as­culte şi să I se supună. Să fie oare adevărat că acest Isus — acum aşezat pe scaunul de domnie al Tatălui — este atît de mult unit cu noi şi cu fraţii şi surorile noastre din China, încît nu vrea să facă nimic fără noi? El, adevărata viţă, nu vrea să aducă rod decît prin noi, mlădiţele Sale. în faţa tuturor nevoilor, oricît de mari ar fi fost ele, Isus a dat har din belşug."
Conferinţa a lansat un apel pentru primirea a 1.000 de oameni în cei cinci ani care vor urma pentru sprijinirea lucrării în China.
Patru misionari din Melboume, Australia, au fost foarte mişcaţi de nevoile spirituale ale Chinei şi erau convinşi că şi cei din ţara lor trebuiau să facă ceva pentru evanghelizarea celei mai mari ţări păgîne din lume. După cîteva săptămîni, ei au observat că poartă pe inimi aceeaşi greutate, s-au unit în rugăciune şi unul dintre ei a fost chemat să-şi dedice viaţa acestei lucrări. Pînă acum creştinii din Australia sprijineau misiunea din Noile Hebride, Guineea, India, dar pentru China nu încercaseră nimic. In acest timp, însă, ei au format în Australia un comitet pentru China. In insula alăturată, Tasmania, se obţinuseră rezultate asemănătoare şi Hudson Taylor a fost invitat să-i viziteze. împreună cu Beauchamp, au plecat la Melboume, unde au luat legătură cu membrii comitetului şi i-au ajutat în planurile lor. Simplitatea şi modestia lui Taylor au făcut o impresie adîncă. Intr-o zi, într-o biserică prezbiteriană, după cîteva fraze bine întocmite despre lucrarea în China, gazda 1-a prezentat ca pe un „ilustru oaspete". Taylor a stat o clipă în picioare. Ne spune un ascultător: „Inimile noastre au fost adînc mişcate de cuvintele lui: „Scumpii mei prieteni, nu sînt decît neînsemnatul slujitor al unui ilustru Stăpîn". Şi doi copii de aici, care au stat de vorbă cu Hudson, mai rîrziu au devenit şi ei misionari: unul în India şi altul în China."
Mărturia unui om cu o bogată activitate şi ex­perienţă, Madartey din Melboume, arată cît de mult impresiona duhul liniştit al lui Taylor:
„Mi-a fost o lecţie de calm şi de stăpînire de sine. Mie îmi lipseau atunci pe deplin. Eu am un tempera­ment nervos şi viaţa mea era într-o necontenită agitare. Cea ce lipsea cel mai mult vieţii mele era prezenţa lui Isus şi legătura cu El în orele în care scriam. într-o zi i-am spus lui Taylor: „Vă ocupaţi de milioane de suflete, iar eu de zeci. Scrisorile dum­neavoastră sînt de o însemnătate foarte mare şi totuşi eu sînt tulburat şi agitat, iar dumneavoastră liniştit. De unde vine asta?" „Scumpul meu", mi-a răspuns el, „pacea de care vorbiţi, pentru mine nu este un privilegiu, ci o necesitate. Cu siguranţă, n-aş putea face lucrarea pe care o fac, dacă pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, nu mi-ar păzi inima şi duhul."
Intrunirile ţinute în scurta vizită a lui Hudson în acest ţinut au avut rezultate foarte frumoase: 57 de candidaţi pentru plecarea în misiune în China şi alţi 70 care s-au oferit să plece ca misionari în India. Un credincios mărturisea: „Ne-a mişcat foarte mult fap­tul că nu vorbea niciodată despre el însuşi, dintr-o smerenie adevărată. Vorbea însă cu plăcere despre Domnul, despre lucrările şi experienţele Lui. Cînd a fost vorba despre plecarea noastră în China, deşi se pare că a înţeles de la început că eram chemaţi de Dumnezeu, ne-a pus în faţă toate greutăţile: climatul, lipsa de confort, lipsa ajutorului medical, nevoia de a te despărţi de copii. Şi de mai multe ori, plimbîndu-se prin grădină, care avea pentru el mult farmec, spunea soţiei mele: Nu veţi avea o asemenea grădină în China!"
In China, lucrarea devenea din ce în ce mai înfloritoare. Dacă în 1887 a fost o mare bucurie cînd o sută de lucrători au venit să mărească rîndurile celor care se predaseră Domnului pentru lucrarea în China, în 1891, în 6 luni au debarcat la Shanghai 133 de misionari, iar în alte 3 săptâmîni 66 de misionari.
Au venit credincioşi şi din nordul Europei, hotăriţi să meargă din loc în loc în interiorul ţării ca să predice Evanghelia sau să împartă tractate şi Biblii. Erau toţi foarte tineri, necăsătoriţi. Sosirea lor în casa misiunii a fost de neuitat. în total 50 de scandinavi, care se bucurau şi cîntau acompaniindu-se la chitară...

Totuşi timpurile erau grele pentru străinii din China. Pe valea lui Iangtze au izbucnit răscoalele localnicilor. Unul după altul, locaşurile misiunii erau distruse şi toţi erau ameninţaţi.
Hudson era apăsat de situaţia grea a misionarilor izolaţi, trimişi într-un loc sau altul în interiorul Chinei şi, în special, a femeilor misionare, care nu aveau altă ocrotire omenească decît aceea a creştinilor indigeni. „Noi încurajăm neîncetat pe cei întorşi la Dumnezeu să înfrunte prigoanele şi să se lase bat­jocoriţi pentru Domnul Isus. Ei pot gîndi că ne este uşor să spunem aşa cînd ne merge bine şi sîntem la adăpost de orice primejdie. Dar cînd sîntem în primejdie, ei ne observă îndeaproape şi îşi dau seama de măsura în care noi credem că braţul Domnului ne este de ajuns şi ne este o apărare sigură... Ani întregi de învăţătură îi impresionează mai puţin decît o poate face atitudinea noastră în asemenea timpuri. O perioadă de pericol este tot­deauna prilejul unei minunate lecţii practice pentru creştinii indigeni."
Era o vară foarte călduroasă şi, cum era de aştep­tat, a început un lung şir de ploi, care a durat aproape o lună de zile. Ca urmare, mulţimea adunată contra străinilor s-a risipit încet, încet şi răscoalele, care duraseră cinci luni, au încetat.
Totuşi greutăţile n-au încetat. Erau atît greutăţi materiale pe care Hudson le ducea cu încredere înaintea lui Dumnezeu, cît şi greutăţi privitoare la conducerea lucrării care lua o tot mai mare amploare. Hudson vedea că centrul de organizare al lucrării trebuia să fie nu departe, ci chiar în China, dar îşi dădea seama că acest gînd al lui nu va fi înţeles de unii dintre aceia care, în mod sincer, sprijineau lucrarea misionară.
„Am fost adesea fericit că sînt om sărac, că n-am bani, că nu pot promite nimănui nimic, dar că am un Tată ceresc bogat şi că pot promite tuturor că El nu-i poate uita", spunea Hudson spre sfîrşitul anului 1893.
A urmat o scurtă vizită în America şi din nou credincioşii de acolo şi-au dovedit dragostea pentru lucrarea Domnului Isus, dîndu-se pentru ea sau dînd din ce este al lor.
Pentru treburi însemnate, Hudson a revenit la Shanghai şi de aici a plecat în nordul Chinei, unde un grup de misionari (care nu făcea parte din China Inland Mission) lucra cu zel, dar neştiind nimic despre nevoile indigenilor privitor la proprietate, au dat naştere la neînţelegeri care deveneau din ce în
ce mai ascuţite. Intervenţia lui Hudson a fost un mijloc folosit de Dumnezeu pentru scăparea acestor misionari ameninţaţi de furia indigenilor.
Atunci au venit şi cei cincizeci de tineri scandinavi şi cîntecul minunat al chitarei lor a îmbiînzit furia indigenilor şi întunericul a început să se risipească.
Hudson călătorea 14 ore pe zi în mijlocul unei populaţii primitoare şi bine dispusă, dar în care nu se găsea nici un om care să-L cunoască pe Hristos. împreună cu alţii, plecaţi în luna mai din Hangzhou, au reapărut în septembrie în Tientsin, după ce au trecut prin cinci provincii.
La Chowchiochow, şaptezeci de persoane întîl-nite într-o duminică au făcut bucurie lui Hudson şi celor care îl însoţeau. Un bătrîn foarte demn, Chen, îmbrăcat într-o haină minunată de mătase, s-a plecat în faţa lui Hudson şi i-a spus: „Fără dumneavoastră, stimate domn, noi n-am fi cunoscut niciodată iubirea lui Isus. Dumneavoastră, domnule, în călătoriile prin China şi prin alte ţâri străine, aţi îndurat multă oboseală şi trudă. In mijlocul nostru aţi arătat pecetea apostoliei dumneavoastră, iar harul Dom­nului Isus ne-a binecuvîntat."
Pe Taylor 1-a impresionat faptul că în cîmpia Sian, unde în călătoria făcută cu ani în urmă nu întîlnise nici un punct luminos, erau acum numeroase staţiuni misionare. Aici lucrul fusese început de Bromas Botham, care, văzînd greutăţile atît de mari pe care le întîmpina, se descurajase, dar n-a părăsit lucrul la care se simţea chemat. „Vreau să mergem cu Dumnezeu prin întuneric", spunea el. Şi totuşi 1-a încurajat mult răspunsul unui frate: „în întuneric cu Dumnezeu? Dragă frate, în El şi cu El nu este întuneric". Nefiind primiţi de localnici, Botham şi cei care erau împreună cu el mergeau din loc în loc, rămînînd în vreun han atît timp cît erau îngăduiţi, predicînd pe străzi şi străduindu-se, prin smerenia şi dragostea lor, să facă primită Evanghelia.
Botham apoi s-a căsătorit, iar soţia lui a adus atîta lumină în casă încît el a putut scrie: „Nu m-am simţit niciodată atît de fericit, decît atunci cînd, avînd pe un măgar toate bunurile mele pămînteşti, iar pe celălalt pe soţia mea, am pornit pentru a duce Evanghelia într-o nouă localitate a cîmpiei Sian".
în călătoria sa, Hudson a fost oprit dintr-o dată de doi oameni: vechiul lui prieten, pastorul Hsi şi dom­nul Hoste. Avea nevoie de puţină odihnă şi nimeni altul nu era mai priceput să-i pregătească un loc plăcut ca Hsi. Dar, în timp ce se bucura de ospitalitatea lui Hsi, în depărtare se pregăteau eveni­mente grave. A izbucnit războiul chino-japonez. Hudson gîndise înainte să plece în Anglia, dar acum trebuia să renunţe la plecare. El ştia că toate împrejurările servesc marelui plan făcut de Dum­nezeu pentru noi, chiar atunci cînd ele par că ne încurcă.
Odată cu începerea războiului chino-japonez, în aprilie 1895, se termina şi perioada în care erau aşteptaţi cei „o mie" de misionari. Cu cîtă recu­noştinţă au putut vedea că în cei cinci ani sosiseră 1.753 de lucrători, ca răspuns minunat al rugăciu­nilor! Urmările deci trebuiau să fie binecuvîntate. Şi totuşi cîtă nevoie mai era de mulţi alţii!
Perioda în care se găsea China era însă deosebit de grea. Slăbirea guvernului imperial din Pekin dădea naştere la tot mai multe răscoale, persecuţii şi acte de dezordine. în Changsha toate staţiunile misionare au fost distruse, iar la Wechowuno, în staţiunile care aduceau cele mai frumoase roade se pornise o aspră persecuţie. Ştiri despre staţiuni ata­cate şi jefuite soseau neîncetat. Lucrarea făcută cu trudă şi sacrificii în decursul anilor era ameninţată. Societăţi secrete îşi desfăşurau activitatea peste tot, iar soldaţii lăsaţi la vatră dar încă înarmaţi erau un pericol pentru liniştea din interiorul ţării. Hudson Taylor se ocupa mai ales cu provincia Szechwan, regiune îndepărtată dar în care creştinii — misionari ca şi indigeni — înfruntînd prigoanele şi greutăţile în multe locuri, au făcut ca numărul celor credincioşi să crească.
I-a zguduit mult pe misionarii care se aflau atunci în China, asasinarea lui Robert Stewart cu soţia şi copilaşul lor, împreună cu alţi opt colegi. Niciodată parcă înainte mîna ocrotitoare a lui Dumnezeu nu se retrăsese într-atît încît să lase să se întîmple în China asemenea lucruri. Fiecare simţea că o nouă eră se deschidea şi că s-ar putea să plătească scump pentru triumful Evangheliei în China.
In timpul masacrului de la Sining au fost omorîte 80.000 de persoane, fără a mai socoti şi pe soldaţii morţi sau îngheţaţi în munţi. Misionarii însă rămîneau la posturile lor, arătîndu-se buni prieteni şi ai mahomedanilor şi ai chinezilor şi cîştigînd astfel dragostea şi încredera sufletelor.
Şi tocmai acum o veste tristă a venit iarăşi la cunoştinţa lui Hudson. Holera pătrunsese într-una din staţiunile misionare, făcînd nouă victime în zece zile. Ceea ce îndurera mai mult pe Hudson, era că moartea intrase şi într-o familie de misionari care adăpostiseră în casa lor zeci de creştini bolnavi şi din care rămăsese o singură fiinţă care îndura o pierdere dublă: a soţului şi a copilaşului ei. Cînd au sosit în China, cei doi erau deja logodiţi, dar nu s-au căsătorit încă pînâ nu au învăţat limba şi au devenit folositori ca misionari. Căsătoria le-a fost atunci posibilă, iar naşterea unui băieţaş le mărise bucuria. Şi acum, zdrobită de durere, tînăra mamă încerca să încurajeze pe Hudson Taylor: „Poate aţi aflat despre onoarea pe care mi-a fâcut-o Dumnezeul şi Tatăl meu. Da, El a rînduit să trăiesc fără preaiubitul meu soţ şi fără copilaşul meu scump. Ei nu mai sînt, căci Dumnezeu i-a luat la El. I-aş fi urmat cu toată inima, dar Tatăl a hotărît altfel. Comorile mele au plecat şi eu am rămas singură. Totuşi, nu sînt singură, căci Tatăl este cu mine. Dumnezeu Şi-a luat lucrătorii, dar îşi va continua lucrarea. El mi-a luat totul; nu mai pot săi dau decît ce mi-a mai rămas — viaţa mea." La Yantai, şcolile se dezvoltau şi în acelaşi timp se dezvolta şi lucrarea medicală a doctorului Douth-waite. Numărul bolnavilor îngrijiţi la dispensar se ridicase la 20.000 pe an, iar la spital numărul celor operaţi sau îngrijiţi era de cîteva sute. Războiul dădea prilejul nimerit doctorului de a se apropia de cei bolnavi.
Astfel, în mijlocul încercărilor, anul 1895 a fost un an de binecuvîntări. Hudson spune: „Dumnezeu a fost la lucru, cu toate piedicile şi multe suflete au fost aduse la Isus, iar numărul celor care s-au botezat în cursul acestui an întrece numărul atins în vreunul din anii precedenţi."



... va urma ultimul capitol..

Daca aceasta carte v-a zidit, asteptam marturiile dumneavoastra la sectiunea contact de pe site...

Ne-ar incuraja mult sa stim ca munca depusa pentru a o trece pe suport electronic a fost benefica.Glorie Mantuitorului!

Leave a comment and / or appreciate the article!



CLICK HERE
http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( Admin,blog,radio )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen