Biografia lui Hudson Taylor Partea 2 / 2

Biografia lui Hudson Taylor Partea 2 / 2

La sase săptămîni după schimbarea pe care a trăit-o, Hudson scrie surorii
sale, acum doamna Broomhall, care trecea prin aceleasi experienŃe dureroase ca
si el, o scrisoare lungă în care arată luptele lăuntrice si odihna la care a ajuns.
Scrie această scrisoare în octombrie 1869, la vîrsta de 37 ani, după 20 ani de la
întoarcerea lui la Dumnezeu: „MulŃumesc mult pentru scumpa ta scrisoare... Cred că
- Biografia lui Hudson Taylor -
92
de cînd sînt în China, nu mi-ai scris niciodată o astfel de scrisoare. în ce priveste
lucrul, n-a fost niciodată atît de abundent, de plin de răspundere si de greu, dar
povara încordată s-a dus. Ultima lună mi-a fost, asa socot, cea mai fericită din
viaŃă si doresc să-Ńi istorisesc ceva din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sufletul
meu. Nu stiu pînă unde mă voi putea face înŃeles de tine, căci nu este nimic nou,
străin sau extraordinar si totusi totul este nou! Cu un cuvînt, am fost orb, iar acum
văd.
Poate că voi limpezi mai bine lucrurile, dacă mai intai voi spune ce era
înainte. In ultimele sase sau opt luni am avut o mare întristare, căci simŃeam cît de
mare lipsă aveam de mai multă sfinŃenie, viaŃă si putere lăuntrică, atît eu personal
cît si misiunea. Dar cea mai urgentă era lipsa mea proprie. SimŃeam nelinistea,
primejdia, păcatul care se afla în faptul că nu trăiam mai aproape de Dumnezeu.
Mă rugam, mă chinuiam, posteam si mă trudeam, luam hotărîri, citeam Cuvîntul lui
Dumnezeu cu mai mult timp pus deoparte pentru meditare, dar toate păreau în
zadar. Zilnic, aproape în fiecare oră, convingerea de păcat mă trîntea la pămînt.
Stiam că dacă as putea rămîne în Hristos, totul ar fi bine, dar nu puteam,
începeam ziua cu rugăciune, hotărit să nu-L scap din ochi; dar mulŃimea
îndatoririlor, care uneori mă obosesc, mă făceau să-L uit des. în afară de asta,
clima de aici atinge nervii într-asa fel, încît cu greu poŃi rezista să nu te iriŃi usor si să
ajungi la gînduri, ba chiar si la vorbe, fără dragoste. Fiecare zi avea lista ei de
păcate, greseli, nestăpînire de sine. VoinŃa o aveam, dar nu aveam putere pentru a
trăi în deplină sfinŃenie.
Atunci mă întrebam: nu există nici o scăpare? Asa va fi pînă la sfîrsit, mereu
luptă si în loc de biruinŃă, adesea înfrîngeri? Si cum puteam vesti altora că Isus di
celor care îl primesc puterea de a fi copii ai lui Dumnezeu, cînd experienŃa mea
proprie nu corespundea cu acest cuvînt? în loc să cresc în putere, părea că
slăbesc si mă găseam tot mai neputincios în lupta contra păcatului; si nici nu era
de mirare, căci credinŃa si chiar nădejdea mea scăzuseră.
- Biografia lui Hudson Taylor -
93
M-am urat pe mine, uram păcatul si totusi nu aflam putere asupra lui. SimŃeam
că eram un copil al lui Dumnezeu, fiindcă Duhul Său tot mai striga în mine .Ava,
Tată", dar nu eram în stare să mă ridic la ÎnălŃimea privilegiilor unui copil.
Socoteam că sfinŃenia trebuie s-o ajungi treptat, prin întrebuinŃarea continuă a
mijloacelor harului si înŃelesesem că de nimic nu aveam mai mare si mai urgentă
nevoie ca de acest lucru.
Dar departe de a-l ajunge, mă trezeam, după toate eforturile, tot mai
departe de Ńintă. în cele din urmă aproape nu mai puteam spera să ajung la acest
har si gîndeam chiar că poate Dumnezeu nu vrea să ni-1 dea aici pe pămînt, pentru
ca cerul să fie cu atît mai frumos. Stiam bine că sînt slab. Aceasta i-o spuneam
Domnului si-L rugam să-mi dea ajutor si putere si uneori credeam că-mi va da
biruinŃa. Seara insa, cînd gîndeam la ziua care trecuse, aveam să mă plîng si să
mărturisesc atîtea păcate si slăbiciuni!
N-as vrea să-Ńi dau impresia că aceasta mi-a fost experienŃa zilnică în toate lunile
acestea lungi si triste. Sufletul meu însă se găsea foarte des în starea aceasta si
primejdia era că voi sfîrsi în disperare. Si totusi se părea că Hristos nu-mi fusese
niciodată mai cump, El, Mîntuitorul care putea si voia să scape pe astfel de
păcătos.
Intre timp erau si zile de pace chiar de bucurie în Domnul, dar ele nu
durau iciodată multă vreme. Cît de bun este Domnul meu, că a pus capăt
acestor lupte dureroase!
In tot acest timp, eram pe deplin convins că în Hristos se afla tot ce-mi
lipsea. Dar cum să iau de la El ce aveam nevoie? El era în adevăr bogat, eu însă
eram lipsit; El era tare, eu slab. în rădăcină si tulpină curgea o sevă bogată si
roditoare, dar cum putea pătrunde în micuŃa si slaba mea mlădiŃă? Cand a
început să se facă în mine puŃină lumină, am înŃeles că credinŃa era singura cerinŃă,
că credinŃa era în mine aceea cu care puteam apuca plinătatea Lui, ca să mi-o
însusesc. Dar eu nu aveam această credinŃă.
Tot mai bine vedeam ce bogăŃie de har se afla ascunsă în Hristos si pe
lîngă aceasta, neputinŃa si vina mea păreau că sporesc mereu. Păcatele săvîrsite
se arătau mici faŃă de păcatul necredinŃei din care ieseau celelalte, necredinŃa
- Biografia lui Hudson Taylor -
94
aceasta care nu putea ori nu voia să ia pe Dumnezeu pe cuvant. Mă rugam pentru
credinŃă si ea nu venea. Ce trebuia să fac?
Cand chinul meu lăuntric atinsese culmea, Dumnezeu a întrebuinŃat o frază
din scrisoarea lui Mc-Carthy pentru a-mi lua solzii de pe ochi. Duhul Sfînt mi-a
descoperit adevărul că sînt una cu Hristos, într-un fel în care nu-l înŃelesesem
niciodată înainte. McCarthy, care fusese muncit de aceeasi convingere a neputinŃei
sale, dar fusese luminat înaintea mea, mi-a scris (tremur cînd îmi amintesc): „Dar
cum primim împuternicirea credinŃei noastre? Nu luptîndu-ne sau rugîndu-ne cu
credinŃă, ci odihnin-du-ne în Cel credincios".
Si atunci s-a făcut lumină înaintea mea. Am privit la Isus si am primit pentru
mine, în timp ce bucuria îmi inunda inima, ce a spus El: „Nu te voi părăsi
niciodată". Atunci este odihnă, mi-am zis eu. în zadar m-am muncit să mă
odihnesc în El. El nu vrea să mă mai muncesc, căci n-a făgăduit D însusi că va
rămîne cu mine si nu mă va părăsi? Dar aceasta n-a fost tot ce mi-a arătat El si nici
jumătate. O lumină strălucitoare s-a revărsat în inima mea, pe cînd mă gîndeam la
viŃă si la mlădiŃele ei: ce mare fusese greseala mea cînd doream să scot seva din
viŃă (din El) si s-o introduc în mine! Dar acum am văzut nu numai că Hristos Isus nu
mă va părăsi niciodată, dar că eu eram un mădular din trupul Lui, o pane din
carnea Lui, din oasele Lui, din El însusi.
Draga mea soră, nu este minunat că sîntem una cu Mîntuitorul înviat si
înălŃat, că sîntem mădularele lui Hristos? Gîndeste-te ce înseamnă lucrul acesta.
Poate oare Hristos să fie bogat si eu sărac? Poate fi mîna ta dreaptă bogată si
stînga săracă? Poate capul să aibă hrană, iar trupul să flămînzească? Si gîndestete
atunci ce înseamnă acest adevăr cînd este vorba de rugăciunile noastre.
Poate un funcŃionar de bancă să zică unui client: „Nu pot da această sumă
mflnilor dumneavoastră, ci numai dumneavoastră?" Tot asa nu pot fi respinse
cererile noastre, dacă le prezentăm în numele Domnului Isus si autorizaŃi de faptul
că sîntem ai Lui, mădularele Lui, atîta vreme cît noi ne Ńinem în raza Lui — o foarte
mare rază. Dacă cerem ceva care nu este după Scriptură, atunci nu cerem în
numele Lui.
- Biografia lui Hudson Taylor -
95
Cel mai minunat lucru — dacă poate fi o parte a experienŃei mai presus
decît alta — este pacea pe care o aduce convingerea unei desăvîrsite unităŃi cu
Hristos. Nu mă mai îngrijorez de cînd mi s-a clarificat acest fapt. Stiu că El este în stare
să ducă la bun sfîrsit voia Lui si voia Lui o am si eu, indiferent încotro sau în ce
împrejurări mă duce. în cea mai usoară situaŃie, El trebuie să-mi dea harul Său; si în
cea mai grea situaŃie, harul Lui îmi este de ajuns. Ajutorului meu ii este tot una dacă-
1 trimit să-mi cumpere lucruri de sume mari sau de sume mici; în amîndouă cazurile,
el asteaptă să-i dau suma corespunzătoare pentru ceea ce trebuie să-mi
cumpere. Oare Dumnezeu nu trebuie tot asa să-mi dea mult ajutor cînd mă duce
în strîmtorări mari? Nu mă pot astepta, în greutăŃi, la mai mult har, în primejdie, la
mai multă putere? Nici o grijă că puterea Lui n-ar ajunge chiar si în cea mai mare
încercare.
Si puterea Lui este a mea, căci El însusi este al meu, este una cu mine si
locuieste în mine. Toate acestea rezultă din convingerea că cel care crede este
una cu Hristos. Si cît de fericit sînt de cînd stiu că Hristos locuieste astfel prin credinŃă
în inima mea! As dori să pot vorbi cu tine despre aceasta, nu numai să-Ńi scriu.
Eu nu sînt mai bun ca înainte (într-un anumit înŃeles, pot spune că nici nu
mă silesc să fiu), dar sînt mort împreună cu Hristos si, cît despre viaŃa mea, o trăiesc
prin credinŃa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru
mine. Acum aed că am murit faŃă de păcat, Dumnezeu asa mă vede si-mi
porunceste să mă văd si eu tot asa; si eu n-am dreptul să pun la îndoială cuvîntul
Lui.
Toate experienŃele mele din trecut se poate să fi arătat că n-a fost asa; dar
nu mă încumet să spun acum că n-ar fi fost asa, dacă El îmi spune acest lucru.
Simt si stiu că cele vechi s-au dus.
Sînt si acum în stare să păcătuiesc, dar Hristos este prezent cum niciodată nu mi-a
fost dat să stiu înainte. EI nu poate păcătui si El mă poate păzi de păcat. Nu pot
zice (cu durere trebuie să mărturisesc), că n-as fi păcătuit de cînd am această
iluminare, dar simt că s-ar fi putut să nu păcătuiesc. Mai departe, umblu mai mult în
lumină si de aceea constiinŃa mea este mai simŃitoare, văd imediat păcatul, îl
mărturisesc si primesc iertare; pacea si bucuria (spun cu toată umilinŃa) se reîntorc
- Biografia lui Hudson Taylor -
96
imediat în mine. Numai odată am păŃit altfel; atunci am rămas mai multe ceasuri
nefericit, dar am constatat că nu-mi mărturisisem în întregime păcatul, ci
încercasem să mă îndreptăŃesc în parte.
CredinŃa, acum văd, este realitatea a ceea ce nădăjduiesti, nu o simplă
umbră. Ea nu este mai puŃin decît „vederea", ci mai mult. Vederea cuprinde doar
forma exterioară a lucrurilor; credinŃa cuprinde realitatea lor. Pe realitate te poŃi
baza, din ea poŃi mînca. Dacă Hristos locuieste în noi prin credinŃă (adică prin
aceea că ne încredem în făgăduinŃele Lui), aceasta este adevărată putere si
viaŃă. Dacă Hristos este în noi, păcatul nu poate locui împreună cu El.
Si acum trebuie să termin. N-am spus nici jumătate din ceea ce as fi avut
de spus si nici cum as fi vrut să spun dacă as fi avut vreme.
Să te ajute Dumnezeu să poŃi cuprinde adevărul acesta fericit! Să nu mai
zicem mereu: „Cine se va sui în cer?", să aducă adică pe Hristos. Cu alte cuvinte,
să nu-L mai vedem departe de noi, în timp ce Dumnezeu ne-a făcut una cu El, ca
mădulare ale trupului Lui. Si apoi să nu privim această cunostinŃă ca o favoare
numai pentru cîŃiva alesi, ci, dimpotrivă, ca dreptul de nastere al fiecărui copil al lui
Dumnezeu; si nici unul nu trebuie să trăiască fără ea, dacă vrea ca Dumnezeu
să fie cinstit cum se cuvine.
Singura putere care ne scapă de păcat si ne pregăteste pentru slujbă
este Hristos."
Binecuvîntarea primită de Taylor nu s-a risipit înaintea încercării
nenumăratelor sale lucrări si ale nevoilor dure ale vieŃii. El ar fi putut spune, cum scria
un altul: „Chiar dacă as avea putere să lucrez douăzeci si patru de ore pe zi, tot
n-as putea face nici jumătate din lucrarea pe care o am de făcut. Cu toate acestea
primesc ca prima mea datorie si ca cel mai însemnat lucru al fiecărei zile, să capăt
o binecuvântare pentru propriul meu suflet. Intîi să fie sufletul meu fericit în Domnul
si apoi va veni si lucrul - si un lucru pe care să-l fac cu toată inima." Tot timpul era
ocupat. Trebuia să primească si să trimită bani fiecărui misionar, să mulŃumească
celor care fi făceau diferite daruri. Pe deasupra avea si alte lucrări, el spunea:
„Tocmai am primit sapte părŃi diferite din Vechiul si Noul Testament si tractate
- Biografia lui Hudson Taylor -
97
'Kingi, în diferite dialecte, cu rugămintea de a le citi fi de a le corecta. Pentru
aceasta mi-ar trebui timp de săptămîni, dacă nu luni. Si va trebui, desigur, să plec
în seara aceasta în vreo localitate vecină, ca să consult pe unul dintre ai nostri
care este bolnav."
Spre sfîrsitul anului 1869, Hudson a auzit că Meadows ar fi fost omorît. Dar
după cîtva timp, a auzit că acesta a fost doar un zvon si, de fapt, nu fusese decît
o răscoală împotriva misionarilor la Anking.
Tot în acest timp, din cauza faptului că a fost criticat de unii din Europa,
Hudson a primt foarte puŃini bani pentru susŃinerea lucrării lui Dumnezeu. Banii se
împuŃinau mereu si toŃi misionarii trebuiau să-si reducă cheltuielile. Hudson se ruga
ca Domnul să nu îngăduie să se reducă lucrarea cu ceva. Si Dumnezeu n-a
îngăduit să se micsoreze lucrarea lor.
*
George Muller s-a simŃit îndemnat nu numai să se roage pentru misiune,
dar să vină si mai mult în ajutor, băneste. George Muller le scria: „Eu urmăresc
cu mult interes lucrarea misiunii în China si mă rog în fiecare zi pentru
dumneavoastră. M-am gîndit că, în mijlocul încercărilor, tulburărilor si descurajărilor
dumneavoastră, ar fi o mare încurajare să stiŃi că aici este cineva a cărui inimă
bate pentru dumneavoastră si care îsi aduce aminte de dumneavoastră înaintea
Domnului. Dar chiar dacă ar fi altfel si nimeni nu s-ar interesa de dumneavoastră
sau nu v-ar mărturisi acest interes, aveŃi totusi totdeauna pe Domnul lîngă
dumneavoastră. AduceŃi-vă aminte de experienŃa lui Pavel la Roma (1 Timotei
4.16-18). încredeŃi-vă în El, priviŃi la El, sprijiniŃi-vă pe El si fiŃi siguri că, dacă mergeŃi
cu El si asteptaŃi de la El ajutorul, nu veŃi fi niciodată daŃi de rusine. Aceasta este
experienŃa unui frate mai în vîrstă, care cunoaste pe Domnul de patruzeci si patru
de ani si care poate spune că, în cele mai mari greutăŃi, în cele mai grele încercări, în
cea mai adîncă sărăcie, Domnul nu l-a părăsit niciodată. Mă bucur că pot da slavă
numelui Său."
- Biografia lui Hudson Taylor -
98
Isus ne este de ajuns
- cap. 17-
Pentru doamna Taylor, schimbarea care s-a produs în sufletul soŃului ei
era o mare pricină de bucurie. Ea spunea deseori: „Să te odihnesti în Isus si să-L
lasi pe El să facă lucrarea!" Mereu preocupată de cei din jurul ei, se uita pe sine si
niciodată nu era agitată sau apăsată de miile de necazuri ale vieŃii. Privirea ei era
totdeauna senină.
Linistea care stăpînea în familia Taylor a trebuit să dea loc unor despărŃiri
dureroase. Familia trebuia să se împrăstie. Era cu neputinŃă să mai Ńină în China
incă o vară pe cei mai mari dintre copiii lor, sănătatea subredă a lui Samuel, abia
de cinci ani, le impunea o despărŃire. Cei patru trebuiau să plece în patrie si
doamnei Taylor nu-i mai rămînea decît micuŃul copilas venit pe lume după
răscoala din Yangzhou. Domnisoara Blatchley s-a oferit să însoŃească pe copii si să
aibă grijă de ei, iar acest fapt permitea doamnei Taylor să rămînă în China, lîngă
soŃul ei.
- Biografia lui Hudson Taylor -
99
Pe măsură ce ora despărŃirii se apropia, sănătatea copilului care dădea cel
mai mult de gîndit a început să se înrăutăŃească. Era oare tristeŃea despărŃirii sau o
oboseală pe care, poate, preocupările călătoriei ar fi risipit-o?... Familia a plecat din
Yangzhou, dar abia plecaŃi cu vaporul, sănătatea copilului nu i-a mai lăsat nici să
doarmă. Toată noaptea au vegheat la capul lui si au făcut tot ce au putut ca să-l
menŃină în viaŃă. Spre ziuă însă, copilul a căzut într-un somn adînc si de pe apele
tulburi ale fluviului a trecut fără durere si fără teamă într-o patrie mult mai bună.
S-au oprit să depună comoara lor în micul cimitir din Chinkiang. De acolo au
plecat cu ceilalŃi copii la Shanghai, unde i-au îmbarcat pe bordul unui vapor. De
acolo, Hudson i-a scris lui Berger: „Doi dintre copilasii nostri sînt fără nici o grijă, ei
se odihnesc la pieptul lui Isus... Si acum, desi nimeni nu ne poate opri lacrimile, eu
mulŃumesc lui Dumnezeu că mi-a îngăduit mie, un om atît de nevrednic, să iau
parte la această lucrare. N-am nici un regret că m-am angajat la această lucrare.
Este lucrarea Lui, nu este nici a mea, nici a dumneavoastră. Si totusi ea este a
noastră, nu pentru că noi sîntem angajaŃi în ea, ci pentru că sîntem ai Lui si una cu
Acela căruia Ii aparŃine această lucrare."
Aceasta era realitatea adîncă, realitate care îi susŃinea si făcea chiar mai
mult decît să-i susŃină. Nici o furtună dinafară nu putea tulbura pacea si bucuria lor în
Hristos. Mai toŃi misionarii erau bolnavi si treceau prin suferinŃe trupesti si sufletesti
foarte mari si pe deasupra mai erau si prigoniŃi de cei din jur.
Doamna Taylor fiind mai liberă, a deschis la Chinkiang o clasă care se Ńinea
duminica si de cîte douâ-trei ori pe săptămînâ, pentru a face ca femeile Indigene să
se intereseze de Cuvîntul lui Dumnezeu. Era o lucrare grea si nu avea pe nimeni
altcineva ca s-o ajute.
Scrisorile pe care doamna Taylor le adresa colegelor sale, încercate si ele în
lucrarea în care se aflau, arată cît de aproape de Dumnezeu trăia ea. Doamnei
Rudland, căreia abia îi murise un copilas, îi scria: „Draga mea, nu pot să scriu mai
mult, dar îŃi trimit cateva rînduri, ca să-Ńi spun că noi îŃi împărtăsim durerea si
lacrimile. Gîndeste-te că scumpul tău copil se odihneste linistit în toată siguranŃa în
braŃele lui Isus si lucrul acesta, mai mult decît oricare altul, va usura amarul
despărŃirii. „Pe cei care adorm în Isus, El îi va aduce împreună cu noi." Ei ne vor fi
- Biografia lui Hudson Taylor -
100
daŃi inapoi. Ei vor fi din nou ai nostri pentru totdeauna. Atunci vom înŃelege de ce
ne-au fost luaŃi. Atunci vom putea spune din adîncul inimii: Domnul nostru pe toate
le-a făcut bine! Asteptînd, să credem acest lucru. Prin harul Lui vrem să nu ne
îndoim nici de dragostea Lui, nici de înŃelepciunea Lui."
Rugăciunea era viaŃa ei mai mult ca niciodată si, pe măsură ce puterile ei
slăbeau, era, într-un fel cu totul nou, refugiul ei. „îmi face bine", scria puŃin timp după
aceea domnisoara Blatchley, „să-mi amintesc cum se ruga pentru copiii ei. Am
văzut-o, seara, cînd credea că toŃi dorm, cu capul plecat, în genunchi mult timp,
mult timp, pe pâmîntul gol."
Inima ei de mamă dorea să-si stie copilasii ajunsi fericiŃi si în siguranŃă, întrun
loc din Anglia. Se bucura gîndindu-se că micii călători vor găsi, la Saint-Hill
mai întai, o primire prietenoasă si voioasă si îngrijirea ca de mamă a doamnei
Berger. Ea însăsi a primit apoi ca un dar din partea lui Dumnezeu, la 7 iulie, un nou
copil, al cincilea fiu. PărinŃii au primit această mică fiinŃă cu atît mai multă dragoste,
cu cît simŃeau lipsa celorlalŃi. Dar această mică comoară nu Ie-a fost lăsată mult
timp. Un atac de holeră a slăbit mult pe mamă, care n-a mai putut alăpta copilul
îndeajuns. Cînd s-a găsit o doică chineză era prea tîrziu. După o scurtă vieŃuire de
o săptămînă, micul copilas a plecat în patria cerească, unde mama lui avea să-l
întîlnească în curînd.
Foarte obosită trupeste, doamna Taylor a găsit în sentimentul intim al
prezenŃei Domnului o pace adîncă si chiar bucurie în supunerea totală în faŃa voii
Lui sfinte. Ea însăsi a ales cîntecele la marginea micului mormînt.
Cu toată marea ei slăbiciune, nimeni nu prevedea că sfîrsitul va fi asa de
aproape. Nu avea decît 35 de ani! Nu suferea, dar se simŃea obosită, foarte
obosită. Primise, cu două zile mai înainte, o scrisoare lungă de la doamna Berger,
asigurînd-o asupra situaŃiei copiilor. DimineaŃă, sîmbătă 23 iulie 1870, după un
somn linistit, doamna Taylor s-a trezit cu totul schimbată. FaŃa ei avea o culoare de
cadavru. Era clar că murea. Indată ce a fost destul de stăpîn pe sine, Hudson i-a
spus: „Draga mea, stii că ai să mori?" „Să mor? Asa crezi tu?" „Da, draga mea,
puterile te părăsesc!" „Se poate? N-am nici o durere, doar oboseală!" „Da, te duci
acasă. în curînd vei fi cu Isus." „Sînt atît de trista!", a spus ea si deodată s-a oprit,
- Biografia lui Hudson Taylor -
101
ca si cum îsi reprosa acest sentiment. „Esti tristă că mergi la Domnul Isus?" Cu o
privire de neuitat, ea îi răspunse: „Nu, nu de asta. Tu stii, dragul meu, că de zece
ani n-a fost nici un nor între mine si Mîntuitorul meu. Nu pot să fiu tristă că merg la El,
dar îmi pare rău că te las singur si într-o astfel de clipă. Totusi... El va fi cu tine si va
îngriji de toate nevoile tale."
N-a mai adăugat decît cîteva cuvinte pline de dragoste pentru copiii si
prietenii ei, apoi a părut că adoarme si pierde cunostinŃa lucrurilor pămîntesti.
„Niciodată n-am văzut o scenă asemănătoare", scria doamna Duncan. „Cînd
scumpa doamnă Taylor îsi dădea sufletul, domnul Taylor era în genunchi cu Inima
grea încredinŃînd-o Domnului. I-a mulŃumit pentru că i-o dăduse si pentru cei
doisprezece ani de fericire pe care îi petrecuseră împreună. I-a mulŃumit si
pentru că a luat-o la El si s-a predat pe sine din nou în slujba Lui."
Era aproape ora nouă dimineaŃa cînd s-a oprit respiraŃia înceată a
muribundei. Ei au înŃeles atunci că ea era „cu Hristos, ceea ce este cu mult mai bine".
PuŃin timp după moartea soŃiei, Hudson scrie mamei sale: „Din adîncul sufletului
meu mă bucur să stiu că Dumnezeu face sau îngăduie toate lucrurile si EI face ca
toate să lucreze împreună spre binele celor care-L iubesc. Numai El stie ce era
soŃia mea pentru mine, plăcerea inimii mele... Pînă în ultima clipă a vieŃii, atunci cînd
în oboseala ei nici nu mai putea vorbi bine, ea trecea una din mîini în jurul gîtului
meu si îmi punea cealaltă mînă pe cap, ca si cum s-ar fi rugat lui Dumnezeu pentru
mine...
Dumnezeu a găsit că este mai bine s-o ia la El. Desigur, pentru ea este bine si El
a făcut lucrul acesta cu multă blîndeŃe fără s-o lase să sufere. Dar este bine si
pentru mine, care sînt chemat de acum înainte să lucrez si să sufăr singur — si
totusi nu singur, căci Dumnezeu este mai aproape de mine ca niciodată. Acum Lui
trebuie să-I spun toate întristările si greutăŃile mele, neputînd să le mai spun
scumpei mele Măria. Ea nu se mai poate ruga pentru mine, dar Isus poate. îmi
trebuie să merg ceva mai puŃin prin simŃire, ceva mai puŃin prin vedere si ceva mai
mult prin credinŃă."
Uneori se simŃea foarte obosit. Mai ales cînd boala nu-l lăsa să se odihnească
si nopŃi întregi era nevoie să le petreacă fără somn, ii veneau în inimă gînduri negre.
- Biografia lui Hudson Taylor -
102
„Mă întreb cum se poate ca preaiubita mea, pe care Dumnezeu mi-a luat-o la El, să
se bucure în prezenŃa Lui, în cer, iar eu să fiu singuratic în camera mea!"
Lui Berger fi scrie: „Este puŃin timp de cînd casa mea era plină cu viaŃă.
Astăzi ea este linistită si pustie. Samuel, Noel, Grace, preaiubita mea, sînt cu Isus!
Cei mai mari dintre copiii mei sînt departe, foarte departe... Adesea în acesti ultimi
ani a trebuit să părăsesc pe ai mei, dar nu după mult timp fi Vedeam iar. Acum eu
sînt singur si nu mai am de asteptat nici o reîntoarcere. Nu este oare acesta un vis
dureros? FiinŃele cele mai scumpe inimii mele, să fie cu adevărat culcate sub
pămîntul rece? Da, asa este, dar ne este păstrată o revedere care nu va mai fi
tulburată de nici o umbră, de nici o altă despărŃire... Iar dacă El întîrzie să ne dea
această fericire, o face pentru a aduna oile încă risipite pe munŃi. Si atunci nu
trebuie să fim mulŃumiŃi si chiar să purtăm ceva mai mult timp crucea Lui? Sărmana
Chină, cît de mari sînt nevoile ei!"
In aceeasi scrisoare, el spune: „Am stat patru zile fn pat, suferind de ficat.
Ieri tremuram atît de tare din cauza febrei, încît patul tremura sub mine. Dar eram
nespus de bucuros gîndindu-mă că sînt pe deplin al Domnului, răscumpărat de El
si nu mai am asupra mea nici un drept de proprietate."
*
In acest timp, în misiune erau mulŃi bolnavi. Mai întîi, cel mai mic copil al lui
Taylor, micul orfan care rămăsese lîngă tatăl său, a fost un timp între viaŃă si moarte.
Hudson a trebuit să-I ducă la Ningbo, unde i-a putut asigura mai multă odihnă, iar el
a plecat la Shanghai si apoi la Hong Kong. CîŃiva misionari au trebuit să plece în
Anglia, pentru că sănătatea le era înrăutăŃită din zi în zi. Prin ei, Hudson a trimis
scrisori si cadouri celor trei copii ai săi care erau în Anglia. „Nu vă puteŃi da seama
cît de mult se gîndeste tatăl vostru la iubiŃii lui si cum priveste fotografiile voastre pînă
ce i se umplu ochii de lacrimi. Uneori mă simt amărît la gîndul că voi sînteŃi atît de
departe, dar atunci Isus, care nu mă părăseste niciodată, îmi spune: „Nu te
- Biografia lui Hudson Taylor -
103
teme..." Dragii mei copii, doresc ca voi să stiŃi ce înseamnă să daŃi inimile voastre lui
Isus, pentru ca El să vi le păzească zi de zi."
Domnisoarei Blatchley, care îngrijea de copii, îi scria ca s-o încurajeze în
lucrarea ei: „Să-i iubesti cu atît mai mult, cu cît ei nu vor cunoaste niciodată ce
înseamnă grija unei mame. Dumnezeu să te ajute să-i suporŃi si să încerci să le
arăŃi cu dragoste calea cea bună, decît să le faci prea dese reprosuri. Sileste-te să
păstrezi încrederea si dragostea lor, în asa fel încît ei să vină la tine cu toate
necazurile lor si să-Ńi mărturisească toate, chiar si păcatele lor."
La Hangzhou, Hudson a avut parte de multă bucurie. Adunarea din această
localitate era bine hrănită de credinciosul Wang si mulŃi alŃii din adunare îngrijeau
de lucrarea lui Dumnezeu din împrejurimi. Aci, Hudson a trebuit să fie reŃinut un
timp de nevoile medicale ale fraŃilor si în acelasi timp s-a bucurat de faptul că era
lîngâ prietenii săi Mc-Carthy si Faulding. In vîrstă de 27 ani, domnisoara Faulding
era deja o misionară experimentată si avea o bună influenŃă asupra celor din jur.
InvăŃa pe mulŃi copii chinezi să citească Noul Testament si avea rezultate
frumoase.
Dar tot din partea prietenului său, Berger, a primit Hudson cea mai mare
încurajare. Berger ii scrie: „ConŃinutul scrisorii tale ne-a doborît la pămînt si nu pot
să-Ńi scriu cum ar trebui... De as putea să vin la 'tine cu soŃia mea, ca să-Ńi
împărtăsesc amarul tău atît de mare! Golul din sufletul tău ar fi prea dureros, dacă
n-ai cunoaste dragostea si părtăsia Domnului Isus. El face rana si tot El o vindecă...
Tatăl nostru nu ne ia nimic în asa fel ca să ne lase săraci."
Hudson le-a răspuns: „Ea nu este pierdută... Numai Dumnezeu stie ce
înseamnă absenŃa ei pentru mine. La puŃini soŃi le este dat să guste doisprezece
ani si jumătate de o atît de strînsă legătură spirituală, de o unire perfectă în
lucrare, de O dragoste comună... Dar nici o limbă nu poate spune ce este El
pentru mine. El mi-a dat pacea Lui, bucuria Lui. Mă întreb uneori dacă este cu
putinŃă ca cea pe care mi-a luat-o la El, să se bucure acolo de mai multă fericire
ca mine. Dacă pe ea a luat-o în cer, El a făcut ca cerul să coboare si în mine, căci
El este cerul. înaintea feŃei Lui este o bucurie deplină... Uneori mă gîndesc la
trecut si parcă aud glasul dulce al micuŃei Grace, parcă ar fi pe pieptul meu capul lui
- Biografia lui Hudson Taylor -
104
Samuel. Si Noel, si mama! Ce amintiri dulci si usturătoare!... Atunci Domnul vine si
îmi sterge lacrimile si El înlătură orice amărăciune. El îmi umple sufletul de bucurie
adîncă, de nedescris."
Totusi, Hudson Taylor era foarte obosit. Lipsa doamnei Taylor si a copiilor se
făcea foarte mult simŃită. Cînd a venit în misiune domnul Rshe, Hudson s-a gîndit să-i
dea sarcina de secretar al misiunii, pentru ca el să aibă puŃin timp să plece în patrie.
Era nevoie. Cu toată bucuria care-I umplea sufletul, trupul lui era epuizat. Boala de
ficat îl făcea să nu mai poată dormi, iar o usoară îmbolnăvire a plămînilor îi făcea
respiraŃia greoaie. In această situaŃie, cînd trebuia să plece în Anglia, spunea:
„Astăzi, prin harul lui Dumnezeu, putem duce greutatea zilei de azi. Mîine poate vom
fi cu El, acolo unde nu mai sînt greutăŃi de dus. Si chiar dacă nu vom fi încă la El, El
va fi cu noi si în prezenŃa Lui este o plinătate de bucurie."
- Biografia lui Hudson Taylor -
105
El rămîne Acelasi
-cap. 18-
Nu trecuseră decît sase ani de cînd plecase cu o mică ceată în China si
misiunea făcuse în acest timp mari progrese. In locul celor două staŃiuni si sapte
lucrători de la început, ea avea acum mai mult de treizeci de europeni si peste
cincizeci de indigeni, risipiŃi în treizeci de staŃiuni centrale, depărtate una de alta.
Bătrinii Berger au dat tot timpul lor, toată averea, tot ce au avut, pentru
această lucrare, dar era timpul să încredinŃeze această răspundere altora, pentru că
bătrineŃea nu-i mai putea Ńine în lucrare. Dar cine să îngrijească de „Foaia
Ocazională", să pregătească noi candidaŃi pentru China, să se ocupe de
corespondenŃă si de atîtea lucrări? Desi Hudson venise în Anglia sâ-si îngrijească
sănătatea, văzînd aceste nevoi, s-a hotărît să se ocupe el si de partea care
rămînea în urma plecării fratelui Berger. Dar era o durere în plus, faptul că nu-i
- Biografia lui Hudson Taylor -
106
mai putea avea in lucrare pe niste prieteni asa de scumpi. I se părea ca între el si
trecutul plin de amintiri sfinte se rupea cum încă o legătură. „Totusi, greutăŃile",
spunea el deseori, „dau Dumnezeului nostru prilejul să-Si arate credinciosia si
atotputernicia Sa."
Era mare deosebire între locuinŃa de la Saint-Hill, unde lucrase Berger si
modesta încăpere a misiunii China Inland Mission din Pyrland Road 6. Totusi, timp
de peste douăzeci de ani, acest loc a slujit ca centru al lucrării. Adunarea de
rugăciune săptă-mînală se Ńinea în această casă si de aici au plecat mereu cete
de misionari spre China.
Un tînăr de douăzeci de ani, Baller, nu-si închipuia că el însusi va ajunge
misionar. Auzind despre Hudson, s-a dus la adunarea de rugăciune din Pyrland
Road. A fost o zi deosebit de însemnată pentru el, care avea să scrie mai tîrziu:
„Domnul Taylor s-a asezat la pian si a început o cîntare. Mă asteptam să văd un
om mare, puternic, cu glas puternic. Dar am fost aproape cu totul dezamăgit,
văzînd un om slăbuŃ si cu un glas foarte delicat. Totusi, cînd a început să se
roage, gîndurile mele s-au schimbat deodată. Niciodată n-am auzit pe cineva
rugîndu-se cu atîta simplitate, dragoste, îndrăzneală. Am fost foarte mult atras de
el. Se vedea că acest om se bucura de o mare intimitate cu Dumnezeu. Ii vorbea
ca unui prieten. Am auzit pe mulŃi rugîndu-se, dar sînt doi care nu se pot compara
cu nimeni alŃii: Taylor si Spurgeon. Acesta din urmă lua după sine întreaga adunare
de sase mii de persoane si o conducea pînă în Locul Preasfînt. Iar cine a auzit pe
Taylor pledînd în rugăciune pentru China, poate înŃelege cuvintele Scripturii: „Rugăciunea
fierbinte a celui drept are mare putere".
In apropiere de Pyrland Road era locul unde s-au adunat o mulŃime de
credinciosi, veniŃi din toate părŃile lumii, pentru a căuta o viaŃă mai bogată, prin
cercetarea Cuvîntului lui Dumnezeu si rugăciune. In aceste adunări a venit si D.L.
Moody, iar Hudson era printre cei care Ńineau cuvîntări. Aceste conferinŃe anuale
ale crestinilor din orice adunare aveau o influenŃă binefăcătoare asupra
credinciosilor din Anglia.
Tot timpul săptămînii în care a avut loc conferinŃa la care lua parte si Moody,
cîŃiva prieteni ai misiunii au vizitat pe Hudson la Pyrland Road. Privind cu toŃii harta
- Biografia lui Hudson Taylor -
107
Chinei care era pe perete, deodată Ie-a venit în inimă gîndul: Cum să mai asteptăm
ca aceste milioane de oameni să moară fără Hristos? Si Hudson ia întrebat: „AveŃi
credinŃa necesară pentru ca să ne unim să cerem de la Dumnezeu 18 persoane
care vor merge, doi cîte doi, în provinciile încă necunoscute?" ToŃi s-au hotârît să
se roage pentru acest lucru precis, pînă ce Dumnezeu ii va asculta.
Totusi Hudson se gîndea să plece iar în China si încă nu avea pe cine să
lase în locul atît de necesar pe care îl ocupase altădată Berger. S-a oferit un
credincios, Richard Hill, să se ocupe cu lucrarea misiunii în Anglia. Iar domnisoara
Blatchley, căreia Hudson se gîndea să-i lase mai departe copiii si care cunostea
foarte bine toate amănuntele lucrării, putea să fie bine întrebuinŃată pentru
corespondenŃă, care era foarte numeroasă. La 6 august 1872 într-o adunare de
cîŃiva prieteni credinciosi, după ce au cerut o deosebită îndrumare de la Dumnezeu,
au hotărît să se formeze un consiliu al misiunii. Acest consiliu a funcŃionat timp de
peste 46 de ani.
Hudson, urmînd dorinŃa soŃiei care fi murise, atît pentru nevoile lui personale,
cît si ale copiilor săi, a hotărît să se căsătorească a doua oară. Intr-un fel
neprevăzut, domnisoara Faulding s-a întors pentru concediu în Anglia chiar pe
acelasi vapor cu Hudson. Cunoscînd foarte bine rîvna în lucrare si succesul pe care
îl avusese domnisoara Faulding între femeile din Hangzhou, lui Hudson i-a fost usor
să se gîndească la căsătorie.
După două luni, Hudson se întorcea iar în China. Se petrecuseră multe
schimbări în ultimul an, în ce priveste organizarea misiunii, totusi spiritul lucrării era
acelasi. Hudson scrie unor prieteni: „Desi organizarea interioară a lucrării noastre sa
schimbat, nimic nu s-a schimbat în ce priveste structura si spiritul ei. Misiunea,
mărindu-se are nevoie de un mai mare număr de lucrători, atît în Anglia cît si în
China. Vom astepta resursele noastre, ca si pînă acum, numai de la Dumnezeu.
Ca răspuns la rugăciunile noastre, El va pune pe inima cui va vrea El să ne ajute.
Cînd vom avea bani, îi vom trimite în China. Cînd nu vom avea, nu vom trimite nimic,
pentru că nu trebuie să facem datorii. Dacă credinŃa voastră va fi încercată în viitor,
cum a fost în trecut, El va fi credincios cu noi, cum a fost totdeauna. Si chiar dacă
încrederea noastră ar da gres, credinciosia Lui va rămîne, căci este scris: „Dacă noi
- Biografia lui Hudson Taylor -
108
sîntem necredinciosi, El rămîne credincios". Un lucru, unul singur, ne va suŃine si
mereu ne va da izbîndă: dragostea lui Hristos, dragoste care te constrînge si te
susŃine, este singura putere care ne trebuie. Nu este vorba de dragostea noastră
pentru Hristos si nici chiar de dragostea lui Hristos pentru noi personal, ci de
dragostea Lui în noi pentru sărmanii păcătosi. Această dragoste care nu se poate
stinge, va căuta oile risipite pînă ce le va găsi. Si dacă, odată găsite, ele s-ar
îndepărta iarăsi, ea tot le va iubi si le va urmări cu stăruinŃă."
...va urma...
Intuneric, apoi lumină
-cap 19-
După o lipsă de cincisprezece luni era de asteptat ca Hudson să găsească
multe schimbări în China. Domnul Fishe, care fusese însărcinat să primească si să
împartă banii misiunii era de mult timp bolnav, de asemenea si alŃi misionari.
PrezenŃa directorului misiunii era foarte necesară. Duncan care lucrase cu mult
succes la Nanking, fiind doborît de boală, a trebuit sa plece în Ńara lui de nastere,
unde avea să moară. Pe valea fluviului Iangtze nu s-a dus mai nimeni cu Vestea
Bună, tot din cauza bolii.
Doamna si domnul Taylor s-au îndreptat spre Hangzhou, unde Hudson a
vorbit cu vechiul lui prieten, McCarthy, să lase pe Wang în acest oras din apropierea
oceanului si să înceapă lucrarea care era mult mai grea, în regiunea Anhui, pe malul
fluviului Iangtze. De acum avea să înceapă pentru Hudson o viaŃă numai de
călătorii, cum nu mai avusese mai înainte.
Unele staŃiuni au avut de suferit din pricina lipsurilor celor care le-au condus
sau din pricina bolii lor. Mai mult, unii lucrători indigeni s-au rătăcit sufleteste, unii
chiar căzînd în păcat. NoutăŃile care-i veneau din toate părŃile lui Hudson erau
departe de a-l bucura si au fost o pricină de smerire înaintea lui Dumnezeu. Ii scrie
mamei sale: „Pentru mine este o mîngîiere să-mi amintesc că lucrarea este a Lui, că
- Biografia lui Hudson Taylor -
109
El stie ce mijloace să întrebuinŃeze pentru a duce mai departe această lucrare, în
care El este nespus mai mult interesat ca noi. Primesc mereu vesti triste despre
mai mulŃi dintre cei din Yangzhou. Dar ei sunt mai mult de plîns, decît de
condamnat, pentru că acesti copii în credinŃă ar fi avut nevoie de cineva care să-i
păstorească si să vegheze asupra lor."
Desi era o iarnă foarte friguroasă, Hudson a lăsat pe doamna Taylor la
Hangzhou si a plecat singur intai spre Chinkiang. Pe acolo a început să cerceteze
de aproape pe credinciosii indigeni. Ii invita la masă la el, făcea mici adunări de
rugăciune. Voia să viziteze cît mai multe localităŃi mai neînsemnate unde totusi
erau cîŃiva credinciosi, gîndind că, prin această lucrare făcută cu rugăciune si
credinŃă, lucrurile vor lua în curînd o întorsătură mai luminoasă. In felul acesta, cei
necredinciosi, ca si crestinii, se bucurau de influenŃa lui binefăcătoare, pentru că din
inima acestui misionar Ńîsneau mereu rîuri de apă vie. Nu s-a oprit din vizitele lui,
pînă ce n-a dus o influenŃă bună aproape printre toŃi cei care se ocupau cu
lucrarea lui Dumnezeu în China Inland Mission (C.I.M.). El putea sa ia ca pentru sine
cuvintele apostolului Pavel: „Am fost blînd în mijlocul vostru, ca o doică care îsi
îngrijeste cu drag copiii".
Toate acestea nu se puteau face fără greutăŃi si oboseală. Si peste toate
acestea, se adăuga o corespondenŃă foarte intensă. Pentru Hudson, viaŃa în
China însemna plecarea mereu de acasă, vara si iarna, uneori separarea de
familie pentru cîteva luni de zile. Iar cunostinŃele lui medicale îl obligau să se
îngrijească de toŃi misionarii bolnavi si, în plus, de orice caz care se ivea întîmplâtor.
Mergînd pe malul fluviului Iangtze, într-o localitate a găsit nouăzeci de scrisori la care
trebuia să răspundă imediat si una dintre ele îi cerea o consultare medicală
pentru copilul unei credincioase indigene, tocmai la Chinkiang. Mereu călătorii,
mereu oboseală, mereu scrisori. Si Hudson primea toate acestea nu cu resemnare,
ci cu bucurie. Răsplata pentru el era să vadă lucrarea lui Dumnezeu mărindu-se si
întărindu-se si, mai ales, să vadă lucrători indigeni adăugîndu-se misiunii, pentru că
indigenii erau în gîndul lui temelia lucrării.
La întoarcerea lui din călătoria de pe malul fluviului Iangtze, a primit vestea
neasteptată că domnisoara Blatchley era într-o stare de sănătate foarte
- Biografia lui Hudson Taylor -
110
nelinistitoare. Cine ar fi putut s-o înlocuiască în grija ei pentru copiii pe care i-a primit
din mîna mamei lor muribunde? Dar în aceste zile, Hudson nu putea cu nici un chip
să se reîntoarcă în Ńară.
La toate aceste greutăŃi se adăuga si faptul micsorării darurilor primite de
cînd s-a pensionat Berger. Si totusi erau cincizeci de clădiri de întreŃinut, o sută
de lucrători de hrănit, în afară de soŃiile misionarilor si de ajutoarele indigene, fără a
mai vorbi de cheltuielile de călătorie si de reîntoarcere în Europa, în concediu, a
misionarilor care aveau neapărată nevoie de odihnă.
Sosind la Ningbo, Hudson a primit prin cablogramă vestea că domnisoara
Blatchley nădăjduia reîntoarcerea lui imediată în Anglia, pentru că dorea să dea
înapoi tatălui pe copiii pe care fi primise in grijă de la doamna Taylor. Totusi, prezenŃa
lui în China, în aceste timpuri de lipsuri bănesti, era necesară mai mult ca
altădată.
*
Dar anul 1873 care adusese atîtea încercări, avea să se sfîrsească si cu mari
pricini de mulŃumire pentru Dumnezeu. Spre sfîrsitul anului, Hudson a ajuns la
Shoohing, unde misionarul Stevenson era ocupat cu vizitele prin localităŃile vecine.
PuŃin mai spre sud, intr-un Ńinut muntos, Duhul Sfînt lucra cu putere si Hudson s-a
unit cu bucurie acestei lucrări. Din înălŃimea uneia dintre aceste coline, el
numărase altădată mai mult de treizeci de orase si sate, în care niciodată numele
Domnului Hristos nu fusese vestit si inima lui era mîhnită la gîndul acestor mulŃimi
care trăiesc si mor fără Dumnezeu. MulŃimii din apropiere îi vorbise despre Domnul
Hristos pîna ce n-a mai putut si, cînd nu a mai putut spune o vorbă, s-a retras singur
pe munte, pentru a-si vărsa inima înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune.
La început, toate încercările lui Stevenson în această regiune n-au adus
nici un rezultat. Dar o frumoasă schimbare avea să se vadă în acest Ńinut
întunecat si aceasta în mare parte printr-un om renumit din Chenghsien. Acest
om, numit Nying, una din căpeteniile confucianismului, mîndru de stiinŃa si situaŃia
lui, considera ca nedemn pentru el să aibă a face cu străinul care venea din cînd în
cînd în orasul lui, pentru a predica învăŃături străine. Dar avea un mare interes
- Biografia lui Hudson Taylor -
111
pentru stiinŃa occidentală si avea o carte de stiinŃă pe care n-o înŃelegea prea
bine. Profitînd de una din vizitele lui Stevenson, s-a strecurat într-o seară spre
locuinŃa evanghelistului, pentru a vorbi cu el despre cartea lui stiinŃifică. Tînărul
misionar s-a arătat foarte binevoitor, apoi, îndreptîndu-se spre Noul Testament,
care era pe masă, a întrebat pe domnul Nying, cu un ton plin de bunătate: „AveŃi în
biblioteca dumneavoastră si cărŃi crestinesti?" „Da", răspunse învăŃatul chinez, „dar
ca să fiu sincer, nu le găsesc atît de interesante cum sînt cărŃile voastre de stiinŃă."
Aceste cuvinte au dus la o convorbire între ei, din care s-a văzut că Nying nu credea
nici în existenŃa lui Dumnezeu si nici a sufletului, iar rugăciunea era pentru el o
absurditate. Cu multă răbdare, misionarul a încercat, dar fără succes, să-l aducă la
o altfel de gîndire. „Dar credeŃi-mă: dacă în această seară, ducîndu-vă acasă veŃi lua
acest Nou Testament si înainte de al deschide, veŃi cere cu umilinŃă Dumnezeului
cerului să vă facă să înŃelegeŃi această carte, ea vă va apărea o carte cu totul
nouă si mai bogată ca oricare altă carte din lume. încercaŃi, si, fie că vă veŃi ruga
dumneavoastră însivă sau nu, eu mă voi ruga pentru dumneavoastră."
Mult mai impresionat decît arăta, învăŃatul chinez a plecat acasă. „Totusi este
un lucru cu totul de neînŃeles", se gîndea el, „oricît de absurd ar părea acest fapt,
străinul acesta este un om convins si plin de grijă pentru sufletul unui om. Si el se
va ruga pentru mine, iar eu nu mă rog deloc pentru mine însumi!..." Seara, cînd a
fost singur, domnul Nying a luat cartea, ca si cum s-ar fi amuzat uitîndu-se în ea.
Cum ar putea admite o persoană inteligentă, că doar cîteva cuvinte adresate unei
fiinŃe necunoscute, care poate nici nu există, ar putea face interesantă această
carte plictisitoare sau să producă o schimbare în felul de a vedea viaŃa?” Totusi,
oricît de necredincios era el, s-a gîndit să facă această încercare. „O,
Dumnezeule, dacă există un Dumnezeu", a început el să spună, „mîntuieste-mi
sufletul, dacă am un suflet. Dă-mi Duhul Tău Sfînt si ajută-mă să înŃeleg această
carte." De mai multe ori, pe măsură ce se făcea tot mai mult noapte, doamna
Nying, întredeschizînd usa camerei, găsea pe soŃul ei cufundat în citirea lui. Pînă la
urmă, i-a spus că este foarte tîrziu. „Nu mă astepta", i-a răspuns el, „sînt ocupat cu
lucruri însemnate." Si si-a continuat citirea. Cartea devenise o carte nouă si, cum
întorcea paginile, un spirit nou punea stâpînire pe fiinŃa lui.
- Biografia lui Hudson Taylor -
112
Totusi, timp de mai multe zile, n-a îndrăznit să mărturisească această
schimbare din sufletul lui, nici celor mai intimi ai lui. SoŃia lui făcea parte dintr-o
familie nobilă, care l-ar fi acoperit de batjocuri, dacă el ar fi devenit crestin. Si desigur,
soŃia si copiii l-ar părăsi mai degrabă decît să sufere o asa mare înjosire. Dar
Mîntuitorul plin de iubire, despre care vorbea acea carte, devenea pentru el o fiinŃă
reală. Nying simŃea că această carte îi arăta nu numai păcatele lui, dar si pacea si
binecuvîntarea sufletului lui. Si ce bucurie a început să năpădească în sufletul lui!
„Cînd copiii se vor culca", a spus el, în sfîrsit, soŃiei sale, „as vrea să-Ńi spun ceva." Si
totusi, nu stia nici ce avea să-i spună, nici cum să înceapă. Dar aceasta 1-a condus
la un fel de mărturisire a credinŃei lui în Hristos, desi tremura la gîndul că ea nu va primi
acest adevăr. Cînd a sosit seara, s-au asezat în tăcere unul în faŃa celuilalt la masă si
el nu putea să înceapă subiectul. Atunci tot secretul lui s-a dat pe faŃă, nici el nu stie
cum. Si ea asculta cu admiraŃie crescîndă. Este un Dumnezeu adevărat si viu, nu
ca idolii din templu. Este un mijloc de obŃinere a iertării păcatelor, un Mîntuitor
care poate umple inima de bucurie si de pace. Spre marea lui surpriză, ea îl
asculta cu interes. „Si tu L-ai găsit cu adevărat? Cum as vrea să-L cunosc si eu! Căci
trebuie să fie un Dumnezeu viu. Cine altul ar fi putut asculta rugăciunea
mea cînd am fost în mare necaz?" Cu cată bucurie si recunostinŃă el a asigurat-o
nu numai că există o FiinŃă vie, nespus de mare si bună, dar că această FiinŃă a
vorbit oamenilor! Si vechiul ucenic a lui Confucius îi mărturisea soŃiei dragostea
Domnului Isus.
În casa lui si în oras, peste tot, rîvna aprinsă a lui Nying încurca pe cei ce
obisnuiau să-si bată joc de Vestea Bună. Mandarinul spunea despre Nying: „Cînd
i-am făcut cîteva reprosuri, a început, în plină stradă să-mi predice si mie, mi-a spus
că el este atît de plin de Vestea Bună, că nu putea s-o Ńină numai pentru el". Plin
de dragoste pentru Biblia sa si susŃinut de vizitele făcute la Shoohing, Nying a
devenit în curînd un vestitor al Evangheliei, cu o putere rar întîlnită. Printre primii
care s-au întors la Dumnezeu prin el a fost un om care fusese groaza vecinilor lui.
Nici o faptă de răutate sau de cruzime nu părea neplăcută lui Laokuen. Ce putere
schimbase pe acest leu într-un miel? Nici unul din locuitorii orasului nu putea spune.
Dar bătrînul său tată, tratat altădată cu multă cruzime si neglijenŃă din partea fiului
- Biografia lui Hudson Taylor -
113
său, putea acum să mărturisească realitatea acestei schimbări si, ca si fiul său, a
devenit un ucenic al lui Isus.
Intre acesti credinciosi a venit Hudson. Cine ar putea descrie bucuria lor,
cîntecele lor, rugăciunile lor? Era un mic colŃ de cer pe pămînt, o preŃioasă gustare
mai dinainte a răsplătirii pe care avea s-o primească. „Am plîns de bucurie", scrie
Hudson, „ascultînd istorisindu-se ce a făcut harul lui Dumnezeu pentru unul si altul.
Cei mai mulŃi dintre ei puteau vorbi despre o rudă sau un prieten despre care
nădăjduiau că se va întoarce la Dumnezeu în curînd. Niciodată n-am mai văzut
ceva asemănător în China."
Apoi Hudson s-a dus la Shanghai, unde venise Judd cu alŃi tineri începători
în lucrarea lui Dumnezeu, si a plecat spre Chekiang, lăsîndu-i pe cei de la Nanking
în grija lui Judd. Cele douăsprezece milioane de suflete din provincia Chekiang
apăsau greu pe inima lui. DorinŃa lui crescîndâ de a înainta tot mai mult în interiorul
Ńârii, nu-1 făcea totusi să piardă din vedere provinciile de pe coastă, care încă erau
lipsite de lucrători.
„Nevoile familiei mele din Ńara mea si nevoile păgînilor care pier aici mă aduc
ca într-o agonie la picioarele Domnului: Doamne ce vrei Tu să fac?"
Din Taiping, unul din orasele în care Evanghelia nu era cunoscută, Hudson
scria lui HUI: „Am fost foarte miscat de mulŃimile care în zi de tîrg umplu cu totul
străzile orasului, în asa fel încît abia poŃi înainta. N-am putut predica mult între ei, dar
m-am retras deoparte pentru a mă ruga lui Dumnezeu să aibă milă de acest
popor si să ne deschidă o usă. Si fără să fi căutat noi, am venit în legătură cu patru
suflete trudite, care au putut auzi despre Domnul Hristos care a murit si pentru
vina lor..."
Abia mai tîrziu, privind la căile pe care l-a condus Dumnezeu, Hudson a
înŃeles că fiecare pas înainte in dezvoltarea misiunii corespundea unor timpuri de
boală si de suferinŃă, care l-au făcut să se predea lui Dumnezeu într-un mod cu totul
deosebit. în ianuarie 1874, a cerut lui Dumnezeu cincizeci sau chiar o sută de noi
lucrători. O boală gravă l-a oprit, înainte de a se mai putea duce la Fenghwa, unde
îsi stabilise locul pentru un timp. In toiul iernii, călătorise săptămîni întregi de-a
- Biografia lui Hudson Taylor -
114
lungul munŃilor acoperiŃi de zapadă si uneori abia găsea un mic loc de trecere
printre stînci.
*
Abia după trei luni a mai putut întîlni pe doamna Taylor, la Fenghwa. A
ajuns acasă scuturat de friguri si timp de cîteva săptămîni a rămas culcat, suferind si
fără putere. Aici, în liniste, rugîndu-se lui Dumnezeu, a primit de sus încredinŃarea
că a sosit ceasul pentru a acŃiona hotărîtor in provinciile îndepărtate din interior. Si
iată că intr-o zi, în timp ce puterile ii reveneau cu încetul, Hudson a primit o
scrisoare din Anglia de la o doamnă necunoscută. „în două luni nădăjduiesc să
bun la dispoziŃia consiliului dumneavoastră, în vederea extinderii lucrării China
Inland Mission, o urnă de 800 lire, aceasta pentru noi provincii." „Cine ar fi putut
scrie aceste cuvinte, fără să unoască lupta care era în sufletul meu?" Gîndurile lui
intime, spuse numai lui Dumnezeu, erau bine cunoscute de El.
Din camera lui de boală, Hudson s-a sculat si a plecat spre valea fluviului
Iangtze si în zilele de primăvară a avut loc o adunare la Chinkiang. Hudson se
pregătea să meargă împreună cu Judd spre malul marelui fluviu si căutau o casă
care le-ar fi putut servi ca punct de plecare pentru o nouă ramură occidentală a
misiunii în China. Nu mulŃimea fondurilor bănesti putea explica spiritul de încredere
si bucuria care stăpînea între misionari. Aveau din ce în ce mai puŃini bani. Dar
„Domnul va purta de grijă" era steagul lor. „Avem puŃini bani si totusi toate
făgăduinŃele lui Dumnezeu. Cu El, cum să nu fii mai bogat decît cel mai bogat din
lume?"
Ceea ce nu-i plăcea deloc lui Hudson era însă faptul că unii prieteni, în
dorinŃa de a veni în ajutorul lucrării, erau ispitiŃi să facă apeluri oamenilor în adunări.
Dar acest lucru era contra principiilor de bază ale întregii lucrări. „Trebuie să
economisim cu mare grijă ceea ce ne dă Dumnezeu, dar odată ce am făcut acest
lucru, să nu ne îngrijorăm cu privire la lipsa de resurse. După ce am trăit mai mulŃi
ani bizuindu-mă pe credinciosia lui Dumnezeu, pot să spun că timpurile de sărăcie
au însoŃit totdeauna sau au fost înaintea timpurilor de binecuvîntări speciale. Vă rog
- Biografia lui Hudson Taylor -
115
insistent să nu vorbiŃi nimănui de nevoile noastre materiale, decît lui Dumnezeu.
Cînd o lucrare începe să cersească, ea moare."
Hudson contribuia la lucrarea de întindere a misiunii si cu mijloacele lui
bănesti. Pentru el nu oprea niciodată bani care nu erau trimisi în mod special
pentru nevoile lui personale, iar o mare parte din banii care erau trimisi pentru el
personal, îi dădea altora. Si tocmai în acest timp, doamna Taylor a primit o
mostenire de la părinŃi de 400 lire pe an. Această proprietate a fost predată cu
multă bucurie Domnului Isus, pentru lucrarea Lui...
Activitate in slabiciune
-cap. 20-
Pentru Hudson, o zi neuitată a fost cînd, împreună cu prietenul său, Judd, a
urcat pe fluviul Iangtze pînă spre capitala Chinei. Din acest loc te puteai îndrepta spre
nouă provincii încă necunoscute, spre nord, spre vest si sud, de la junglele
tropicale ale Bir-maniei, pînă la stepele goale ale Mongoliei si la munŃii înzăpeziŃi ai
Tibetului. Regiuni întinse, dar nu mai mari decît planurile cu care Hudson se îndrepta
spre ele.
In acest timp, în Anglia, domnisoara Blatchley se sfîrsea încetul cu încetul, în
mari suferinŃe. Hudson dorea mult să plece în Anglia, dar treceau lunile si abia cînd
Judd s-a instalat oarecum la Wuchang, i s-a deschis drumul plecării în patrie.
Totusi, înainte ca el să plece din China, aceea pe care nădăjduia s-o revadă
plecase într-o călătorie mult mai îndepărtată. Ea nu mai avea nevoie de nici un
ajutor omenesc.In octombrie 1874, cînd Hudson s-a putut reîntoarce în patrie, a
găsit liber locul domnisoarei Blatchley, copiii trimisi în altă parte, adunarea de
rugăciune întreruptă si lucrarea europeană aproape cu totul oprită.
- Biografia lui Hudson Taylor -
116
Si totusi încercări mai mari îl asteptau. In călătoria pe care o făcuse pe Iangtze
împreună cu Judd, cîteva luni mai înainte, Hudson a avut un accident. Piciorul i-a
alunecat de pe o scară si a căzut cu toată greutatea pe călcîie. Din cauza acestei
căzături, a simŃit în spate, timp de mai multe zile o mare durere care la obligat, chiar
după ce piciorul s-a vindecat, sa se servească de cîrje pentru mers. După vreo
două luni de la sosirea în Anglia, durerea amorŃită s-a trezit si o paralizie a
picioarelor l-a obligat la un repaus absolut. Iar el dorea să umble mereu, să
viziteze pe credinciosii din Anglia, să reînsufleŃească interesul pentru China Inland
Mission. Dar, fiind paralizat, trebuia sâ rămînă în pat. Boala aceasta nu-i mai
dădea nădejdea că se va mai ridica vreodată în picioare si că va putea merge.
Din camera lui de boală si de suferinŃă a iesit însă o nouă dezvoltare a misiunii în
China. Patul în care zăcea era cîmpul lui de lucru. Si se gîndea: acest pat să fie
oare închisoarea lui sau locul potrivit pentru activitatea care va urma? In faŃa
acestui pat de boală era asezată o hartă a Chinei si de jur împrejur, zi si noapte,
prezenŃa Aceluia la care avea o intrare deschisă prin Domnul Hristos. Această
libertate de a ne apropia de Dumnezeu este, fără îndoială la dispoziŃia oricărui
credincios, însă Hudson era mult obisnuit s-o folosească. Mult timp după această
întîmplare, cînd Dumnezeu ascultase rugăciunile lui Hudson, un credincios îi
spunea: „Trebuie să recunoasteŃi că Dumnezeu a făcut să crească într-un chip
minunat lucrarea dumneavoastră misionară. PuŃini oameni au avut o atît de mare
cinste." „Eu nu văd tot asa lucrurile", i-a răspuns Hudson. „Iată, eu găsesc uneori
că Dumnezeu trebuie să fi căutat pe cineva foarte slab, foarte mic, pentru ca El să
Se poată sluji de el, în asa fel încît toată slava să aparŃină Lui — si El m-a găsit."
Sfîrsitul anului 1874 se apropia si Hudson era tot mai puŃin în stare să se
miste chiar în patul lui. A ajuns să nu se mai poată misca în pat decît cu ajutorul
unei funii legate de tavan. La început, mai putea să scrie, dar puŃin cîte puŃin n-a
mai putut Ńine în mînă nici creionul. Si tocmai atunci a apărut în presa crestină un
articol: „Chemarea la rugăciune pentru 150 milioane de chinezi". Era un articol
pe care Hudson l-a dictat unui credincios, căci nu mai putea să scrie în acel timp.
Cerea lui Dumnezeu 18 oameni pregătiŃi.
- Biografia lui Hudson Taylor -
117
Cei 18 oameni ceruŃi lui Dumnezeu au început să sosească. „Sedeam de
vorbă cu ei întîi în scris, apoi au venit să mă vadă în camera mea. în curind am
văzut lîngă patul meu o clasă de elevi care învăŃau limba chineză. Domnul le-a dat
mijloacele necesare pentru a putea pleca... Iar prietenii mei s-au rugat mult pentru
însănătosirea mea si am fost ridicat de pe pat. Dacă sănătatea mi-ar fi îngăduit să
pot umbla, unii ar fi putut spune că trimiterea celor 18 oameni în China ar fi datorită
chemărilor mele stăruitoare si nu unei lucrări directe a lui Dumnezeu. Neputînd face
nimic eu însumi, decît să declar o chemare pentru rugăciune, răspunsul la aceste
rugăciuni apare si mai luminos."
In acest timp, mai mulŃi credinciosi s-au oferit să meargă în China. Hudson
obisnuia să Ńină în apropierea lui cîtva timp pe cei dornici să plece. Unora dintre ei
le scria: „Desi apreciem avantajele unei bune educaŃii, noi dăm mult mai mare
importanŃă pregătirii duhovnicesti. Dorim oameni care cred că Dumnezeu este
înŃelept si credincios si care, prin urmare, se încred în El. Ne trebuiesc oameni ai
rugăciunii, oameni care văd în Biblie Cuvîntul lui Dumnezeu. Dorim oameni care,
crezînd în vesnicie, trăiesc pentru ea si se simt îndemnaŃi să smulgă din pedeapsa
vesnică pe cei nestiutori si pe vinovaŃi, ca pe niste comori pe care le smulgi din
foc...
In China este un sfert din omenire care are nevoie de Evanghelie.
Douăsprezece milioane trec în fiecare an în locul în care nu-i mai poŃi ajunge. Dacă
voi căutaŃi să fiŃi aprobaŃi de Dumnezeu, cu riscul de a avea parte de dezaprobarea
oamenilor, dacă sînteŃi gata să suferiŃi cu bucurie să vi se ia bunurile, iar dacă
trebuie, să fiŃi gata să vă pecetluiŃi mărturia cu sîngele vostru, dacă degradarea
morală si murdăria materială a sărmanilor chinezi nu vă dezgustă, atunci puteŃi să
vă bazaŃi pe un frumos seceris de suflete chiar de pe acum si la sfîrsit veŃi primi
cununa slavei „care nu se poate vesteji" si veŃi auzi cuvintele „Bine, rob bun" ale
Stâpînului.
Spiritul acestei scrisori a încurajat pe mulŃi, în loc să-i facă să renunŃe la gîndul
de a se alătura misiunii.
După cîtva timp, cînd Hudson a putut iarăsi merge, a fost întîlnit într-o gară
de un rus nobil, contele Bobrinsky. Acesta fusese la adunările de la care tocmai se
- Biografia lui Hudson Taylor -
118
întorcea Hudson si auzind că si misionarul merge la Londra, i-a propus să meargă
cu el în acelasi compartiment.
„Dar eu călătoresc cu clasa a treia", i-a răspuns Hudson. „Biletul meu îmi
permite să mergi si dumneata cu mine", i-a răspuns contele. Cînd au fost împreună,
contele a scos din buzunar un bilet de bancă si a spus: „DaŃi-mi voie să vă ofer un
lucru mărunt pentru lucrarea dumneavoastră". Dar Hudson a observat că era un
bilet de 50 lire. „Poate vreŃi să-mi daŃi 5 lire!" „Da, tocmai 5 lire gîndeam să vă dau,
însă Domnul a făcut să fie 50." Ajungînd la Pyrland Road, Hudson a auzit că
trebuie trimise imediat în China 49 lire. Totusi nimeni nu avea banii acestia si la
adunarea de rugăciune, care tocmai atunci avusese loc, au prezentat Domnului
această nevoie. Ce bucurie a fost pentru toŃi, cînd Hudson a pus pe masă hîrtia
de 50 de lire! Si cazuri de acestea erau des întîlnite în viaŃa misiunii.
Hudson se gîndea la deschiderea unei căi mai scurte si mai usoare spre
China occidentală, prin Birmania si fluviul Irrawaddy. Această idee care atunci
părea doar un vis ce nu se putea împlini, a luat o formă mai precisă în urma dorinŃei
guvernului englez de a dezvolta relaŃiile comerciale cu aceste provincii. Tocmai
atunci era în Anglia Stevenson, care cu zece ani în urmă gîndea să plece pe
această cale. A ajuns la Mandalay, capitala Birmaniei si s-a stabilit la Bhamo, unde
nu locuia nici un străin. Birmania ocupa atunci un loc larg în preocupările
publicului.
Un alt plan lua atunci fiinŃă în gîndurile lui Hudson: publicarea unei reviste
lunare, ilustrată, căreia i-a dat numele „China s Millions" (Milioanele Chinei).
Revista putea conŃine istorisiri din călătoria misionarilor, rapoarte asupra înaintării
lucrării în vechile staŃiuni si, mai ales, articolele lui Hudson care erau asteptate cu
nerăbdare si primite cu multă bucurie de un mare număr de prieteni.
„De obicei sînt trei cuvinte în lucrarea lui Dumnezeu", spunea Hudson. „Mai
întîi neputinŃă, apoi greu, iar în sfîrsit, realizat." Planul de a intra în provinciile
chinezesti încă închise pentru Evanghelie nu trecuse încă de prima fază. Orice
european care îndrăznea să meargă în interiorul Chinei risca să fie în pericol să fie
bătut sau chiar omorît. Iar de cînd a fost dată chemarea pentru cei 18 misionari,
situaŃia a devenit si mai grea. Din punct de vedere omenesc, timpul pentru a înainta
- Biografia lui Hudson Taylor -
119
în inima Chinei părea că nu sosise. Si totusi, cei 18 plecaseră în China. Dumnezeu
îi trimisese si, deci, ceasul lui Dumnezeu trebuie să fi sosit. Dacă ei au plecat în
China, nu s-au dus numai să încerce să vestească Evanghelia, ci chiar să se
apuce de lucru.
Din timpul anului 1870, cînd a fost foarte greu încercat, Hudson a rămas în
inimă cu un gînd: Nu credinŃa noastră face cu putinŃă credinciosia lui Dumnezeu,
ci credinciosia Lui serveste ca sprijin credinŃei noastre. In „China s Millions" el
scria: „Lipsa de credinŃă este rădăcina aproape a tuturor păcatelor si a tuturor
slăbiciunilor noastre. Cum putem să scăpăm noi de ele? Numai privind la El si
bizuindu-ne pe credinciosia lui Dumnezeu, care nu Se va purta nici cu usurinŃă,
nici cu o îndrăzneală nechibzuită, ci va fi gata pentru orice împrejurare. El va
îndrăzni să fie ascultător chiar cînd această ascultare va părea cu totul lipsită de
pricepere. Avraam s-a bizuit pe credinŃa lui Dumnezeu si a fost gata să jertfească
pe Isac, fiul său. Moise s-a bizuit pe credinciosia lui Dumnezeu si a condus
milioane de israeliŃi în pustie. Iosua cunostea bine pe Israel si nu era în
necunostinŃă de fortificaŃiile canaaniŃilor, nici de plăcerea lor războinică, dar el s-a
bizuit pe credinciosia lui Dumnezeu si a traversat Iordanul. La fel si apostolii... Dar
Satan are si el un crez: îndoieste-te de credinciosia lui Dumnezeu! Să fi spus oare
Dumnezeu? ExageraŃi! Voi luaŃi aceste cuvinte într-un sens prea literal... Dar toŃi
eroii credinciosi au fost oameni slabi care au făcut lucruri mari pentru Dumnezeu,
pentru că ei s-au bizuit pe prezenŃa Lui în ei... Si atunci putem si noi să mergem în
toate provinciile Chinei. Putem privi cu o linistită încredere toate greutăŃile si
toate pericolele, fiind siguri de izbîndă."
In primăvara anului 1876, misiunea împlinea zece ani de experienŃă si
această aniversare a dat ocazie lui Hudson să spună fraŃilor cîte ceva din
lucrarea pe care o făcuse Dumnezeu în China. Statisticile au si ele graiul lor si
lucrurile pe care el Ie-a putut spune fraŃilor au dat nastere unui mare entuziasm
printre ci. In cinci mari provincii din China se întemeiaseră adunări în 28 staŃiuni. în
acest timp 68 de misionari plecaseră în China si mijloacele bănesti nu le-au
lipsit niciodată, cu toate că nu le-a lipsit nici ceea ce este mai scump decît aurul —
încercarea credinŃei. Fără nici o cerere adresată oamenilor, fără vreo colectă,
- Biografia lui Hudson Taylor -
120
52.000 lire au fost primite si misiunea n-a făcut nici o datorie. Si în spatele
acestor cifre, cîte fapte plăcute au fost înaintea lui Dumnezeu, cîte rugăciuni
stăruitoare, cît entuziasm pentru lucrarea lui Dumnezeu!
După acesti ani de lucru, Hudson se arăta prietenilor si tuturor tot asa cum
era atunci cînd abia începuse să se gîndească la China, cînd lepădarea -Iui de
sine însusi se vedea si în lucrurile din afară. Un credincios care l-a vizitat acum la
Pyrland Road spunea: „Ce modestă era camera lui, care servea de cabinet, de
birou, de magazie! Un pat de fier, jos, strimt, pe care era întinsă o cuvertură
groasă era locul unde se odihnea domnul Taylor... Fără să caute să se scuze de
această simplitate a locuinŃei, Hudson s-a asezat pe scaunul lui si a început cu mine
o conversaŃie care îmi rămîne una dintre amintirile cele mai frumoase din viaŃă.
Toate ideile mele despre oamenii mari s-au schimbat. Nu aveam înaintea mea un „om
mare" după felul obisnuit de a vedea, ci se vedea în el idealul dat de Domnul Hristos
pentru un om mare."
Dar era timpul ca Hudson să facă un drum pînă în China, de data asta fără
soŃie si copii, pentru a ajuta si a îngriji pe tinerii săi tovarăsi de lucru ca să înainteze
în interiorul Ńării. Dumnezeu a făcut cu putinŃă plecarea lui, ascultînd una din
rugăciunile lui de ani de zile, adică hotărînd pe sora lui, Amelia, si pe soŃul ei,
Broomhall, să primească direcŃia lucrării în Anglia. Pentru a intra în această calitate
în misiune, cînd Amelia avea zece copii, le-a trebuit o mare încredere în Dumnezeu.
îndată ce totul a fost gata pentru plecarea a opt persoane care aveau să fie
tovarăsi de călătorie cu Hudson, mica ceată s-a îndreptat spre China, cu toate
ameninŃările de război, care, asemenea unui nor negru, întunecau orizontul
Orientului îndepărtat. SituaŃia era într-adevăr critică. După ani de rugăciune si de
pregătire, lucrătorii ceruŃi au fost daŃi de Dumnezeu. Ei erau acum în China gata să
înainteze în această Ńară care nu cunostea pe Domnul Hristos. Era oare cu putinŃă
ca China să fie tot mai mult închisă pentru străini si rugăciunile lor să rămînă
neascultate? Hudson nu se putea gîndi că Dumnezeu nu i-ar răspunde. Stia bine
că, în caz de război, nu numai cei care au intrat mai adînc în interiorul Chinei, dar
toŃi tovarăsii lor de lucru ar trebui să-si părăsească locul.
- Biografia lui Hudson Taylor -
121
Deodată o schimbare neasteptată s-a produs. Viceregele Lihungchang s-a
dus spre coasta mării să întîlnească pe ambasadorul Angliei si la Yantai a fost
semnată ConvenŃia prin care, în sfîrsit, se deschideau toate porŃile Chinei, pînă în
provinciile cele mai îndepărtate. Aceasta era vestea de care avea să aibă parte
Hudson la sosirea lui în Shanghai. ConvenŃia a fost semnată la opt zile după
plecarea lui din Anglia si după ce deja cei 18 plecaseră spre China.
Toată Ńara deschisă
-cap 21-
Datorită ConvenŃiei semnate la Yantai, la 13 septembrie 1876, străinii aveau
dreptul să călătorească în toate regiunile Ńării, fiind ocrotiŃi de autorităŃi. Cei care
făceau parte din China Inland Mission au fost ani de zile primii străini care au
folosit această libertate. Ei au intrat în China pînă departe, au străbătut Ńara în
toate colŃurile ei si au pătruns pînă în Tibet.
Totusi, desi atitudinea guvernului a devenit favorabilă, prejudecăŃile
poporului au rămas aceleasi. MulŃi misionari au fost în pericol din cauză că erau
socotiŃi ca niste străini dusmani. Dar ei erau mulŃumiŃi cînd întîlneau oameni care
dădeau interes ascultării Evangheliei si au avut bucuria să vadă pe mulŃi întorcînduse
la Dumnezeu. Drumurile erau adesea pline de noroi si hrana lor era foarte
puŃină. Misionarii, plecaŃi la drum cum se lumina de ziuă, umblau adesea pînă la
- Biografia lui Hudson Taylor -
122
miezul nopŃii, predicînd pe străzile oraselor sau pe drumurile de Ńară, vestind
mereu dragostea Domnului Hristos.
Hudson, abia sosit din Anglia, a fost nevoit să stea bolnav în pat, în Chinkiang.
Timp de mai multe luni B trebuit să stea departe de soŃia lui si nu putea face nimic
altceva decît să scrie scrisori si să se roage pentru misiune. Si totusi, în acest timp
el scrie domnului HUI: „Pot să mă bucur sapte zile pe săptămînă". Cînd avea cîteva
clipe în care se putea scula din pat, obisnuia să cînte la armoniu si avea o cîntare
preferată, care exprima plăcerea odihnei în Isus. învăŃase că o adevărată
binecuvîntare are acela care, în toate împrejurările, poate să se odihnească tn
Domnul Hristos si să se bucure în El, lăsîndu-I Lui grija să rezolve toate greutăŃile,
mari sau mici.
Oricît de puternică îi era dorinŃa de a se duce el personal în interiorul Ńării,
dorea mai întîi să fie de acord cu ceilalŃi misionari care nu făceau parte din China
Inland Mission. Era vorba ca la Shanghai să fie o conferinŃă a tuturor misionarilor
din China si Hudson dorea ca la această conferinŃă să fie unitate tntre toŃi misionarii,
indiferent din ce organizaŃie ar face parte. El stia că metodele China Inland Mission
erau, în mare parte, criticate de alŃii. I se spunea de multe ori că trimitea în locuri
necunoscute misiunii pe oameni prea tineri pentru această lucrare grea si lipsa lor
de experienŃă ar putea face rău Evangheliei. Hudson înŃelegea foarte bine că
pentru această lucrare ar fi fost buni îndeosebi misionarii experimentaŃi. Dar toŃi cei
mai bătrîni erau reŃinuŃi în lucrarea lor în vechile staŃiuni. De aceea, se gîndea că
Dumnezeu poate să lucreze si cu cei care n-au prea multă experienŃă si care în
schimb au chiar si mai multă putere fizică, intelectuală si morală si au o foarte mare
rîvnă si dragoste pentru vestirea Evangheliei. Hudson stia că fraŃii ale căror vederi
erau foarte mult deosebite de ale lui, aveau, ca si el, o dorinŃă sinceră de a vedea
lucrarea lui Dumnezeu înaintînd.
*
In acest timp, McCarthy se pregătea să facă o călătorie de la un capăt la altul
al Chinei, de la fluviul Iangtze pînă la Irrawaddy. Era o mare îndrăzneală. Timp de
sapte luni a umblat prin Ńinuturi necunoscute europenilor, a predicat peste tot
- Biografia lui Hudson Taylor -
123
Evanghelia, a întemeiat prima staŃiune misionară în provincia Zsechwan, în care
locuiau 70 milioane de suflete si a ajuns sfîrsit de atîta trudă Ia Bhamo, unde erau
Stevenson si Soltan. în această călătorie McCarthy a fost foarte impresionat de
starea nenorocită a femeilor chineze si a căutat mereu să dezvolte lucrarea
printre femei în provinciile din interior.
Impreună cu McCarthy, Hudson a căutat să adune pentru o sâptămînâ pe
cît mai mulŃi dintre misionarii din China. La această conferinŃă au fost invitaŃi si
misionari ai altor societăŃi, care s-au apropiat în felul acesta mai mult de Hudson
Taylor. Trei sâptămîni mai tîrziu a avut loc conferinŃa de la Shanghai, care a fost mult
timp pregătită în rugăciune si care a adus mult bine în unirea misionarilor pentru un
singur scop: vestirea Evangheliei în China.
Vesti triste soseau din provinciile din nord, ameninŃare de foamete în urma
unei secete îndelungate. De cîŃiva ani recoltele au fost atît de slabe încît oamenii
ajunseseră muritori de foame. Hudson Taylor a văzut în acest timp o ocazie pentru
credinciosi, nu numai de a se duce în aceste regiuni să predice Evanghelia, dar
să si ajute pe cît s-o putea pe cei înfometaŃi.
Nevoile care se vedeau în vechile centre ale misiunii îl reŃineau pe Hudson
în regiunea Chekiang. Departe de soŃia lui, îi scrie: „Uneori îmi pare prea aspră
situaŃia să fiu atît timp departe de tine. Dar cand mă gîndesc la Acela care timp
de 33 de ani a ramas departe de cerul Lui si Si-a sfîrsit viaŃa la Colgota, mă
rusinez de egoismul meu." Mereu în călătorii, mereu vestind Evanghelia si întărind
pe credinciosi, cu o servietă plină, nu înceta să trimită scrisori fraŃilor, să scrie
articole pentru „China’s millions" si să se ocupe de toate nevoile misiunii. De
asemenea, se ruga în fiecare zi pentru fiecare misionar, pe nume.
După o călătorie de cinci luni la Ningbo, Hudson a luat parte la o altă
conferinŃă a misionarilor din diferite societăŃi. Au venit delegaŃi din toate provinciile
si toate discuŃiile au fost în limba chineză. „A fost una dintre cele mai interesante
conferinŃe la care am luat parte", scrie Hudson. „Am fost încîntaŃi de puterea pe care
au arătat-o fraŃii indigeni. Cînd te gandesti că acesti oameni erau acum cîŃiva ani
în întunericul păgînismului, nu poŃi să te simŃi altfel decît încurajat si să astepŃi mari
lucruri pentru viitor."
- Biografia lui Hudson Taylor -
124
In 1878, Hudson se afla iar în Anglia, după o absenŃă de 16 luni de lîngă ai
săi. Cei mai mici dintre ei, de 2 si 3 ani, nici nu-l mai cunosteau. FraŃii si surorile mai
în vîrstâ s-au mărit si o fată adoptivă a venit să mărească cercul familiei. Era copilul
orfan al lui Duncan, primul misionar din Nanking. Cu acesti sapte copii, casa era
mereu plină.
In Anglia, gîndindu-se la lucrarea din China, Hudson si-a dat seama că mai
era nevoie de alŃi misionari. A cerut lui Dumnezeu 24 de bărbaŃi si 6 femei, 30 de
lucrători care să fie trimisi în China.
Asteptînd, din China veneau mereu vesti triste în legătură cu foametea din
nord. Nu numai că zeci de mii mureau de foame, dar alte mii erau vînduŃi ca sclavi.
Fetele si femeile erau vîndute ca vitele de negustorii veniŃi din sudul Chinei.
Desigur, sosise timpul ca si femeile misionare să se avînte în interior, să intre printre
femeile chineze, să le vorbească de Domnul Isus, să le scape din pierzare. Dar
unde putea fi găsită femeia care să primească direcŃia unei asemenea lucrări?
Trebuia să fie o credincioasă cu experienŃă, care să cunoască bine limba. Avînd
experienŃă, un deosebit spirit de devotament, o cunostinŃă foarte bună a limbii,
doamna Taylor era potrivită pentru această lucrare. Dar cum să i se spună să
plece de lîngă soŃul ei, cînd abia s-au întîlnit? Cum să-si părăsească copiii?
încetul cu încetul toate greutăŃile plecării au fost înlăturate si ei au înŃeles că
Dumnezeu avea nevoie de ea acolo, în depărtare, în China.
Amelia Broomhill, sora lui Hudson, a rămas foarte miscată auzind de planul
doamnei Taylor. Desi Amelia se ocupa cu primirea candidaŃilor, fără a mai worbi de
grija pentru copiii ei, patru băieŃi si sase fete, n-a sovăit să spună: „Dacă Jeny
pleacă în China, eu voi avea grijă de copiii ei". Cuvintele Ameliei i-au fost o mare
mîngaiere doamnei Taylor. Sub supravegherea unei mame ca Amelia, copiii ei
rămîneau într-o mînâ bună.
Cu puŃin înainte de a pleca, doamna Taylor a primit de la un credincios o
scrisoare si un cec de 1.000 lire. „Să-I socotiŃi ca pe un dar anonim. Acest dar nu
este iesit din prea multă bogăŃie, dar dacă dumneavoastră, din dragoste pentru
Domnul Hris-tos, primiŃi o despărŃire atît de dureroasă, nici eu nu pot să dau mai
puŃin."
- Biografia lui Hudson Taylor -
125
Ajunsă în China, doamna Taylor s-a îndreptat spre provincia Shanxi,
împreună cu domnisoara Home si Crickmay si cu un credincios încercat, Baller.
PrezenŃa lor în aceste regiuni pustiite de foamete aducea un ajutor si material si
spiritual.
Cererea lui Hudson de a trimite alŃi 30 de misionari în China întîmpina iar
vechea piedică. Fondurile începuseră iar să scadă. Atunci de ce să mai fie trimisi
alŃi misionari, cum să se întreŃină? „Dar nu cu veniturile obisnuite ale misiunii avem
noi a face, ci cu Dumnezeu personal. Nu noi trimitem 20 sau 30 de noi misionari, nici
chiar unul singur. Noi doar cerem lui Dumnezeu sâ-i trimită. Si El poate sâ
îngrijească de nevoile lor, întocmai cum a îngrijit cu multă dragoste de nevoile celor
care au plecat înaintea lor."
In acest timp, doamna Beauchams l-a invitat pe Hudson să se odihnească
trei sâptămîni la Engadin, în ElveŃia. Obosit de atîtea treburi, el a primit cu
recunostinŃă această invitaŃie. Era pentru prima oară cînd mergea în ElveŃia si a
rămas încîntat de frumuseŃea locurilor, a munŃilor si a florilor din Alpi, a gheŃarilor si a
aerului curat care părea că fi dă o nouă putere.
Prietenii lui l-au lăsat cu totul liber, să poată avea o adevărată vacanŃă.
După placul lui, a putut să-si vadă de corespondenŃă sau să rătăcească singur
prin pădurile de pini care înfrumuseŃau munŃii, li plăceau Alpii. Cu cîŃiva biscuiŃi în
buzunar si cu Biblia în mînâ îsi petrecea cea mai mare parte din timp plimbîndu-se
prin apropierea casei.
- Biografia lui Hudson Taylor -
126
Cei „saptezeci"
-cap. 22-
Doamna Taylor sosise la Shanghai. în tot timpul ultimei călătorii prin China,
fusese nelinistită, gîndindu-se la soŃul ei despre care nu stia nimic. In acest timp
Hudson ajunsese atît de grav bolnav în călătoria pe oceanul Indian, încît un
doctor din Singapore se îndoia că va mai fi în viaŃă pînă Ia Hong Kong. Aflînd însă că
la Shanghai era asteptat de soŃia sa, care se întorsese dintr-o lucrare binecuvîntată,
Hudson a căpătat noi puteri si a fost întărit ca să-si poată termina cu bine
călătoria.
Cine bănuia că această boală era trimisă de Dumnezeu pentru a face să
crească lucrarea în China? Intr-adevăr, doctorul, după ce l-a consultat pe Hudson,
i-a recomandat un aer curat si întăritor, pentru care trebuia să facă o nouă
călătorie, pînă la Yantai, spre nord. Nu mai putea sta tot timpul verii în valea fluviului
Iangtze. Era în 1879.
- Biografia lui Hudson Taylor -
127
După cîteva zile de călătorie grea si obositoare, Hudson si soŃia lui au ajuns
în acest port care oferea privelisti minunate. Aici, sănătatea lui Hudson s-a
îmbunătăŃit si gîndul lui a început să se îndrepte către copilasii care aveau să se
nască în staŃiunile misionare din interiorul Chinei si care aveau nevoie de îngrijire,
de aer sănătos si de siguranŃa că sînt crescuŃi în „mustrarea si frica Domnului", în
special atunci cînd părinŃii, din dragoste pentru Domnul Isus, nu pot face pentru ei
nimic altceva decît să se roage. Care alt loc putea fi mai potrivit decît Yantai pentru
înfiinŃarea unei scoli de copii si al unui sanatoriu? Si gîndul încolŃit în mintea
iubitoare a lui Taylor prindea rădăcini tot mai adînci, iar dorinŃa lui era adusă înaintea
Aceluia care stia cît de greu se puteau cumpăra terenurile în China.
Iată însă că într-o zi, plimbîndu-se pe malurile însorite ale riului care scălda
orasul, un Ńăran vine la Taylor si-i propune să cumpere un teren bine situat, care
oferea peisaje minunate. Tot asa au venit si vecinii, astfel că s-a putut cumpăra
pentru misiune tot terenul de care era nevoie.
Indată s-a început construcŃia clădirii. Hudson a fost arhitectul si a condus
lucrările, începînd de la facerea pietrelor si pînă la zidirea ultimei cărămizi. Seara,
lucrătorii se strîngeau si ascultau vestirea Evangheliei. Dintre ei, Laochao s-a
întors la Dumnezeu, devenind mai tîrziu un credincios care a lucrat mult pentru
Evanghelie. Astfel au luat fiinŃă scolile din Yantai, atît de cunoscute după aceea. Aici
copiii erau crescuŃi după Cuvîntul Domnului, iar părinŃii, venind din cînd în cînd să se
odihnească la sanatoriu, petreceau clipe de plăcută liniste împreună cu
copiii lor.
Chiar în timpul construcŃiei, Hudson Taylor se preocupa îndeaproape de
mersul lucrării în interiorul Chinei. A făcut o călătorie pînă la portul îndepărtat al
misiunii, Wuchang. In cele trei săptămîni de drum, Taylor îsi alegea clipe linistite ale
nopŃii pentru rugăciune si meditare asupra Cuvîn-tului. Mergînd din sat în sat, pe frig
si adăpostindu-se de cele mai multe ori în birturi, Hudson era văzut adesea la o mică
luminiŃă, uitînd de odihnă si sorbind din cuvintele minunate si preŃioase ale Sfintei
Scripturi.
Mult îl impresiona lucrarea nu de mult începută, plină de greutăŃi si riscuri a
misionarelor, plecate două cîte două. El spunea despre ele: „FiinŃe fără apărare,
- Biografia lui Hudson Taylor -
128
plecate în mijlocul primejdiilor! Dar, dacă asa a găsit Stâpînul cu cale, El îsi va
păzi slujitorii." Si Domnul a binecuvîntat lucrarea aceasta între femeile chineze,
chiar atunci cînd unele sau altele dintre misionare au trebuit să-si dea viaŃa. Astfel,
Emilia King a murit de tifos, dar a găsit multă mîngîiere în cele 18 femei crestine
pentru a căror întoarcere la Dumnezeu lucrase.
Intreprinzînd o călătorie pînă la Marele Canal, Hudson a văzut cu bucurie că
misionarii cîstigă dragostea poporului. McCarthy a murit, iar soŃia lui, fiind văduvă, nu
avea alt gînd decît să aducă pe alŃii la Domnul Hristos.
„Nu-Ńi pot spune cu cîtă bucurie văd lucrarea întinzîndu-se si consolidîndu-se în
regiunile îndepărtate ale Chinei. Face să trăiesti si să mori pentru această lucrare",
scria el mamei sale.
Evanghelia pătrundea tot mai mult în satele si orasele Chinei; ici si colo se
aprindea lumina ei strălucitoare. O societate de transporturi usura mersul
misionarilor tot mai mult în interior. Harul lui Dumnezeu ridica chiar din mijlocul
chinezilor oameni care duceau cu înflăcărare Vestea cea Bună. Astfel, păstorul Hsi
primea la el acasă pe fumătorii de opiu, spre a-i duce la Hristos, care le dădea
iertarea păcatelor si scăparea din lanŃul patimilor. Hsi era unul dintre cei a căror
credinciosie în prigoană si rivnă de a mărturisi pe Domnul Isus umpleau de bucurie
inima lui Hudson si-1 făceau să-si spună: „Cînd astfel ne încurajează Dumnezeu
în lucrare, putem noi să nu mergem mai departe?"
Mereu în călătorii, misionarii din China Inland Mission au traversat întreaga
Ńară, îndurînd fel de fel de suferinŃe si lipsuri. In sase ani de călătorii aproape
neîntrerupte, în care a traversat întreaga Chină si a pătruns în Manciuria si Tibet,
James Cameron a atins regiunile din nord, de dincolo de marile ziduri chinezesti.
împreună cu alŃi fraŃi, a vizitat sistematic nenumărate orase. Cu răbdare si stăruinŃă,
în ciuda greutăŃilor de nedescris, umbla din loc în loc, iarna si vara, pînă în colŃurile
cele mai singuratice ale acestei Ńări întinse.
După mai multe călătorii, Hudson a fost nevoit să stea iar un timp departe de
soŃia lui, care trebuia să Icce în Anglia. Era o vară de doliu pentru familia Taylor,
căci murise mama lui si mama soŃiei (1881). DespărŃirea dintre ei era astfel si mai
grea. Doamna Tlaylor îl sprijinise mereu în lucrare. Si el îi spune: „Nu pot, nici nu e
- Biografia lui Hudson Taylor -
129
nevoie să-Ńi spun, cît îmi lipsesti, dar Dumnezeu îmi arată prin aceasta cît de bogaŃi
sîntem".
După ani de rugăciune si de eforturi stăruitoare, o situaŃie excepŃional de
favorabilă se deschidea în faŃa misiunii. Interiorul Chinei se deschidea. In toate
staŃiunile înfiinŃate erau necesare multe ajutoare. Provincii tot atît de întinse cît
Europa întreagă erau acum deschise. A nu înainta era tot una cu a părăsi atitudinea
luată cu credinŃă la începutul lucrării, ar fi însemnat să privesti la greutăŃi mai mult
decît la Dumnezeu. Totusi, banii erau de ani de zile foarte puŃini. Ce să faci în
această situaŃie?
„Putem face cele mai bune planuri si să le împlinim cît mai bine", spune
Hudson, „aceasta are mai mult preŃ decît a lucra fără vreun plan... Dar trebuie mai
bine să întrebăm pe Dumnezeu care sînt planurile Lui si să ne oferim ca să împlinim
dorinŃa Lui. în felul acesta lăsăm răspunderea în seama Lui." Fiind la Wuchang
împreună cu alŃi fraŃi, Hudson s-a gîndit că ar trebui încă saptezeci de misionari. Privind
omeneste, întreŃinerea a saptezeci de misionari, peste cei o sută pe care îi
avea misiunea, părea cu neputinŃă. Dar gîndul care nu le-a mai dat pace, că
trebuiau să vină si alŃi misionari, ei l-au adus înaintea Domnului.
„De-am putea să ne revedem toŃi cîŃi sîntem aici, pentru a mulŃumi lui
Dumnezeu atunci cînd vor veni toŃi cei saptezeci!", a spus un misionar. S-au gîndit
că ar fi vorba ca peste trei ani să se poată împlini această cerere a lor. „Dar atunci
vom fi risipiŃi prin Ńară", a spus altul. „N-am putea să mulŃumim acum lui Dumnezeu
pentru cei care sîntem încredinŃaŃi că îi va trimite?"
ToŃi misionarii s-au înŃeles să se roage pentru cei saptezeci. Iar Hudson a adresat
adunărilor din Anglia o scrisoare prin care le arăta nevoia de lucrători: „In toate
părŃile sufletele pier fără să cunoască adevărul... MulŃi dintre noi cer stăruitor lui
Dumnezeu să trimită bărbaŃi si femei pentru lucrarea Lui. Nu ne îngrijorăm în ce
priveste mijloacele necesare pentru întreŃinerea lor, căci ne uităm la păsările
cerului si la florile cîmpului, asa cum ne-a învăŃat Domnul nostru. Dar avem pe
inimă dorinŃa ca între noi să nu vină decît bărbaŃi si femei chemaŃi de Dumnezeu,
predaŃi Lui, care să privească toate lucrurile ca un gunoi faŃă de preŃul nespus de
mare al cunoasterii lui Isus Hristos. La această chemare vrem să adăugăm un
- Biografia lui Hudson Taylor -
130
cuvînt de avertizare si de încurajare pentru cei care s-ar simŃi împinsi să se ofere
pentru această lucrare binecuvîntată. Avertismentul, mai întai, căci îi invităm să-si
facă socoteala tuturor pagubelor, întrebîndu-se dacă vor cu adevărat să-si
pună încrederea în Dumnezeu. Sentimentul de suprafaŃă se stinge repede în
mijlocul muncii obositoare si a încercărilor, el este de puŃin folos în boală sau în
lipsă de bani. Dar avem si cuvinte încurajatoare, căci noi însine am pus la
încercare credinciosia lui Dumnezeu si fericirea de a nu depinde decît de El. Si
dacă adesea noi împărtăsim sărăcia cu El, care S-a făcut sărac pentru noi, nu vom
avea aceeasi bucurie ca marele misionar care scria: „sîntem săraci dar
îmbogăŃim pe mulŃi, neavînd nimic dar stăpînind toate"? El ne umple de
bucurie în slujba Lui si aceia dintre noi care au copii, n-au decît o singură dorinŃă
pentru ei, ca si ei să fie chemaŃi la lucrare si la bucurii asemănătoare."
Anul 1882 a însemnat o punere la încercare a încrederii lui Hudson. Din cei
saptezeci de lucrători ceruŃi, nu veniseră pînă la această dată decît trei bărbaŃi si
opt femei. La conferinŃa misionară de la Anking, partea din Cuvîntul lui Dumnezeu
care pe Hudson 1-a atras cel mai mult si pe care a pus-o si înaintea celorlalŃi a
fost Gntarea Qntărilor. Zile de post si de rugăciune în cadrul conferinŃei au
însemnat mare ajutor în vederea obŃinerii celor „saptezeci". Iar vestile care fi
soseau lui Taylor din regiunile care îl îndureraseră erau tot mai bune.
Hudson a socotit că poate pleca acum în Anglia, într-un mic popas la
Yantai, gîndul lor a fost de a cere lui Dumnezeu un semn prin care să vadă că
inima europenilor este alături de lucrarea în China. Hudson a primit răspunsul în
drum spre Anglia, cînd în „China s Millions" din aprilie, a citit despre un dar de
75.000 de franci însoŃit de cuvintele: „Cere-Mi si-Ńi voi da pe păgîni ca mostenire si
marginile pămîntului în stăpînire".
Hudson a debarcat la Marsilia pentru a putea vizita pe vechii lui prieteni
Berger, iar de Pastele anului 1883 era la Paris, în drum spre Anglia. Intîmpinat de
soŃia sa cu care se întîlnea după o despărŃire de 15 luni, el scrie despre întîlnirea
aceasta: „în timp ce eram asezaŃi unul alături de celălalt în trăsură, desi aveam
atît de multe să ne spunem, nu puteam decît să ne Ńinem mîna, strîngîndu-ne în
liniste. Bucuria era prea mare pentru a se putea exprima în cuvinte."
- Biografia lui Hudson Taylor -
131
In martie au ajuns în Anglia. Hudson a ajuns la timp pentru a lua parte la
reuniunile de primăvară si de toamnă. Cu acest prilej a putut vedea că publicul
preŃuia lucrarea misiunii si dorea să audă din gura lui Taylor experienŃele încrederii
lui depline în Dumnezeu.
Un copilas din Cambridge, din economiile sale, i-a trimis un dar pentru
China, însoŃit de următoarele cuvinte: „Dacă n-aŃi murit, vreau să vă trimit banii
pe care i-am economisit pentru a ajuta pe băieŃasii si fetiŃele din China să-L
iubească pe Isus".
In următoarele zece luni a primit 2.600 de scrisori, prin care i se aducea la
cunostinŃă progresul lucrării în China.
Vestea că doctorul Scofield a murit de difterie l-a îndurerat foarte mult. Murise
în timp ce trata pe un bolnav chinez. Suflet ales, acest doctor si-a dedicat ultimii ani
ai vieŃii sale lucrării în China. Una din rugăciunile fierbinŃi ale lui Scofield era si aceea
ca Dumnezeu să trezească inimile studenŃilor, ca ei să se predea Domnului Isus si
să-I slujească. Chiar în ziua în care a murit Scofield, Hudson a primit o scrisoare
prin care un fost căpitan de artilerie se oferea să plece în China. Deci Scofield a
fost îndată înlocuit de Domnul! Mai mult, un grup de sapte tineri, în frunte cu
Stanley Smith, oferindu-se să plece ca misionari în China, au trezit prin hotărîrea
lor o miscare în rîndul studenŃimii, în urma căreia mulŃi studenŃi s-au hotărît pentru
Domnul Isus. Era ca un răspuns minunat la rugăciunile fierbinŃi ale aceluia care
abia părăsise pămîntul, dar a cărui lucrare lăsa urmări binecuvîntate si în Ńara lui si
mult mai departe, acolo unde murise.
Nu a trecut mult timp si s-a împlinit rugăciunea privitoare la cei „saptezeci".
Domnul a dat cu mînă largă ceea ce se ceruse. El a trimis în acest scop în Anglia
pe Moody si Sankey, a căror lucrare a pregătit multe inimi pentru predarea lor în
slujba Domnului. Apoi brosura lui Hudson despre „Nevoile spirituale ale Chinei" a
apărut în mai multe ediŃii si mereu iesea din paginile ei o influenŃă adîncă, pe unii
hotărîndu-i să slujească Domnului Isus în China.
Dar Hudson trebuia din nou să plece în China, iar soŃia lui rămînea în Anglia,
pentru aceeasi lucrare care le era atît de scumpă.
- Biografia lui Hudson Taylor -
132
Ajuns în China, el avea în vedere adîncirea lucrării si organizarea în bune condiŃii a
activităŃii lucrătorilor care deveniseră destul de numerosi. Socotea că este necesară
formarea unui comitet si numirea unui director adjunct pentru desfăsurarea lucrării
si pentru acoperirea nevoilor în legătură cu aceasta.
De două ori a fost silit să meargă la Yangzhou, din pricina îmbolnăvirii grave a
domnisoarei Murray. Desi asemenea întîmplări îl reŃineau de la proiectele sale de
plecare pentru vizitarea părŃii de nord a Chinei, totusi mai tîrziu a înŃeles că însăsi
greutăŃile făceau parte din planul lui Dumnezeu. Astfel, socotind că este în folosul
sănătăŃii domnisoarei Murray, Hudson a luat-o împreună cu alte doamne din
Yangzhou pe malurile rîului din Kiongsi, care oferea peisaje minunate. Era tocmai
nevoie de femei misionare în acele locuri, în care femeile erau de mult timp foarte
împotrivitoare Evangheliei.
Totodată, la Anking s-a stabilit un centru pentru instruirea tinerilor în primele
luni de sedere în China.
Către sfîrsitul anului 1885, cu bucurie a fost luat ca director adjunct al Misiunii
în Interiorul Chinei, Stevenson. Vechi misionar, desfăsurînd o lucrare binecuvîntată
în Birmania, Stevenson a fost un bun ajutor al lui Hudson în China Inland Mission.
- Biografia lui Hudson Taylor -
133
Cei „o suta”
- cap. 23 -
Ceea ce stătea acum pe inima lui Taylor era să viziteze pe crestinii indigeni
din Ńinutul Shangsi si din alte Ńinuturi, precum si pe lucrătorii izolaŃi, aceasta fiind un
pas înainte pe drumul evanghelizării mulŃimilor. Totodată, Hudson avea în vedere
formarea de adunări indigene.
Cu o saretă a mers pe drumuri rele, cu hîrtoape si dormea în hanuri pline de
muste. A fost un drum de neuitat din pricina lipsei de confort, dar bucuriile pe care
Ie-a întîlnit, l-au făcut să numească acel timp, „zile de binecuvîntare".
Zile de-a rîndul, din sat în sat, Hudson mergea si spunea crestinilor indigeni
acelasi lucru si anume că „Isus este pe deplin de ajuns pentru viaŃa personală si
pentru sfinŃire, ca si pentru slujba noastră".
La adunările care aveau loc în localităŃile prin care trecea, dădea mereu
fraŃilor noi comori din Cuvîntul lui Dumnezeu si scotea învăŃături folositoare si din
- Biografia lui Hudson Taylor -
134
experienŃa sa, pentru a întări sufletele celor de curînd întorsi la Dumnezeu si care
erau plini de rîvnă pentru vestirea Evangheliei. Unele gînduri pe carIe-a împărŃit
fraŃilor în această călătorie ne sînt păstrate si nouă.
„Cînd harul lui Dumnezeu este triumfător în sufletul meu", zicea el, „atunci
pot privi în faŃă pe chinez si-i pot spune: Dumnezeu te iartă asa cum esti."
„Imi place să examinez fiecare chestiune practic în legătura pe care o are
ea cu Isus."
„Este o minunată învăŃătură în felul în care Mîntuitorul îsi îndeplinea
lucrarea Sa de dragoste. El Se atingea de lepros si de orb cînd îl vindeca. Dacă noi
stăm asa de departe de oameni, cum să-i ajutăm?"
„Niciodată nu vom fi dezamăgiŃi, dacă înŃelegem că Isus este de ajuns
în viaŃa si în slujba noastră."
De asemenea Hudson insista si asupra adevărului venirii Domnului Isus,
arătînd că adevărul acesta, dacă ar fi cunoscut, ar schimba viaŃa unora dintre
credinciosii din China, care se lasă tîrîŃi de egoism sau de duhul lumii. „Imi aduc
aminte destul de bine ce efect a avut asupra mea cînd Dumnezeu a îngăduit să-mi
deschidă inima pentru marele adevăr al venirii din nou a Domnului Isus. A fost
pentru mine o binecuvîntare duhovnicească extraordinară."
„Oh! să fii plin de cunostinŃa voii lui Dumnezeu si de sentimentul prezenŃei lui
Isus, să fii una cu El, încît viaŃa Lui să curgă în vinele tale, încît El să-Ńi împrumute
buzele pentru a-Si transmite cuvintele, faŃa pentru a ne arăta privirile Sale de
răbdare si dragoste, mainile pentru a lucra pentru El."
„In timp de descurajare, ce mangaietor este gîndul că lucrarea lui
Dumnezeu nu este lucrarea noastră pentru Dumnezeu, ci lucrarea lui
Dumnezeu pentru noi."
Odată terminată reuniunea acestor fraŃi lucrători, Hudson Taylor a plecat,
prin ploaie si noroaie, într-o călătorie care a durat două sâptâmîni, la conferinŃa
crestinilor indigeni din Hungtung. După ce a istorisit crestinilor experienŃe minunate
din viaŃa lui, s-a luat hotărîrea ca activitatea pastorului Hsi să se lărgească si în alte
districte.
- Biografia lui Hudson Taylor -
135
După o altă călătorie, a ajuns la Pingjongfu, unde de asemenea s-a Ńinut o
adunare de crestini indigeni. La o distanŃă de zece kilometri era locuinŃa pastorului
Hsi. Roadele frumoase pe care le aducea viaŃa acestui om hotărît pe calea
Domnului Isus l-au miscat pe Hudson. Iată numai un exemplu:
In fiecare zi, Hsi ne ruga cu mult foc ca Evanghelia să ajungă si la populaŃia
păgînă din Hwochow. Dar odată soŃia ia spus:
— Ne-am rugat mult pentru acest oras, n-ar fi timpul să facem ceva acolo?
— Eu as vrea, răspunse soŃul, dar locuinŃele sînt scumpe acolo si nu avem
bani.
— Cît ar trebui? a întrebat ea. După ce Hsi i-a spus, ea a plecat fără să mai
spună ceva. A doua zi, ea a pus pe masă un mic pachet si a spus:
- Cred că Dumnezeu ne-a împlinit rugăciunea .
Plin de curiozitate, pastorul a desfăcut pachetul si a găsit toate bijuteriile de aur si
de argint ale soŃiei sale. Atunci a întrebat-o:
— Dar te lipsesti tu de ele?
— Da, mă lipsesc, numai să stiu că Evanghelia se va vesti la Hwochow.
Acum Taylor a întrebat-o:
— Nu v-a părut râu de acele lucruri frumoase?
— Să-mi pară rău de ele, cînd am pe Isus? Nu-mi este El de ajuns?
Era de mirare că lui Hudson îi era greu să plece dintre acesti fraŃi?
Continuîndu-si drumul pe o vreme ploioasă, Hudson si însoŃitorii lui au mers
timp de 24 de zile, unii călare si alŃii pe jos, fără să întîlnească în drum nici o
staŃiune misionară. Suferind oboseala si foamea, Hudson îsi păstra linistea
sufletească si evlavia.
Cînd se întîmpla ca hanurile să fie închise, Hudson cu însoŃitorii lui se culcau pe
marginea drumului. Adesea ploaia le-a udat hainele pînă la piele. într-o noapte au
ajuns într-un mic sat în care nu se afla nici un han. Drumul nu si-l mai puteau
continua noaptea si n-au găsit alt adăpost decît o cocină de porci.
„Cînd mă trezeam uneori să hrănesc animalele cu care călătoream", scrie
Beauchamp, „îl găseam pe Hudson citind Biblia la lumina lumînării, fără să se
îngrijească de zgomotul celorlalŃi oaspeŃi din han. El se ruga culcat în călătorie, pentru
- Biografia lui Hudson Taylor -
136
că punea mult timp deoparte pentru rugăciune si i-ar fi fost prea obositorse aseze în
genunchi."
După ce călătorii au ajuns la Hangchungfu, un misionar a mărturisit: „Nu pot
spune ce am simŃit Bscultînd pe Hudson vorbind de sutele de orase prin care a
trecut si în care nu era nici un crestin".
După călătoria făcută, Hudson, Stevenson si ceilalŃi misionari au rămas
adînc impresionaŃi de nevoile sufletesti ale chinezilor din nord, unde nu pătrunsese
deloc lumina Evangheliei.
La adunările din Anshun, Stevenson a fost primul care a arătat că este
nevoie de încă o sută de lucrători pentru anul 1887. Era o cifră care pe mulŃi i-a
uimit, căci numărul total al misionarilor nu era decît cam de două ori mai mare. Erau
cheltuieli mari de întreŃinere, de transport; dar nevoile erau cu mult mai mari.
Cînd au adresat cererea pentru cei „o sută", Hudson era atît de încredinŃat
că Domnul fi va da, încît atunci cînd dicta secretarului: „asteptăm 100 misionari în
1887" si cînd acesta, surîzînd, i-a spus: „Numai dacă s-ar deschide zăgazurile
cerului s-ar putea asa ceva", Taylor s-a aprins si i-a răspuns: „Dacă mi-ai arăta în
China o fotografie cu cei 100 de misionari, tot n-as fi mai sigur ca acum de
trimiterea lor".
Mai mult, Hudson scria: „Unii dintre noi nădăjduiesc că „peste
asteptări" înseamnă 50 sau 60 de misionari mai mult decît cerem. Aceasta va cere
multă corespondenŃă, multe rugăciuni si gîndire serioasă, pentru a sti pe cine să
primesti si pe cine să îndepărtezi. Avem mare nevoie de binecuvîntare si de putere
de sus."
Aceste gînduri de răspundere înaintea lui Dumnezeu, dar si de încredere
deplină în El, l-au însoŃit în zilele anului 1887. Ce an binecuvîntat! După două zile de
rugăciune — căci una nu era de ajuns — anul s-a terminat cu plecarea ultimului
„trimis", care completa pe cei „o sută".
- Biografia lui Hudson Taylor -
137
„Avem nevoie de lucrători, nu de plimbăreŃi", scria el. Si de aceea a fost
nevoie să meargă în Anglia, unde printre altele, stătea de vorbă direct cu
majoritatea candidaŃilor care doreau să plece în China.
Numărul scrisorilor pe care le scria în acest timp este de necrezut: douăzeci,
treizeci de scrisori pe zi, în fiecare zi a anului, chiar patruzeci de scrisori pe zi. Apoi,
luînd parte la cîte trei, patru adunări pe zi, mergînd în Irlanda si în ScoŃia, Hudson
se bucura de roadele vestirii Evangheliei.
De ziua nasterii lui, i-a sosit din China vestea unui seceris bogat în districtul
pastorului Hsi: peste două sute de persoane s-au botezat în ultimul timp. „Cînd
Dumnezeu face un lucru, îl face frumos", a spus atunci Hudson.
A doua zi, o nouă veste îmbucurătoare: se primiseră 25.000 franci
pentru acoperirea cheltuielilor de drum ale celor „o sută". „Dacă El ne va da pe
deasupra, trimiŃînd mai mult de o sută de lucrători sau trezind entuziasmul misionar
în toate bisericile si binecuvîntînd astfel întreaga lume, nu stiu, dar nădăjduiesc că
El împlineste rugăciunile si sînt încredinŃat că si acest lucru va fi făcut „frumos". Dacă
lucrarea este sub cîrmuirea lui Dumnezeu, noi putem să-l cerem lucrători cu toată
încrederea si, dacă ni-i dă, putem fi siguri că le poartă de grijă. Dacă acest
principiu, de a spune totul lui Dumnezeu si a primi totul de la El este adevărat (si
cred că experienŃa lucrării noastre în China o dovedeste), nu trebuie să-l aplicăm
tot mai mult în viaŃa noastră?
N-am stiut ce este nelinistea de cînd Domnul m-a învăŃat că lucrarea este a Lui.
Marea problemă a vieŃii mele este să fac ce Ii place lui Dumnezeu. Mergînd cu El,
în lumină, nici o greutate nu va apăsa asupra mea."
Cu două zile înainte de sfîrsitul anului, Hudson si-a terminat lucrarea care o
avea de făcut în Anglia: numărul celor „o sută" se împlinise.
Cu douăsprezece luni înainte, un vechi misionar îi spusese la Shanghai,
înainte de a pleca în Anglia: „Mă bucur foarte mult aflînd că cereŃi lui Dumnezeu
întărituri însemnate; dar aŃi obŃine mai mult dacă n-aŃi cere lui Dumnezeu o astfel
de cifră."
„Sînt sigur", i-a răspuns Taylor, „că si dumneavoastră veŃi lua parte la bucuria
noastră, salutînd pe ultimul din cei „o sută" la sosirea lor în China." Lucrul acesta s-
Biografia lui Hudson Taylor -
138
a întîmplat, căci printre cei care s-au arătat să întîmpine la sosire ultimul grup care
completa „suta", nici unul n-a fost mai plin de bucurie ca sfîntul cu părul alb, pe
care Dumnezeu, peste cîteva săptămîni 1-a chemat în odihna Sa.
..va urma..
Statele Unite, o ramură a misiunii
-cap 24-
In timp ce Hudson era în ScoŃia, la Pyrland Road se găsea un om care mai
tîrziu va avea un rol însemnat în dezvoltarea lucrării. Se numea Frost. El i-a propus
lui Hudson Taylor să înfiinŃeze o ramură a misiunii si în America, dar a fost
dezamăgit de ezitarea lui Taylor si de aceea a încredinŃat lui Dumnezeu gîndul pe
care-l avea.
Si totusi, înainte de a pleca în China, Hudson a trebuit să treacă prin
America, fiind invitat de Moody la conferinŃa pentru studiul Bibliei din Niagara.
PuŃini puteau înŃelege ce se ascundea sub faŃa linistită a misionarului care pleca
în China pentru a saptea oară. „PuŃini oameni stiu ce este între Hristos si mine" era
gîndul lui.
La cheiul debarcaderului, micul grup format din Hudson Taylor, fiul lui si un
secretar, era asteptat de Frost. Cine ar fi putut prevedea că, ajuns în America în
- Biografia lui Hudson Taylor -
139
luna iulie, foarte puŃin cunoscut si fără nici o intenŃie decît de a participa la cîteva
conferinŃe în drum spre China, el se va întoarce în octombrie, coplesit de
prietenie, de încredere, de daruri si însoŃit de o grupă de tineri lucrători care îsi
dăruiseră viaŃa pentru a servi în misiune.
La conferinŃele prezidate de Moody au venit sute de oameni, de la mai mult
de 90 de scoli diferite. DimineaŃa si seara, sala se umplea pentru studiul Bibliei.
Prin usile deschise intrau păsările, iar varietatea culorilor cu care erau îmbrăcaŃi
studenŃii dădea impresia unui cîmp de flori.
Cuvîntările pe care Ie-a Ńinut Hudson au fost atît de apreciate, încît Moody
a trebuit să anunŃe, la cererea studenŃilor, adunări suplimentare, în care să le
vorbească veteranul misionar.
Intre subiectele tratate de Hudson Taylor a fost si acesta: AveŃi totdeauna
sentimentul că rămîneŃi în Hristos? El spunea: „Noaptea trecută cînd dormeam în
casă, desi eram inconstient de acest fapt, asta înseamnă că nu eram în casă?
Nu trebuie să avem niciodată sentimentul că nu am rămîne în Hristos.
PuteŃi lucra pentru Domnul fără să vă rugaŃi, dar aceasta este o socoteală
gresită. Nu vă puteŃi ruga cu căldură dacă nu lucraŃi. Nu fiŃi atît de ocupaŃi cu
lucrarea lui Hristos, încît să nu vă rămînă nici o putere pentru rugăciune.
Adevărata rugăciune cere putere."
Iubirea personală pentru Domnul Isus si încrederea în Dumnezeu sau mai
degrabă credinciosia Lui, pe care se bizuie încrederea noastră au fost gîndurile
mai însemnate pe care le-a subliniat Hud son la aceste conferinŃe. El n-a făcut nici
o aluzie la China sau la misiune.
In timp ce Taylor se afla într-o vizită în Attica, un minunat orăsel din statul New
York unde Frost îsi avea casa de vară, un credincios, Wilder arăta cum se poate
lucra pentru Domnul Isus 24 de ore pe zi, în tot timpul anului. Descoperirea
aceasta a fost făcută de o doamnă. Ea spunea: „Eu lucrez 12 ore aici si cînd mă
duc să mă odihnesc, delegata mea — în India — începe lucrul pentru celelalte 12
ore". Si Wilder a continuat: „Dorim ca aceste conferinŃe de la Niagara să ne aducă
mulŃi lucrători de 24 ore, ca acea doamnă".
- Biografia lui Hudson Taylor -
140
Ideea nu era nouă, dar a părut atît de luminoasă încît Radcliffe a trebuit să
facă socoteala si să răspundă celor care întrebau cît costă întreŃinerea unui
misionar. MulŃi tineri si tinere s-au hotărît pentru serviciul misiunii si mari sume de
bani s-au strins pentru China Inland Mission fără ca cineva să facă cel mai mic
apel.
Ajuns la Attica, unde Taylor îl astepta în gară la miezul nopŃii, Frost păstra
secretul celor întîmplate pînă ce, ajunsi acasă, au început discuŃia. Frost a istorisit
binecuvîntarea trimisă de Dumnezeu peste conferinŃele de la Niagara. Hudson îl
privea cu atenŃie si cufundat în gînduri; după cîtva timp i-a spus: „Să ne rugăm".
El a cerut lui Dumnezeu sâ-i arate ce vrea sâ-i spună prin toate întîmplările acestea,
înŃelesese că n-a venit în America numai pentru a Ńine cîteva discursuri, ci
pentru a lărgi lucrarea pentru China si pe pămîntul Americii.
Concluzia la care Taylor fusese astfel condus era îndreptăŃită. Moody l-a pus
în legătură cu mai mulŃi studenŃi care se simŃeau chemaŃi să plece în China.
Hudson, care niciodată nu gîndise că misiunea lui ar putea deveni internaŃională,
păsea înainte sfios, tremurînd. Dar felul în care Dumnezeu răspundea nevoilor era
foarte încurajator pentru el. In ceea ce priveste resursele, El dădea peste asteptări,
astfel că, la angajarea celui de al optulea misionar, nici un ban din fondul strîns de
Hudson pentru misiune nu era atins si, mai mult, fondul crestea tot mai mult.
Către sfîrsitul lui august, Hudson a intrat în legătură cu un grup de tineri
care se rugau stăruitor ca sapte dintre ei să aibă privilegiul de a pleca în China.
Cu toate afirmaŃiile tulburătoare ale unor ziare, care arătau că membrii China
Inland Mission nu primesc decît prin întîmplâri providenŃiale slaba lor întreŃinere, cei
sapte tineri (patru fete si trei băieŃi) au fost gata să treacă peste toate acestea.
La sfîrsitul lui septembrie s-au întrunit în Attica cei care voiau să plece în China:
mai mult de patruzeci, însufleŃirea adusă de miscarea aceasta pentru misiune, sa
râsfrînt binefăcător pentru întreaga lucrare din partea locului. Adunările de
adio înflăcărau inimile celor credinciosi.
La una din aceste adunări, tatăl unei tinere misionare cînta si pe faŃa lui
luminoasă se citea bucuria. Hudson la îndemnat să spună cîteva cuvinte. „El
ne-a spus", istoriseste Hudson, „cu sentimentul lui de tată, ce a fost fiica lui pentru
- Biografia lui Hudson Taylor -
141
soŃia lui si pentru el, ce a fost pentru lucrarea Evangheliei si ce înseamnă pentru el
despărŃirea. „înŃeleg totusi — spunea bâtrînul — că pentru Domnul meu Isus
nu este nimic prea preŃios. El mi-a cerut ce aveam mai scump si-I dau cu
toată inima ce am mai de preŃ." Această frază simplă a fost pentru mine o
adevărată binecuvîntare. Cîteodată, obosit de corespondenŃă si venind ora de
rugăciune în comun, îmi ziceam: N-ar fi mai bine să-mi continui lucrul? Atunci îmi
venea în minte: Nimic nu este prea preŃios pentru Domnul Isus. Cînd mă trezeam
dimineaŃa foarte obosit si venea timpul pentru Cuvînt si rugăciune, îmi ziceam:
Nimic nu este prea scump pentru Domnul Isus! Si nu mai simŃeam oboseală, căci
legătura cu El mă învioara. Nu pot spune de cîte sute de ori Dumnezeu mi-a trimis
o binecuvîntare prin aceste cuvinte."
Traversarea oceanului Pacific i-a dat posibilitatea lui Hudson să citească
Biblia si să stea de vorbă cu fiecare din ceata de misionari primită în America, pentru
ca ajunsi în China, ei să fie pregătiŃi pentru lucrarea care-i astepta.
Se astepta la o puternică împotrivire a Celui Rău, căci fiecărei perioade de
înflorire si de binecuvîntare fi corespundea o încercare specială. Ea a început la
Yokohama, prin stirea morŃii lui Herbert Norris, directorul scolii din Yantai, care fusese
muscat de un cfine turbat, căutînd să-si apere copiii, si a lui Dor-wart, pionierul zelos
din Hunan. Debarcînd la Shanghai, cartierul general al misiunii, Hudson a mai aflat
despre moartea unui misionar, lucrător plin de putere si despre boala mortală a
altuia. Patru misionari într-o lună!
Niciodată zilele de post si de rugăciune dinaintea anului 1889 nu erau mai
necesare. PuŃin după aceea, o veste tristă venea din Anglia. In timpul călătoriei
spre China, un misionar a înnebunit, iar o tînără misionară din interior a murit de
vărsat negru In acelasi timp, o parte din membrii comitetului de la Londra,
nemulŃumiŃi de „acŃiunile" lui Taylor în America, vedeau lucrarea într-atît compromisă,
încît erau gata să demisioneze. Dar el stia că lucrarea din America, formarea acolo
a unui comitet provizoriu si însufleŃirea cu care au răspuns credinciosii americani în
- Biografia lui Hudson Taylor -
142
sprijinirea lucrării misionare în China, toate acestea erau rod al călăuzirii hotărite a
Duhului Sfînt.
„Dumnezeu ne trimite un adevărat val al încercării", scria Hudson soŃiei sale.
„Poate ne-am umfla de mîndrie sau am fi în pericol să ne pierdem viaŃa
spirituală si puterea, dacă succesul n-ar fi însoŃit de încercări".
Totusi, stiri îmbucurătoare despre suflete care s-au întors la Dumnezeu
mîngîiau si întăreau inimile credinciosilor care lucrau mereu pentru răspîndirea
Evangheliei. „Crucea nu devine mai usoară, dar aduce roade mai frumoase."
Scriind despre purtarea lui Hudson în mijlocul necazurilor care se
îngrămădeau unele după altele, Stevenson spune: „ViaŃa lui era pur si simplu
minunată; n-am cunoscut pe nimeni altul atît de credincios".
O foaie de hîrtie pe care sînt însemnate gîndurile lui Hudson, o hîrtie îngălbenită,
purtată de el multe zile de-a rindul, arată secretul vieŃii lui de credinŃă. Era scris:
„Doamne Isuse, fii pentru mine o vie si lămurită realitate, mai prezentă
privirii credinŃei mele decît orice obiect vizibil, mai scumpă, mai apropiată
decît cel mai plăcut bun pămîntesc".
Intors la Londra s-a bucurat totusi de buna înŃelegere a celor din comitet si
a primit apoi un asemenea sprijin încît a putut pleca pentru cîtva timp la conferinŃele
de la Northfield si Niagara. O scrisoare către doamna Taylor arată ce îl însufleŃea
în acest timp. „Doresc ca viaŃa noastră să se ridice mai sus, tot mai sus, fără să se
oprească la ceea ce am învăŃat, simŃit sau atins... Să cerem lui Dumnezeu lucrători
capabili să împlinească lucrarea din Anglia, America sau China si să-L rugăm să-i
îmbrace cu putere de sus, pentru ca cei mai slabi să devină puternici, iar cei mai
tari ca îngerii lui Dumnezeu."
Aceleasi simŃăminte încercau si două inimi unite în Attica: soŃii Frost. Ei
treceau prin încercări pămîn-testi, căci tatăl lui Frost, în dorinŃa de a face din fiul său
un lucrător destoinic pentru Evanghelie, îl rugase cu cîŃiva ani înainte să renunŃe la
slujbă si să se dedea întru totul Evangheliei, obligîndu-se să-i întreŃină el. Dar,
datorită unor împrejurări, bătrinul a renunŃat la ocupaŃia lui si astfel soŃii Frost nu
depindeau si în viaŃa pâmîntească decît de Dumnezeu. Aceasta fi făcea mai plini
de încredere, mai bucurosi si mai fericiŃi.
- Biografia lui Hudson Taylor -
143
Primirea lui Hudson în America a fost încurajatoare pentru el. Scopul
principal al venirii sale era de a aseza lucrarea pe baze solide. Frost a fost numit
secretar si casier al comitetului pentru China. Din această pricină Frost a trebuit
să-si părăsească locuinŃa confortabilă si frumoasă si să se mute în alt oras si aici să
înveŃe să rezolve toate problemele privind misiunea si viaŃa sa personală numai în
strinsă legătură cu Dumnezeu.
Cele patru zile petrecute de Hudson cu Moody, l-au miscat pe acesta întratît,
încît a oferit marele hotel din Northfield, în timpul verii, ca scoală pentru misiune.
Răspunsul la rugăciune era peste asteptări. Domnul acoperea cu mult
nevoile misiunii, iar ramura americană contribuia din plin si cu entuziasm la
aceasta. Hudson a părăsit America înviorat, urmînd ca la sfîrsitul anului să meargă
în China.
In Suedia se formase un comitet care urmărea trimiterea de misionari în
China. Acest comitet s-a gîndit că are nevoie de îndrumările lui Hudson Taylor si
în felul acesta el a ajuns si în Suedia. „Vorbesc iar", spunea el, „la aproape două
mii de persoane. Aseară cîteva sute n-au putut intra în sală, iar unii au mers mai mult
de 40 km pe jos ca să poată participa. Mari binecuvîntări ne-au fost date."
Miscătoare a fost hotărîrea celor mai simpli oameni, de a oferi darurile lor
pentru lucrarea în China. „Odată, o doamnă s-a apropiat de mine punîndu-mi în
mînâ un ceas preŃios, în acest timp vorbind englezeste, iar apoi emoŃionată, abia
a putut spune în limba suedeză: „E pentru preaiubitul Domn Isus".
Hudson a fost foarte impresionat de ospitalitatea suedezilor. Intre altele, a fost
invitat si la palatul reginei, care 1-a rugat să-i citească din Biblie.
Obosit de multe ori, dormind foarte puŃin, nu pregeta să dea lui Dumnezeu ce
este al Lui. Odată, după ce Ńinuse la ora 11 noaptea adunare, urma ca a doua zi
să Ńină alta într-o localitate la aproape 100 km depărtare. Inainte de a pleca trenul,
băiatul lui i-a spus: „Esti foarte obosit, lasă-mă să iau un bilet de clasa doua". Dar
el i-a răspuns: „Nu, sînt banii Domnului!"
- Biografia lui Hudson Taylor -
144
Cei „o mie"
- cap. 25 -
„La orice făptură." Si ce mic este numărul credinciosilor în China! Aceste
cuvinte „la orice făptură" străluceau în inima lui si aceasta i-a fost preocuparea
stăruitoare a ultimilor ani din viaŃă.
„Chiar dacă începem imediat, milioane vor muri pînă ajungem la ei."
Dar ce trebuia să înceapă? Un efort precis si sistematic pentru ca Vestea Bună să
ajungă la orice bărbat, femeie sau copil în întreaga Chină.
Gîndindu-se la aceasta, îsi dădea seama că lucrul se poate înfăptui. Un
milion înseamnă o mie de mii. Dacă ar fi 1.000 de evanghelisti si fiecare ar avea
sarcina de a vesti pe Domnul Isus la 250 de oameni, în 1.000 de zile, 250 milioane
de suflete ar putea auzi Vestea cea Bună. Desigur, era o sarcină care putea fi
- Biografia lui Hudson Taylor -
145
îndeplinită în cel puŃin trei ani, dar nu era un vis nerealizabil si nu depăsea
posibilităŃile pe care Hristos Ie-a dat Bisericii Sale.
Acestui calcul fi puteau fi puse în faŃă multe îndoieli. Ar putea oare un lucrător să
atingă numărul de 250 de persoane? Dar Taylor nu putea uita lucrarea pe care o
făcuse altădată împreună cu Bums, într-un loc unde nu fusese nici un misionar.
Atunci nu li s-a părut greu să evanghelizeze în fiecare zi 500 sau 1.000 de suflete. Pe
stradă sau intrind în prăvălii împărŃeau cărŃi si tractate si apoi fixau adunări
separate cu cei care voiau să stie mai multe sau să se roage. Cîtă bucurie avusese
în această activitate! MulŃi îsi dăduseră inima lui Hristos la prima auzire a dragostei
mîntuitoare. Deci, era un drum pe care el mersese.
Totusi, calculul lui nu Ńinea seama de munca depusă de misionarii (mai
mult de o mie) care se găseau deja în China si de sprijinul minunat al crestinilor
indigeni, care ajunseseră la 40.000. Taylor ti văzuse destul la lucru si-si dădea seama
că se poate bizui pe ei.
In numărul din decembrie 1889 al revistei „China’s Millions", Hudson a scris
un articol intitulat „La orice făptură". El a cerut ajutor imediat, într-un domeniu în
care orice credincios putea să-l dea: în rugăciune, pentru ca Dumnezeu să trimită
de peste tot (din Europa sau din America) o mie de lucrători în China.
La a doua conferinŃă misionară generală din China, el arăta că Domnul
Isus a potolit foamea mulŃimii chiar atunci cînd, îngrijoraŃi, ucenicii nu credeau că se
poate. Isus si prezenŃa Lui au asigurat totusi potolirea foamei mulŃimii. „Ucenicii erau
ca noi: înŃelegeau greu, cu credinŃă slabă, usor de înfricosat, dar erau aproape
de Isus, gata să-L asculte si să I se supună. Să fie oare adevărat că acest Isus —
acum asezat pe scaunul de domnie al Tatălui — este atît de mult unit cu noi si cu
fraŃii si surorile noastre din China, încît nu vrea să facă nimic fără noi? El,
adevărata viŃă, nu vrea să aducă rod decît prin noi, mlădiŃele Sale. în faŃa tuturor
nevoilor, oricît de mari ar fi fost ele, Isus a dat har din belsug."
ConferinŃa a lansat un apel pentru primirea a 1.000 de oameni în cei cinci
ani care vor urma pentru sprijinirea lucrării în China.
Patru misionari din Melbourne, Australia, au fost foarte miscaŃi de nevoile
spirituale ale Chinei si erau convinsi că si cei din Ńara lor trebuiau să facă ceva
- Biografia lui Hudson Taylor -
146
pentru evanghelizarea celei mai mari Ńări păgîne din lume. După cîteva săptămîni, ei
au observat că poartă pe inimi aceeasi greutate, s-au unit în rugăciune si unul
dintre ei a fost chemat să-si dedice viaŃa acestei lucrări. Pînă acum crestinii din
Australia sprijineau misiunea din Noile Hebride, Guineea, India, dar pentru China
nu încercaseră nimic. In acest timp, însă, ei au format în Australia un comitet pentru
China. In insula alăturată, Tasmania, se obŃinuseră rezultate asemănătoare si
Hudson Taylor a fost invitat să-i viziteze. împreună cu Beauchamp, au plecat la
Melboume, unde au luat legătură cu membrii comitetului si i-au ajutat în planurile
lor. Simplitatea si modestia lui Taylor au făcut o impresie adîncă. Intr-o zi, într-o
biserică prezbiteriană, după cîteva fraze bine întocmite despre lucrarea în China,
gazda l-a prezentat ca pe un „ilustru oaspete". Taylor a stat o clipă în picioare. Ne
spune un ascultător: „Inimile noastre au fost adînc miscate de cuvintele lui: „Scumpii
mei prieteni, nu sînt decît neînsemnatul slujitor al unui ilustru Stăpîn". Si doi copii de
aici, care au stat de vorbă cu Hudson, mai rîrziu au devenit si ei misionari: unul în
India si altul în China."
Mărturia unui om cu o bogată activitate si experienŃă, Madartey din
Melboume, arată cît de mult impresiona duhul linistit al lui Taylor:
„Mi-a fost o lecŃie de calm si de stăpînire de sine. Mie îmi lipseau atunci pe
deplin. Eu am un temperament nervos si viaŃa mea era într-o necontenită agitare.
Cea ce lipsea cel mai mult vieŃii mele era prezenŃa lui Isus si legătura cu El în orele
în care scriam. Intr-o zi i-am spus lui Taylor: „Vă ocupaŃi de milioane de suflete, iar eu
de zeci. Scrisorile dumneavoastră sînt de o însemnătate foarte mare si totusi eu
sînt tulburat si agitat, iar dumneavoastră linistit. De unde vine asta?" „Scumpul
meu", mi-a răspuns el, „pacea de care vorbiŃi, pentru mine nu este un privilegiu, ci
o necesitate. Cu siguranŃă, n-as putea face lucrarea pe care o fac, dacă pacea lui
Dumnezeu, care întrece orice pricepere, nu mi-ar păzi inima si duhul."
Intrunirile Ńinute în scurta vizită a lui Hudson în acest Ńinut au avut rezultate
foarte frumoase: 57 de candidaŃi pentru plecarea în misiune în China si alŃi 70 care
s-au oferit să plece ca misionari în India. Un credincios mărturisea: „Ne-a miscat
foarte mult faptul că nu vorbea niciodată despre el însusi, dintr-o smerenie
adevărată. Vorbea însă cu plăcere despre Domnul, despre lucrările si experienŃele
- Biografia lui Hudson Taylor -
147
Lui. Cînd a fost vorba despre plecarea noastră în China, desi se pare că a înŃeles
de la început că eram chemaŃi de Dumnezeu, ne-a pus în faŃă toate greutăŃile:
climatul, lipsa de confort, lipsa ajutorului medical, nevoia de a te despărŃi de copii. Si
de mai multe ori, plimbîndu-se prin grădină, care avea pentru el mult farmec,
spunea soŃiei mele: Nu veŃi avea o asemenea grădină în China!"
In China, lucrarea devenea din ce în ce mai înfloritoare. Dacă în 1887 a fost
o mare bucurie cînd o sută de lucrători au venit să mărească rîndurile celor care se
predaseră Domnului pentru lucrarea în China, în 1891, în 6 luni au debarcat la
Shanghai 133 de misionari, iar în alte 3 săptâmîni 66 de misionari.
Au venit credinciosi si din nordul Europei, hotăriŃi să meargă din loc în loc în
interiorul Ńării ca să predice Evanghelia sau să împartă tractate si Biblii. Erau toŃi
foarte tineri, necăsătoriŃi. Sosirea lor în casa misiunii a fost de neuitat. în total 50 de
scandinavi, care se bucurau si cîntau acompaniindu-se la chitară...
Totusi timpurile erau grele pentru străinii din China. Pe valea lui Iangtze au
izbucnit răscoalele localnicilor. Unul după altul, locasurile misiunii erau distruse si toŃi
erau ameninŃaŃi.
Hudson era apăsat de situaŃia grea a misionarilor izolaŃi, trimisi într-un loc sau
altul în interiorul Chinei si, în special, a femeilor misionare, care nu aveau altă
ocrotire omenească decît aceea a crestinilor indigeni. „Noi încurajăm neîncetat pe
cei întorsi la Dumnezeu să înfrunte prigoanele si să se lase batjocoriŃi pentru
Domnul Isus. Ei pot gîndi că ne este usor să spunem asa cînd ne merge bine si
sîntem la adăpost de orice primejdie. Dar cînd sîntem în primejdie, ei ne observă
îndeaproape si îsi dau seama de măsura în care noi credem că braŃul Domnului
ne este de ajuns si ne este o apărare sigură... Ani întregi de învăŃătură îi
impresionează mai puŃin decît o poate face atitudinea noastră în asemenea
timpuri. O perioadă de pericol este totdeauna prilejul unei minunate lecŃii practice
pentru crestinii indigeni."
- Biografia lui Hudson Taylor -
148
Era o vară foarte călduroasă si, cum era de asteptat, a început un lung sir
de ploi, care a durat aproape o lună de zile. Ca urmare, mulŃimea adunată contra
străinilor s-a risipit încet, încet si răscoalele, care duraseră cinci luni, au încetat.
Totusi greutăŃile n-au încetat. Erau atît greutăŃi materiale pe care Hudson le
ducea cu încredere înaintea lui Dumnezeu, cît si greutăŃi privitoare la conducerea
lucrării care lua o tot mai mare amploare. Hudson vedea că centrul de organizare
al lucrării trebuia să fie nu departe, ci chiar în China, dar îsi dădea seama că acest
gînd al lui nu va fi înŃeles de unii dintre aceia care, în mod sincer, sprijineau
lucrarea misionară.
„Am fost adesea fericit că sînt om sărac, că n-am bani, că nu pot
promite nimănui nimic, dar că am un Tată ceresc bogat si că pot promite
tuturor că El nu-i poate uita", spunea Hudson spre sfîrsitul anului 1893.
A urmat o scurtă vizită în America si din nou credinciosii de acolo si-au dovedit
dragostea pentru lucrarea Domnului Isus, dîndu-se pentru ea sau dînd din ce este al
lor.
Pentru treburi însemnate, Hudson a revenit la Shanghai si de aici a plecat în
nordul Chinei, unde un grup de misionari (care nu făcea parte din China Inland
Mission) lucra cu zel, dar nestiind nimic despre nevoile indigenilor privitor la
proprietate, au dat nastere la neînŃelegeri care deveneau din ce în ce mai ascuŃite.
IntervenŃia lui Hudson a fost un mijloc folosit de Dumnezeu pentru scăparea acestor
misionari ameninŃaŃi de furia indigenilor.
Atunci au venit si cei cincizeci de tineri scandinavi si cîntecul minunat al
chitarei lor a îmbiînzit furia indigenilor si întunericul a început să se risipească.
Hudson călătorea 14 ore pe zi în mijlocul unei populaŃii primitoare si bine
dispusă, dar în care nu se găsea nici un om care să-L cunoască pe Hristos.
împreună cu alŃii, plecaŃi în luna mai din Hangzhou, au reapărut în septembrie în
Tientsin, după ce au trecut prin cinci provincii.
La Chowchiochow, saptezeci de persoane întîl-nite într-o duminică au făcut
bucurie lui Hudson si celor care îl însoŃeau. Un bătrîn foarte demn, Chen, îmbrăcat
într-o haină minunată de mătase, s-a plecat în faŃa lui Hudson si i-a spus: „Fără
dumneavoastră, stimate domn, noi n-am fi cunoscut niciodată iubirea lui Isus.
- Biografia lui Hudson Taylor -
149
Dumneavoastră, domnule, în călătoriile prin China si prin alte Ńâri străine, aŃi
îndurat multă oboseală si trudă. In mijlocul nostru aŃi arătat pecetea apostoliei
dumneavoastră, iar harul Domnului Isus ne-a binecuvîntat."
Pe Taylor l-a impresionat faptul că în cîmpia Sian, unde în călătoria făcută cu
ani în urmă nu întîlnise nici un punct luminos, erau acum numeroase staŃiuni
misionare. Aici lucrul fusese început de Bromas Botham, care, văzînd greutăŃile atît
de mari pe care le întîmpina, se descurajase, dar n-a părăsit lucrul la care se
simŃea chemat. „Vreau să mergem cu Dumnezeu prin întuneric", spunea el. Si
totusi l-a încurajat mult răspunsul unui frate: „în întuneric cu Dumnezeu? Dragă
frate, în El si cu El nu este întuneric". Nefiind primiŃi de localnici, Botham si cei
care erau împreună cu el mergeau din loc în loc, rămînînd în vreun han atît timp cît
erau îngăduiŃi, predicînd pe străzi si străduindu-se, prin smerenia si dragostea lor, să
facă primită Evanghelia.
Botham apoi s-a căsătorit, iar soŃia lui a adus atîta lumină în casă încît el a
putut scrie: „Nu m-am simŃit niciodată atît de fericit, decît atunci cînd, avînd pe un
măgar toate bunurile mele pămîntesti, iar pe celălalt pe soŃia mea, am pornit
pentru a duce Evanghelia într-o nouă localitate a cîmpiei Sian".
In călătoria sa, Hudson a fost oprit dintr-o dată de doi oameni: vechiul lui
prieten, pastorul Hsi si domnul Hoste. Avea nevoie de puŃină odihnă si nimeni altul
nu era mai priceput să-i pregătească un loc plăcut ca Hsi. Dar, în timp ce se
bucura de ospitalitatea lui Hsi, în depărtare se pregăteau evenimente grave. A
izbucnit războiul chino-japonez. Hudson gîndise înainte să plece în Anglia, dar acum
trebuia să renunŃe la plecare. El stia că toate împrejurările servesc marelui plan
făcut de Dumnezeu pentru noi, chiar atunci cînd ele par că ne încurcă.
Odată cu începerea războiului chino-japonez, în aprilie 1895, se termina si
perioada în care erau asteptaŃi cei „o mie" de misionari. Cu cîtă recunostinŃă au
putut vedea că în cei cinci ani sosiseră 1.753 de lucrători, ca răspuns minunat al
rugăciunilor! Urmările deci trebuiau să fie binecuvîntate. Si totusi cîtă nevoie mai
era de mulŃi alŃii!
Perioda în care se găsea China era însă deosebit de grea. Slăbirea
guvernului imperial din Pekin dădea nastere la tot mai multe răscoale, persecuŃii
- Biografia lui Hudson Taylor -
150
si acte de dezordine. în Changsha toate staŃiunile misionare au fost distruse, iar
la Wechowuno, în staŃiunile care aduceau cele mai frumoase roade se pornise o
aspră persecuŃie. Stiri despre staŃiuni atacate si jefuite soseau neîncetat.
Lucrarea făcută cu trudă si sacrificii în decursul anilor era ameninŃată. SocietăŃi
secrete îsi desfăsurau activitatea peste tot, iar soldaŃii lăsaŃi la vatră dar încă
înarmaŃi erau un pericol pentru linistea din interiorul Ńării. Hudson Taylor se ocupa
mai ales cu provincia Szechwan, regiune îndepărtată dar în care crestinii —
misionari ca si indigeni — înfruntînd prigoanele si greutăŃile în multe locuri, au făcut
ca numărul celor credinciosi să crească.
I-a zguduit mult pe misionarii care se aflau atunci în China, asasinarea lui
Robert Stewart cu soŃia si copilasul lor, împreună cu alŃi opt colegi. Niciodată parcă
înainte mîna ocrotitoare a lui Dumnezeu nu se retrăsese într-atît încît să lase să
se întîmple în China asemenea lucruri. Fiecare simŃea că o nouă eră se deschidea
si că s-ar putea să plătească scump pentru triumful Evangheliei în China.
In timpul masacrului de la Sining au fost omorîte 80.000 de persoane, fără a
mai socoti si pe soldaŃii morŃi sau îngheŃaŃi în munŃi. Misionarii însă rămîneau la
posturile lor, arătîndu-se buni prieteni si ai mahomedanilor si ai chinezilor si cîstigînd
astfel dragostea si încredera sufletelor.
Si tocmai acum o veste tristă a venit iarăsi la cunostinŃa lui Hudson. Holera
pătrunsese într-una din staŃiunile misionare, făcînd nouă victime în zece zile. Ceea
ce îndurera mai mult pe Hudson, era că moartea intrase si într-o familie de
misionari care adăpostiseră în casa lor zeci de crestini bolnavi si din care rămăsese o
singură fiinŃă care îndura o pierdere dublă: a soŃului si a copilasului ei. Cînd au sosit
în China, cei doi erau deja logodiŃi, dar nu s-au căsătorit încă pînâ nu au învăŃat
limba si au devenit folositori ca misionari. Căsătoria le-a fost atunci posibilă, iar
nasterea unui băieŃas le mărise bucuria. Si acum, zdrobită de durere, tînăra mamă
încerca să încurajeze pe Hudson Taylor: „Poate aŃi aflat despre onoarea pe care mia
fâcut-o Dumnezeul si Tatăl meu. Da, El a rînduit să trăiesc fără preaiubitul meu
soŃ si fără copilasul meu scump. Ei nu mai sînt, căci Dumnezeu i-a luat la El. I-as fi
urmat cu toată inima, dar Tatăl a hotărît altfel. Comorile mele au plecat si eu am
rămas singură. Totusi, nu sînt singură, căci Tatăl este cu mine. Dumnezeu Si-a luat
- Biografia lui Hudson Taylor -
151
lucrătorii, dar îsi va continua lucrarea. El mi-a luat totul; nu mai pot săi dau decît ce
mi-a mai rămas — viaŃa mea." La Yantai, scolile se dezvoltau si în acelasi timp se
dezvolta si lucrarea medicală a doctorului Douth-waite. Numărul bolnavilor îngrijiŃi la
dispensar se ridicase la 20.000 pe an, iar la spital numărul celor operaŃi sau
îngrijiŃi era de cîteva sute. Războiul dădea prilejul nimerit doctorului de a se
apropia de cei bolnavi.
Astfel, în mijlocul încercărilor, anul 1895 a fost un an de binecuvîntări.
Hudson spune: „Dumnezeu a fost la lucru, cu toate piedicile si multe suflete au fost
aduse la Isus, iar numărul celor care s-au botezat în cursul acestui an întrece
numărul atins în vreunul din anii precedenŃi."
Dragostea care se consumă
- cap. 26 -
Obosit de atîtea încercări si greutăŃi, în vîrstă de 64 ani, Hudson simŃea
nevoia să se ducă iarăsi în Anglia, pentru ca, împreună cu soŃia lui, să petreacă un
timp în părtăsie cu credinciosii de acolo. înainte de aceasta, vizitînd India, a luat
parte la o conferinŃă a studenŃilor crestini din Calcuta.
In Anglia, Hudson si soŃia sa au luat parte la adunările credinciosilor, primind
si făcînd vizite si Ńinînd de departe legătura cu China, unde lucrarea Domnului
înainta.
- Biografia lui Hudson Taylor -
152
Mergînd în orasele si centrele din Anglia, era întîmpinat de tineri si bătrîni care
doreau să-l asculte. Peste tot punea înainte gîndul predicării Evangheliei la orice
făptură.
După o iarnă în care Hudson a dus o activitate neobosită, a fost invitat de
Berger să petreacă una sau două săptămîni în sudul FranŃei. A fost pentru el un
prilej fericit de a mai fi încă o dată împreună cu un prieten a cărui viaŃă se apropia
de sfîrsit si să pună în practică, împreună cu el, recomandările pe care i le făcuse cu
atîtea luni înainte: „OdihniŃi-vă în EI".
A urmat apoi vizita lui Hudson în Germania. Aici, China Inland Mission era
criticată, pentru că în cadrul ei lucrau oameni de denominaŃii religioase diferite.
Taylor le răspundea tuturor: „Lucrarea la care sîntem chemaŃi trece dincolo de
toate deosebirile teologice". In ce priveste resursele materiale, Hudson a trebuit să
le arate felul în care a lucrat: „Dumnezeu este destul de bogat ca să îngrijească de
toate nevoile noastre si Lui Ii place mai bine să ne vină în ajutor ca să prevină
datoriile noastre, decît să le plătească".
Suferind de dureri de cap, a trebuit să aibă o odihnă deplină. A stat în
ElveŃia pentru puŃin timp si schimbarea aerului a contribuit la îmbunătăŃirea
sănătăŃii lui. Revenind în Anglia, Hudson a aflat că, prin testament, cineva lăsase a
patra parte din averea sa pentru lucrarea în China. Aceasta însemna acoperirea
nevoilor misiunii pentru cîŃiva ani. Dar el era preocupat în primul rînd de întărirea
spirituală a lucrării, pentru ca, mijloacele materiale fiind asigurate, să nu cumva să
se ajungă la slăbirea vieŃii de dependenŃă de Dumnezeu. Iar răspunderea pe care
o avea în folosirea acestor mijloace materiale 1-a făcut să plece pentru a zecea
oară în China.
Din nou Hudson a vizitat pe credinciosi, staŃiunile misionare, întîlnea pe
lucrători, participa la reuniunile comitetului. El scria: „Noi nu stim cînd, unde si cum
va îndrepta Dumnezeu această lucrare, dar sîntem siguri că lumina si călăuzirea
de care avem nevoie ne vor fi date în drumul nostru".
Sănătatea lui devenea mereu tot mai subredă. S-a văzut silit să lipsească
adesea de la adunări si luni întregi a trebuit să rămînă în cămăruŃa sa. Se gîndea
- Biografia lui Hudson Taylor -
153
totusi: „Uneori Dumnezeu îsi face lucrarea mai bine fără noi si cea mai bună
lucrare nu este totdeauna a celor mulŃi". Peste cîtva timp s-a simŃit mai bine,
începîndu-si iar vizitele si călătoriile prin staŃiunile misionare.
Anul 1898 adîncea tot mai mult criza politică si socială în care se găsea
China. Sufletele erau cîstigate în foarte mare număr, dar agitaŃia politică devenea
din ce în ce mai tulburătoare. Tînărul împărat, încercînd în mod pripit să introducă
unele reforme, a trezit în sînul populaŃiei ura faŃă de „străini", iar singurii străini
acolo erau misionarii. PersecuŃii de tot felul s-au dezlănŃuit.
Lui Hudson îi plăcea să spună că timp de 32 de ani Dumnezeu a vegheat
asupra misiunii si nici prin violenŃă, nici prin accident, nici în călătorie, nici o viaŃă
omenească n-a fost pierdută. Dar acum, în timp ce se afla la Hangzhou, primeste
vestea tristă că australianul Fleming, un misionar încercat, a fost omorît împreună
cu indigenul Pan, pe care l-a apărat. „Ce tristă veste!" scria el, „binecuvîntată
pentru martiri, dar tristă pentru noi, pentru China, pentru prieteni. Mai mult
decît tristă, plină de ameninŃări! Ea pare că ne arată că Dumnezeu este pe
punctul de a ne pune la încercare într-un fel deosebit, de a ne da binecuvîntări si
mai mari trecîndu-ne prin grele suferinŃe!"
Tot în acest timp, datorită unei boli foarte grave, Hudson a fost foarte
aproape de moarte. Rugăciunea soŃiei sale care cerea ajutor lui Dumnezeu a fost
ascultată. Si primele cuvinte, ca răspuns de la Hudson, care nu stia nimic despre
această rugăciune, au fost: „Mă simt mai bine". Si într-adevăr, s-a însănătosit. El
presimŃea însă că slujba lui se apropia de sfîrsit si grija privitoare la mersul înainte
al lucrării îl apăsa.
Drumul către Shanghai l-a întremat mult pe Hudson, dar vara trebuia s-o
petreacă la Yantai. Acolo, împreună cu soŃia sa, a avut prilejul să intre în legătură
cu elevii si cu profesorii celor trei scoli înfloritoare.
In timpul unei călătorii a lui Hudson spre Australia, împărăteasa a publicat un
edict care punea în pericol viaŃa misionarilor din China. Societatea patriotică a
Boxerilor se organiza, iar misiunea „contra străinilor" s-a întins ca un incendiu în
toată Ńara. în Noua Zeelandă, în America si în alte părŃi pe unde a trecut Hudson
- Biografia lui Hudson Taylor -
154
Taylor, glasul credinciosilor se îndrepta spre cer, rugind pe Domnul să păzească pe
credinciosii din China, unde situaŃia devenea disperată.
In iunie 1899, Hudson si soŃia sa au sosit la Londra. Sănătatea lui era
îngrijorătoare. Nu mai putea vorbi în public, nu mai putea nici să scrie. Impreună cu
soŃia sa s-a dus la Davos, în ElveŃia, la munte. Vestile pe care le primeau din China
erau dintre cele mai rele. Boxerii intraseră în Pekin si masacraseră sute de crestini.
Telegramă după telegramă anunŃa răscoală, bătăi, izgonirea crestinilor, încît inima
care atît de mult prezentase Domnului pe preaiubiŃii lui colaboratori, n-a putut să
suporte mai mult si a fost aproape să înceteze de a mai bate. In cele mai triste
momente, spunea: „Nu pot să citesc, nu pot să gîndesc, nu pot nici să mă rog, dar
pot să am încredere".
In casa misionară de la Pingjongfu, un mic grup de străini se pregătea să
facă o călătorie lungă de mii de kilometri, pentru a-si găsi un refugiu sigur. Un
credincios indigen, cu părul alb, devenind din pricina vîrstei neputincios si abia
tîrîndu-si picioarele, a venit să-si ia adio de la ei. Un edict nou punea în pericol viaŃa
celor care aveau legături cu străinii, dar aceasta nu-l oprea pe bătrîn să vină pe
faŃă la misionari si să le spună: „împărăŃiile vor pieri, dar Biserica nu poate fi
nimicită". Cu această încredere sute de crestini chinezi au pecetluit cu sîngele lor
credinŃa în Cel care Si-a dat viaŃa pentru ei.
Printre cei care au scăpat în districtul pastorului Hsi (mort cu patru ani
înainte) era un bătrîn, om simplu, de care Se folosise Dumnezeu mult timp pentru
vindecarea fumătorilor de opium. El nu stia multă carte, dar în faŃa oricărei greutăŃi
spunea: „Stiu că Isus este viu". In mijlocul prigoanelor si a jafurilor, acest gînd îi
dădea mîngîiere si curaj.
- Biografia lui Hudson Taylor -
155
„Inainte de a avea copii", spunea Hudson adesea, „mă gîndeam că Dumnezeu nu
mă va uita. De cînd am devenit tată, am învăŃat că Dumnezeu nu poate să mă
uite."
Dar cît suferea el în timpul acestor săptămîni de grea încercare pentru fraŃii
lui! Timp de mai bine de 30 de ani, el era primul care înainta în faŃa pericolului. Si
acum, în încercarea cea mai grea era Ńinut departe de fraŃi, fără a putea face
altceva decît să se roage.
In sfîrsit, au început să sosească si vesti mai bune. Boxerii au început să se
linistească din furia lor. Cîte pierderi n-a suferit misiunea în această perioadă grea!
Cincizeci si opt de persoane au fost omorîte, în afară de cei douăzeci si doi de
copii morŃi împreună cu părinŃii lor în cele mai grozave torturi.
Dar în toate acestea, nici un gînd, nici un cuvînt de răzbunare nu se vedea
la cei credinciosi. Ba mai mult, o mamă care fusese martoră a morŃii fiului ei, spunea
soŃului ei cînd era să plece si ea de pe pămînt: „As fi vrut să mai trăiesc ca să le mai
vorbesc despre Domnul Isus acelor bieŃi oameni". Abia după ce Hudson a mai
recăpătat puteri, i sa putut povesti cu amănunte ceea ce se întîmplase în China.
DorinŃa lui era acum de a se duce din nou la Shanghai pentru a fi împreună cu cei
care suferiseră de pe urma prigonirii. „N-as putea face mare lucru, dar stiu că ei
mă iubesc. Dacă ar putea veni la mine în întristarea lor si dacă as putea numai să
plîng împreună cu ei, aceasta le va fi sprijin multora." Dar în vara lui 1901 si-a dat
seama că mai mult timp va trebui sa stea departe de China. Un mic accident în
valea Chamonix a trezit vechea lui boală a coloanei vertebrale, încît mai multe luni a
fost Ńinut la pat. Printr-o simplă alunecare pe o potecă de munte, i s-a închis drumul
spre China.
După cîteva luni, Hudson s-a întîlnit cu mai mulŃi prieteni din misiune, dar
puterile părăsindu-1 din ce în ce mai mult (avea 70 de ani) s-a retras în ElveŃia, fiind
recunoscător că viaŃa linistită pe care o ducea fi permitea să servească încă
misiunea prin rugăciune si prin corespondenŃă.
Impreună cu soŃia sa, Hudson s-a instalat la Chevalier sur Vevey, într-un
castel în vîrful munŃilor, al cărui vechi turn era înconjurat de niste peisaje minunate.
Micul apartament în care familia Taylor si-a petrecut vara anului 1902 a devenit în
- Biografia lui Hudson Taylor -
156
curînd locul de întîlnire a multor oaspeŃi englezi, care vizitau pe cei doi misionari cu
părul albit, dar cu inima bătînd încă pentru Domnul Hristos si pentru Evanghelie.
După o asemenea vizită, Emerson spunea: „Sufletele de rînd plătesc cu ceea
ce fac; sufletele nobile cu ceea ce sînt. Hudson Taylor răspîndea în jurul lui
parfumul lui Hristos. M-a impresionat mult să văd un om a cărui viaŃă a fost atît
de activă si care a ajuns acum la o viaŃă atît de retrasă."
Neputînd face decît o lectură usoară, Taylor păstra totdeauna aceeasi
dragoste pentru Biblie. In al saptezecilea an al vieŃii, a citit Biblia de la început pînă
la sfîrsit pentru a patruzecea oară In toamna lui 1902 Hudson a încredinŃat conducerea
misiunii lui Haste, unul dintre misionarii din China, cunoscut ca om al
rugăciunii. Lucrarea continua. Se semănase cu lacrimi pămîntul Chinei, se stropise
cu sînge, iar roadele nu puteau fi decît spre slava lui Dumnezeu.
Totusi, faptul că se simŃea neputincios de a mai lucra, îl întrista pe Hudson.
„Jertfa si lucrul sînt tot atît de plăcute pentru cauza lui Isus Hristos: dar cel mai greu
este să nu poŃi face nimic."
In urma unui consult medical în iulie 1903, s-a constatat că doamna Taylor
avea o tumoare interioară canceroasă; dar nici Hudson, nici soŃia n-au aflat acest
lucru si erau mereu bucurosi. Desi suferindă, doamna Taylor se ocupa totusi cu cei
din jur, trăia încă pentru soŃul său si pentru China.
Iarna au petrecut-o în Lausanne. Stirile despre China erau din ce în ce mai
îmbucurătoare. „Usi se deschid mereu si suflete în număr tot mai mare sînt cîstigate
pentru Domnul Hristos" — iată ce Ie-a scris Frost după o vizită la Shanghai.
In iunie, doamna Taylor, bolnavă, nu se mai putea scula din pat. Sfîrsitul a fost
linistit. „N-am dureri", spunea ea, desi de cîteva ori respiraŃia ei grea era
nelinistitoare. Către dimineaŃă, văzînd durerea soŃului său, a murmurat usor:
„Cere să mă ia repede!" Niciodată nu avusese de făcut o rugăciune atît de grea.
După cîteva minute, respiraŃia ei a devenit calmă si după puŃin timp a intrat în
Ńara păcii, avînd pe buze cuvinte de adio: „Harul Meu îŃi este de ajuns. El este
credincios". Hudson a fost mîngîiat de aceste cuvinte de pe urmă ale soŃiei lui. Ea
îsi găsise totdeauna plăcerea în voia Domnului si, asa cum spunea el, „ea se
gîndea că nimic nu poate fi mai bun ca această voie".
- Biografia lui Hudson Taylor -
157
A urmat o perioadă de îmbunătăŃire a sănătăŃii lui Hudson, astfel încît în
primăvara anului 1905 a putut debarca din nou în China, după ce a făcut mai întîi a
saptea vizită în Statele Unite.
Cu prilejul vizitelor făcute la Yangzhou si la Chinkiang, Hudson îsi aducea
aminte de rugăciunile de odinioară si de răspunsul minunat primit la ele. Pe drept,
lucrarea se putea numi „a lui Dumnezeu" — nu era o lucrare omenească.
De la casa misiunii din Chinkiang nu era drum lung pînă la cimitirul în care
Hudson îsi îngropase patru dintre copii. Gîndul la ei si la mama lor devenea acum
mai degrabă duios decît dureros, căci despărŃirea era de mult, iar revederea
devenea tot mai apropiată.
De asemenea Hudson a vizitat si alte cîteva staŃiuni misionare, fiind peste tot
înconjurat de dragostea si recunostinŃa n. jltor chinezi crestini. Intîmpinat de credinciosi
cu scrisori si daruri si mai ales cu rugăciunea de a i se da putere ca să viziteze pe cîŃi
mai mulŃi — căci de multe ori, după călătoriile obositoare, puterile îl părăseau —
ultimul drum pe care Hudson Taylor l-a făcut în China a fost la Changsha, capitala
provinciei Hunan, pe care n-o vizitase încă. Această călătorie a fost făcută cu
vaporul. Traversînd un lac imens si apoi revenind de-a lungul unui fluviu, în
mijlocul oraselor frumoase, a pagodelor splendide, a lanŃurilor de munŃi grandiosi,
Hudson si grupul care-1 însoŃea nu puteau să nu-si amintească de munca însufleŃită
ce s-a depus, de vieŃile jertfite, de toate rugăciunile anilor trecuŃi, care au adus la
înaintarea Evangheliei în China.
Zilele petrecute la Changsha au fost linistite.
Seara, Hudson a avut o discuŃie cu doctorul Barrie, privitoare la rugăciune.
Acesta spunea că sînt unele lucrări prea mărunte ca să fie aduse înaintea lui
Dumnezeu. „Nu-i nimic mic si nimic mare", i-a răspuns Hudson. „Dumnezeu singur
este mare si noi trebuie să ne încredem din plin în El." După masa de seară,
Hudson Taylor s-a simŃit obosit si s-a dus să se culce.
„Profitînd de răcoarea si calmul serii — scrie nora lui Hudson — m-am dus
singură pe terasă si gîndeam la tatăl nostru. Dar cît de puŃin mă asteptam ca într-o
jumătate de oră el să fie cu Domnul!
- Biografia lui Hudson Taylor -
158
Tata era pe pat cu o lampă mică pe un scaun, lîngă el. Punga lui era
desfăcută si scrisorile casei răspîndite asa cum îi plăcea lui să le aibă. I-am
aranjat perna sub cap si m-am asezat pe un scaun mic... Howard abia iesise din
cameră, cînd deodată, tata îsi întoarse capul si scoase un suspin usor. Il priveam,
crezînd că va strănuta; dar el a suspinat din nou, apoi a treia oară, nu si-a pierdut
răsuflarea, dar nici nu m-a privit si n-a mai părut constient de nimic. Am alergat pe
poartă să chem pe Howard, căci era dar că sfîrsitul se apropia. M-am dus să caut
pe doctorul Keller, care era în josul scării. In mai puŃin de un minut, a venit la noi,
dar numai pentru a vedea pe scumpul nostru tată dîndu-si sufletul. Nu era
moartea, era intrarea repede si voioasă în vesnicie."
Unul cîte unul, în mici grupe, prietenii care erau în casă si indigenii crestini
au venit în jurul patului său.
„Oh, murmura o femeie, părăsindu-i camera, mii de îngeri l-au luat!"
Au pregătit un sicriu si credeau că Hudson va fi îngropat la ei, la Hunan. Dar
a fost dus la Chinkiang, unde era mormîntul familiei si unde Hudson îsi exprimase
dorinŃa să fie înmormîntat. Copiii chinezi cîntau cîntări de laudă, în timp ce
coroane bogate de flori erau aduse pe mormîntul celui care venise în Ńara lor ca
să le vorbească despre Domnul Hristos. Ce bogată mostenire lăsase Hudson
Taylor Bisericii lui Dumnezeu din China! „Soarele nu apunea niciodată peste
China, fără să mă găsească în rugăciune", putea spune Hudson Ia sfîrsitul lungilor
săi ani de lucrare în această Ńară.
Schimbări mari s-au produs si se produc în China, însă nevoia de mîntuire
rămîne aceeasi peste tot Dacă cel a cărui viaŃă am urmărit-o în muncă si în jertfă,
dar totodată si în bucuria legăturii cu Hristos, ar putea să ne vorbească din slava
vesnică, poate că nu ne-ar spune decît ceea ce amintea deseori în toiul luptei:
„Trebuie să ne dăm pe noi însine pentru viaŃa lumii, asa cum El Si-a dat trupul pentru
hrana celor care erau fără viaŃă si pentru sufletele a căror viaŃă nu poate fi
întreŃinută decît prin aceeasi pîine a vieŃii. O viaŃă usoară si fără renunŃări nu va
avea niciodată putere.”
- Biografia lui Hudson Taylor -
159
-F I N A L -

Leave a comment and / or appreciate the article!

CLICK HERE :» http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/

Posted by: *DJ_DANY* ( Admin,blog,radio )