Acest site s-a nascut din dorinta si dor; dorinta de a fi de folos si dorul dupa oamenii cu care impartasim comuniunea de limba si credinta. Va invit sa treceti dincolo de aceasta prima pagina introductiva si sa descoperiti pe site o seama de materiale pe care vi le punem la dispozitie.

Samstag, 7. Juli 2012

Biografia lui Hudson Taylor Partea 1 / 2



Biografia lui Hudson Taylor Partea 1 / 2



- Biografia lui Hudson Taylor -

3
Pune-mi deoparte pe intaiul tau nascut
- Cap 1 -
Strabunicul lui Hudson, James Taylor, zidar de meserie, cand era tanar nu
se gandea la lucrurile lui Dumnezeu; placerile lui cele mai mari erau dansul si
petrecerile. Dar chiar in ziua nuntii a fost stapanit de un gand de la Dumnezeu:
„Eu si casa mea vom sluji Domnului”. De unde acest gand? Avea niste vecini
metodisti si ascultase pe John Wesley vorbind, dar nu putea sa-i sufere, nu voia
sa fie si el unul din acei oameni cu felul lor de viata. Totusi, in lumina vesniciei,
datoria ii aparea clara. In genunchi inaintea lui Dumnezeu, James s-a hotarat
chiar atunci sa treaca de partea Domnului Isus.
Dupa ce s-a casatorit s-a mutat in Barnsley (Anglia), o localitate in
apropiere de Leeds, unde Dumnezeu i-a dat doi fii si trei fiice. Incetul cu incetul in
casa lui s-a format o mica adunare, care a fost vizitata si de John Wesley. Acum
James Taylor vestea Evanghelia.
Hotararea lui James Taylor in ziua nuntii a avut urmari binecuvantate. Fiul
sau, John Taylor a fost de asemenea un om credincios si a lucrat pentru
Dumnezeu la Barnsley.El s-a casatorit cu o scotianca si unul din fii lui, cu numele
tot de James, a fost tatal lui Hudson Taylor.
James Taylor a studiat sa devina farmacist. In zilele de vacanta pe care le
petrecea acasa, s-a imprietenit cu Amalia Hudson, fiica cea mai mare a unui
vecin credincios. Desi foarte tanara, ea lucra ca guvernanta, pentru ca sa-si ajute
familia impovarata si numai in vacanta venea acasa, ca si James. Ea avea 16 ani
si el 17 cand s-au logodit. Au asteptat 7 ani pana cand James a luat o faramacie
- Biografia lui Hudson Taylor -
4
pe contul lui la Barnsley si in aprilie 1831 s-au casatorit. El predica si conducea o
clasa de studiu biblic, iar ea era ajutorul lui. Se rugau si lucrau impreuna. Una din
cele mai mari bucurii ale primilor ani de casatorie a fost o trezire in tineretul din
adunare.
O seara de neuitat pentru ei a fost in prima iarna de dupa casatorie cand
ochii li s-au oprit asupra capitolului 13 din cartea Exodului, unde au citit impreuna
aceste cuvinte:”Pune-mi deoparte ca sfant pe intaiul tau nascut…orice intai
nascut este al Meu”.Si gandind la evenimentul fericit pe care-l asteptau, au luat
hotarari serioase inaintea lui Dumnezeu. Cand se va naste copilul il vor preda
Lui. A-l preda Lui inseamna a-l poseda mai bine, pentru ca inseamna a-l
incredinta Celui care poate spune: Este al Meu, nu numai pentru un timp, ci
pentru vesnicie. In genunchi, au luat hotararea sfanta de a pune deoparte pentru
Domnul copilul pe care il vor primi.
Primavara, la 21 mai 1832, s-a nascut fiul rugaciunilor lor, care a primit
numele celor doua familii: James Hudson Taylor. Apoi a urmat un alt baiat care
a murit de mic si o fetita Amelia.
Micul Hudson se dovedea foarte inteligent. A invatat sa scrie de la varsta
de 4 ani. Emotionat de istorisirile auzite in casa despre ignoranta cu privire la
Dumnezeu in care se gasesc oamenii din tarile pagane, Hudson Taylor a spus
cand avea cinci ani: „Cand voi fi mare, voi fi misionar si voi merge in China”.
Cuvinte de copil!
Mama, totdeauna ocupata, gasea totusi timp sa inspire copiilor gustul
cititului. In toate dupa-amiezile, in timp ce lucra cu acul, le citea copiilor lucrari de
istorie, de literatura sau de calatorii, obisnuindu-i astfel sa gandeasca.
Tatal era un om al datoriei, punctual. De doua ori pe zi dupa masa de
dimineata si cea de seara era o strangere de familie. Tatal nu lasa pe nimeni
altul sa aiba grija de copii in lucrurile lui Dumnezeu. Se ruga pentru ei si, pe
masura ce se mareau, ii invata sa se roage si ei personal. In fiecare ii lua pe cei
mai mari cu el, pentru cateva clipe de rugaciune impreuna. Aceste obiceiuri
regulate si mai ales exemplul parintilor au intiparit de timpuriu in sufletul copiilor
insemnatatea pe care o are studiul Bibliei si rugaciunea.
- Biografia lui Hudson Taylor -
5
Hudson era un copil bolnavicios si, fiind foarte slab, nu s-a putut duce din
timp la scoala. Dar educatia pe care o primea acasa, inlocuia din plin aceasta
pierdere.Casa lui James era foarte ospitaliera. Clientii si prietenii ii cereau sfaturi
de orice fel. Copii ascultau conversatiile lor si isi mareau astfel cunostintele.
Unul din subiectele discutate adeseori de tatal lor era China. Acest imens
imperiu cu 4 milioane de suflete in vremea aceea, nu avea decat o mica misiune
americana la Chanton. Discutiile dese asupra acestui subiect, faceau o impresie
profunda in inimile lor de copii. Aceasta impresie a fost marita de o brosura a lui
Parley despre China, pe care ei au invatat-o aproape pe dinafara, incat Amelia
spunea ca si ea va merge in China cu fratele ei, care era deja hotarat pentru
aceasta.
Lui Hudson ii placea sa insoteasca pe tatal sau in localitatile in care
mergea sa vesteasca Evanghelia. Inca de la varsta de 7 ani a avut ocazia sa
vada persoane adanc convinse de pacatul lor, si care doreau sa obtina pace cu
Dumnezeu. Ii vedea cum erau condusi de tatal lui spre Mielul lui Dumnezeu care
ridica pacatul lumii. Si cand un suflet gasea odihna in Isus Hristos, si fratii
multumeau lui Dumnezeu pentru aceasta, el se alatura cantecelor lor cu o egala
bucurie, avand o fata stralucitoare.
Dar dragostea lui pentru lucrurile lui Dumnezu nu a venit atat prin
adunarile de trezire, cat mai ales prin influenta parintilor, si prin atmosfera
binefacatoare a vietii de familie. In primul rand exemplul mamei, care in mijlocul
zilei atat de plina de treburi stia la anumite ore sa se retraga sa se roage, a avut
asupra copiilor cea mai profunda impresie.
Amintirea mamei era de ajuns ca sa-i aduca in suflet dragoste pentru
Domnul Isus. Si Hudson niciodata n-a uitat, printre atatea zile fericite ale
copilariei, acele dupa-amieze de duminica, in care mama se ocupa numai de ei.
Dimineata, copiii mergeau la adunare cu ei iar restul zilei era rezervat penu cele
mai frumoase jocuri, cele mai minunate carti cu poze si pentru pian.Si nimic nu
se putea pune alaturi de istorioarele pe care le spunea din Biblie si din Calatoria
Crestinului
- Biografia lui Hudson Taylor -
6
Puterea Rugaciunii
- Cap 2 -
De la varsta de 11 ani, Hudson a intrat la scoala si pentru prima data a
intrat sub influenta si a altceva decat un camin crestin. Astfel a inceput sa se
desprinda cu o viata independenta de parinti. Credinta lui de copil in curand s-a
risipit si au urma sase ani de necurmate lupte launtrice. Sunt anii in care primele
ispite ale lumii, primele soapte ale indoielilor intuneca gandurile tanarului si-l
lipsesc de bucuria legaturii cu Dumnezeu. Dar … rugaciunile mamei nu au
incetat.
In acest timp, Hudson a auzit pe un credincios vorbind despre versetul din
cartea Proverbe : « Fiule Meu, da-mi inima ta ».A fost viu impresionat, dar nici o
schimbare nu s-a produs in sufletul lui.
La 13 ani este retras de la scoala si tatal lui il ia ca invatacel in farmacie.
Acum pritnre altele, citeste un tractat care ii face mult bine. Tractatul relata
despre un om care cauta mantuirea : « Sarmanul Iosif este cel mai mare
pacatos, dar Isus Hristos a venit in lume tocmai ca sa mantuiasca pe pacatosi.
De ce n-ar mantui el si pe sarmanul Iosif ?». Aceste cuvinte i-au arata lui Hudson
simplitatea credintei.
Doi ani mai tarziu intra functionar la o banca din Barnsley, dar aici nu sta
mult din cauza sanatatii lui subrede si se intoarce la farmacia tatalui sau. Timpul
cat a stat la banca si contactul cu colegii i-au marit indoielile. Desi, intre timp,
crezand ca se poate face singur crestin, incercase sa faca pe placul parintilor,
- Biografia lui Hudson Taylor -
7
acum se gandea ca nu mai poate fi mantuit si cel mai bun lucru este sa profite de
aceasta viata, pentru ca nu mai este nici o scapare pentru el.
Starea suleteasca a lui Hudson era bine cunoscuta de cei ai lui. Mama lui
se ruga mereu pentru el, iar sora lui, Amelia, acum de 13 ani, era singura lui
confidenta si obisnuia sa se roage pentru el de trei ori pe zi.
In situatia aceasta se afal in iunie 1849, cand toata lupta lui sufleteasca sa
sfarsit prin intoarcearea la Dumnezeu.Avea 17 ani.Iata cum istoriseste el mai
tarziu aceasta experienta : « Intr-o zi pe care nu o voi uita niciodata, mama era
plecata de acasa si eu eram in vacanta. Dupa amiaza, am cautat o carte in
biblioteca tatalui meu, ca sa-mi treaca timpul. Am sfarsit prin a alege un mic
tractat interesant si mi-am zis : Trebuie sa fie o istorioara la inceput si un tractat
la sfarsit ; am sa citesc pe prima si am s-o las pe a doua. Am inceput sa citesc,
cu intentia de a pune tractatul deoparte indata ce va deveni serios…Atunci nu
stiam ce se petrecea in inima mamei mele, la 70 sau 80 km departare. Ea s-a
sculat de la masa in acea zi cu o dorinta infocata de a vedea pe fiul ei intors la
Dumnezeu, si acolo, avand mai mult timp ca de obicei, avea o ocazie deosebita
de a se ruga staruitor lui Dumnezeu pentru mantuirea mea. S-a retras in camera
ei a incuiat usa cu cheia si s-a hotarat sa nu iasa de acolo inainte de a fi obtinut
raspuns din partea lui Dumnezeu, caci El ii descoperea prin Duhul ca intoarcerea
la Dumnezeu a fiului ei, era acum un fapt implinit.
Iar eu tot citind tracatatul despre care am spus, am fost izbit de aceste
cuvinte : « lucrarea savarsita a lui Hristos ».De ce, ma intrebam eu, autorul
intrebuinteaza aceasta expresie ? De ce nu zice : lucrarea ispasitoare si
rascumparatoare a lui Hristos ? Si indata cuvantul « S-a sfarsit » mi s-a deslusit.
Ce s-a savarsit? Am raspuns indata: o ispasire completa, o satisfacere
desavarsita pentru pacatele noastre. Hristos a murit pentru pacatele noastre si
ale intregii lumi. Indata mi-a venit un nou gand : « Daca toata lucrarea este
savarsita si datoria este platita, ce-mi ramane sa fac ? Chiar in clipa aceea a
stralucit in sufletul meu, cu lumina Duhului Sfant, convingerea plina de bucurie ca
nu-mi ramane nimic altceva de facut decat sa cad in genunchi, sa primesc pe
Mantuitorul si mantuirea Lui si sa-l Laud in veci.
- Biografia lui Hudson Taylor -
8
In timp ce mama mea lauda pe Dumnezeu in camera ei, eu il laudam din
partea mea in vechea magazie unde ma asezasem sa citesc. Am lasat sa treaca
mai multe zile inainte de a indrazni sa incredintez bucuria mea surorii mele si am
rugat-o sa-mi promita mai intai ca nu va descoperi nimanui secretul sufletului
meu.
Cand mama s-a reintors dupa doua saptamani, am alergat inainte ei sa-i
spun ca am s-ai aduc vesti bune. Mereu voi simti cum m-a strans la piept si mi-a
spus : « Stiu, copilul meu ! De 15 zile ma bucur de vestile bune pe care tu vrei sa
mi le aduci ». « Cum, am spus eu mirat, Amelia nu si-a tinut
promisiunea ? »Mama mi-a explicat atunci ce am aratat mai sus si va inchipuiti
ca acest lucru ar fi fost de neinteles, daca nu as fi crezut in puterea
rugaciunii. »
Cand a primit incredintarea ca este un copil al lui dumnezeu, iertat prin
sangele Domnului Isus, Hudson a avut o bucurie adanca si se sitmea foarte
fericit.El a devenit un copil ascultator, un mai bun ajutor al tatalui sau.
Ca recunostinta pentru tot ce a primit din partea lui Dumnezeu, a rugat pe
Dumnezeu sa-i dea o lucrare pentru El, o lucrare de jertfire de sine, oricare ar fi
ea. Acest act de predare in slujba lui Dumnezeu, a fost un eveniment insemnat in
viata lui. Multi ani dupa aceea, va scrie : « Nu stiam pentru ce lucrare ma
pregateste, dar de atunci sentimentul ca eu nu-mi apartin a pus stapanire pe
mine si nu m-a mai parasit ». Din aceasta zi, Hudson se simtea gata sa raspunda
chemarii lui Dumnezeu, oricare ar fi ea, atunci cand va itnelege clar glasul Lui.
Rezultatul aceste chemari a fost ca a inceput sa fie preocupat de mantuirea
altora.Impreuna cu sora lui, Amelia, duminica dupa amiaza mergea in cartierele
cele mai sarace ale orasului ca sa imparta tractate.
Cu toate acestea, i se parea o prapastie intre puterea mantuitoare a
Domnului Isus si nevoile lui de toate zilele. Se simtea slab in fata ispitei.
Predarealui era sincera dar si dezamgirea lui era sincera. Se simtea ca are o
inima rece si ca este indiferent fata de lucrurile lui Dumnezeu.
- Biografia lui Hudson Taylor -
9
Lupta aceasta launtrica s-a marit si mai mult prin prezenta unui var al lui,
John Hudson, care locuia cu el si nu era credincios. Biblia a inceput sa nu ii mai
aduca atata placere, rugaciunea a inceput sa ii fie rece.
In duminca de 2 decembrie 1849, in urma unei raceli nu a mai putut iesi
din casa. A avut cateva ceasuri de liniste, in prezenta lui Dumnezeu. Din camera
lui scria : « Roaga-te pentur mine ». Sentimentul pacatului si al pacatoseniei lui
nu facea decat sa i se mareasca pe masura ce el cerea lui Dumnezeu scaparea.
Se intreba mereu : « Ce il oprea sa traiasca viata pe care o dorea ? ».Cerea lui
Dumnezeu cu caldura sa ii arate care putea sa fie aceasta piedica si sa-i dea
puterea sa o inlature. In liniste, in genunchi inainte lui Dumnezeu, o hotarare
mare s-a nascut in el : Daca Dumnezeu va lucra sa zdrobeasca in el puterea
pacatului, atunci el va renunta la orice viitor pamantesc si se va pune in intregime
la dispozitia Stapanului sau. In linistea prezentei lui Dumnezeu a putut sa auda
glasul : « Rugaciunea iti este ascultata.Deci, mergi in China pentru Mine ». Din
aceasta clipa nu l-a mai parasit convingerea ca este chemat sa mearga in China.
De acum inainte, viata lui a fost transformata. Toata activitatea si toate
studiile lui au fost indreptate spre acest scop, sa asculte de chemarea lui
Dumnezeu pentru China. Era chemat la o lucrare pe care nu o cunostea, nu stia
nici cum sa se pregateasca pentru ea. Dar ce putea sa faca pentru China, el, un
copil, un elev intr-o farmacie din provincie ?
A inceput sa se roage sa primeasca indrumare de sus, si aduna toate informatiile
pentru
China. Pe atunci China era un pamant necunoscut. Doar 5 localitati erau
deschise strainilor : Canton(unde s-a dus in 1807 Morisson, primul misionar
englez in China(, Annoy, Fuzhou, ningbo si Shanghai. Nimeni nu putea sa
patrunda in interiorul tarii si nimeni nu stia exact cum este acolo. Cu ajutorul celui
care ii invataa la scoala de duminica, Hudson si-a procurat de la Societatea
Biblia Britanica o traducere in limba mandarina a Evangheliei dupa Luca.
Auzind ca un credncios din Barnsley avea un exemplar din lucrarea lui
Medhurst asuprea Chinei, s-a dus la el ca sa i-o ceara. Credinciosul acela l-a
intrebat de ce doreste sa o citeasca. Atunci Hudson i-a spus ca Dumnezeu l-a
- Biografia lui Hudson Taylor -
10
chemat sa-si consacre viata pentru aceasta tara. Acela l-a intrebat cum se
gandeste sa mearga acolo. Hudson i-a raspuns ca nu stie cum, dar gandeste ca
trebuie sa faca intocmai ca cei doisprezece sau cei saptezeci, sa plece fara
punga si fara traista, bazandu-se numai pe Cel care–l trimitea. Credinciosul
acela, i-a pus atunci mainile pe umeri cu bunatate, si i-a spus : « Ei, dragul Meu,
imbatranind vei deveni mai intelept ; o astfel de idee putea sa reuseasca atunci
can Isus era pe pamant, dar nu acum ». Dupa ani de zile de la aceasta
intamplare, Hudson spunea istorisind aceasta convorbire : « Am imbatranit de
atunci, dar nu am devenit mai intelept. Si sunt din ce in ce mai convins ca, daca
ne lasam calauziti de promisiunile pe care le facea primilor ucenici, Stapanul
nostru, si le primim, vom vedea ca ele se aplica tot asa de bine si astazi ca si pe
timpul lor ».
Lucrarea lui Medhurst insista asupra importantei misiunilor medicale in
China si aceasta l-a facut pe Hudson sa considere studiul medicinei ca un fel de
a se pregati pentru lucrarea lui.
Gandind ca in viitor se va izbi de multe greutati, Hudson a cautat sa se
invete cu o viata mai aspra, sa faca exercitii fizice, sa munceasca mult. Intelegea
ca, pentru a deveni misionar in China, trebuia sa inceapa sa fie misionar de
acasa. De aceea, folosea cat mai mult timp pentru impartirea de tractate, pentru
scoala de duminica, vizite la saraci si la bolnavi.
A inceput sa studieze limba chineza (mandarina). Nu avea invatator si nu
dispunea decat de traducerea Evanghliei dupa Luca. O carte de gramatica si un
dictionar ar fi costat prea mult. Impreuna cu varul lui, lua cate un verset din limba
engleza si cauta inca multe altele care sa aiba un cuvant comun cu ele. Relua
atunci primul veset din chineza si, comparandu-l cu celelalte vesete in care
trebuia sa gaseasca acealasi cuvant, cauta caracterele care pareau sa
reprezinte cuvantul englez comun. Cand il gasea, il nota. In vreo trei luni a
adunat in felul acesta 450 de cuvinte. Munca aceasta I-a cerut eforturi mari. Se
gandea sa invete si latina, greaca si ebraica si sa-si dezvolte pe cat posibil
cultura generala.
- Biografia lui Hudson Taylor -
11
Din diferite jurnale pe care i le imprumuta un credincios, a inceput sa
cunoasca mai tot ce se facea in Europa pentru evanghelizarea Chinei. La Londra
se intemeiase o societate pentru evanghelizarea Chinei, in care a lucrat, in mod
deosebit doctorul Gutzlaff, un credincios care a incercat cu indrazneala sa
patrunda in China si a parcurs regiunea de coasta. Se imbarcase ca marinar pe
o corabie chinezeasca, iar altadata se angajase bucatar, pentru ca sa poata
duce Evnghelia in regiunile in care europenii nu putea patrunde altfel. El a tradus
Vechiul si Noul testament si a format la Hong Kong o societate indigena, ai care
membri trebuiau sa duca Evanghelia in toata China. Dar luccrarea frumoasa a
doctorului, s-a ruinat din cauza oamenilor din jurul lui, care nu au inteles lurarile
lui Dumnezeu, iar el a murit in 1851 in China, singur, preocupat pana in ultimele
clipe de evanghelizare. Aceste vesti triste l-a mahnit pe Hudson si i-au arata
greutatile lucrarii.
Lui Huson Taylori se mai cerea inca un sacrificiu, poate cel mai dureros
pentru un tanar.In vacanta de craciun din 1849, Amelia a adus cu ea pe
profesoara ei de muzica, o tanara de care se atasase mult. Hudson a inceptu sa
se simta si el tot mai atasat de tanara profesoara, dar de la inceput i s-a parut ca
nu ar fi pregatita pentru lucrarea lui in China. Ea simpatiza foarte putin cu
entuziasmul lui pentru China, iar el nu avea nici o idee despre cum va trai in
China. Esecul misiunii doctorului Gutzlaff scazuse putin interesul pe care-l
dadeau crestinii acestei tari. Nesiguranta materiala in care se afla, inlatura orice
idee de casatorie pentru mai mult timp. Scria Ameliei tot ce gadnea in privinta
aceasta:”Roaga-te pentru mine…roaga-te pentru mine”erau cuvintele des
intalnite in scrisorile lui.
Amelia il sfatuieste sa intrebe Societatea de Evanghelizare a Chinei, daca
l-ar putea primi ca misionar casatorit, dar Hudson nu primeste deloc acest gand.
« N-am nici cea mai vaga idee despre cum voi merge singur….cu atat mai mult
casatorit »
- Biografia lui Hudson Taylor -
12
… va urma …
Anii de pregatire
- Cap 3 -
Munca in farmacia tatalui sau l-a invatat sa dea oarecare remedii
bolnavilor. I se parea acum, ca ar putea, ca ajutor al unui doctor, sa invete
totodata si medicina. A scris lui George Pearse, secretarul asociatiei din Londra,
care s-a interesat de el si impreuna cu comitetul au hotarat ca societatea era
dispusa sa-i plateasca studiile in medicina, daca il gaseste bun pentru China.
Scrisoarea punea diferite intrebari asupra problemelor religioase, de educatie,
etc. si ii cerea un raspuns clar. El a scris in aprilie 1851 o scrisoare lunga, in care
dupa ce a istorisit intoarcerea lui la Dumnezeu si chemarea lui, a raspuns la
intrebarile care i se puneau.
In acest timp, Hudson gaseste un loc de asistent la unul dintre cei mai
buni chirurgi din Hull, la doctorul Hardey, ruda prin alianta cu familia lui. Cu
cateva zile inainte de a parasi Barnsley, Hudson a vorbit pentru prima oara in
public, la Royston.
Doctorul Hardey era credincios si Hudson s-a imprietenit repede cu el.
Chiar se rugau impreuna. Dupa un timp de sedere in casa doctorului, Hudson s-a
- Biografia lui Hudson Taylor -
13
mutat la matusa lui care nu avea copii si era bucuroasa sa ia in gazda pe nepotul
ei.
Insa Hudson nu era inca in armonie cu Dumnezeu cu privire la
sentimentele lui cele mai intime. Se gandea prea mult la tanara aceea care ii
intrase in suflet cu un an si jumatate inainte. Acum, la Hull, o vedea mai des,
pentru ca scoala ei era aproape. Darin acelasi timp isi dadea din ce in ce mai
mult seama ca ea nu este predata in totul Domnului.,,Si trebuie sa merg in
China ? ii spunea ea, cu un ton care voia sa spuna : ,,Ce bine ar fi sa ramanem
aici si sa slujesti lui Dumnezeu in tara noastra !’’
In aceeasi perioada, Hudson a avut si unele experiente folositoare. Putin
inainte de a parasi Barnsley,a iesit pentru motive de constiinta, din comunitatea
religioasa din care facuse parte si in care crescuse. Luptele de constiinta pe care
le-a avut, l-au facut sa studieze istoria Bisericii si aceasta i-a aratat limitele
randuielilor omenesti,chiar si ale celor mai bune.
Tot acum, Hudson mergea la adunarile celer care erau cunoscuti ca ,,fratii
din Plymouth’’, nume dat dupa localitatea in care era o adunare mai mare. Acesti
credinciosi aprofundau Scriptura, se adunau in fiecare duminica pentru frangerea
painii si intelegeau ca strangerile laolalta trebuie sa respecte unitatea trupului lui
Hristos, in care toti sunt frati, iar Duhul Sfant este Cel care ingrijeste sa fie in
adunare daruri asa cum voieste El. Predicile lor, care constau in explicari mai
adanci ale Cuvantului lui Dumnezeu, raspundeau si nevoilor lui. Acesti frati
puteau sa-i dea un exemplu de credinta atat pentru lucrurile duhovnicesti, cat si
pentru cele pamantesti. De la ei a aflat si despre George Muller din Bristol, a
carui lucrare tocmai lua o dezvoltare neasteptata. Muller intretinea o suta de
orfani si cerea Domnului banii necesari pentru a intretine o mie. Aceasta lucrare
facuta printr-un om fara resurse personale, datorita numai credintei, era o
marturie pentru ceea ce putea face rugaciunea. Aceasta a facut o mare impresie
asupra lui Hudson si l-a incurajat. Cam in acest timp, un prieten i-a atras atentia
asupra unor versete din Scriptura in legatura cu venirea din nou a Domnului
Hristos. In felul acesta, Hudson a inteles ca Domnul Hristos va veni sa rapeasca
pe ai Sai de pe pamant inainte de nacazul cel mare. ,,Am invatat de asemenea
- Biografia lui Hudson Taylor -
14
ca timpul cand El va veni pentru ai Sai nu a fost descoperit si ca privilegiul nostru
este ca zi de zi, ceas de ceas sa traim ca oameni care Il asteapta pe Domnul.
Un misionar german, Lobscheid, a venit din China pe la Londra. Hudson a
cerut un concediu doctorului Hardey si impreuna cu sora lui, Amelia, a plecat la
Londra sa stea de vorba cu acest misionar. Acum a facut cunostinta si cu
Pearse, cu care intretinea corespondenta. Lobscheid i-a dat numeroase
invataturi despre campul de misiune, dar n-a avut o impresie prea buna despre
Hudson si i-a zis :,,Dumneata nu vei face treaba in China.’’ I-a spus asa pentru
ca Hudson avea ochii albastri si era blond. ,,Cand te vor vedea cu parul asa cum
esti, se vor departa de dumneata si nu te vor asculta.’’ ,,Si totusi Dumnzeu m-a
chemat si El stie culoarea parului si a ochilor mei,’’i-a raspuns Hudson.
Dupa vizita la Londra, Hudson s-a intors la Hull, unde a locuit intr-o casa
mobilata dintr-un cartier marginas si isi facea singur bucataria. Cu economiile
realizate putea sa puna deoparte, asa cum se hotarase, zece la suta din
veniturile pe care le avea. In camera lui singuratica putea sa puna mai mult timp
deoparte pentru rugaciune si citirea Bibliei. Pana acum vazuse mizeria cand
vizita pe cei saraci,dar acum impartasea viata saracilor. Cauta sa se obisnuiasca
sa suporte lipsurile si sa aiba cu ce ajuta pe cei saraci carora le vestea
Evanghelia. Pentru aceasta renunta la lux (cum zicea el), adica la unt, lapte si
manca cele mai simple mancaruri. Gandindu-se ca trebuie sa plece in
China,departe de orice ajutor omenesc, neavand sa se bizuie decat pe
Dumnezeu ca sa-l ocroteasca, sa-l intretina, sa-l ajute in toate privintele, Hudson
simtea ca pentru aceastaii trebuie mai multa putere duhovniceasca. Se intreba :
Ce s-ar intampla daca credinta mea va fi prea slaba ? Cand va pleca in China nu
va trebui sa ceara nimic nimanui, numai lui Dumnzeu va trebui sa-i spuna totul. A
invata, inainte de a parasi Anglia, sa atinga inimile oamenilor numai prin
rugaciune, acesta era acum scopul lui Hudson Taylor. Stia ca credinta este un
dar al lui Dumnezeu, dar ca sa creasca trebuie sa fie pusa la incercare. Deci,
binecuvantata fie incercarea---zicea el---binevenit fie tot ce poate mari sau intari
acest pretios dar.
- Biografia lui Hudson Taylor -
15
Este cunoscuta experienta personala a lui Hudson Taylor in legatura cu
ascultarea rugaciunii. Mii de crestini din lumea intreaga au fost inviorati prin ea.
Iata o intamplare cum o istoriseste el insusi : ,,Doctorul Hardey, fiind foarte
ocupat, voia ca eu sa-i amintesc cand trebuie sa-mi plateasca. Eu m-am hotarat
sa nu-i amintesc direct, ci sa rog pe Dumnezeu sa-i aduca aminte si sa ma
incurajeze astfel, raspunzand rugaciunii mele. Odata, cand trebuia sa-mi
plateasca pentru un trimestru, m-am rugat mai mult ca de obicei. Ziua a venit,
insa doctorul Hardey nu si-a amintit de salariul meu. Am continuat sa ma rog. El
totusi, nu si-a adus aminte, incat sambata seara, facandu-mi socotelile, am vazut
ca nu-mi mai ramanea decat o singura moneda, o jumatate de coroana…
Duminica, dupa ce am fost la adunare, dupa-amiaza si seara le-am
intrebuintat pentru evanghelizare in diferite cartiere unde aveam obiceiul sa fac
vizite…Mi se parea ca in acele clipe cerul incepea pe pamant…
Catre orele zece seara, un sarman om m-a rugat sa merg sa vorbesc cu
sotia lui, care, spunea el, era pe moarte. Am acceptat indata si pe drum, dandumi
seama dupa accentul lui ca este irlandez, l-am intrebat de ce nu s-a dus dupe
preot. Mi-a raspuns ca s-a dus, dar preotul a refuzat sa vina daca nu-i plateste
18 peni. Ori el nu-i avea, si familia lui era in incurcatura. Mi-am adus indata
aminte ca eu nu aveam decat o jumatate de coroana intr-o singura moneda ;
supa de secara, pe care o mancam de obicei seara, ma astepta acasa, aveam
cu ce sa-mi pregatesc hrana pentru a doua zi dimineata, dar n-as mai fi avut
nimic pentru pranz…
Din aceasta cauza bucuria care ma coplesea s-a oprit deodata…Ah, ma
gandeam eu, daca as fi avut macar doi silingi si sase peni in locul acestei
jumatati de coroana, cu ce placere as fi dat un siling acestor oameni
sarmani…Conducatorul meu m-a dus intr-o curte in care l-am urmat cu o
oarecare nervozitate. Mai fusesem pe acolo si la ultima mea vizita ma primisera
foarte rau : mi-au rupt tractatele si m-au amenintat sa nu mai vin…Omul acesta
m-a condus pe niste scari stramte pana la o camera mizerabila si atunci, ce
- Biografia lui Hudson Taylor -
16
spectacol s-a prezentat inaintea mea ! Patru sau cinci copii erau in picioare si pe
obrajii lor supti se vedea bine ca mureau de foame cu incetul. Pe niste paie,
sarmana lor mama muribunda avea alaturi de ea un copilas de o zi si jumatate,
care gemea mai mult decat striga, caci si el parea tot asa de gata de plecare…
Ah, ma gandeam eu, cel putin daca as fi avut doi silingi si sase peni, cu ce
placere as fi dat un siling acestor oameni sarmani ! Si mereu o nenorocita de
necredinta ma impiedica sa cedez indemnului de a veni in ajutoril lor…
Voiam sa le spun cum, cu toata nenorocirea de acum, este un Tata bun si
iubitor in cer. Dar ceva in mine striga: Fatarnic ce esti! Tu spui acestor oameni
necredinciosi ca este in cer un Tata bun si iubitor, dar tu nu esti gata sa te increzi
in El daca n-ai mai avea acea jumatate de coroana.
Mi se parea ca singurul lucru pe care-l aveam de facut este sa
ingenunchez si sa ma rog…,,M-ati chemat sa ma rog cu sotia
dumneavoastra’’,am spus omului aceluia, ,,sa ne rugam impreuna…Tata
ceresc…’’ si cugetul mi-a si spus : Indraznesti tu sa ingenunchezi si sa-L numesti
Tata, cu aceasta jumatate de coroana in buzunar ?…Am avut atunci un moment
de lupta cum n-am mai incercat niciodata altul la fel, nici inainte, nici dupa aceea.
Nu stiu cum s-a terminat rugaciunea. M-am ridicat cu o mare tristete in suflet,
Sarmanul parinte s-a intors spre mine si mi-a spus: ,,Vedeti in ce stare
nenorocita ne aflam. Daca aveti sa ne ajutati, faceti aceasta din dragoste pentru
Dumnezeu.’’ In acea clipa au scanteiat in inima mea aceste cuvinte :,, Celui ce-ti
cere, da-i !’’ Si cuvantul Imparatului are putere. Am bagat mana in buzunar, am
scos jumatatea de coroana si i-am dat-o omului, spunandu-i ca aceasta putea sa
para foarte slab ajutor, dar era tot ce aveam; ca Dumnezeu este intr-adevar un
Tata… Bucuria a revenit in inima mea ca un val. Acum puteam sa vorbesc si sa
simt ceea ce spuneam ; piedica in calea harului plecase, si cred ca pentru
totdeauna.
Nu numai viata sarmanei femei a fost salvata, dar chiar si viata mea.Ea ar
fi putut fi pierduta, daca in acea clipa harul n-ar fi biruit si n-as fi ascultat de
indemnul Duhului lui Dumnezeu.
- Biografia lui Hudson Taylor -
17
Imi aduc aminte de intoarcerea mea acasa in seara aceea. Strazile goale
rasunau de un imn de lauda pe care nu-l mai puteam opri. Mi-am mancat supa
de secara inainte de a ma culca si n-as fi schimbat-o cu ospatul unui print.
Ingenuncheat la picioarele patului meu, am spus Domnului propriile Lui cuvinte :,,
Cel ce da saracului imprumuta pe Dumnezeu’’ si L-am rugat sa faca El ca acest
imprumut sa nu fie prea lung, pentru ca n-as mai fi avut nimic pentru pranzul de a
doua zi.
A doua zi imi ramanea pentru masa farfuria cu supa. Nici n-o terminasem
cand am auzit factorul batand la poarta. De obicei nu primeam scrisori lunea, asa
ca am fost surprins cand gazda mea a intrat cu o scrisoare. N-am putut sa
recunosc scrisul, care era cotnrafacut sau necunoscut. Intr-o foaie de hartie alba
era invelita o pereche de manusi de piele de ied, din care a scapat cand le-am
desfacut, o jumatate de moneda de aur de 10 silingi.
Slava Domnului! Am strigat eu. 400 % in 12 ore, frumoasa dobanda!.
Negustroii din Hull ar fi fericiti daca ar putea sa isi plaseze banii cu o asemenea
dobanda. Si m-am harat sa incredintez aceste banci care nu putea sa dea
faliment, economiile sau castigurile mele, dupa caz. Aceasta a fost o hotarare de
care nu mi-a parut rau. Nu pot sa spun de cate ori mi-am adus aminte de
aceasta intamplare si de cat ajutor mi-a fost aceasta amintire in cele mai grele
imprejurari din viata mea.
Zece silingi nu au durat insa prea mult si pentru ca doctorul Hardey,
ocupat, nu si-a mai adus aminte ca trebuie sa ma plateasca, m-am vazut iar pus
la incercare dupa o saptamana.
Sambata seara, catre orele 5 cand doctorul Hardey terminase cu treburile,
si-a luat locul in fotoliu ca sa vorbeasca cu mine si despre lucrurile lui Dumnezeu.
Era un adevarat crestin si am avut impreuna multe ceasuri de partasie spirituala.
Deodata doctorul mi-a spus: „Taylor, nu e asa ca trimestrul tau s-a dus?”
Se poate inchipui emotia mea… a trebuit sa astept un moment inainte de
a raspunde.Cu ochii fixati pe intrumente si cu spatele intors, i-am raspuns cat se
poate de frumos, ca s-a dus demult.Ce recunostinta am simtit atunci! Desigur ca
- Biografia lui Hudson Taylor -
18
Dumnezeu ascultase rugaciunea mea si in momentul in care eram in cea mai
mare nevoie, a facut ca domnul Hardey sa-si aduca aminte de salariul meu, fara
ca eu sa ii fi vorbit.El a raspuns: „Sunt suparat ca nu mi-ai adus aminte. Tu stii
cat de ocupat sunt. Si imi pare rau ca nu m-am gandit mai devreme, caci chiar in
dupa amiaza aceasta am trimis la banca toti banii pe care ii aveam. Astfel ti-as fi
platit chiar acum.”
Imi este cu neputinta sa descriu emotia pe care mi-au facut-o atunci
aceste cuvinte neasteptate. Nu stiam ce sa mai fac … Indata ce doctorul s-a dus
in camera lui, m-am retras in coltisorul meu si mi-am varsat inima inaintea
Domnului pana ce mi-am regasit calmul, si, mai mult decat calmul, recunsotinta
si bucuria. Simteam ca Dumnezeu avea caile Sale si nu voi avea nimic de
pierdut.
Mi-am petrecut seara, ca de obicei sambata, citind Cuvantul Lui
Dumnezeu si pregatind subiectul asupra caruia gandeam sa vorbesc in diferitele
mele vizite de a doua zi. Cate orele 10 mi-am luat pardesiul si ma pregateam sa
plec spre casa, destul de multumit sa stiu ca la aceasta ora voi deschide poarta
singur, cu cheia de siguranta, pentur ca gazda mea se culca mai devreme.
Desigur nu mai era nadejde de bani pentru aceasta noapte. Dar paote ca
Dumnezeu va interveni luni si voi putea da gazdei mele, chiar de la inceputul
saptamanii, banii pe care i-as fi dat mai din timp, daca aceasta ar fi fost cu
putinta.
Chiar in clipa in care mergeam sa sting lampa, am auzit pasii doctorului
Hardey in gradina. Radea singur din toata inima. Intrand, a cerut caietul cu
socoteli, si mi-a spus ca, lucru serios, unul din clientii lui bogati venise chiar
atunci sa-si achite nota. Eu nu ma gandeam ca aceasta ar ptuea avea legatura
cu cazul meu, altfel m-as fi simtit putin incurcat.
Suma de bani a fost scrisa in caiet si doctorul Hardey abia s-a retras, cand
deodata s-a intors si spre surpriza si recunostinta mea, mi-a intins cateva din
biletele pe care le primise, spunand: „Taylor vei face bine sa iei acesti bani; vom
termina socoteala saptamana viitoare”.
- Biografia lui Hudson Taylor -
19
M-a lasat iar singur fara sa fi descoperit uimirea mea. M-am retras si am
laudat pe Domnul cu inima prea fericita ca, acum, dupa toate acestea, puteam sa
merg in China.
Pentru mine aceasta n-a fost o intamplare oarecare, si adesea am gasit multa
mangaiere si putere amintindu-mi de aceasta experienta, in clipele de mari
greutati.”
Toate aceste lururi l-au facut pe Hudson sa inteleaga ca banii nu sunt
lucrul cel mai important in sluba lui Dumnezeu.
El scrie Ameliei: „In 6 sau 8 luni as putea sa vorbesc ceva chinezeste.Si
daca voi putea invatat adevarul Evangheliei pe un singur sarman pacatos si
Duhul Sfant ar face sa patrunda Cuvantul in sufletul lui, ca sa fie mantuit, atunci
toata vesnicia va fi fericit si va luada pe Domnul. Atunci ce ar fi suferintele de 4
sau 5 luni de calatorie.?”
Se gandea ca daca nu putea sa plece ca si asistent de doctor de bord, sa
se imbarce ca marinar, dar un capitan i-a spus ca el, cu nici un chip nu ar putea
sa reziste muncii care i se cere.Si Dumnezeu n-a ingaduit sa faca acest
sacrificiu. Era prea tanar si ii trebuia o mai lunga pregatire, mai multa experienta
in lucrurile lui Dumnezeu. Parintii si prietenii lui,caror le cerea sfat si a caror
hotarare o socotea ca fiind o indicatie a voii lui Dumnezeu, au fost cu totii de
acord ca ceasul plecarii n-a sosit inca.
Alte lucruri mai avea de invatat. Scrie Ameliei:”Iti recomand sa nu incepi
sa citesti niciodata din Biblie, nici chiar din alta carte, si nici sa scrii vreo
scrisoare, fara sa-ti fi indreptat inima mai intai spre Domnul, pentru ca El sa te
conduca, sa te lumineze si sa te invete.”
Doctorul Hardey i-a propus sa isi completeze studiile medicale,
angajandu-se la el pentru mai multi ani.Taylor, desi foarte doritor sa devina
medic a refuzat, pentru ca nu se putea angaja mai mult timp, nestiind cand si
cum ii va deschide Domnul drumul spre China. Dupa mai mult timp de rugaciune
a ajuns la incredintarea ca nu trebuie sa mai stea mult timp la Hull. Invatase de la
Doctorul Hardey tot ce trebuia sa invete si a sta aici mai mult timp insemna o
pierdere de timp.
- Biografia lui Hudson Taylor -
20
In acele zile credinta lui a trecut printr-o incercare neasptata. Tatal lui nu
era multumit cu situatia financiara a familiei, si se gandea sa se stabileasca in
Canada sau Statele Unite. Hudson a primit de la mama lui o scrisoare in care –l
intreba daca era dispus sa vina sa-l inlocuiasca pe tatalui sau doi ani. El nu a luat
deloc in seama doritna parintilor lui. Ar fi venit cu bucurie sa il inlocuiasca doi ani
chiar si zece, daca ar fi fost vorba ca in felul acesta, sa poata pleca sa lucreze in
China.
Dar putin timp dupa aceea Hudson s-a gandit ca este egoist ramanand
numai la punctului lui de vedere, si cu cainta sincera ii scrie tatalui
sau:”Constiinta mi-a reprosat de mai multe ori pentru raspunsul care ti l-am dat,
cand m-ai intrebat daca as fi dispus sa vin acasa doi ani, si nu pot sa ma linistesc
atata timp cat nu te voi ruga sa ma ierti. Ti-am vorbit de sacrificiile pe care ar
trebui sa le fac daca as veni acasa. Dar nu am spus nimic de sacrificiile pe care
tu le-ai facut pentru mine, de ceasurile de nesomn, de cheltuieli, de osteneli, de
educatia de care ma bucur acum.Iata, am fost un fiu nerecunoscator. Sunt adanc
mahnit. Vrei sa ma ierti? Daca vrei sa vin acasa pentru acesti doi ani voi face
acest lucru cu placare, caci aceasta mi-ar da prilejul sa iti arat sinceritatea caintei
mele. Dupa aceea daca Domnul voieste, voi nadajdui sa ma angajez in slujba lu
in China.”
Inca o data, sacrificiul pe care era gata sa il faca nu i-a mai fost cerut.Tatal
lui a parasit gandul de a pleca in Canada si si-a continuat lucrul in Barnsley.
Hudson Taylor s-a gandit atunci la promisiunea pe care i-o facusera
Pearse si Societatea de Evanghelizare a Chinei, care ii oferise sa se insarcineze
cu cheltuielile lui de studii in medicina la Londra. A cerut voie doctorului Hardey
sa plece de la el si i-a adus in loc pe John Hudson, varul lui, care acum era
credincios. Fara bani, s-a hotarat sa plece la Londra. Nu-si mai punea acum
problema saraciei, nici a greutatilor. Se simtea bogat, imbogatit cu toata
fagaduintele lui Dumnezeu. De altfel prietenii lui din Hull, i-au dat cateva scrisori
de recomandare, iar unchiul din Londra s-a oferit sa il gazduiasca pentru catva
timp.
- Biografia lui Hudson Taylor -
21
..va urma..
Studii La Londra
-cap 4-
In septembrie 1852, Hudson Taylor soseste la Londra.”Tatal meu s-a
oferit sa suporte toate cheltuielile sederii mele la Londra. Dar eu stiam ca , in
urma unor pierderi de curand, aceasta ar fi fost pentru el un sacrificiu foarte
mare…Fara sa stie de propunerea tatalui meu, Societatea de evanghelizare a
Chinei a avut bunatatea sa imi ofere sa se insarcineze cu cheltuielile mele cat
timp voi sta la Londra…Rasupunzand tatalui meu si secretarului comitetului
Societatii, le-am spus ca voi pune deoparte cateva zile ca sa ma rog, inainte de a
lua o hotarare.I-am spus tatalui meu despre oferta societatii si am spus
secretarului despre ajutorul pe care mi-l prpopunea tatal meu…
Rugandu-ma si asteptand indrumarea lui Dumnezu, m-am gandit ca as
putea fara nici o greutate sa nu primesc nici una din cele doua oferte. Secretarul
societatii nu stia ca eu ma incredintasem in intregime ajutorului lui Dumnezeu, iar
tatal meu a tras concluzia ca as fi primit propunerea comitetului.Refuzam ajutorul
dintr-o parte si alta si aveam simtamantul ca ma gaseam pur si simplu numai in
mainile lui Dumnezeu, fara nici o grija.Imi spuneam ca Dumnezeu, daca vrea sa
- Biografia lui Hudson Taylor -
22
ma incurajeze sa merg in China, va binecuvanta eforturile pe care le fac, ca sa
depind numai de El cat timp eram in tara mea.”
Hudson si-a gasit o locuinta la un unchi al sau si statea impreuna cu varul
sau, Tom Hudson, intr-o mansarda.Unchiul si varul erau de acord cu gandul lui
de a veni la Londra ca sa-si continue studiile medicale si erau gata sa –l
ajute.Dar nu intelegeau nimic din atitudinea lui.Felul in care refuza sa se
angajeze la studii regulate din cauza unei chemari misionare pentru China, ii
surprindea foarte mult mai ales ca si societatea pe care se baza el, nu pareau
deloc ca se intereseaza de el.
In acest timp scrie mamei sale:”Este atat de bine sa depinzi de Dumnezeu
pentru toate. Sa nu ne gandim niciodata la rezultate. Sa le lasam in mana Lui.Sa
nu itnrebam nicioadata daca, intocmai ca Avraam altadata, trebuie sa plecam
fara sa stim unde mergem.El stie.Cel care m-a hranit,m-a ocrotit si m-a condus
pana aici, va continua sa pastreze sufletul in pace. Ce placut este sa te poti
increde in El pentru orice.”
Hudson nu si-a dat seama ca tovarasul lui de camera, observand
experientele lui intime, a fost adus putin cate putin la concluzii foarte serioase.
Inainte de sfarsitul anului, a avut bucuria sa vada pe varul sau intors la
Dumnezeu.
In octombrie 1852 a intrat in sfarsit in spital.Pana la spital insa, trebuia sa
mearga mult pe jos. Dupa putin timp s-a intamplat sa se intepe la deget, cosand
niste foi de hartie, ca sa isi faca un caiet de notite. A doua zi de dimineata a mers
la o disectie, ca de obicei. In cursul aceleiasi zile l-a cuprins o febra cu dureri
puternice in bratul drept. Seful de lucrari la care a mers sa-l consulte, l-a facut
sa-si aduca aminte de intepatura la care nu se mai gandea si l-a sfatuit sa ia o
trasura ca sa ajunga cat mai repede acasa, „caci dimineata esti de acum un om
mort!”.
„Primul meu gand” , scrie mai tarziu Hudson, „a fost o parere de rau ca nu
as mai putea merge in China.Dar foarte repede mi-a venit aceasta idee:Afara
doar de cazul ca m-am inselat cu totul,eu am o misiune de indeplinit in
China…deci nu voi muri. Eram fericit totusi ca pot avea aceasta ocazie ca sa
- Biografia lui Hudson Taylor -
23
vorbesc acestui prieten care era un necredincios pe fata, despre bucuria pe care
mi-o dadea perspectiva de a fi in curand cu Stapanul meu. In acelasi timp i-am
spus ca nu cred ca am am sa mor acum, pentru ca am o lucrare de facut in
China:”Foarte frumos gand” mi-a raspuns el, „dar ia acum o trasura si du-te
acasa cat mai repede.N-ai de pierdut nici un minut, caci in curand nu vei fi mai in
stare sa te ocupi cu nimic…”
Ideea de a ma duce acasa cu o trasura m-a facut sa surad, pentru ca
punga mea nu-mi permitea aceasta cheltuiala. Am incercat sa ma duc pe
jos…Ajungand , am cerut apa calda unei femei, pe care am indemnat-o staruitor
sa primeasca viata vesnica ca dar al lui Dumnezeu, in Isus Cristos. Mi-am spalat
mana si m-am taiat la deget cu briceagul ca sa fac sa curga ceva din sangele
otravit…Am lesinat, dar in curand mi-am revenit..eram in patul meu”.
Unchiul lui s-a ocupat de el cu bunatate si a chemat pe propriul sau
doctor.
„Peste cateva saptamani am fost destul de bine ca sa pot parasi camera.
Am auzit atunci ca alti doi studenti din alt spital, care avusese in acelasi timp cu
mine o otravire a sangelui in urma unei disectii, au murit amandoi.”
Doctorul l-a sfatuit pe Hudson ca sa plece la tara ca sa se intareasca in
aer curat. Dar el nu avea bani pentru calatorie si, dupa ce i-a spus lui Dumnezeu
nevoia, a ajuns la convingerea ca trebuie sa se duca la Cheapside, la o
departare de 3 km, unde aveau sa ia niste bani de la cineva.
„A doua zi de dimineata m-am dus la clinica doctorului care ma ingrijise.
Doctorul n-a vrut sa primeasca nimic, pentru ca eram student la medicina. In felul
acesta mi-au ramas destui de bani ca sa ma pot duce acasa.
In ziua urmatoare ma gaseam in casa parinteasca. Mama a aflat felul
existentei mele de la londra si nu m-a mai lasat sa traiesc cu atata economie ca
inainte.”
In ianuarie 1853, Hudson a revenit la Londra. Locuia acum la noul sau
maestru, doctorul Brown. Dimineata era la spital la doctorul Brown, unde lucra
pana la 9 seara, iar dupa aceea urmau studiile lui personale.
- Biografia lui Hudson Taylor -
24
…..va urma…
Plecarea spre China
- Cap. 5 -
Altadata, credea ca toate greutatile pentru plecarea in China vor fi date la
o parte in ziua cand va fi trimis de o socieatate. Acum incepea sa creada
dimpotriva. Aici, la Londra, intelegea mai bine ce inseamna o societate cu statute
si regulamente.In timp ce ar fi primit cateva avantaje, se temea pe de alta parte
de a nu i se restrange libertatea de activitate. Se simtea mai mult chemat la
evanghelizarea interiorului Chinei, decat la un post fix de doctor. Cunostintele lui
medicale trebuiau doar sa-l ajute sa patrunda in regiunile in care pana atunci nu
puteau fi evanghelizate. Dar societatea care-i platea studiile, va primi ea felul lui
de a gandi ?
Dupa ce s-a gandit mai mult timp si s-a rugat, a scris lui Bird, agentul
comitetului societatii, ca, socoteste el ,regulamentele societatii nu sunt cele mai
potrivite si ca a se supune lor ar insemna sa renunte la a se lasa condus in
intregime numai de Dumnezeu.
Se petreceau atunci evenimente importante in China, revolte. Emotionati
de aceste stiri, crestinii englezi se interesau de evanghelizarea Chinei.
- Biografia lui Hudson Taylor -
25
Societatea Biblica Britanica a tiparit in 1853 un million de Noi Testamente in
limba chineza. S-au strans in acest timp si foarte multi bani pentru China.
Toate acestea l-au facut pe Bird sa-i trimita lui Hudson Taylor la 4 iunie
1853 o scrisoare care a fost hoataratoare in viata lui : ,, Pentru ca sunteti hotarat
sa mergeti in China, fara sa va mai luati diploma de chirurg, vreau sa va rog cu
caldura sa nu va pierdeti timpul pregatindu-va pentru plecare. In momentul de
fata avem nevoie de oameni predati lui Dumnezeu si cred ca inima
dumneavoastra este dreapta inaintea lui Dumnezeu, intentiile va sunt curate si
nu aveti de ce sa ezitati sa va oferiti. Timpul pe care l-ati petrece invatand
oftalmologia, n-ar fi el petrecut mai cu folos in China ?’’
De trei ani si jumatate Hudson se gandea mereu la China si cu toate
acestea era aproape zdrobit la gandul ca va pleca acum, chiar cu prima corabie.
Si apoi erau celelalte chestiuni mai dificile, rezervele lui, gandul de a fi in serviciul
unei societati. Bird l-a incurajat cu multa simpatie.
Era oare posibil ca toate piedicile care-i stateau in cale pana acum sa fi
disparut ? Nu numai ca societatea consimtea sa-l trimita, dar chiar dorea sa-l
trimita. Atunci desigur ca ceasul lui Dumnezeu trebuie sa fi venit si el nu putea sa
se impotriveasca.
Hudson Taylor urma sa se imbarce ca singur pasager pe o corabie mica,
Dumfries. Venise vremea despartirii. Dupa o vizita la Barnsley, unde si-a luat
ramas bun de la rude si dupa vizitarea adunarilor din Tottenham si Londra,
tanarul misionar s-a dus la Liverpool, de unde urma sa ia corabia si unde mama
lui il astepta. Venise si tatal lui, iar G. Pearse tocmai sosise ca sa reprezinte
societatea. Dar o schimbare a datei plecarii i-a facut pe amandoi sa se
reintoarca si Hudson a ramas numai cu mama lui pana in clipa plecarii.
Este miscatoare istorisirea pe care ne-a lasat-o mama lui Hudson Taylor
in legatura cu despartirea lor.
,,Vazandu-ma plangand, el mi-a zis: ,, Nu te mahni, draga mama! Eu sunt
atat de fericit ! Cred ca deosebirea care este intre noi in acest moment se
datoreste faptului ca tu iti opresti gandurile la plecarea mea, in timp ce eu
gandesc mai ales la reintalnirea noastra pentru vesnicie.’’
- Biografia lui Hudson Taylor -
26
In seara dinaintea plecarii, inainte se a se retrage pentru culcare, a citit din
Ioan 14 : ,,Sa nu vi se tulbure inima’’ si s-a rugat. Scaunul de domnie al harului
era pentru el un loc la care putea repede sa se indrepte. In timp ce multumea
pentru toate harurile primite si cerea noi binecuvantari pentru el insusi, pentru cei
pe care ii parasea, pentru Biserica si pentru lume, eu am simtit ca mijlocirea
pentru altii era insasi viata lui…
In aceste momente, in timp ce Hudson se ruga sau canta, un strain nu siar
fi putut da seama ca aceasta voce sigura, aceasta atitudine linistita, acste
expresii vesele erau ale unui tanar, care, in cateva minute, avea sa paraseasca
parintii, rudele, prietenii, casa si patria. N-a avut decat un usor moment de
tulburare, cand a incredintat Tatalui ceresc pe cei care ii iubea – o lupta de o
clipa, dupa cae totul a fost linistit.
A doua zi l-am petrecut pana la corabie. Dar se ridicau ancorele si sosea
clipa incercarii pentru mine. Am sarit din corabie aproape fara sa stiu ce faceam
si ma-am asezat pe un lemn care se gasea acolo. Un fior m-a cuprins si
tremuram din cap pana in picioare. Dar indata am simtit bratele lui in jurul gatului
meu si m-a strans inca o data cu dragoste la pieptul lui. Vazand durerea mea,
sarise de pe bord sa-mi spuna cateva cuvinte de mangaiere : ,, Draga mama, nu
plange. Ne despartim numai pentru un timp ; pe urma vom fi iar impreuna.
Gandeste-te la scopul slavit pentru care te parasesc : nu pentru bogatii sau
onoruri, ci ca sa incerc sa aduc pe niste sarmani chinezi la cunoasterea
Domnului Isus…’’
Pentru ca vasul se departa, a trebuit sa se intoarca si l-am pierdut din
vedere pentru o clipa. A intrat in cabina lui si, dupa ce a scris in graba cu creionul
pe pagina alba a unei Biblii de buzunar : ,, Dragostea lui Isus Hristos intrece
orice cunostinta-J.H.T.’’, a revenit si mi-a aruncat cartea pe chei.
Dar corabia s-a apropiat din nou… Inca odata scumpul nostru copil a
intins mana si eu i-am apucat-o. I-am spus din nou : ,, Domnul sa te
binecuvinteze !’’si apoi apele adanci ale marii ne-au despartit. In timp ce ne
fluturam batistele, urmind cu ochii corabia care se departa, el s-a asezat la prora,
- Biografia lui Hudson Taylor -
27
apoi s-a suit pe incarcatura, fluturandu-si palaria,semanand mai mult ca un erou
victorios decat cu un tanar care intra in lupta.’’
Propriile amintiri ale lui Hudson Taylor scrise mult timp dupa aceea, arata
cat de sensibil a fost si el la aceasta despartire : ,, Mama mea iubita m-a insotit la
Liverpool. Nu voi uita niciodata ziua aceea, nici vizita ei in cabina in care trebuia
sa petrec 6 luni. Cu o mana de mama a aranjat micul pat. S-a asezat alaturi de
mine si am cantat impreuna inainte de a ne desparti ; apoi am ingenuncheat si
ea s-a rugat-ultima rugaciune pe care am auzit-o rostita de mama mea inaintea
plecarii mele in China. Am fost instiintat ca trebuie sa ne despartim si a trebuit sa
ne luam ramas bun, fara sa nadajduim sa ne mai vedem vreodata pe pamant.
Din dragoste pentru mine, ea isi stapanea emotia cat putea. Ne-am
despartit si ea a coborat pe tarm, dandu-mi binecuvantarea ei. Eu am ramas
singur pe punte si ea a urmarit corabia atata timp cat a mers de-alungul cheiului.
Dar cand corabia a iesit in larg si despartirea incepea intr-adevar…nu viu uita
niciodata strigatul de spaima care a izbucnit in inima mamei mele. El m-a
strapuns ca o sabie. Niciodata n-am inteles asa de bine ca atunci ce inseamna :
,, Dumnezeu atat de mult a iubit lumea…’’
Putin timp de la plecarea de la tarm, a izbucnit o furtuna puternica pe
mare, apoi vanturi neasteptate au izbit cu furie corabia, incat de multe ori toti cei
de pe corabie au vazut moartea in fata. Corabia era mica si drumul lung. Din 19
septembrie 1853 pana la 1 martie anul urmator, a avut de trecut prin tot felul de
pericole. In timpul calatoriei, Hudson a descoperit printre cei din echipaj cativa
crestini si, cu ingaduinta capitanului, a organizat cu ei adunari regulate. A avut cu
ei 60 de adunari, in care se rugau si meditau.
Insule dupa insule, care mai de care mai necunoscute, unele foarte
populate, dar fara lumina, fara Isus, fara nadejde de binecuvantare ! Inima mea
este miscata din mila pentru ei. Se poate oare ca atatia crestini, barbati si femei,
sa ramana linistiti in casele lor confortabile si sa lase aceste suflete de piatra? Se
poate ca credinta sa nu aiba mai multa putere ca sa-i aduca la jertfire din
dragoste pentru Cel care Si-a dat viata pentru mantuirea lumii?’’
- Biografia lui Hudson Taylor -
28
Cand au ajuns la nordul Noii Guinee, vantul a incetat, lasand corabia
prada unui curent care o mana catre niste insule stancoase . Hudson, vazand
nelinistea capitanului, l-a rugat sa lase crestinii de pe bord sa se roage impreuna
cu el. Rugaciunea le-a fost ascultata, vantul a revenit si si-au putut continua
calatoria in bune conditii.
Shanghai si primele experienŃe
misionare
-cap 6-
Hudson Taylor a ajuns la Shanghai la 1 martie 1854. Orasul era atunci
ocupat de răsculaŃi. „Nu pot să descriu sentimentele pe care le-am avut, punînd
piciorul pe pămîntul Chinei. Părea că inima mea nu mai are destul loc si trebuie să
izbucnească, în timp ce lacrimi de recunostinŃă curgeau din ochii mei."
Apoi l-a cuprins un viu sentiment de singurătate. Nici un prieten în acest oras,
nici o mînă întinsă, nimeni care să-i cunoască numele. Un credincios despre care
auzise, tocmai murise cu două luni înainte si un misionar pentru care avea o
scrisoare de recomandare plecase în America nu de mult timp. Cu scrisorile care îi
mai rămîneau, Hudson s-a dus la misiunea Londrei, unde n-a mai găsit pe
Medhurst, care, în urma unor răscoale, se retrăsese la consulatul britanic. Dar a
fost primit de doctorul Lockhart, care 1-a găzduit timp de sase luni. Seara a fost
invitat la Edkins, o familie de tineri misionari de curînd sosiŃi în China.
- Biografia lui Hudson Taylor -
29
A doua zi dimineaŃa, prima vizită a fost la consulat, apoi s-a ocupat de mutarea
bagajelor din corabie la doctorul Lockhart. La spital, la adunarea zilnică care se Ńinea, a
auzit pentru prima oară vestindu-se Evanghelia într-o limbă care în curînd avea să-i
fie foarte familiară.
Inainte de sfîrsitul săptămînii, a făcut cunostinŃă si cu un alt aspect al vieŃii din
Shanghai. Jurnalul lui vorbeste de lovituri de tun noaptea. La mai puŃin de un
kilometru, zidul orasului era plin de sentinele. „Frigul este asa de mare", scrie
părinŃilor săi, „încît abia stiu ce fac si ce spun. Apoi am simŃit din plin ce înseamnă să
fii departe de casă, în plin cîmp de bătaie si să nu pot nici să înŃeleg, nici să mă pot
face înŃeles. Imposibilitatea în care sînt de a le arăta pe Isus, mă mîhneste adînc.
Dar Isus este aici si, desi necunoscut de cei mai mulŃi si neglijat de cei care ar putea
să-L cunoască, El este cu mine si prezenŃa Lui este scumpă alor Săi."
Cu toată bunătatea doctorului Lockhart si a altor misionari, Hudson se simŃea
străin. Nu avea aceeasi cultură, aparŃinea unei alte biserici si unei lucrări mai puŃin
însemnate. El nu corespundea ideii pe care si-o făceau oamenii din jur despre un
misionar. Primise o bună educaŃie, dar fără să treacă prin universitate sau colegiu.
Nu avea diploma de doctor si refuza titlul de reverend. El avea obiceiul de a
predica si de a îngriji de suflete, dar nu era consfinŃit de oameni pentru aceasta.
Tot ceea ce dorea Hudson, era să meargă în interiorul Chinei si să trăiască
în mijlocul poporului. Voia să continue viaŃa simplă de lepădare de sine, pe care a
dus-o în Anglia. Pentru aceasta căuta să înveŃe cît mai bine limba chineză.
Se simŃea singuratic si pentru că nu avea decît colegi mai în vîrstă si foarte
ocupaŃi cu lucrarea lor. Doar de Burdon, un misionar, se simŃea mai apropiat.
Scrisorile lui de atunci arată că începea să simtă monotonia vieŃii unui tînăr misionar
ocupat cu studiul. Nu avea nici un lucru interesant de istorisit.
„Înaintea mesei de dimineaŃă citesc cărŃi de medicină. După aceea învăŃ
chineza cam sapte ore. După amiază, exerciŃii de greacă si latină, o oră pentru
fiecare limbă. Iar după ce ochii mi-au obosit cu toate acestea, mă simt bucuros că am
Biblia aceea cu caractere mari, pe care mi-a dat-o tanti Hardey. Cele mai plăcute
- Biografia lui Hudson Taylor -
30
ocupaŃii ale zilei sînt acelea care mă îndreaptă spre Isus — rugăciunea, citirea ori
meditarea la scumpul Lui Cuvînt."
In acel timp, Hudson a auzit că Societatea de Evanghelizare a Chinei va
trimite la Shanghai un medic scoŃian, Parker, căsătorit si cu trei copii. Nu stia ce
măsuri să ia pentru primirea doctorului si a familiei lui în acest oras în stare de
asediu. Găsind o casă de închiriat pentru colegul pe care-l astepta, Hudson s-a
mutat acolo. A găsit un alt profesor de chineză, un crestin si împreună cu el a
început să lucreze pentru Dumnezeu, cît ii permiteau cunostinŃele limbii.
Duminica ieseau împreună ca să fmpartă tractate si să predice pe străzi în mijlocul
acestor munci, Hudson a început să guste unele din bucuriile vieŃii de misionar.
Rugăciunea modelează viaŃa, nu împrejurările. Nimic nu este mai mult de
observat în viata de rugăciune a lui Hudson Taylor, ca dorinŃa de a fi folositor si de
a se asemăna cu Domnul Isus. Nu cerea onoruri sau succes, ci doar să fie folositor,
mult folositor. „Un surîs al Celui pe care-L iubim ne va despăgubi de toate
întristările noastre", scria surorii lui.
Hudson avea să fie primul misionar în interiorul Chinei si să servească de
model la sute de alŃi misionari. El trebuia să cunoască toate greutăŃile si toate
încercările unui misionar înainte de a ajuta pe altii si trebuia să descopere în
necazurile lui, dragostea Domnului Isus.
Comitetul nu-i trimitea decît o mie de franci pe trimestru, care de-abia îi
ajungeau pentru hrană. Dar toamna era rece si hainele lui asa de uzate încît ii
era rusine cînd se întîlnea cu alŃi europeni. In situaŃia aceasta scrie
secretarului comitetului: „RugaŃi-vă pentru mine, pentru că mă simt obosit peste
măsură. Dacă n-as găsi în fiecare zi Cuvîntul lui Dumnezeu mai scump si nu L-as
simŃi pe El însusi prezent, nu stiu ce as deveni." In urma morŃii soŃiei lui Burdon, o
casă care aparŃinea misiunii Londrei a devenit goală. Atunci, în toamna anului
1854, Hudson a părăsit cu părere de rău casa lui închiriată, copiii si vecinii de care
se ocupase si a venit să se stabilească în interiorul misiunii Londrei, într-o casă
mică. După două zile de la această mutare, a sosit în China doctorul Parker.
Banii trimisi de comitet erau prea puŃini faŃă de nevoile pe care le avea
Hudson. Totusi, sărăcia materială pe care a găsit-o Parker, nu 1-a descurajat pe
- Biografia lui Hudson Taylor -
31
scoŃian si chiar din prima duminică după sosirea lui, a mers împreună cu Hudson
să evaghelizeze orasul si satele înconjurătoare. Uneori făceau călătorii lungi,
împărŃeau tractate, dînd unele îngrijiri medicale elementare si lăsînd scrieri crestine
indigenilor care stiau să citească. Acasă se ocupau mult cu studiul, desi le era
greu să dea atît de mult din timpul lor pentru învăŃarea limbii atunci cînd starea
poporului era atît de cumplită. Sute de oameni mureau de frig si de sărăcie si
părea că nu este nădejde de îmbunătăŃire a situaŃiei pînă nu se va termina
războiul. Edkins vroia să facă o călătorie misionară mai lungă, pînă la Kashingfu si 1-
a invitat si pe Hudson. Era prima călătorie în interior. In afară de îmbrăcăminte
trebuiau să ia cu ei arme, mîncare, obiecte de bucătărie si peste toate acestea,
tractate suficiente. Corabia indigenă închiriată de Edkins a plecat la 16 decembrie
1854. Oras după oras, ei au avut minunate ocazii să vestească Evanghelia. In
sfîrsit erau în mijlocul poporului, cum dorise Hudson de atîta vreme.
Pe drum au avut ocazia să viziteze pe un sărman schimnic, un „sfînt" zidit
într-o celulă strîmtă, în care locuia ca îngropat de mai mulŃi ani. Prin mica deschizătură
care permitea abia să fie văzut cît era de murdar si de galben, ei au
putut să-i aducă la cunostinŃă Vestea cea Bună.
Intr-un oras au fost urmăriŃi de mulŃime si fugăriŃi pînă la marginea rîului; au
scăpat sărind într-o barcă, care tocmai trecea pe acolo. Mergînd mai departe,
Edkins a vestit Evanghelia în curtea unui templu. In timp ce el vorbea despre
păcat, dreptate si judecata viitoare, Hudson se ruga.
La Kashingfu, Ńinta călătoriei lor, au împărŃit foarte multe tractate. Au căutat să fie
prudenŃi, să nu se formeze în jurul lor grupuri prea numeroase. Totusi toamenii s-au
strîns în jurul lor si Edkins le vorbea despre Domnul Isus. In acelasi timp împărŃeau
tractate.
După ce s-au întors acasă au fost anunŃaŃi că vor mai veni si alŃi misionari în
China si acest fapt i-a făcut să se gîndească la un centru de activitate. SituaŃia
orasului Shanghai era deosebit de favorabilă, pentru că de aici se putea porni în
interior. ExperienŃa altor misiuni arăta că era nevoie de o casă pentru doctor si o
scoală, în afară de spital si dispensar. Plecînd din acest centru, ei vor putea
- Biografia lui Hudson Taylor -
32
întemeia în interior, peste tot unde va fi posibil, scoli si dispensare. Dar trebuiau cel
puŃin douăzeci si cinci de mii de franci pentru a începe lucrarea.
Prima călătorie misionară l-a învăŃat pe Hudson metoda pe care o are de urmat si
l-a făcut să nu mai poată sta locului. In ianuarie 1855, începe altă călătorie, într-un
Ńinut periculos unde erau bandiŃi, între rîul Hwangpoo si coasta oceanului. Hudson
mergea pe jos din sat în sat. Costumul lui european, vorbirea lui si lucrarea pe care
o făcea atrăgeau atenŃia. La Nanhui, vestea că un străin s-a apropiat de oras a
produs tulburare, însă nelinistea mandarinului a fost numai de scurtă durată,
pentru că străinul atît de temut era singur, fără arme si vorbea despre Isus.
In timpul celei de-a treia călătorie misionară, Hudson a mers cu alŃii mai în vîrstă
către lacul Suzhou. După cîteva zile, au zărit de pe o colină orasul Shanghai în
flăcări. S-au întors în oras. Luptele care se dăduseră au avut ca urmare mulŃi morŃi si
ruine, dar locuinŃa lor n-a suferit nimic.
In martie, Hudson a plecat cu doctorul Parker spre nord, în orasul Jiading. ToŃi
locuitorii fugeau la apropierea lor si se ascundeau în case. Dar ei au reusit să-i
atragă, făcîndu-se cunoscuŃi ca medici „capabili să îngrijească de bolile externe si
interne". Au îngrijit de mulŃi bolnavi si au putut în acelasi timp să împartă tractate. De
la începutul anului, Hudson împărŃise împreună cu Parker trei mii de Noi Testamente
sau părŃi din Scriptură si sapte mii de alte cărŃi sau tractate.
Această de a patra călătorie i-a convins de nevoia construirii unui spital. Cei
cincizeci de mii de franci de care aveau nevoie nu soseau. Dar Domnul, care
cunostea frămîntarea lor, le-a trimis daruri care au fost pentru ei preŃioase
încurajări. Un european din Shanghai le-a dat 250 de franci pentru cumpărarea
unui teren. Un alt dar, făcut direct lui Hudson, care n fost primul pe care 1-a primit
dinafară societăŃii, venea de la W.T. Berger din Saint-Hill, aproape de Londra.
Berger întîlnise pe Hudson de cîteva ori înainte de plecarea lui în China si acum
avea vesti despre el prin Howard.
In estuarul fluviului Iangtze, cam la 45 km depărtare de Shanghai, se găseste
marea insulă Chongm-Ing populată cam de un milion de locuitori. Cu toate că
această insulă era aproape, nu fusese vizitată de misionari. Si pentru că
- Biografia lui Hudson Taylor -
33
primăvara era în China timpul cel mai prielnic pentru evanghelizare, în aprilie
1855 Hudson s-a hotărît să meargă în această Insulă, împreună cu Burdon. Scopul
lor era să pătrundă cît mai departe în interior, să viziteze cît mai multe localităŃi si
să-si dea seama de posibilităŃile care sînt acolo.
In capitala insulei Chongming au stat mai multe zile si au fost foarte mult
încurajaŃi. Au făcut chiar o vizită mandarinului, care a primit Noul Testament si le-a
dat voie să viziteze insula. într-o sală, Hudson îngrijea de bolnavi, iar în curte,
Burdon împărŃea cărŃi si predica. Cînd Burdon n-a mai putut vorbi, Hudson l-a
înlocuit si, nefiind prea înalt, a trebuit să se urce pe un scaun. O mare mulŃime era
atentă la cuvintele lui. Părăsind insula si urcînd cu vaporul rîul Iangtze, au ajuns la
munŃii care mărginesc estuarul acestui fluviu. Avînd nevoie de o zi de odihnă, s-au
urcat pe munte, dornici să privească de acolo Ńara care-i înconjura. Din vîrf, pe
care se găsea o pagodă, au descoperit o priveliste măreaŃă si au privit în jur mult
timp, în tăcere, fixînd ca Moise ochii lor pe pămîntul făgăduit. Priveau, în sfîrsit,
China, fără să fie limitaŃi ca la Shanghai. Ce imensă întindere! Si la picioarele lor, ce
întuneric, ce superstiŃie si ce păcat! Această priveliste era în stare să schimbe o
viaŃă si a lui Hudson a fost într-adevăr schimbată.
La coborîre, Hudson a fost oprit în curtea unei pagode de un preot, care 1-a
invitat să se închine lui Buda, să-i ardă tămîie si să-i dea darul obisnuit. Viu
emoŃionat, nu s-a mai putut opri, s-a urcat pe estrada înaintea căreia i s-a spus să
îngenuncheze si s-a adresat mulŃimii în dialectul mandarinilor, arătînd nebunia
păcatului si idolatriei si în acelasi timp dragostea lui Dumnezeu arătată în Isus.
La Tungchow, oras cu un renume foarte rău, oamenii le-au dat numele de
„hehkweitsi", adică „diavoli negri", din cauza costumului lor european. „Deodată un
om foarte puternic a apucat pe Burdon de umăr. Cît ai clipi din ochi am fost
înconjuraŃi de o duzină de soldaŃi, care ne-au tras cu grabă spre oras... Aproape
că nu mai puteam merge... Omul care a apucat pe Burdon, a venit la mine. M-a
aruncat la pămînt, m-a apucat de păr, m-a strîns de gît aproape să mă sufoce si
mi-a umplut trupul de vînătăi. Dacă ar mai fi continuat, as fi lesinat.
- Biografia lui Hudson Taylor -
34
In timp ce eram trîntiŃi în felul acesta, Burdon încerca să împartă cîteva cărŃi pe
care le avea sub braŃ, nestiind dacă va mai avea o altă ocazie. Dumnezeu ne-a
păzit într-o pace deplină si cînd am fost aruncaŃi unul lîngă altul, ne-am adus
aminte unul altuia că apostolii se bucurau că au fost învredniciŃi să sufere pentru
Hristos. Reusind să strecor mîna în buzunar, le-am arătat cartea mea de vizită scrisă
în chinezeste (dacă se poate numi asa, o mare foaie de hîrtie rosie, purtînd numele
meu) si de atunci am fost trataŃi cu mai multă omenie. Am cerut să se dea această
carte de vizită primului magistrat al orasului si să ne ducă la el... Aproape la capătul
puterilor, ud de sudoare, cu limba lipită de cerul gurii, a trebuit să mă sprijin de zid
ca să nu cad. Si Burdon era aproape în aceeasi stare... înaintea porŃii mandarinului,
o mare mulŃime se adunase si Burdon, cu puterea care-i mai rămăsese a
început să le predice pe Isus Hristos."
După ce au trecut pe la doi mandarini, misionarii au fost pusi în libertate si au
primit autorizaŃie să viziteze orasul si să împartă cărŃi. Dragostea întîi, suferinŃa după
aceea, apoi o dragoste mai adîncă — acesta este singurul fel de a face lucrarea lui
Dumnezeu.
Bucuria de a vesti pe Hristos acolo unde nu este cunoscut a pus stăpînire
pe Hudson Taylor.
Indeosebi în ultimele două călătorii găsise ascultători atenŃi, desi au fost locuri
unde Evanghelia nu pătrunsese niciodată. Era o mare experienŃă pentru tînărul
misionar si ea îi îndrepta inima de la alte preocupări mai puŃin importante.
SperanŃele privitoare la instalarea misiunii la Shanghai începeau să treacă pe al
doilea plan. Gustase cît de plăcut este să vestesti dragostea Mîntuitorului acelor
oameni care niciodată n-au auzit despre El si această lucrare îl preocupa din ce în
ce mai mult.
Societatea Biblică Britanică se oferise nu numai să-i furnizeze atîtea cărŃi
cîte ar putea el împărŃi, dar si de a se însărcina cu o parte din cheltuielile
călătoriilor. Hudson spunea: „RăsculaŃii au făcut grea pătrunderea în interior, dar
Cuvîntul lui Dumnezeu trebuie să pătrundă si acolo".
A plecat într-a sasea călătorie, singur, la 8 martie 1855. A mers pe Iangtze si
pe principalii lui afluenŃi, pe o distanŃă de peste trei sute km. A predicat în 58 orase
- Biografia lui Hudson Taylor -
35
si sate. A fost o călătorie singuratică si foarte îndrăzneaŃă, pentru că în orice
moment ar fi putut să fie prins si chinuit sau chiar omorît ca spion. Pe acolo nu se
văzuse niciodată costum european. „Toată ziua mergînd din loc în loc, obosit
si ud de sudoare, eram înviorat la gîndul că Domnul Isus Se găsise chiar în
aceleasi situaŃii, căci si El mersese tot printr-o Ńară caldă." In această a sasea
călătorie, Hudson a împărŃit peste 2.700 părŃi din Scriptură.
Hudson a trăit printre mulŃimile de bolnavi si suferinzi chinezi si n-a fost
scutit de oboseli si lipsuri. Nici chiar de descurajarea legată de viaŃa de
misionar. A cunoscut izolarea, singurătatea unei vieŃi lipsite de orice simpatie cu
privire la nevoile lui cele mai intime. Dar stia că nici una din lacrimile lui nu era
necunoscută de Domnul Isus. Si El, care cunostea inima slujitorului Său, putea
să-i dea cîte o clipă de recreere; poate printr-o ploaie torenŃială care îl obliga să
stea pe loc, o boală care i-ar da ocazia să se odihnească si să se roage, un rîu
revărsat pe care nu-1 mai putea trece. In aceste ceasuri de liniste sfîntă, sufletul
lui era înviorat prin părtăsia intimă cu Mîntuitorul său.
In fiecare zi în Shanghai, Hudson Ńinea o adunare In dialectul local, pentru
profesori, scriitori si alŃii care voiau să ia parte la adunare. Această ocazie de a se
ocupa regulat de aceleasi persoane a fost pentru el un motiv de bucurie, mai ales
cînd părea să aducă roade. La una dintre aceste adunări, a întrebat dacă vreunul
dintre ei a primit iertare de la Dumnezeu, prin credinŃa în Domnul Hristos si, spre
marea lui bucurie, unul dintre lucrători, bucătarul lui, Kueihua, a răspuns da!
Hudson continua să viziteze împrejurimile si predica de cîte cinci sau sase
ori pe zi în aer liber. în acelasi timp nu uita studiul limbii chineze si duminica seara
găsea ceva timp pentru corespondenŃă.
„Am într-adevăr nevoie de rugăciunile voastre. Să lucrezi fără să vezi rezultate,
cere multă credinŃă, iar a mea este atat de slaba...” Impreună cu Parker si Burdon, a
început în iunie 1855 a saptea călătorie misionară spre Ningbo. Fiind mai tînăr, a
părăsit pentru un timp pe tovarăsii săi de lucru, pentru ca să meargă pe jos printr-o
regiune pe care n-o puteau ajunge cu vaporul. A predicat în templul zeiŃei
marinarilor, a împărŃit tractate, dar s-a rătăcit de ceilalŃi misionari. Noaptea tîrziu, a
- Biografia lui Hudson Taylor -
36
fost găzduit de o bătrînă, o femeie căreia i-a fost milă să-1 lase noaptea pe stradă.
Era prima casă de chinezi care s-a arătat primitoare tînărului misionar.
La Ningbo au găsit 11 misionari si o scoală cu activitate mai organizată. Se
simŃea lipsa unui dispensar si toŃi au rugat pe doctorul Parker să înfiinŃeze el un
dispensar în această localitate. Dar vestea că singurul copil ai lui Burdon era grav
bolnav, i-a făcut să se întoarcă înapoi Ia Shanghai. Hudson a ajuns si el bolnav Ia
Shanghai si aceasta i-a arătat că nu este în stare să călătorească în timpul
sezonului călduros.
Societatea nefiind dispusă să lase pe misionari să construiască în
Shanghai, doctorul Parker a primit să plece la Ningbo. Lui Hudson îi devenise
familiar un gînd: costumul chinezesc si o casă modestă la Ńară. Dar aceasta părea
pe atunci un lucru nemaiauzit. Se putea ca un misionar să-si pună pentru un timp
costum indigen, ca măsură de precauŃie în timpul vreunei călătorii. Dar Hudson se
gadnea la un costum chinezesc pemanent dorind sa se apropiec cat mai mult
de popor. Acum, după ce doctorul Parker va pleca, dacă n-avea să găsească vreo
casă la Shanghai, Hudson era hotărît să meargă în interiorul Ńării. Atunci de ce să fie
o piedică pentru Evanghelie, costumul lui european? Datoria II apărea din ce în ce mai
clară: trebuia să se facă Una cu poporul, să poarte mereu costumul chinezesc, să
ducă o viaŃă ca orice chinez, să mănînce mamcare cu betele. Cît de mult ar usura
aceasta calatoriile în interior! El va trimite puŃinul pe care-1 ivea la Ningbo, la
doctorul Parker si va pleca să evanghelizeze, pînă ce un drum se va deschide
inaintea lui în interior.
Chiar în seara plecării doctorului Parker, Hudson i-a hotărît cu privire la lucrul
pentru care se rugase atît de mult. A chemat un frizer si exteriorul lui a fost în curînd
schimbat. A purta costum chinezesc fără să-Ńi razi capul este un lucru oarecum
usor, dar Hudson Taylor a mers pînă la capăt si n-a lăsat din părul lui bogat decît
un smoc destinat să devină o coadă, după moda chineză. A doua zi dimineaŃa s-a
îmbrăcat în hainele largi cu care nu era obisnuit si a apărut pentru prima oară
îmbrăcat în haine si pantofi de saten cum purtau învăŃătorii. De acum nu-1 mai
suspecta nimeni. Era unul din popor, trăind, mîncînd si îmbrăcîndu-se ca ei.
- Biografia lui Hudson Taylor -
37
*
Dar noul lui costum ridica o barieră serioasă între el si europeni si-1 arunca în
întregime printre poporul cu care se unise. Pentru lucrarea sa, el se bucura dar simtea
cu amaraciune dispretul shi chair dezaprobarea misionarilor. Era unic in convingerile lui.
La 28 august 1855 scria surorii lui: „Joi, la ora 11 seara, mi-am lăsat buclele la
frizer, mi-am vopsit părul cu negru si a doua zi am împletit o coadă frumoasă cu
propriul meu păr si cu multă mătase, pentru a o lungi, după moda chineză..."
Atitudinea lui părea să trezească si la alŃii setea pe care n-o cunosteau pînă
atunci. Copiii de la scoală simŃeau acest lucru. La fel bolnavii care umpleau
dispensarul. Si peste toate acestea, Kueihua, bucătarul lui, învăŃat de acum în
adevărul Evangheliei, a cerut să fie botezat. Bucuria lui Hudson se vede si în
scrisoarea din aceeasi zi către mama lui: „Nu pot să-Ńi spun toată bucuria pe care
mi-a făcut-o... Dacă lucrarea mea ar fi terminată aici, simt că as putea spune
împreună cu Simeon: „Doamne, lasă pe robul Tău să meargă în pace, căci ochii
mei au văzut mîntuirea Ta". Dacă un suflet preŃuieste mai mult decît lumea, dragă
mamă, nu sînt eu răsplătit din belsug? Si nu esti si tu la fel răsplătită?"
Tot acum, Hudson a primit o scrisoare de la Berger si o mie de franci pentru
lucrare. Si cuvintele lui Berger i-au mers drept Ia inimă: „Deschide-Ńi gura larg si Ńi-o
voi umple. Da, Dumnezeu nu cunoaste obstacole. Dacă asteptăm de la El, nu
vom fi niciodată dezamăgiŃi."
- Biografia lui Hudson Taylor -
38
Sapte luni cu William Burns
-cap 7-
Hudson s-a gîndit să viziteze iar insula Chongming. Imbrăcat ca ei, trăind ca ei,
nu le-a părut deloc strain si au avut de gînd să-1 găzduiască în templu. Tanarul
misionar a acceptat, cu condiŃia să scoată afară toŃi idolii. Dar preoŃii n-au fost de
acord si
Atunci a găsit o altă locuinŃă, în care a primit numeroase vizite. ToŃi erau
convinsi că le dorea binele: să vindece pe bolnavi si să le aducă la cunostinŃă
lucruri bune.
- Biografia lui Hudson Taylor -
39
Dar „farmacistii" din insulă s-au plîns mandarinului, au agitat populaŃia si au
ameninŃat pe Hudson. Remediile pe care le dădea Hudson aduceau bolnavilor o
vindecare rapidă, în timp ce doctorii din aceasta insulă le lungeau boala.
In insula aceasta cu un milion de locuitori, Hudson a lucrat pentru Dumnezeu
cu succes. Intorcandu-se însă pentru puŃin la Shanghai, consulatul i-a interzis să
mai plece la Chongming. Să părăsească aceasta lucrare atît de încurajatoare i
se părea cu neputinŃă. Ce avea să se întîmple cu ascultătorii lui asa de atenŃi?
MulŃi dintre ei erau copiii lui în credinŃă. Cum să-i lase fără ajutor? „Nu vreau să fiu
ca unul plătit, care fuge cînd se apropie lupul, si nici nu vreau să mă arunc în pericol
atunci cînd pot să lucrez în siguranŃă... Mi-e greu să-i părăsesc, pentru că am
nădejde că aici se va face o frumoasă lucrare. Am răspîndit multă sămînŃă si un
mare număr de cărŃi se află în mîinile acestor oameni."
In acest timp, cînd era întristat că este oprit chiar de consul în lucrarea lui
Dumnezeu, Hudson Taylor s-a întîlnit cu William Burns, întîlnire care i-a fost ca un
izvor de apă într-un loc uscat. Încrederea în Dumnezeu este înlesnită cînd trăiesti
alături de cineva care se încrede în Dumnezeu. In doi, credinŃa se păstrează mai
bine.
Burns era cunoscut în ScoŃia, cu ocazia unei mari treziri din 1839. Acum, la
bătrineŃe, încerca să evanghelizeze valea riului langtze, pentru a ajunge la Nanking.
Neputînd ajunge acolo, a revenit la Shanghai. Privirea pătrunzătoare a bătrînului
scoŃian a descoperit repede în tînărul misionar un spirit la fel cu al său si si-a dat
seama de ce nevoi avea. Amîndoi erau lipsiŃi de un tovarăs si repede s-au hotărit
să-si unească forŃele pentru lucrarea la care se simŃeau chemaŃi.
In decembrie 1855, Hudson plecă din Shanghai pentru a zecea călătorie,
împreună cu Burns, călătorind în două vaporase alături. Au ales ca centru orasul
Nonzin, unde au vizitat templele, scolile, casele de băut ceai. Au fost bucurosi să
vadă aceleasi persoane revenind adesea la adunările lor si au putut să le dea
întîlniri pe vapor celor mai atenŃi dintre ei, pentru ca să discute personal cu ei.
Uneori, Hudson era invitat să intre în case particulare ca să vestească
Evanghelia, în timp ce Burns trebuia să rămînă afară, din cauză că prezenŃa lui în
costum european ar fi distrat pe chinezi si n-ar fi fost atenŃi la vestirea Evangheliei. De
- Biografia lui Hudson Taylor -
40
aceea si Burns s-a îmbrăcat chinezeste si si-a lăsat coadă. în felul acesta, a avut si
mai mult succes.
Hudson istoriseste într-o scrisoare către Amelia, Impresiile pe care le-a avut
într-o casă indigenă: „Era foarte interesant să vezi toată familia adunată sl să le
poŃi vorbi despre Cel care a murit pentru ispăsirea păcatelor lumii... BărbaŃii erau
asezaŃi în jurul mesei, în timp ce mama, două fete si o altă femeie s-au asezat
mai în spate, abia de se mai vedeau. în timp ce vorbeam despre rugăciunile
mamei si ale tale înainte de întoarcerea mea la Dumnezeu, am observat că ele
erau foarte atente... Dumnezeu să dea cît mai curînd Chinei surori si mame
crestine... în timp ce mă înapoiam la vapor, nu puteam să-mi reŃin lacrimile de
bucurie si recunostinŃă, la gîndul că am fost adusi să primim acest costum, fără
care n-am fi fost asa de bine primiŃi."
*
Prietenia cu Burns i-a folosit lui Hudson, mai ales pentru că Burns cunostea
pericolul unei vieŃi de misionar fără entuziasm. Contactul zilnic cu păgînismul
te adoarme, îŃi scade nivelul spiritual. Dar Bums putea să spună că „prin har,
locurile nu se deosebesc pentru mine decît prin lipsa sau prezenŃa lui
Dumnezeu". Si în Ńara lui si în China, putea să aibă aceeasi legătură cu Domnul
Isus. El nu putea să facă nici o lucrare crestină, fără să fie constient de prezenŃa lui
Dumnezeu. Fără ea, n-ar fi putut vorbi nici chiar la cîŃiva copii într-o scoală de
duminică; cu ea, el putea să stea fără teamă înaintea celor mai puternici si mai
înŃelepŃi oameni.
Rugăciunea îi era tot asa de naturală ca si respiraŃia si Cuvîntul lui Dumnezeu
tot asa de necesar ca si hrana zilnică. Se bucura de multă pace si de „luxul de a nu
se ocupa decît de puŃine lucruri" si socotea că pentru un crestin, starea cea mai
fericită pe pămînt este să aibă puŃine nevoi.
Era un foarte bun tovarăs pentru Hudson. Cei care l-au cunoscut, au observat
contrastul dintre spiritul si gîndirile lui obisnuite cu lucruri înalte, si inima lui care se
mulŃumea cu lucruri foarte simple, ii plăcea mult muzica, spre marea bucurie a lui
Hudson.
- Biografia lui Hudson Taylor -
41
Faptul că ei nu aparŃineau aceleiasi societăŃi de misiune, nici chiar aceleasi Ńări,
n-a avut influenŃă asupra prieteniei lor. Burns avea o inimă largă, se simŃea bine cu
toŃi cei care erau crestini adevăraŃi si era una cu ei, avînd în vedere lucrarea lui
Dumnezeu.
Burns descria păcatul într-un mod zguduitor. Ascultătorii lui tremurau, zdrobiŃi
de sentimentul prezenŃei lui Dumnezeu. Odată, în timp ce călătorea cu Hudson, sa
suit pe scena unui teatru chinezesc, in prezenŃa a mii de spectatori si a întrerupt
repre-rentaŃia unei piese imorale, îndemnînd publicul să se pocăiască si să se
întoarcă la Dumnezeu. Dar se purta cu toată asprimea si cu sine însusi si căuta
mult O viaŃă de sfinŃenie, care este o condiŃie de temelie pentru o slujire
binecuvîntată. „De-as avea", scrie el, „măcar inima unui martir, dacă n-am moarte
si cunună de martir!"
Acest om era darul pe care Dumnezeu l-a făcut acum lui Hudson. O astfel de
prietenie este una dintre cele mai mari binecuvîntări ale vieŃii. Ea se arată ca o
dragoste spontană numai între suflete care se aseamănă. Hudson putea sa-si
dea seama, după lungii săi ani de singurătate, de marea valoare a unei
asemenea prietenii. Sub influenŃa acestei prietenii, a crescut mult în omul
dinăuntru si si-a înŃeles chemarea într-un fel care avea să influenŃeze toată viaŃa
lui.
Impreună au vizitat orasul Wutien, loc de refugiu al populaŃiei răsculate. Au
împărŃit sute de tractate pe străzile mai mărginase. Au fost atacaŃi de contrabandisti,
dar Dumnezeu i-a scăpat. Hudson se simŃea bolnav, un genunchi i s-a
umflat si a trebuit se întoarcă la Shanghai ca să se îngrijească si să odihnească.
Desi îi părea rău să lase pe Burns să continue singur lucrarea, a plecat la
Shanghai încredinŃat că voia lui Dumnezeu este bună, plăcută, chiar cînd ne aduce
suferinŃă.
In februarie 1856, Hudson a întîlnit la o adunare acasă la doctorul Medhurst,
pe un căpitan al unui vas care sosise din Shantou. Acest crestin se arăta mult
îndurerat de situaŃia din acest port, unul din principalele centre comerciale din sud.
PopulaŃia de acolo era foarte dornică de cîstig, se ocupa cu comerŃul de opium si
cu pirateria. Discutînd cu Bums si cu Taylor, căpitanul insista asupra nevoii de a
- Biografia lui Hudson Taylor -
42
înfiinŃa la Shantou un centru de lucrare misionară. Hudson a simŃit în cuvintele
căpitanului o chemare a lui Dumnezeu.
„Nu avusesem niciodată un tată duhovnicesc ca Burns si niciodată n-am
cunoscut o prietenie asa de binecuvîntată si fericită. îmi spuneam că voia lui
Dumnezeu nu putea să fie să ne despărŃim... Intr-o mare nehotărîre lăuntrică, am
mers într-o seară împreună cu Burns la niste prieteni americani. După ceai,
domnisoara Lownis ne-a cîntat „Cîntarea misionarului". Nu auzisem niciodată acest
cîntec si m-a impresionat mult. Ascultînd, inima mi-a fost zdrobită si spuneam
Domnului, împreună cu cuvintele pe care le auzisem în cîntare: „Vreau să merg, nu
vreau să ezit mai mult timp, trebuie să las pe prieteni si speranŃe scumpe si orice
legătură care înlănŃuie inima... PuŃin contează dacă furtuna sau soarele vor fi
partea mea, dacă paharul meu va fi dulce sau amar..." Iesind de acolo, am rugat
pe Burns să vină pînă la mica mea locuinŃă si acolo, cu multe lacrimi, i-am istorisit
cum Domnul mă condusese si cum eu n-am vrut să ascult pentru că n-am fost gata
să-l părăsesc pentru această nouă sferă de activitate. El asculta surprins, cu o
expresie neasteptată, de plăcere mai mult decît de tristeŃe, si mi-a spus că si el se
hotărîse, chiar în seara aceea, să- mi spună că auzise pe Domnul chemîndu-l la
Shantou si că singurul lui regret era că trebuie să renunŃe la viaŃa noastră asa de
fericită împreună."
La Shanghai, Hudson stătuse doi ani. Acum pleca pentru un cîmp nou de
misiune. La Shantou n-au vrut să locuiască în cartierul european si au găsit o
casă chinezească. Burns, care cunostea dialectul din Canton, a putut să se facă
înŃeles de la început, dar Hudson a fost obligat să studieze limba vorbită la
Shantou si în curînd a putut si el să întreprindă singur o mică lucrare de
evanghelizare.
„Dacă vreun oras a avut vreodată nevoie de binefacerile Evangheliei",
scrie surorii lui, „cu siguranŃă că acesta este. Oamenii sînt în asa hal de căzuŃi în
păcat, încît au pierdut orice rusine, sînt mai prejos de animalele care pier... Cu
adevărat păcatul domneste aici, opiumul si dragostea de bani... Si fiinŃele a căror
situaŃie pare cea mai deznădăjduită sîrit femeile. Oricît de jos ar decădea bărbaŃii în
- Biografia lui Hudson Taylor -
43
Ńările păgîne, femeile cad fi mai jos. Considerate aproape ca neavînd suflet, tinerele
fete sînt vîndute ca femei sau ca sclave si nu primesc absolut nici o educaŃie.
Femeile măritate si familiile sînt puŃine la număr, în comparaŃie cu restul
populaŃiei... Femeile engleze nu-si dau seama cît de mult datorează ele Evangheliei,
si iubesc prea puŃin pe Isus ca să vină aici si să încerce să ajute pe cele
care pier. Aceasta înseamnă sacrificiu; dar oricît de jos ar avea să se plece, Isus
S-a plecat si mai mult."
La sfîrsitul lunii aprilie, Hudson primeste vestea că Amelia, sora lui s-a logodit
cu Benjamin Broomhall si gîndeau că în curînd vor veni la el, ca să se consacre si
ei evanghelizării Chinei. El i-a scris în această privinŃă: „Am cea mai mare dorinŃă ca
tu să vii să lucrezi aici, nu din pricina mea, ci din pricina lui Isus si a sărmanilor
chinezi".
Unui prieten, îi scrie: „Insist asupra însemnătăŃii de a căuta îndrumarea lui
Dumnezeu pentru tine personal si independent de alŃii. Fiecare în parte are datoria
lui si răspunderea lui faŃă de Dumnezeu. Purtarea altora nu poate să fie o datorie
pentru mine si, tot asa, cerinŃele datoriei mele nu pot să fie micsorate de purtarea
bună sau rea a altora. Noi putem si trebuie să mulŃumim lui Dumnezeu pentru orice
ajutor pe care El ni-L dă prin alŃii. Dar să încercăm să vedem clar drumul nostru în
lumina voii Lui si atunci cînd vine încercarea si nehotărîrea, vom fi tari, neclintiŃi,
pentru că nu ne sprijim pe un braŃ de came."
Hudson dorea mult să fie împreună cu Bums, dar Domnul îl pregătea să
ajungă chiar în inima Chinei.
In luna iunie, au venit doi crestini chinezi să ajute pe Burns în lucrarea lui. Au
încercat să aibă o sală speciala pentru adunări, dar nu s-a putut din cauza
populaŃiei care era foarte agitată. Insă ca doctor străin, Hudson era bine primit si
asa s-a apropiat de oameni, ca să le vorbească apoi despre Domnul Isus. Hudson
se întreba acum, dacă n-ar trebui să se ducă la Shanghai ca să-si aducă
instrumentele medicale. Imbolnăvindu-se mandarinul principal, Hudson a fost
chemat să-l viziteze. Fiind vindecat, mandarinul a încurajat lucrarea misionarilor.
Hudson a plecat la Shanghai după instrumente si nu stia că se desparte cu
totul de Burns, care a fost luat prizonier aproape de Shantou si trimis sub escorta la
- Biografia lui Hudson Taylor -
44
Canton, unde se găsea consulatul cel mai apropiat. Cîteva luni după aceea Burns s-a
putut întoarce la Shantou, ca să stabilească o lucrare permanentă. Misiunea din
Shantou si biserica prezbiteriană engleză din acest oras sînt roade ale acestei
lucrări. De aici, Burns a plecat la Pekin, unde a lucrat timp de patru ani, apoi s-a dus
în Manciuria. La 4 aprilie 1868 a murit, lucrind pentru Dumnezeu pînă in ultimele
clipe.
Casatoria – Maria Dyer
- cap. 8 -
Cînd Hudson ajunse la Shanghai, află că un incendiu a stricat clădirea
misiunii Londrei si că instrumentele de care avea nevoie erau distruse. Lucrarea la
Shantou depindea de activitatea lui medicală. Cum să se întoarcă acolo cu mîinile
goale? Nu se putea întoarce la Shantou decît după ce va trece mai întîi pe la
Ningbo, să vadă dacădoctorul Parker putea să-1 ajute.
„Noi sîntem călăuziŃi de Dumnezeu chiar si atunci cînd simŃim cel mai puŃin
acest lucru. Dacă porŃile se deschid sau se închid, aceasta vine de la Dumnezeu, în
vederea binelui nostru si pentru împlinirea planurilor Lui. Abia tîrziu înŃelegem că
mîna Lui iubitoare a fost la lucru."
- Biografia lui Hudson Taylor -
45
La Changan, în călătorie spre Ningbo, Hudson a fost jefuit de bagajele lui.
Ajutorul lui, care purta bagajele, a fugit cu ele si, cu toată căutarea, Hudson nu le-a
mai găsit. Era acum singur într-un oras unde n-a găsit loc de găzduit si a trebuit să
petreacă noaptea afară, în ftig, înaintea unui templu.
„M-am culcat înaintea unui templu, pe niste trepte de piatră. Punîndu-mi banii
sub cap, ca pernă, as fi adormit repede, cu tot frigul, dacă n-as fi auzit pe cineva
apropiindu-se cu pasi de lup. Era un cersetor, cum sînt atîŃia în China si intenŃia lui
era, fără Îndoială, să-mi fure banii... I-am spus cu un ton foarte linistit, dar destul
de apăsat, ca să înŃeleagă că n-am adormit: „Ce cauŃi?" N-a răspuns nimic si a
plecat. Eram fericit să-1 văd plecînd si, cînd a dispărut, am pus în mînecă banii pe
care nu-i mai puteam Ńine sub cap si mi-am sprijinit capul pe o piatră. Dar iar am
fost deranjat de apropierea a doi indivizi. Am căutat din nou ocrotirea Celui care era
singurul meu sprijin si am rămas linistit ca si mai înainte, pînă cînd unul dintre acesti
doi oameni a trecut cu mîna pe sub capul meu, câutînd bani. I-am întrebat atunci ce
făceau. Mai întîi au fost surprinsi, apoi mi-au răspuns că îsi petreceau noaptea
înaintea templului. Le-am spus să ocupe partea cealaltă, pentru că era destul loc
si pe mine să mă lase acolo unde sînt... M-am ridicat si m-am sprijinit cu spatele de
zid. „AŃi face cel mai bine să vă culcaŃi, să dormiŃi", mi-a spus unul dintre ei, „nu
aveŃi teamă, noi nu vă vom părăsi si vom veghea să nu vi se întîmple nici un rău."
„AscultaŃi-ma", le-am răspuns, „eu n-am nevoie de protecŃia voastră. Eu nu sînt
chinez si nu mă închin idolilor vostri. Eu mă închin lui Dumnezeu, El este Tatăl meu
si am încredere în El. Stiu bine ce sînteŃi voi si ce vreŃi. Eu am să vă supraveghez
si n-am să dorm"... Eram foarte nelinistit, dar ceream lui Dumnezeu ajutorul Lui.
Numai puŃin mi-am înclinat capul si îndată unul dintre ei s-a repezit la mine. M-am
ridicat în grabă si am spus cîteva cuvinte. Cum noaptea era înaintată, mă
simŃeam foarte obosit. Si pentru ca să pot sta treaz, cît si pentru a-mi ridica
moralul, am început să cînt diferite cantece, să recit diferite părŃi din Scriptură si să
mă rog, spre marea încurcătură a tovarăsilor mei, care ar fi dat nu stiu ce ca să
mă vadă încetînd. După aceea nu m-au mai deranjat. Abia înainte de zorii zilei,
au plecat si eu am aŃipit puŃin."
- Biografia lui Hudson Taylor -
46
Johhsi, servitorul care-i furase bagajele, era unul dintre cei care părea că se va
întoarce la Dumnezeu. Hudson Taylor scrie despre el: „I-am trimis o scrisoare ca
să-i spun că îl stim vinovat si ca să-i arătăm ce urmări ar avea aceasta pentru el.
Am adăugat că gîndeam la început să încredinŃez chestiunea lui în mîna jamenului,
dar că, aducîndu-mi aminte de ce ne-a spus Domnul Hristos, să răsplătim
răul cu bine, n-am mai făcut asa si nu doream să i se întîmple nici cel mai mic rău.
îi spuneam că el este cel ce pierde si că nu eu, că îl iertam si îl îndemnam mai
serios ca oricînd să fugă de mînia viitoare. Dacă cel puŃin cugetul lui ar putea fi atins
si sufletul lui mîntuit, aceasta ar fi cu mult mai de preŃ decît să intru în posesia a
tot cea ce am pierdut. RugaŃi-vă pentru el."
Mai tîrziu, această scrisoare a căzut în mîinile lui George Muller din Bristol, care a
găsit în ea o punere m practică a învăŃăturii Scripturii. Simpatia lui a fost dstigată
pentru acest tînăr misionar, care lucra în spiritul lui Isus si de atunci Hudson Taylor
a avut un loc în rugăciunile lui. Mai mult, cînd a auzit această ihtîmplare, George
Muller a trimis în China o sumă suficientă pentru a suporta paguba. El a continuat
să se intereseze de lucrarea lui Hudson Taylor atît de mult, încît într-un timp Muller a
fost principalul mijloc de care S-a servit Dumnezeu pentru a ajuta misiunea din
interiorul Chinei. Simpla conformare cu Scriptura a inspirat încredere în persoana
si în metodele lui Hudson Taylor si a cîstigat simpatie pentru misiunea lui.
Hudson a plecat la Ningbo, după ce a primit mai intai de la Berger un cec de
o mie de franci, pentru lucrurile furate. La Ningbo a rămas sapte săptămîni cu
doctorul Parker. In acest oras se afla si scoala domnisoarei Aldersey, prima
europeancă stabilită la Ningbo. Printre toate femeile devotate care au lucrat în
China, nu este nume mai nobil ca al ei. Totusi, ea avea unele curiozităŃi. „Stia să
economisească atît de bine timpul, încît le făcea pe fete să citească pînă si cînd
mîncau."
*
Domnisoara Aldersey era ajutată de două tinere surori, Burelle si Maria Dyer.
Ele erau fiicele unuia dintre primii misionari printre chinezi, Samuel Dyer, care murise
în 1843, după ce evanghelizase 16 ani Singapore. El n-a putut intra în China, dar
- Biografia lui Hudson Taylor -
47
fiul lui si-a consacrat aici viaŃa mai tîrziu. Cele două fiice ale lui, născute sub tropice
dar crescute în Anglia după moartea tatălui lor, veniseră de mici la Ningbo.
Cunoscînd bine dialectul Ńării, ele erau tot atît de folositoare, cît si de iubite de
localnici.
Hudson venea pentru a doua oară în societatea acestor oameni, însă
intenŃiona să plece cît mai degrabă, să-l întîlnească pe Bums la Shantou.
împreună cu un alt coleg, Jones, cu care s-a împrietenit, Hudson a plecat la
Shanghai. Se pregătea să se ducă la Shantou si si-a trimis chiar bagajele pe
bordul unui vas care urma să meargă într-acolo, cînd, pe neasteptate, o scrisoare
de la Burns îl informa că toate planurile lor pentru Shantou s-au risipit. Burns a fost
oprit prizonier în interior.
Toate îl loveau de-a dreptul: instrumentele lui distruse, furtul si toate
amărăciunuile care-l însoŃeau, întîrzierea lui pe drum, călătoria obositoare si, peste
toate acestea, o usă închisă si un prieten bolnav, Jones, care trebuia dus la
Ningbo. Deci, îndrumarea lui Dumnezeu era să se întoarcă la Ningbo. Dar se
putea oare ca tot ceea ce a plănuit împreună cu Burns să nu fi venit de la
Dumnezeu?
La Ningbo, Hudson s-a instalat în sudul orasului si, împreună cu Jones, lucra
printre popor. Doamna Jones, care avea trei copii, găsea un ajutor preŃios în cea
mai tînâră dintre domnisoarele Dyer, cu care făcea adesea vizite.
Pentru Maria Dyer, lucrarea misionară nu însemna numai a învăŃa,
ci si a conduce suflete la Hristos.
„Acest lucru mi-a atras interesul", spunea Hudson Taylor mult timp după
aceea. Ea era deja o adevărată misionară. Avea aceleasi vederi asupra atîtor
subiecte importante, încît fără ca el să-si dea seama, ea a început să-i umple în
inimă ceva ce nu avusese pînă atunci. El a luptat împotriva dorinŃei de a o vedea
mai des si a făcut tot ce a putut ca să scoată imaginea ei din inima lui. Stia precis
că este chemat să lucreze în interior si simŃea că nu trebuie sa fie reŃinut de un
cămin. Si apoi tot viitorul lui era nesigur. Peste cîteva luni sau chiar săptămîni,
drumul spre Shantou putea să i se deschidă din nou. Pe de altă parte, ce drept
avea el să se gîndească la căsătorie, atunci cînd nu avea nici un salariu fix?
- Biografia lui Hudson Taylor -
48
Domnul a îngrijit totdeauna de nevoile lui. Ce va spune ea, ce vor spune rudele
ei de o viaŃă prin credinŃă în China, chiar si în ce priveste pîinea cea de toate
zilele?
In acest timp a început războiul dintre Anglia si China pentru problema
opiumului. La Ningbo, sederea străinilor era în primejdie si mulŃi misionari au plecat
la Shanghai, port care prezenta mai multă siguranŃă. Domnisoara Aldersey a refuzat
sâ-si părăsească scoala si cele două ajutoare ale ei s-au hotărît sa râmînă cu ea. A
fost foarte greu pentru Hudson sa le lase la Ningbo si el să plece cu ceilalŃi la
Shanghai. Cea mai mare dintre domnisoarele Dyer se căsătorise cu prietenul lui,
Burdon si avea astfel un protector. Dar Maria acum era singură si avea cu atît mai
mult dreptul la dragostea si la ajutorul lui. Dar el n-a îndrăznit să-i mărturisească
nimic si a plecat destul de trist, fără să stie dacă o va mai vedea vreodată.
In cele patru luni care au urmat, Hudson a obŃinut rezultate încurajatoare la
Shanghai. Predica în oras si făcea călătorii misionare cu Jones. Acum aude că
Bums s-a întors la Shantou si că ia trimis o scrisoare în care arăta că se bazează pe
colaborarea lui. Dar piedicile care i-au stat în cale pînă acum l-au făcut pe Hudson
să-si dea seama că voia Domnului nu era să meargă acolo si aceasta era de
ajuns. Pentru el o chestiune odată aranjată înaintea lui Dumnezeu, nu se mai
punea niciodată. Si totusi sederea la Shanghai nu-i era deloc plăcută. în oras erau
mii de refugiaŃi din Nanking, care mureau de foame. Nu puteai să iesi pe stradă fără
să vezi scene sfîsietoare de sărăcie si mizerie.
*
O altă grijă care apăsa asupra lui Hudson era deficitul de cincizeci de mii de
franci al societăŃii de care depindea. De aceea, a preferat să nu primească nimic de
la societate si să astepte totul de la Domnul, decît să trăiască din bani de împrumut.
Spera că depărtarea l-ar ajuta s-o uite pe Maria, că va micsora dragostea
pentru ea. Dar tocmai dimpotrivă, sentimentul acesta îl stăpînea tot mai mult.
Maria satisfăcea, din toate punctele de vedere, raŃiunea si inima lui. Ea era
consacrată lucrării lui Dumnezeu, fapt care îl putea ajuta pe Hudson în misiunea
lui. Numai vechea întrebare îl încurca: Cum să îndrăznească să se
- Biografia lui Hudson Taylor -
49
căsătorească, el, cu perspectivele de viitor pe care le avea? Si o altă chestiune,
mai gravă: Ce va zice ea? Nu stia nimic despre gîndurile si sentimentele ei. Ea sa
purtat frumos cu el. Dar asa era ea cu toată lumea. După cateva ezitări, si-a
deschis inima prietenilor săi, Jones. Spre marea lui surpriză, departe de a-l descuraja,
ei s-au arătat plini de recunostinŃă faŃă de Dumnezeu. Atunci Hudson s-a
hotărît să-i scrie. Cincisprezece zile de asteptare s-au scurs încet si, cu toate
rugăciunile Iui, încă nu era pregătit pentru răspunsul primit, scurt si rece, care fi
spunea că ceea ce dorea el era cu totul imposibil si-1 ruga să se abŃină de la o altă
încercare.
Dacă ar fi putut sti el cu cîtă mîhnire au fost scrise aceste cuvinte! Maria
încerca aceeasi tristeŃe. Ea abia îsi amintea de tatăl ei, iar pe mama ei o pierduse la
zece ani. Atunci cele două orfane au fost încredinŃate unui unchi care locuia la
Londra si, în tot timpul sederii în Anglia, tînăra fată n-a iesit din pension. Apoi a
venit chemarea pentru China, în ziua în care domnisoara Aldersey a cerut un
ajutor pentru scoala ei din Ningbo. Venind aici, cele două surori nu aveau în vedere
atit lucrarea misionară, cît dorinŃa de a fi credincioase dorinŃei părinŃilor lor.Dar
călătoria spre China a rămas imprimată în inima Mariei, ca timpul cînd s-a întors la
Dumnezeu. Cu simplitatea si credinŃa unui copil, ea s-a încrezut în jertfa Domnului,
lucru care a făcut-o să intre cu un duh cu totul nou în lucrarea misionară. Aceasta
nu mai era acum o activitate filantropică, făcută din dragoste pentru tatăl ei, ci era
expresia dragostei pentru Mîntuitorul.
Dar ducea o viaŃă prea singuratică pentru o tînără care nu avea decît
douăzeci de ani. In acest timp însă, a venit acolo Hudson Taylor, iar ea îndată si-a
dat seama că el căuta, ca si ea, o viaŃă sfîntă, folositoare, în legătură cu
Dumnezeu. Iubea înflăcărarea lui misionară, îi plăcea chiar si de costumul lui
chinezesc si a luat obiceiul să se roage mai mult pentru el. Dragostea intrase în
sufletul ei, însă nimeni nu stia, decît Dumnezeu.
Ce surpriză cînd a primit scrisoarea lui! Sora ei a fost de acord cu ea si
amîndouă au mers la domnisoara Aldersey. Dar ea Ie-a răspuns cu indignare:
„Este un om fără căpătîi, acest Hudson! Cum a îndrăznit să facă o asemenea
cerere? Trebuie să-1 refuzi îndată si în mod definitiv." Orice discuŃie era în zadar si
- Biografia lui Hudson Taylor -
50
rezultatul acestei vizite a fost acea scrisoare, scrisă la dictarea domnisoarei
Aldersey.
Hudson, în durerea lui, a găsit simpatia lui Jones; dar Maria avea numai pe
Domnul Isus. Si ea îsi închipuia că, după un asemenea refuz, el nu va mai reveni la
Ningbo. Desigur, va merge să-1 intalneasca pe Burns, la Shantou... El chiar asa ar fi
făcut, dacă s-ar fi lăsat condus de îndemnurile lui personale, în loc să se lase
condus de voia lui Dumnezeu.
Potolirea războiului cu Anglia a făcut posibilă Inapoierea lui Jones si a lui
Hudson la Ningbo. înainte de a părăsi orasul Shanghai, în mai 1857, ei au luat o
hotărîre însemnată: să părăsească Societatea de Evanghelizare a Chinei.
Această hotărîre a costat mult pe Hudson Taylor, pentru că el cunostea si iubea
pe mulŃi dintre membrii comitetului societăŃii. Dar nu se putea împăca să trăiască
din bani pe care societatea îi împrumuta, pentru că mereu era în deficit. El nu putea
gîndi că împrumutul ar fi după voia lui Dumnezeu si prefera, pentru viitor, ti se
încreadă numai în Dumnezeu.
Fiind la Ningbo, în casa lui Jones, Hudson a întalnit pe Mria Dyer. I-a spus
deschis ce are pe inimă si i-a cerut voie să scrie unchiului ei, ca să obŃină învoirea
lui pentru căsătorie. Ea nu numai că a consimŃit, dar i-a înlăturat toate temerile,
lăsîndu-l să vadă pînă la ce punct împărtăsea sentimentele lui. Apoi s-au despărŃit,
după ce mai întîi s-au rugat împreună.
Asteptînd răspunsul unchiului, care putea să dureze mai multe luni, căutau
să nu supere pe domnisoara Aldersey, care a si scris unchiului fetei impotriva lui
Hudson. „Costumul lui", spunea ea, „îl face caraghios". Ea critica situaŃia lui de
lucrător independent, „sprijinindu-se pe baza nesigură a credinŃei, fără să fi fost
chemat de cineva". Spunea chiar că este „fanatic, bolnav trupeste si sufleteste".
Scrisoarea domnisoarei Aldersey nelinistea pe Hudson si pe domnisoara
Dyer, care se gîndea că s-ar putea ca unchiul ei să refuze cererea lui. Atunci ce ar
fi de făcut? Hudson stia bine că ascultarea de părinŃi era o datorie. MulŃi ani mai
tîrziu, el scria unui tînăr: „N-am văzut niciodată neascultare la o poruncă precisă din
partea părinŃilor, chiar cînd ei se însală, să nu fie urmată de pedeapsa ei... Trebuie
- Biografia lui Hudson Taylor -
51
să învingi prin Domnul. Cand un tînăr poate spune cu toată sinceritatea: „Eu mă
astept la Tine, Doamne, ca Tu să deschizi porŃile", lucrul este în mîna lui Dumnezeu
si El Se însărcinează să aranjeze totul".
Unul dintre colegii de la misiunea prezbiteriană s-a îmbolnăvit de o boală
contagioasă si Hudson a trebuit să stea lîngă el zi si noapte ca să-1 îngrijească.
Acela însă, a murit. Acum hainele lui Hudson trebuiau distruse, ca să nu infecteze
si pe alŃi oameni, dar el nu avea alte haine si nici nu-si putea face alt costum
chinezesc. De cînd a părăsit Societatea de Evanghelizare a Chinei, a primit diferite
sume de bani, mai mult decît nevoile lui personale. Dar el împărŃea totul cu Jones si
de curînd trimisese 850 franci unui misionar. Nu mai avea acum nimic, iar hainele
infectate trebuiau distruse. Singurul lui sprijin era rugăciunea... Tocmai atunci i-a
venit un pachet care conŃinea, între altele, îmbrăcămintea pe care o lăsase anul
trecut la Shantou. Dumnezeu este cu adevărat un Tată si El cunoaste nevoile
copiilor Săi, chiar înainte ca ei să I le spună.
Intîmplarea aceasta neînsemnată a făcut să imbogăŃească sensul deciziei
misiunii pe care avea s-o întemeieze Hudson Taylor: Ebenezer si Jehova Jireh (Pînă
aici Domnul ne-a ajutat si Domnul va purta de grijă).
Au urmat apoi zile de boală si de febră, în care Hudson a simŃit si mai mult
izolarea în care se găsea.
La adunările lor, Jones si Hudson puneau si mese gratuite pentru indigenii
săraci. Dumnezeu îngrijea de nevoile lor mai mult ca înainte. Intr-o sîmbătă
dimineaŃa, după ce au plătit toate cumpărăturile pentru a doua zi, nu le mai
rămăsese nici un ban. Chiar atunci Jones primeste un cec de 1.080 franci.
„Fără să vrem, ochii ni s-au umplut de lacrimi de recunostinŃă. Cel care
hrăneste păsările cerului, nu numai că avea grijă de nevoile noastre, dar îngrijea Ńi
de văduve, de orfani, de orbi, de schiopi si de săraci."
*
Spre sfîrsitul lui noiembrie 1857, Hudson primeste scrisoarea atît de mult
asteptată, de la unchiul Măriei. Răspunsul era favorabil. Atunci ei s-au logodit si
- Biografia lui Hudson Taylor -
52
au putut să se întîlnească din cînd în cînd la prieteni. La 16 ianuarie 1858, Măria
împlinea 21 de ani si era liberă ca să hotărască ea singură.
O încercare care a avut loc în acest timp, ar fi putut s-o facă pe tînăra fată să
ezite, dar s-a arătat caracterul ei crestin. La 16 ianuarie, trebuia să vină să ia ceaiul
acasă la Jones. „Cand a venit ziua, ne găseam într-o încurcătură serioasă",
povesteste Hudson. „Făcusem cheltuieli mari cu lucrarea noastră pentru săraci. în
dimineaŃa acelei zile nu ne-a rămas decît o monedă neînsemnată. Neavînd provizii
si nici bani pentru cumpărături, nu puteam decît să ne încredinŃăm Celui care este
într-adevăr un Tată si care nu poate să uite nevoile copiilor Săi. Nu puteam face
pregătiri pentru oaspeŃii nostri de după amiază, si am prezentat acest lucru în mod
special lui Dumnezeu." Ideea de a vinde ca fier vechi o sobă americană, nu le-a
reusit. Bucătarul lor chinez le-a pus la dispoziŃie ceva din banii lui, dar n-au vrut să
primească si Jones i-a explicat că ei nu vor să se împrumute. Dar, în timp ce se
rugau, postasul le aduce un dar de la Berger, din Anglia. Seara, la ceai, n-au putut
face alt lucru decît să istorisească toată întîmplarea, atît de pline erau inimile lor de
bucurie si de recunostinŃă.
In lumina acestei întîmplări, Hudson simŃea că trebuie să arate logodnicii lui
seriozitatea hotărîrii pe care o lua. I-a spus întocmai prin ce încercare a trecut.
„Nu pot să te consider angajată prin cuvîntul tău", a adăugat el, „în cazul că ai
prefera să Ńi-l iei înapoi. Vezi cît de grea poate să fie viaŃa noastră în unele clipe."
„Ai uitat", i-a răspuns ea, „că eu mi-am pierdut părinŃii într-o Ńară depărtată.
Dumnezeu a fost Tatăl meu de atunci. Gîndesti tu că m-as teme să mă încred în
El acum?"... „Inima mea cînta de bucurie", spune Hudson mai tîrziu, istorisind
această întîmplare.
Căsătoria a avut loc la 20 ianuarie 1858. După cfteva sâptămîni, Hudson
scria: „A te căsători cu femeia pe care o iubesti, pe care o iubesti cu gingăsie si
respect, este o binecuvîntare pe care n-o poŃi exprima, nici nu Ńi-o poŃi închipui.
Fiecare zi te face să-Ńi cunosti mai bine preaiubita si, cînd ai o comoară ca a mea,
te simŃi tot mai fericit, tot mai recunoscător, în umilinŃă, faŃă de Acela de la care vine
orice lucru bun, pentru darul cel mai preŃios care poate fi pe pămînt."
- Biografia lui Hudson Taylor -
53
Lucrarea la Ningbo
-cap 9-
S-au stabilit la Ningbo, într-o casă mică, unde avea să fie leagănul misiunii
în interiorul Chinei. Maria era iubită de femeile din împrejurimi. Putea să le viziteze
la casele lor, căutînd eleve pentru scoala ei, apoi stătea de vorbă cu femeile, cu
bătrînii si cu copiii. în felul acesta, mulŃi dintre ei se hotărau să vină la adunările
misiunii, pentru a auzi vorbindu-se despre Mîntuitorul care făcuse viaŃa misionarilor
atît de deosebită de a lor. Cei doi soŃi vedeau acum cum căsătoria poate să-i ajute la
- Biografia lui Hudson Taylor -
54
lucrarea misionară, cînd ea este făcută nu numai „în Domnul", dar si „din El, prin El
si pentru El".
Războiul civil si războiul cu Anglia continuau să pustiască Ńara, făceau ca totul
să fie nesigur în China. Pe de altă parte, ploile torenŃiale au nimicit recoltele. Lucrarea
misionară suferea din cauza acestor stari de lucruri; adesea sala de adunare era
aproape goală. Dar Hudson nu avea nici ajutoare — el trebuia să facă totul
singur: predică, învăŃătură, îngrijirea bolnavilor, primirea oaspeŃilor, apoi corespondenŃa,
contabilitatea si călătoriile misionare cu Jones.
Doamna Taylor preda la scoala ei cîte sase sau opt ore pe zi. Nu voia să
întrebuinŃeze în această lucrare pe credinciosii indigeni. întrebuinŃînd cu plată pe cei
de curînd întorsi la Dumnezeu, oricît de sinceri ar fi ei, le micsorează puterea, dacă
nu chiar convingerile. Ei trebuiau lăsaŃi să se dezvolte în împrejurările în mijlocul
cărora Dumnezeu i-a asezat, totăriŃi chiar prin încercările prin care trebuiau să
treacă.
Unul dintre cei dintai care s-a întors la Dumnezeu după căsătoria lor, a fost
un lucrător de cosuri, Fang Nengkuei. In acest timp Hudson predica despre fiul
risipitor. Ideea că Dumnezeu este bun, ca un Tată, era cu totul nouă pentru cea
mai mare parte dintre ascultători. La sfîrsitul adunării, cînd Hudson a invitat pe cei
care doreau să rămînă să stea de vorbă cu el, aproape toŃi au rămas.
Printre cei mai atenŃi era Nengkuei. Astfel, el a ajuns să se predea lui
Dumnezeu si, mai tîrziu, a devenit un adevărat vestitor al Evangheliei. El a fost un
deschizător de drumuri, peste tot pe unde trecea forma adunări care apoi cresteau
în urma lui. Hudson a deschis si o scoală de seară, unde puteai învăŃa să citesti
Noul Testament cu caractere romane. Se ocupa în mod deosebit de cei de curînd
întorsi la Dumnezeu, susŃinînd că evanghelizarea Chinei depindea de activitatea lor
viitoare. Hudson Insista mult asupra importanŃei citirii personale a Bibliei. Un copil
putea să înveŃe de la doamna Taylor Noul Testament cu caractere romane, în timp
de o lună. Deseori elevii deveneau crestini, cum s-a întîmplat cu Tsin, profesorul
lor de chineză, si cu mama lui, prima femeie chineză botezată de Hudson Taylor.
După aceea, mama lui Tsin a contribuit mult la lucrare, citind si explicînd femeilor din
Noul Testament.
- Biografia lui Hudson Taylor -
55
Nyi, Nengkuei si alŃi crestini indigeni ajunseseră si ei pescari de oameni. Dar
ei încă mai trebuiau crescuŃi si, dacă misionarii ar fi plecat de acum în alte
localităŃi, poate că n-ar mai fi putut aduce roadele care le-au adus după aceea.
Misionarii nu realizau încă influenŃa pe care o avea exemplul lor. Ceea ce erau ei
însisi în adîncul fiinŃei lor, au devenit si copiii lor în credinŃă într-o mare măsură. Cei
de curind întorsi la Dumnezeu învăŃau de la misionarii lor îndeosebi dragostea de
suflete, fără de care toate celelalte daruri nu sînt nimic.
In februarie 1859, într-o cameră întunecoasă, Hudson era îngenunchiat la
căpătaiul soŃiei lui. In urma unei răceli, ea ajunsese grav bolnavă, încît doctorul nu
mai spera vreo scăpare. ToŃi crestinii din oras s-au adunat să se roage pentru ea si
sentimentul de a nu fi singur în rugăciune era un puternic sprijin pentru Hudson.
îngenuncheat, în liniste, a simŃit născîndu-se în el o nouă speranŃă — avea ideea
unui remediu pe care încă nu-l încercase. Trebuia numai avizul doctorului Parker.
Dar va mai trăi ea pînă se va întoarce el de la doctor? „Parker a aprobat
tratamentul la care mă gîndeam. Dar ajungînd acasă, mi-am dat seama de la prima
vedere că schimbarea dorită se produsese, fără ca să mai fie nevoie de acest
tratament sau de un altul." Marele Doctor trecuse pe acolo. PrezenŃa Lui pusese pe
fugă apropierea morŃii- Mana Lui a adus încă o dată vindecarea.
Această experienŃă a puterii Domnului si a ceea ce este El gata să facă
pentru ai Săi, ca răspuns la rugăciunile lor, 1-a susŃinut pe Hudson în luptele pe
care Ie-a avut după aceea.
După această boală periculoasă, a fost o plăcere pentru ei să viziteze, în
afara orasului, noul spital al doctorului Parker. Acum era gata construit: o capelă,
dispensar, casă de locuit, săli pentru europeni si pentru chinezi, situate aproape
de riu si dominate de un turn din care se vedea pînă departe. Era foarte
încurajatoare vederea lucrării pe care doctorul Parker a putut s-o realizeze în trei
ani, prin stăruinŃă si curaj, fără ajutorul vreunei societăŃi.
La 31 iulie familiei Taylor i s-a născut primul copil, o fetiŃă pentru care n-au
găsit nume mai potrivit ca Grace (Har). Era o căldură de 40 de grade si ura
indigenilor împotriva europenilor se manifestase prin revoltă. „OmorîŃi pe diavolii
străini!" erau strigătele care se auzeau pînă în camera unde era micuŃa Grace. Dar
- Biografia lui Hudson Taylor -
56
nimeni n-a încercat să forŃeze usa casei lor, cu toate că ar fi fost un lucru usor de
făcut. Erau păziŃi de puterea lui Dumnezeu si inimile lor au rămas în pace.
*
In august a murit doamna Parker. Nimeni nu se astepta la acest
eveniment. Unul dintre cei patru copii ai lui Parker era si el grav bolnav, iar doctorul
îsi dădea seama că propria lui sănătate era încercată prin cei cinci ani petrecuŃi în
China. De aceea s-a hotărit să se întoarcă în ScoŃia, unde familia ar putea să se
ocupe de copii.
Dar ce avea să devină misiunea medicală, roadă a atîtor rugăciuni si
munci? Spitalul era plin de bolnavi si o întreagă mulŃime venea în fiecare zi la
dispensar. Nu era alt doctor care să-1 înlocuiască si nici nu era momentul să se
întrerupă lucrarea chiar la începutul iemii. Atunci doctorul Parker a avut ideea să-1
roage pe Hudson să continue cel puŃin cu dispensarul si să închidă numai spitalul.
Taylor s-a rugat mult pentru aceasta, dorind să cunoască voia lui Dumnezeu.
Desigur, dispensarul trebuia să rămînă deschis si, mai mult, nu trebuia să se
închidă nici spitalul. Nu le-a dat Domnul ajutoare printre indigenii întorsi la
Dumnezeu? In ce priveste lipsa de fonduri, aceasta nu este treaba lor, ci a lui Dumnezeu.
„In fiecare zi venea lume multă la dispensar, scria Hudson. Erau 30 de paturi
gratuite pentru boli generale si cam tot atîtea rezervate fumătorilor de opium, care
veneau acolo ca să scape de acest viciu. Si pentru că si doctoriile si îngrijirea erau
gratuite, cheltuielile zilnice erau foarte mari. Era si un oarecare număr de ajutoare
indigene, pentru întreŃinerea cărora trebuia altă cheltuială. Pînă atunci resursele
veniseră de la clientela străină a doctorului Parker. Cu plecarea lui însă, lipsea
această sursă de venituri. Dar n-am primit noi cuvîntul să căutăm mai intai împărăŃia
lui Dumnezeu?"
IncredinŃaŃi că sînt chemaŃi la această lucrare, Hudson si soŃia sa se
pregăteau să se mute în casa doctorului Parker.
„Ea avea o mare si binefăcătoare influenŃă asupra bolnavilor", scrie Hudson
despre soŃia sa. „Ei simŃeau bine că o religie capabilă să aducă o doamnă
- Biografia lui Hudson Taylor -
57
engleză să le dea îngrijiri atît de particulare si dificile, era demnă de atenŃie. Ea avea
de asemenea o mare InfluenŃă asupra ajutoarelor indigene, printr-o simpatie
naturală si prin eforturile pe care le făcea pentru binele lor. Ea nu-i considera ca
pe niste oameni plătiŃi să-i servească, ci ca pe niste suflete pe care trebuia să le
aducă la Domnul Hristos. Ea fi încuraja si îi ajuta să înveŃe să citească si a învăŃat
pe mulŃi să scrie. MulŃi dintre cei care au fost astfel in legătură cu ea, au învăŃat să
cunoască pe Domnul Isus. Ea avea obiceiul să caute în toate îndrumarea lui
Dumnezeu si nu scria nici măcar un rînd, nu făcea o vînzare sau o cumpărătură,
fără să-si ridice mai mtîi inima spre El."
La spital, Hudson a adunat toate ajutoarele si le-a expus situaŃia. Le-a spus
că ei trebuie să astepte ajutor direct de la Dumnezeu, că nu putea să le
garanteze un salariu fix, pentru că în nici un caz el Mi voia să se împrumute. în
aceste condiŃii dădea libertate tuturor celor care ar vrea să nu mai fie împreună cu
ei în această lucrare, desi i-a îndemnat sa-si continue serviciul dacă sînt gata să se
încreadă, simplu, în făgăduinŃele lui Dumnezeu. ToŃi cei care nu erau crestini s-au
retras si Hudson i-a înlocuit cu credinciosi indigeni. Unii dădeau gratuit timpul lor
liber, alŃii dădeau tot timpul lor, fără să aibă alt salariu, decît întreŃinera lor. ToŃi
aveau pe inimă această lucrare si se rugau pentru ea.
Cînd banii lăsaŃi de doctorul Parker s-au terminat fondurile lui Hudson au
început să scadă, Hudson împreună cu ajutoarele lui se rugau stăruitor, pentru câ
îsi dădeau seama că aceasta era o încercare infioratoare. Intr-o dimineaŃă,
bucătarul a adus la cunostinŃă că a desfăcut ultimul sac de orez si în curand ii va
vedea fundul. „Atunci", răspunse Hudson. „momentul cînd Domnul ne va ajuta
trebuie sa fie aproape." Chiar asa s-a si întîmplat, pentru că înainte ca sacul de
orez să se termine, Hudson a primit de la Berger un cec de 1.250 franci. Dar de
data aceasta prietenul său Berger îl anunŃa că o grea sarcină i-a venit pe umeri:
sarcina de a întrebuinŃa o avere pentru Domnul Isus. Tatăl său a murit de
curand, lăsîndu-i o frumoasă avere; si pentru că el nu dorea să-si mărească
cheltuielile personale, căuta un mijloc de a folosi banii pentru lucrarea lui Dumnezeu.
Nu este nimic mai molipsitor ca bucuria duhovniceasca, atunci cînd ea este
adîncă, adevărată. Si ea n-a lipsit în iama aceasta la spitalul din Ningbo. Au fost
- Biografia lui Hudson Taylor -
58
numeroase răspunsuri la rugăciunile cu privire la nevoile bănesti. Au fost operaŃii
reusite în conditii nefavorabile. Mai mult, au fost suflete aduse la Domnul Isus. Dar
toate acestea nu s-au făcut fără o rugăciune neîncetată si o muncă din răsputeri.
Sase ani în China, sase ani într-o asemenea activitate, lăsaseră urme
asupra lui Hudson Taylor. EI se gîndea la posibilitatea unei întoarceri în Anglia si
ara departe de a gîndi la o nouă dezvoltare a lucrării. Acum îsi dădea seama de un
fapt dublu: pe de o parte împrejurările care erau din ce în ce mai favorabile
evanghelizării, pe de altă parte sănătatea Li, care se subrezea repede. Ar fi
trebuit o sută de misionari si el era din ce în ce mai puŃin capabil să faca lucrarea
de unul singur.
Cine ar fi putut crede că Hudson Taylor, sărac, fără influenŃă, fără pregătire
specială, va deveni fondatorul si directorul unei organizaŃii mondiale, toglobînd
misionari din toate denominaŃiile si din toate Ńările?
lată ce scrie părinŃilor săi, la începutul anului 1860: „CunoasteŃi tineri
seriosi, întorsi la Dumnezeu, dornici să slujească lui Dumnezeu în China si gata să
vină aici? Dacă am putea găsi cinci sau sase! Ei vor începe probabil să predice în
chinezeste peste sase luni si, ca răspuns la rugăciuni, vom găsi fondurile necesare
pentru întreŃinerea lor."
Pe de altă parte, era nevoie ca cei întorsi la Dumnezeu dintre chinezi să fie
îndrumaŃi, supravegheaŃi. Cel mai zelos dintre ei, Nengkuei, a alunecat din cauza
mîndriei. ToŃi aveau nevoie — experienŃa o arătase — să fie instruiŃi cu răbdare în
lucrurile duhovnicesti.
O concluzie li se impunea: le trebuia ajutorul altor misionari, care să
primească linia lor de conduită. „Chinezii pier si Dumnezeu binecuvântează asa de
mult lucrarea noastră!... Dar noi sîntem epuizaŃi si ne trebuie ajutor... AveŃi milă de
sărmanii chinezi! AŃi dat pe fiul vostru, daŃi si influenŃa voastră", scria părinŃilor săi.
Dumnezeu a încurajat pe Hudson în acest timp. „Un prieten a fost îndemnat
să vă trimită 2.500 franci fiecăruia, domnului Jones si dumitale", fl scria Pearse spre
sfîrsitul lunii martie. „Vei fi fericit să auzi că este o mare trezire aici, la Londra, si cei
întorsi la Dumnezeu se numără cu sutele."
- Biografia lui Hudson Taylor -
59
Atunci, el trebuia să se întoarcă în patrie, înainte de a fi prea tîrziu. Pe de
altă parte, sănătatea lui subredă îi arăta clar că o călătorie în Anglia ar fi singurul
mijloc ca să-si scape viaŃa. La sfîrsitul lui iunie au închis cu părere de rău spitalul si
s-au îndreptat spre orasul Shanghai, de unde au plecat spre Londra.
*
Niciodată, în linistea nopŃilor petrecute în corabie, nici chiar în cele mai bune
clipe de rugăciune, nu si-au putut închipui cum va fi viitorul pregătit de
Dumnezeu. Ce vis sau ce dorinŃă le-ar fi trebuit pentru asa ceva? China deschisă
de la o frontieră la aha! O misiune în interior, lucrînd pînă în provinciile cele mai
depărtate; peste tot staŃiuni, ocupate de sute de misionari; mai mult de nouă sute,
în timp ce ei cereau cinci! Si cum ar fi putut ei să-si închipuie Că cei treizeci de
oameni întorsi la Dumnezeu, care le erau asa de scumpi, se vor înmulŃi pînă vor
ajunge la treizeci de mii de ajutoare indigene? Ce imaginaŃie le-ar fi trebuit ca să-si
poată închipui că în cei cincizeci de ani care vor urma, mai mult de 37 milioane
de franci vor fi daŃi pentru vestirea Evangheliei în China si aceasta fără colectă, fără
cel mai mic apel către oameni? într-adevăr, le-ar fi parut imposibil.
Acum se mulŃumeau să se roage, să se încreadă in Dumnezeu, iar viitorul
era acoperit de ochii lor. Tot ce vedea Hudson Taylor era marea nenorocire in
care se afla China si avea o singură rugăciune: să poată face ceva mai mult
pentru China, cu puterea care-i rămînea. „Dacă as avea o mie de vieŃi, China ar
putea să mi le ceară pe fiecare dintre ele. Dar nu, nu China, ci Domnul Hristos. Nu
putem noi face mai mult pentru El? Putem noi face destul pentru un asa Mîntuitor?"
- Biografia lui Hudson Taylor -
60
Raspunderea apasa asupra lui Dumnezeu
-cap 10-
Revenind bolnav din China în 1860, a primit din partea doctorilor
recomandaŃia de a nu mai pleca din Anglia, pentru că reîntoarcerea ar însemna o
adevărată sinucidere. Cei sase ani si jumătate de lucru la Shanghai, la Ningbo si
în alte localităŃi au slăbit trupul lui care si asa nu era deloc puternic, iar soŃia lui era
si ea bolnăvicioasă si avea si copil, astfel se părea că lucrarea lui misionară a luat
sfîrsit.
Gîndul de a rămîne inactiv nu-l putea stăpîni. Abia ajuns în Anglia, a si început să
facă adunări, să stea de vorbă cu credinciosii cunoscuŃi, încît s-au dus trei saptămîni
înainte chiar de a-si putea vizita părinŃii la Barnsley.
- Biografia lui Hudson Taylor -
61
Căutînd să nu-si arate mereu nerăbdarea de a se întoarce în China,
Hudson s-a hotărît să-si continue studiile medicale, ca să-si poată lua diploma. Dar
se ocupa mai ales cu revizuirea Noului Testament în dialectul de la Ningbo. In
fiecare zi punea deoparte cîte sapte pînă la nouă ore pentru această lucrare.
Societatea Biblică a consimŃit să publice o nouă ediŃie a Noului Testament, cînd va
fi revizuit.
Si patru ani au trecut, fără ca stîlpul de nor să se miste dinaintea lui, patru
ani care i-au adus numai un singur misionar pentru China, un credincios numit
Meadows.
Cînd Meadows s-a dus la Londra, se simŃea atras mai mult de personalitatea
lui Taylor decît de frumuseŃile marelui oras. Sărăcia locuinŃei misionarului si
simplitatea vieŃii lui l-au mirat, dar a uitat repede goliciunea camerii, frigul în care
stătea, hainele lui învechite, atît de mult îl interesa ce fac acei oameni din depărtare,
care n-au auzit de Hristos. Hudson stia ce înseamnă să fii singur si fără ajutor într-o
Ńară străină si făcea tot ce îi stătea în putinŃă ca acest prim colaborator să fie bine
întărit sufleteste înainte de a pleca. în 1864 Meadows si soŃia lui au plecat spre
Ningbo, unde Jones era singur.
Anii petrecuŃi la Londra au fost pentru Hudson si o încercare materială. El
nu lua nimic din banii pentru misiune. Pentru nevoile lui materiale astepta totul de
la Domnul, ca si pentru nevoile duhovnicesti. Si a putut cunoaste adevărul
cuvintelor: „El nu lipseste de nici un bine pe cei care duc o viaŃă fora prihană".
Dar în acest timp a cunoscut si perioade de lipsuri cum n-a mai cunoscut altă
dată. Totusi, pe măsură ce greutăŃile se măreau, se mărea si încrederea lui în
Dumnezeu si numai în Dumnezeu. El spunea totul, absolut totul Tatălui ceresc, cu
simplitatea unui copilas si cu încrederea că Dumnezeu va purta de grijă si va
conduce toate.
Moartea misionarului Jones din Ningbo i-a mărit tot mai mult dorinŃa de a se
întoarce între acei copii ai lui în credinŃă. De asemenea Meadows a rămas fără
soŃie si fără copil si se simŃea izolat, toate nevoile acestei lucrări apăsau greu pe
inima lui Hudson. O hartă mare a Chinei era asezată pe peretele camerei lui si
Biblia era totdeauna deschisă pe masă. Privirea lui se ducea de la hartă la Biblie
- Biografia lui Hudson Taylor -
62
si de la Biblie la hartă, iar gîndul, la aceste mulŃimi lipsite de lumina Evangheliei si
de care parcă nimeni nu se interesa.
Si în felul acesta, puŃin cîte puŃin, în sufletul acestui om îngenuncheat înaintea
lui Dumnezeu se preciza lucrarea în vederea căreia Stăpînul l-a pus deoparte si
pentru care îl pregătea.
*
Printre cei care erau nelipsiŃi de la adunările săptămînale de rugăciune din
locuinŃa lui Taylor, nimeni nu arăta mai mult interes pentru misiune ca un negustor
linistit, înalt, care venea cu soŃia sa de Ia frumoasa lui casă din Sussex. Acest om,
care senumea Berger, s-a întors la Dumnezeu într-un fel cu totul deosebit. La o
serată, el stătea de vorbă cu o tînără, cînd, spre marea lui surpriză, ea i-a spus
cîte ceva despre lucrurile credinŃei. Era în ea atîta sinceritate si atîta bucurie că are
ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos, încît Berger a rămas îngîndurat si n-a mai avut
plăcere pentru acea petrecere. Chiar atunci a primit si el pe Domnul Isus si s-a
retras din acel salon pentru a-si ascunde lacrimile de recunostinŃă. Cînd 1-a
cunoscut pe Hudson, acest negustor nu avea încă patruzeci de ani; aceasta
înainte de a pleca Hudson în China. Berger a fost atras de acest tînăr plin de
entuziasm si de atunci au avut o corespondenŃă regulată. Acum, cînd misionarul
bolnav s-a întors în Anglia, nicăieri n-a fost mai bine primit ca la familia Berger. Grădina
acestui frate era un adevărat paradis pentru copiii lui Hudson si, pentru că Berger nu
avea copii, toată preocuparea lui era pentru misiune. în fiecare zi apăsa tot mai
puternic un gînd pe inima acestor doi credinciosi. In China pier mii si mii de suflete în
timp ce eu, ca si orice credincios, am această făgăduinŃă a Domnului că tot ce Ii voi
cere — fără nici o limită — îmi va fi dat, în numele Lui.
In acest timp, un vapor era gata de plecare în China si proprietarul vaporului,
auzind vorbindu-se despre Hudson, i-a oferit două locuri gratuite pentru doi
misionari. S-au îmbarcat doi tineri, dar pe mare o furtună a zdruncinat aît de mult
încrederea unuia dintre ei, încît s-au înapoiat imediat amîndoi. Acest fapt a
pricinuit o mare mîhnire lui Taylor. Iar în ce priveste ceilalŃi misionari care au fost
- Biografia lui Hudson Taylor -
63
pregătiŃi, unul spunea că trebuie să mai studieze, un altul nu se putea elibera de
treburile gospodăresti, un al treilea nu era hotărit.
Un alt lucru i-a mai luat mult timp. Un prieten credincios i-a cerut o serie de
articole despre China, pentru a fi publicate într-o revistă. Unul dintre articole a fost
socotit atît de folositor, încît Hudson a fost rugat să-l completeze si să-l publice
aparte.
Intre timp, însă, Hudson a trecut printr-o criză sufletească. El scrie: „Stiam că
Dumnezeu putea da evanghelisti si mijloace de a-i susŃine, dar îmi venea un gînd
de neîncredere: Să presupunem că acesti oameni pleacă în China. Vor veni
încercări si credinŃa lor se va putea stinge. Atunci nu îŃi vei reprosa tu că i-ai trimis
într-o asemenea încurcătură? Ai tu mijloace de a împiedica o situaŃie atît de
îngrijorătoare? Desigur nu... Asteptînd, milioane mor în această Ńară fără
Dumnezeu! Acest gînd mă ardea, nu mă mai lăsa nici să dorm... Nu puteam spune
nimănui acest lucru, nici chiar soŃiei mele. Să te încarci cu o povară atît de grea!..."
In duminica de 25 iunie 1865, obosit si trudit, Hudson Taylor era în vizită la
niste prieteni din Brighton. Nu se mai putea bucura văzînd mulŃimile venind la
adunare. S-a dus singur pe malul mării, pe plajă. Înăuntrul lui se dădea o luptă.
SimŃea că nu se mai poate să fie mereu apăsat de îndoieli. Deodată îi vine un
gînd: Dacă Dumnezeu dă o ceată de lucrători pentru interiorul Chinei, iar dacă ei vor
muri acolo de foame, totusi, după toate acestea, ei vor fi dusi în cer; si dacă un
singur suflet păgîn ar fi mîntuit, nu preŃuieste el atît de mult ca să poată fi jerfiŃi
ceilalŃi?... PrezenŃa lui Dumnezeu i-a alungat neîncrederea. Un gînd nou i-a venit
chiar atunci si a fost ca razele soarelui care risipesc întunericul nopŃii. „Dacă noi
ascultăm de Dumnezeu, răspunderea apasă asupra Lui si nu asupra noastră."
Acest gînd, înrădăcinat în inima lui prin Duhul Sfînt, a lucrat în el odată pentru
totdeauna o mare schimbare. Plin de mîngîiere, chiar acolo, pe plajă, a strigat:
„Doamne, Tu vei purta toată povara. La cuvîntul Tău, eu, slujitorul Tău, voi merge
înainte. Rezultatele Te privesc pe Tine."
De acum, Hudson a început să se roage pentru 24 lucrători de bunăvoie si
bine pregătiŃi, cîte doi pentru fiecare din acele unsprezece provincii ale Chinei si
- Biografia lui Hudson Taylor -
64
pentru Tibet. „SoŃia mea spunea că Brighton mi-a făcut un foarte mare bine si nu
se însală", spunea el.
O viaŃă nouă a început pentru Hudson odată cu hotărîrea luată în acea
dimineaŃă pe malul mării, împreună cu Pearse, chiar atunci (în 1865), a deschis
un cont la banca din Londra, vărsînd suma de 10 lire pentru „China Inland Mission"
(Misiunea în interiorul Chinei). Dacă pînă la această dată au fost luni de rătăcire,
de acum a început o activitate neobosită. Au si fost pregătiŃi doi misionari, care au
plecat în China: Stevenson si un tînăr scoŃian, Georges Statt.
La Londra, Hudson s-a împrietenit si cu unii crestini mai înstăriŃi. Totusi, tot
Berger a rămas pentru el prietenul cel mai apropiat în Anglia. Cînd Hudson a plecat
iar în China, Berger a primit să reprezinte lucrarea în Europa. „Lucrul acesta a fost
foarte natural, spune Hudson. Ne-am simŃit atrasi unul de altul. In salonul Iui si-a
primit numele misiunea noastră. Nici unul dintre noi n-a cerut nimic celuilalt, nici
nu i-a dat vreo însărcinare; totul s-a petrecut în cea mai mare simplitate." Lucrarea
deosebită de care se ocupau amîndoi era manuscrisul ce urma să fie tipărit, cu
titlul „Nevoile spirituale ale Chinei si drepturile ei". Unul lîngâ altul, in cămăruŃa lor, ei
se rugau si scriau, scriau si se rugau. „Fiecare frază, spunea Hudson, era ca impregnată
de rugăciune."
In această lucrare, Hudson arată mai întîi seriozitatea vieŃii si cum fiecare
din faptele si neglijenŃele noastre pot avea o influenŃă asupra viitorului nostru si al
altora. El arată că nu trebuie să ne rugăm în mod egoist, numai pentru noi, ci să
avem în primul rînd pe inimă lucrarea lui Dumnezeu, după modelul Aceluia care,
pentru a mîntui o lume suferindă si pierdută, a renunŃat la Sine însusi si S-a coborit
pînă la moartea pe cruce. Hudson vorbeste apoi despre China si de marea nevoie
pe care o are această mare mulŃime să cunoască pe Domnul Hristos.
„Toată puterea Mi-a fost dată... DuceŃi-vă!" „Aceste cuvinte sînt de ajuns.
Mari, imense sînt nevoile, dar mai mare, nespus mai mare este Dumnezeu. Nu este
nevoie de vreun sprijin omenesc în această lucrare. Singurul sprijin este Dumnezeu
Cel Atotputernic, care a zis: „Deschide gura larg si Ńi-o voi umple". Si Taylor dădea
numeroase exemple de întîmplări minunate, trăite de el. El a văzut pe Dumnezeu, ca
răspuns la rugăciune, linistind furtuna, vindecînd, schimbînd direcŃia vîntului, dînd
- Biografia lui Hudson Taylor -
65
ploaie cînd a fost secetă, linistind pe oamenii care se arătau violenŃi faŃă de
credinciosi.
*
Si în ce priveste fondurile materiale, Hudson astepta totul de la Dumnezeu. El
nu putea promite nimănui nimic, decît hotârîrea de a nu face vreo datorie, nici
pentru misiune, nici pentru el personal. Oricine se va angaja în această lucrare, va
trebui să înŃeleagă că, fiind chemat de Dumnezeu, nu se poate bizui decît pe El
în ce priveste puterea, ocrotirea, hrana, toate.
„Dumnezeu dispune de tot aurul si argintul lumii si de turmele care pasc pe
munŃi... Nu este deloc nevoie de un fond de garanŃie. Noi putem primi să nu avem
decît foarte puŃin, dacă asa va îngădui Domnul, dar nu vom consimŃi să avem bani
sau fonduri într-un mod nesfinŃit. Mai bine să nu avem nimic, nici pentru a ne
cumpăra pîinea, căci sînt destui corbi în China si Domnul va sti să-i trimită cu pune
si cu carne. Tatăl nostru stie de copiii Săi că se scoală dimineaŃa cu poftă de
mîncare si El nu-i lasă nemîncaŃi. El a hrănit timp de patruzeci de ani, în pustie, trei
milioane de israeliŃi. Nu ne asteptăm ca El să trimită în China trei milioane de
misionari, dar dacă El ar face acest lucru, ar sti El cum să-i întreŃină. FiŃi siguri, o
lucrare a lui Dumnezeu făcută în felul lui Dumnezeu, nu va duce niciodată lipsă de
ajutorul lui Dumnezeu... Desi nevoile sînt mari, ele nu epuizează resursele Tatălui
nostru." Manuscrisul acestei lucrări a fost încredinŃat lui Berger, care a îngrijit de
publicarea lui. Prima ediŃie s-a epuizat în trei săptămîni, atît de mult a fost căutată. Si
în timpul săptâmînilor următoare, Hudson a primit o mulŃime de scrisori călduroase,
prin care unii credinciosi arătau că doresc să lucreze pentru China.
Trebuiau pregătiŃi cîŃiva misionari pentru plecare si doamna Taylor, fiind
mereu ocupată, a ajuns la un moment dat să zacă în pat, bolnavă. A avut nevoie
de o operaŃie periculoasă, dar peste cîteva săptămîni iar si-a început activitatea.
Erau 8 misionari în China si mai trebuiau pregătiŃi încă 16.
- Biografia lui Hudson Taylor -
66
Crestini sunt raspunzatori
- cap. 11 -
In septembrie 1865 a avut loc la Perth, în ScoŃia, o conferinŃă la care
Hudson, în vîrstă de 33 de ani, a trebuit să vorbească despre China si despre
nevoile acestui mare imperiu cu sute de milioane de locuitori. A început să
vorbească istorisind că, pe dnd mergea de la Shanghai la Ningbo, pe o corabie
indigenă, a observat printre călători pe un tînăr chinez, Petru, care trăise cîŃiva
ani în Anglia. Cu toate că auzise despre Evanghelie, Petru nu cunostea pe
Domnul Isus. Taylor, care coborîse puŃin în cabina corăbiei, deodată aude un
strigăt: „Un om în apă!" Iesind repede pe punte, observă că în apă era tocmai Petru.
- Biografia lui Hudson Taylor -
67
„Da", strigau unii fără să se miste, „aici a căzut!" Căutînd în toate părŃile, Taylor
observă cîŃiva pescari cu o plasă, în apropiere.
— VeniŃi, le strigă el, veniŃi si aruncaŃi plasa aici, un om se îneacă!
— Ei asta, de ce să ne deranjăm tocmai noi!
— Ce tot vorbiŃi de deranj, veniŃi repede pînă nu este prea tîrziu!
— Noi sîntem acum ocupaŃi cu pescuitul!
— LăsaŃi acum pescuitul, veniŃi numai, veniŃi repede si vă voi plăti bine.
— Cît ne dai?
— Cinci dolari. Dar nu mai staŃi, grăbiŃi-vă si salvaŃi pe acest om, că se îneacă!
— Prea puŃin, strigară ei, nu vrem fără treizeci de dolari.
— Dar eu n-am atîŃea bani, vă dau tot ce am la mine.
— Ei, si cît poŃi tu să ai?
— Nu stiu exact, vreo 14 dolari.
In sfîrsit, ei au venit si cu o singură aruncătură de plasă au scos din apă pe
acel om. Dar era pierdut. Cu toate încercările lui Hudson de a-1 face să respire, Petru
a murit. Acest om îsi pierduse viaŃa din pricina nepăsării grosolane a acestor
oameni, care atît de usor l-ar fi putut salva.
Un sentiment de indignare a cuprins marea mulŃime de ascultători. Se poate
să fie undeva, pe pămîntul acesta, oameni asa de nesimŃitori si de egoisti? Dar
glasul lui Hudson a continuat: „Noi condamnăm pe acesti pescari păgîni, spunem că
au fost vinovaŃi de moartea unui om, pentru că îl puteau salva si n-au vrut. Dar ce
ziceŃi de milioane si milioane de oameni pe care noi fi lăsăm să piară pentru
vesnicie? Ce spuneŃi de porunca atît de clară: „DuceŃi-vă în toată lumea si vestiŃi
Evanghelia la orice făptură"?
Amintindu-si de o întîmplare care ii producea o adîncă durere, Hudson a
povestit istoria unui om întors la Dumnezeu la Ningbo, care, în bucuria de la început,
1-a întrebat:
— De cînd se cunoaste în Ńara voastră această veste bună?
— De mult timp, de sute de ani.
- Biografia lui Hudson Taylor -
68
— De sute de ani!, a strigat fosta căpetenie budistă, si n-aŃi venit pînâ acum
să ne-o spuneŃi?Tatăl meu a căutat adevărul, a adăugat el cu tristeŃe,1-a căutat mult
timp si a murit fără să-l găsească. Ah!de ce n-aŃi venit mai de mult?
Cuvîntarea lui Hudson a avut un puternic răsunet în Ńară. In multe părŃi se
vorbea despre tînărul misionar care, fără nici un sprijin omenesc, fără să fie
susŃinut de vreun comitet sau de vreo biserică, plecase să vestească Evanghelia în
interiorul Chinei. La Perth s-au hotărît mulŃi să slujească lui Dumnezeu în lucrarea de
răspîndire a Evangheliei în China.
Se apropia clipa înapoierii în China pentru Hudson si tovarăsii săi de lucru. Ar
fi trebuit să se îmbarce în luna mai 1866 si încă mai aveau multe pregătiri de făcut.
Cînd era întrebat cum va pleca, Hudson răspundea: „Dacă Dumnezeu trimite bani
pentru trei sau patru persoane, trei sau patru vor pleca. Dacă El ne va trimite
pentru 16, înseamnă că 16 vor trebui să plece, 16 misionari deodată." El se gîndea
că ar fi bine să plece 16 misionari deodată si pentru aceasta era nevoie de două mii
de lire. „Dumnezeu Sa angajat să ne întreŃină si este treaba Lui cum ne va întreŃine.
Trebuie mai puŃine apeluri către oameni si mai multe rugăciuni către Dumnezeu."
In acest timp, Hudson era mereu în călătorii prin Ńară. A fost chemat si la
Dublin, unde, printre ascultători, erau John McCarthy, Charles Rshe si fratele lui,
care puŃin se asteptau, în seara cînd au fost vizitaŃi, să audă chemarea
dumnezeiască ce avea să hotărască toată cariera lor viitoare. Acesti tineri
auziseră de Hudson, dar cînd au văzut intrind in sală un tînăr slăbuŃ, blond, s-au
mirat foarte mult. Acesta să fie acela despre care auziseră atîtea? Dar cînd i-au
auzit glasul, si-au schimbat cu totul gîndurile. „Parcă îl văd", spunea McCarthy,
patruzeci de ani mai tîrziu, „calm, modest, dar atît de plin de puterea lui Dumnezeu!
In acea seară am găsit răspunsul la multe rugăciuni si am găsit pe acel om al lui
Dumnezeu care să-mi dea îndrumare în viaŃă. Clipele petrecute cu el în camera lui,
rugăciunile lui pentru mine îmi sînt printre cele mai dragi amintiri." Vizita lui Hudson în
Irlanda a adus 10 candidaŃi pentru China Inland Mission.
La Birmingham, cînd era ora de adunare, a venit o ploaie torenŃială si pentru
că Hudson era înfrigurat si obosit, gazda i-a oferit un loc lîngă soba încălzită. „Dar na
fost anunŃată adunarea pentru seara aceasta?", a întrebat el linistit. „Atunci
- Biografia lui Hudson Taylor -
69
trebuie să merg acolo, chiar dacă n-ar fi decît birjarul." Sala era aproape goală,
dar prezenŃa lui Dumnezeu a făcut ca, din cele zece persoane prezente, jumătate
să intre în misiune.
Intors la Londra, Hudson s-a grăbit să vadă ce încasări a făcut, pentru a
constata cum a răspuns Dumnezeu la rugăciunile lor. In primele sâptămîni ale
anului se primiseră 170 lire sterline, apoi restul pînâ la 2.000 lire sterline, ceea ce
permitea să se trimită 16 misionari care se pregătiseră să plece. PublicaŃia misiunii,
„Foaia Ocazională", care apărea în mod regulat, nu s-a putut trimite cititorilor, din
cauza unui incendiu la tipografie. Deci ea n-a putut influenŃa trimiterea acestor
sume de bani. S-a anunŃat doar atît, că sumele asteptate de la Domnul s-au primit.
„Aceasta ne-a făcut să ne gîndim", spunea Taylor, „la Moise, care a pus să se
strige în tabără că pentru cortul întîlnirii se primise mai mult decît era nevoie. Si
sîntem convinsi că, dacă vor fi mai puŃine apeluri la oameni si mai multe rugăciuni si
o viaŃă duhovnicească mai adîncă la noi, aceleasi rezultate ar fi în toate ramurile
lucrării lui Dumnezeu."
O ultimă călătorie în vest, l-a dus pe Hudson la Bristol, unde a fost fericit să
întîlnească pe George Muller, care, bizuindu-se numai pe Dumnezeu, înfiinŃase
orfelinatele în care crescuse pentru Dumnezeu mii de orfani. George Muller i-a arătat
multă dragoste si i-a făgăduit sprijinul rugăciunilor sale, rugăciuni de mare preŃ
pentru Hudson.
Trecînd pe la Exeter, Hudson a întîlnit familia Soltan, care a dat misiunii
sase din membrii ei.
Domnisoara H. Soltan a scris, după ce a auzit cuvintele arzătoare ale tînărului
misionar: „Aceste cuvinte au făcut ca mai mulŃi dintre noi să petrecem o noapte de
nesomn, iar eu si sora mea am fost chiar din acea oră atasate misiunii".
*
Era la sfîrsitul lui aprilie. Misionarii urmau să plece în curînd si starea de
slăbiciune în care se găsea încă doamna Taylor, făcea ca toată greutatea pregătirilor
să cadă asupra lui Hudson. El punea mîna la toate treburile. Dar venise luna mai si
încă nu era găsit un vapor pentru plecare. De aceea, se înălŃau rugăciuni stăruitoare
- Biografia lui Hudson Taylor -
70
spre cer, atît pentru vapor, cît si pentru ca să le dea Dumnezeu un căpitan de vas
credincios Ńi un echipaj cărora să le poată fi de folos.
La 2 mai a avut loc o ultimă adunare la colonelul Peget. Ca să fie în acord cu
vederile lui Taylor, colonelul a anunŃat la începutul adunării că nu va fi colectă de
bani pentru misiune în această adunare. Dar cuvintele lui Hudson l-au miscat atît de
mult pe colonel, încît la sfîrsitul adunării a spus că, dacă inŃelege bine sentimentele
celor din adunare, ei ar pleca neîmpăcaŃi dacă nu si-ar arăta practic, printr-o colectă,
simpatia lor pentru lucrare. In acel moment, Taylor l-a întrerupt, spunînd că ceea ce
dorea el era tocmai ca ei să plece neîmpăcaŃi, îngînduraŃi de acolo. El nu cerea
bani, ci vroia ca fiecare să întrebe pe Dumnezeu ce asteaptă de la el. MulŃumind
colonelului de bunăvoinŃă, l-a rugat să nu facă nici o colectă. Dumnezeu cere de
la ai Săi daruri mai costisitoare, poate un fiu, o fiică sau propria viaŃă. Pe scurt, fi
dorea pe ei însisi pentru China, fie sub forma lucrării, fie sub forma rugăciunii. Cît
despre fonduri, Dumnezeu va îngriji. Taylor n-a reusit să-si convingă gazda. Insă a
doua zi dimineaŃa, colonelul a venit tîrziu la masă, spunînd că avusese o noapte
grea. Apoi, dîndu-i mai multe daruri primite după adunarea de seară, a adăugat:
„Aseară gîndeam că te-ai înselat, însă acum văd lucrurile altfel. N-am putut dormi
toată noaptea, gîndindu-mă la acele mulŃimi care pier cîte o mie pe oră în
noaptea neagră. Apoi am strigat: Doamne, ce vrei să fac? Si cred că mi-a răspuns."
Spunînd aceastea, i-a dat lui Hudson 500 lire sterline. „Dacă ar fi fost aseară
colecta, as fi dat numai 5 lire. Suma de acum este rezultatul nopŃii mele de
rugăciune."
- Biografia lui Hudson Taylor -
71
Calatoria pe Ocean
-Cap 12-
Era joi, 3 mai, cînd Hudson a primit o scrisoare care îi făcea cunoscut că i se
punea la dispoziŃie vasul Lammermuir, care era gata să plece în China. S-a dus
direct la chei unde era ancorat vasul si s-a asigurat că era tocmai ce ii trebuia. A
dat acont 500 lire si plin de bucurie s-a dus la ai săi cu aceste vesti bune.
PlecaŃi din Londra la 20 mai, misionarii au ajuns la Shanghai abia la sfîrsitul
lui septembrie. Au avut de suferit o mulŃime de atacuri din partea Celui Rău, dar în
acelasi timp au cunoscut si o mulŃime de binecuvîntări, stiind că fraŃii lor nu
încetează să se roage pentru ei.
Pe vasul Lammermuir, mica ceată folosea vremea in rugăciune, cu învăŃarea
limbii chineze, cu citirea si cugetarea la Cuvînt si cu cîntările. Echipajul era format
din 36 persoane si în total erau 56 persoane pe vas. Căpitanul vaporului era
crestin, însă marinarii erau în cea mai mare parte nepăsători faŃă de mîntuire. Timp
- Biografia lui Hudson Taylor -
72
de 11 săptămîni, cît a durat călătoria de-a lungul oceanului Atlantic si pînă în
insulele oceanului Indian, înconjurând Capul Bunei SperanŃe, apele oceanului au
fost foarte linistite si relaŃiile misionarilor cu echipajul au devenit din ce în ce mai
prietenesti. La început, adunările de pe vapor nu atrăgeau deloc pe marinari.
Misionarii au avut priceperea de a nu căuta să se impună. Dimpotrivă, cînd vreunul
dintre marinari avea nevoie de o mînă de ajutor, cei care erau meseriasi în ceata
misionarilor, de bunăvoie le dădeau ajutor. In lipsa unui doctor, cunostinŃele
medicale ale lui Hudson erau de mare ajutor. Cu un cuvînt, acesti oameni ai lui
Dumnezeu s-au arătat atît de serviabili, atît de prietenosi si fericiŃi în acelasi timp —
toată ziua cîntau — încît marinarii si-or fi zis: De ce oare sînt ei asa de bucurosi si de
fericiŃi? Si puŃin cîte puŃin distanŃa dintre ei a luat locul unui sentiment din ce în ce
mai mare de stimă si de încredere.
După 25 de zile de la plecarea din Plymouth, ofiŃerul secund de pe vas s-a
întors la Dumnezeu si acest fapt a fost începutul unei treziri printre marinari.
Adunarea de duminică a început să fie foarte mult vizitată, iar adunările de
rugăciune au fost stabilite mai întîi de trei ori pe săptămînă, apoi în fiecare zi.
Hudson scrie lui Berger: „As fi dorit să fi fost cu noi cînd am primit răspunsuri precise
la rugăciunile noastre. Sufletele ne-au fost inundate de bucurie... Dumnezeu pare
să fi ales, cum face El adesea, pe cei care par cel mai greu să se întoarcă la El."
Intoarcerea la Dumnezeu a secundului de pe vas, care era un om foarte
brutal, a mărit si mai mult bucuria credinciosilor. Vestea întoarcerii lui a produs o
adîncă impresie si unii dintre cei care nu îndrăzneau să se hotărască, au primit
atunci pe Domnul Isus. Au început toŃi să ia parte la adunare. Era o atmosferă atît
de însufleŃitoare, încît de multe ori adunarea Ńinea peste ora fixată.
„Sîntem linistiŃi în ce priveste viitorul. Dar chiar dacă n-am ajunge niciodată în
China, ne vom bucura totusi de lucrarea pe care Dumnezeu Si-a făcut-o pe vasul
Lammermuir." Asa gîndeau cu toŃii.
Dar vrăjmasul a început să împiedice lucrarea aceasta atît de frumos
începută. El a reusit să strecoare prin lucruri trecătoare si de puŃină importanŃă,
răceală între unii credinciosi, gelozie si lipsă de unitate. Rugăciunile au fost ca
- Biografia lui Hudson Taylor -
73
paralizate. Lucrarea Duhului Sfînt a fost imediat oprită si timp de o lună nu s-a mai
întors nimeni la Dumnezeu. Totusi, misionarii si-au dat seama de lucrul acesta si
sufereau. Cuvintele psalmului 133: „ce bine si ce plăcut este să locuiască fraŃii
împreună, în unire, căci acolo a orînduit Domnul binecuvîntarea” ii umpleau de
tristeŃe. Au înŃeles că această stare de lucruri trebuie să înceteze si fiecare a început
să se cerceteze personal înaintea lui Dumnezeu. Rugăciunea si postul au adus
vindecarea si inimile lor făcute să se înŃeleagă atît de bine, s-au unit din nou.
Invins, domnul puterii văzduhului si-a schimbat tactica si, fiind hotărit să
nimicească într-un fel sau altul misiunea ce lua nastere, a dezlănŃuit asupra
vasului, timp de 15 zile, furtuni înspăimîntătoare. Zi si noapte urlau valurile. Un taifun
după altul îi ducea de colo pînă colo pe marea Chinei. Pînzele au fost sfîsiate. Totul
părea pierdut, în afară de încrederea lor nezguduită în Dumnezeu. Nici vorbă de
dormit în timpul nopŃii, căci era prilejul cel mai potrivit pentru rugăciune. In timp ce
vîntul sufla cu furie, cei credinciosi cîntau „E o stîncă ce de veacuri..." si multe alte
cîntece. „Glasurile noastre neputincioase să stăpînească vuietul furtunii, se
amestecau cu ea. Vasul de fier era aruncat ca o coajă de nucă, odată ridicat pe
înălŃimea unui val, apoi coborînd pînă în adîncul unei văi, cînd în picioare cînd
culcat pe o parte, cînd partea dinainte sau dinapoi înfiptă într-un val... Nu se poate
descrie această furtună... Dumnezeu ne-a păstrat linistiŃi si eram gata si pentru viaŃă si
pentru moarte." Vasul era din ce în ce mai mult bătut de vînturi si toate lucrurile din
jurul oamenilor se rostogoleau într-o parte si în alta. Orice activitate era imposibil de
făcut, nu puteau decît să se roage. ToŃi erau obosiŃi si, pentru că nu puteau să-si
pregătească nimic de mîncare, se hrăneau doar cu biscuiŃi cu unt. Apa începuse
să intre înăuntrul vasului. Călătorii si-au luat rămas bun unii de la alŃii, si-au îmbrăŃisat
copiii, crezînd că se termină viaŃa lor. Erau încredinŃaŃi numai în mîna lui Dumnezeu.
Cînd părea că nu mai era nici o scăpare si orice încercare de salvare devenise
cu neputinŃă, vîntul s-a potolit treptat si marea de asemenea...
- Biografia lui Hudson Taylor -
74
In căutarea unui loc de odihnă
-cap 13-
Cinci zile după furtună, vasul Lammermuir intra în portul Shanghai.
Niciodată nu mai sosiseră în China atît de mulŃi misionari. Abia au intrat în port si o
nouă furtună a izbucnit pe mare.
Dar era timpul cînd Hudson trebuia să-si pună probleme foarte serioase.
Unde să găzduiesti atîŃia oameni? Unde să transporŃi atîtea bagaje? Aveau cu ei
prese pentru imprimat si pentru litografiat, provizii de mîncare si medicamente în
mari cantităŃi. Hotelurile erau rare si foarte scumpe, iar despre hanurile chinezesti
nici nu se putea vorbi. Erau cîteva familii de misionari în Shanghai, dar nimeni nu
putea primi atîŃia oaspeŃi. Dar tocmai atunci, un prieten al lui Hudson venise din
Ningbo la Shanghai si, în vederea nevoilor care se puteau ivi, cumpărase aici o mare
- Biografia lui Hudson Taylor -
75
clădire părăsită, din care unii făcuseră un teatru. Acest om, William Gamble, a pus
la dispoziŃia lor casa sa si clădirile din jur. Intre timp Hudson a plecat la Ningbo si sa
înapoiat cu un indigen, Tsin, unul dintre cei dintîi care s-au întors la Dumnezeu
prin el, si cu o femeie credincioasă care trebuia să-i ajute la stabilirea lor într-un loc.
Pe scena fostului teatru s-a improvizat un dormitor. „Vîntul ne cîntă noaptea
serenade fantastice", scrie un misionar care dormea acolo. „Soarecii sar printre
lăzile noastre si pereŃii improvizaŃi din cearsafuri sînt agitaŃi continuu, dar nu este
deloc greu să dormi după o zi lungă de muncă."
In mijlocul pregătirilor, lui Hudson ii rămînea foarte puŃin timp pentru a
răspunde criticilor si bătăilor de joc care i se aduceau. MulŃi erau indignaŃi să vadă
doamne din Europa, venite în China să se imbrace chinezeste si să meargă în
interiorul Chinei. „E nebun", ziceau unii despre Hudson. Dar el îsi vedea mai
departe de lucru. Erau 17 femei gata să se ocupe de lucrarea de misiune în scoli si
în spitale si Hudson dorea ca numărul lor să se înmulŃească, pentru că femeile
aducătoare de vesti bune trebuie să fie o mare ostire (Psalmul 68.12).
„Sînt convins", scrie Hudson, „că mai ales în provinciile din interior, constumul
chinezesc este o condiŃie absolută succesului. Si nu numai îmbrăcămintea
chinezilor trebuie s-o primim, ci pe cît este cu putinŃă, obiceiurile lor, felul lor de a
trăi. într-un cuvînt, „să te faci chinez cu chinezii ca să cîstigi pe chinezi". ToŃi cei care
au lucrat în felul acesta, au avut rezultate. CeilalŃi nu s-au putut apropia de popor.
De altfel, Domnul nostru nu ne-a fost El un exemplu în această privinŃă, ca în
toate? Dacă El ar fi apărut pe pămînt ca un înger de lumină sau chiar ca un nobil
roman, El ar fi obŃinut, fără îndoială, mai mult respect si consideraŃie pentru Sine si
Si-ar fi cruŃat multe suferinŃe. Dar pentru a mîntui pe oameni, El a trebuit să apară
ca un om de rînd. „El S-a dezbrăcat de Sine însusi." Si ucenicii Lui vor face foarte
bine dacă se vor purta ca El. Noi nu ne gîndim să deznaŃionalizăm pe chinezi, ci
să-i aducem la Domnul Hristos. Dorim să-i vedem într-adevăr crestini, rămînînd
în acelasi timp chinezi în ceea ce este bun si drept... Să nu introducem în felul lor
de viaŃă alte modificări decît cele care sînt necesare pentru igienă si pentru
succesul lucrării lui Dumnezeu. Aceasta nu se va face fără unele sacrificii care ne-ar
costa, mai ales la început, dar aceste sacrificii nu sînt ele neînsemnate în
- Biografia lui Hudson Taylor -
76
comparaŃie cu acelea pe care Ie-a primit Cel care a părăsit cerul pentru a se
naste într-o iesle? Fiind obiectul dragostei lui Dumnezeu si al adoraŃiei îngerilor, El
a primit să fie „batjocorit si dispreŃuit de oameni"; ca să-i mîntuiască, a
primit lovituri si rusinea morŃii pe cruce, împreună cu niste tîlhari. Domnul ne cere
si nouă un sacrificiu fără rezerve, un sacrificiu din inimă si plin de bucurie. „Pe
cine dă cu bucurie, îl iubeste Dumnezeu."
ToŃi misionarii noi sosiŃi în China, împărtăsind felul de a gîndi al lui Hudson,
si-au luat costum indigen. Tinerii si-au ras capul si si-au format o coadă. Erau
îmbrăcaŃi cu haine largi, după obiceiul Ńării. Doamna Taylor venea la masă
îmbrăcată chinezeste. O femeie îmbrăcată în haine europene putea să-si permită
multe lucruri care n-ar fi fost ingăduite unei chinezoaice. Ea nu putea, de exemplu,
să meargă de braŃ cu soŃul ei. In nenumărate ocazii avea mare nevoie să fie atentă
să nu facă ceva care ar fi fost socotit de chinezi ca necuviincios pentru o femeie.
Astfel îmbrăcaŃi, misionarii au plecat cu o luntre cu pînze pe Marele Canal, pentru
a se duce la Hangzhou, capitala provinciei vecine.
Inainte de a pleca ei din Shanghai, Gamble a chemat acasă la el pe toŃi
misionarii din oras, pentru a se ruga împreună. Prietenia care s-a format în aceste
puŃine săptămîni era destul de puternică si lui Gamble ii părea rău că trebuia să se
despartă de Hudson. La 20 octombrie, cînd a sosit clipa plecării, Gamble părea că
nu vrea să se dezlipească de prietenii săi care s-au îmbarcat în luntrele chinezesti.
Fără să se bage de seamă, Gamble a strecurat într-o luntre un sul si, sărind repede
pe Ńărm, a dispărut în noapte. Sulul avea tocmai banii pe care Hudson ii dăduse
pentru găzduire. Si alături era un bilet: „Pentru binele misiunii".
*
Patru săptămîni mai tîrziu, mica ceată care părea de chinezi a ajuns cu
luntrea în orasul Hangzhou. ViaŃa nomadă, care la început le părea aproape
poetică, începea să-i apese. NopŃile de toamnă deveneau foarte reci. Oboseala,
frigul si lipsurile au înrăutăŃit sănătatea unora si îndeosebi a copiilor; doamna
Taylor avea trei copii si astepta acum pe al patrulea. La Hangzhou însă nu aveau
pe nimeni care să le dea o casă călduroasă. Un cuvînt al psalmistului Ie-a dat
- Biografia lui Hudson Taylor -
77
multă putere chiar în apropierea orasului: „Cine ne va duce în cetatea întărită? Oare
nu Tu, Dumnezeule? Dă-ne ajutor ca să iesim din necaz, căci zadarnic este ajutorul
omului." Si Dumnezeu pregătise dinainte un adăpost pentru slujitorii Lui obosiŃi. Nu
de mult se mutase în acest oras un misionar american care acum era plecat la
Ningbo si casa lui era liberă pentru un timp.
Dar acest adăpost era provizoriu. Misionarul american trebuia să se reîntoarcă
si ei trebuiau să-si găsească altă locuinŃă. Hudson a descoperit o clădire mare,
care altădată era a unui mandarin. Era asezată foarte bine, într-un colŃ linistit al
orasului. Dar proprietarul cerea un preŃ foarte mare, si Hudson nu putea da atîŃia
bani. Totusi, proprietarul ar fi dorit sâ-si vîndă casa. Duminică însă, Hudson nu s-a
mai dus pe la acest proprietar, deoarece s-a ocupat numai cu adunarea.
Proprietarul a crezut că altcineva i-a oferit o casă mai ieftină si de aceea chiar luni
s-a dus la Taylor ca să-si vîndă casa cu un preŃ mai scăzut, care a fost primit. Aici a
fost locuinŃa misiunii.
Planul lui Hudson era să fie cît mai puŃin zgomot cu putinŃă, pînă ce tinerii
misionari vor stăpîni îndeajuns limba ca să-si înceapă lucrarea. Pînă atunci, spera
că populaŃia se va obisnui cu prezenŃa acestor străini pasnici si stabilirea lor în
capitala acestei regiuni le va usura intrarea în orasele vecine, mai puŃin însemnate.
Totusi, chiar în duminica următoare, Hudson s-a dus într-un oras vecin, Shaoxing.
împreună cu Meadows si au putut observa că se poate lucra pentru Dumnezeu si
aici.
Dar casa cumpărată la Hangzhou avea nevoie de îmbunătăŃiri serioase si a
fost o vreme cînd misionarii au dormit în această casă fără ferestre si cu mari
spărturi în pereŃi, pe care le astupau cu bucăŃi de postav. Dar nici unul dintre ei nu
se plîngea.
PrejudecăŃile localnicilor au început să fie înlăturate, datorită faptului că
ceata credinciosilor se asemăna cu ei în ce priveste lucrurile dinafară. „Sînt oameni
ca noi, mănîncă si ei tot orez, se îmbracă tot ca noi si le înŃelegem limba", spuneau
chinezii. PuŃin cate puŃin, vecinii, atrasi de cîntecele misionarilor, veneau să asiste
la rugăciunile făcute în limba chineză si astfel, prima săptămînă nu s-a scurs fără
roadă: o femeie s-a întors la Dumnezeu. Domnisoara Faulding, care făcuse mari
- Biografia lui Hudson Taylor -
78
progrese în învăŃarea limbii, s-a dus la ea acasă si a vizitat-o. Lucrarea incepută
mergea asa de bine, încît înainte de anul nou veneau 50-60 de persoane la
adunarea de duminică.
La începutul anului 1867 au deschis un dispensar pentru a începe lucrarea
medicală, care a făcut atît de renumit orasul Hangzhou, unde pînă atunci nu
fusese nici un doctor. Desi împovărat de treburi, Hudson nu putea rămîne
nepăsător faŃă de mulŃimile de bolnavi care veneau din toate părŃile pentru a-i
cere îngrijirea. „Lucrarea medicală ne ajută mult", scrie domnisoara Faulding, „si
nu stiu cum să spun ce plăcute emoŃii avem văzînd atîŃia păgîni ascultînd
Evanghelia, pe care domnul Taylor le-o vesteste cu o claritate si o putere care te
uimeste... In fiecare zi vin peste două sute de bolnavi. Mici comercianŃi îsi însiră
mărfurile înaintea porŃii noastre, în nădejdea de a găsi aici mai mulŃi clienŃi ca în alte
părŃi. Evanghelistul Tsin îsi întrebuinŃează cea mai mare parte din timp vorbind cu
bolnavii si mulŃi caută cu seriozitate adevărul."
Cresterea rapidă a lucrării era pricină de bucurie, atît pentru Taylor cît si
pentru Berger, atît de uniŃi în rugăciune. Desi familia Berger, în Anglia, era foarte
ocupată (cu biroul misiunii, magazia plină cu pachete si lăzi pentru cei care
plecau, mese întinse pentru misionari, redacŃia „Foii Ocazionale", corespondenŃa cu
candidaŃii si misionarii etc), găsea totusi timp pentru corespondenŃă regulată cu
Hudson. Toate bucuriile si necazurile lui Hudson din China erau cunoscute si lui
Berger, care avea o inimă de părinte.
Din nefericire, însă, au fost cîŃiva misionari care au provocat amărăciune,
atît lui Hudson, cît si lui Berger. Ei au trimis în Anglia scrisori pline de critică si de
plîngeri. N-au primit cu plăcere costumul chinezesc si s-au arătat nemulŃumiŃi cu
situaŃia în care se aflau. Deodată ei s-au îmbrăcat în costum uropean, fapt care a
adus mari amărăciuni celoralŃi. Mandarinul, care i-a lăsat în pace pînă atunci, a
hotărit să-i alunge din oras. In seara zilei de 28 ianuarie au intrat în casă cu
soldaŃii. Pentru a-i intimida, l-au bătut foarte rău pe Tsin cu sase sute de lovituri de
bice pe spate si o sută de lovituri în faŃă, încît l-au lăsat aproape mort. Cei
nemulŃumiŃi de Taylor au continuat să poarte costumul englezesc si nu mai asistau la
adunările celorlalŃi. Un om de 34 de ani, cum era Hudson, nu avea experienŃa unui
- Biografia lui Hudson Taylor -
79
bătrîn si toŃi cei care lucrau împreună cu el erau si mai tineri. Un misionar bătrîn
care s-a împotrivit atitudinii lui Hudson, ducîndu-se în Anglia, a vorbit mult de rău
lucrarea lui. Totusi Hudson i-a suportat cu multă răbdare pe cei care se arătau
împotriva lui, asteptîndu-i să se îndrepte. In cele din urmă, însă, cu multă durere,
s-a lipsit de serviciile lor. Lucrarea lui Dumnezeu era însă din ce în ce mai
binecuvîntată nici în Anglia n-a avut mare răsunet vorbirea de rău.
Berger căuta să-l încurajeze pe Hudson si din patria lui îi scria: „Dacâ n-am
fi încredinŃaŃi că Dumnezeu ne-a dat El Însusi să facem această lucrare, am avea
pentru ce să ne întrebăm dacă ar mai fi cazul să continuăm. Dar fiind siguri că am
răspuns chemării Lui, putem cere lui Dumnezeu să ne dea ajutorul de care avem
nevoie." In acest timp doamna Taylor a dat nastere unei fetiŃe si, fiind chiar în
pat, scria doamnei Berger: „Roagă-te pentru noi, draga mea soră, pentru ca
Domnul să ne dea harul să stăruim în această lucrare. Noi am venit aici să
atacăm pe Satan si nu este de mirare că el întrebuinŃează toate armele împotriva
noastră. Ce nebunie ar fi fost dacă am fi venit aici cu propria noastră putere! Dar
Cel care este pentru noi este mai mare decît cei care sînt împotriva noastră.
Sîntem ispitiŃi de a întreba pe Dumnezeu de multe ori: Pentru ce... pentru ce ai
îngăduit Tu ca domnul X să vină aici? Poate pentru ca să ne înveŃe să dăm misiunii
o bună temelie de la început."
Imprejur erau o mulŃime de orase în care nu se vestise niciodată
Evanghelia. Hudson s-a gîndit să facă centre misionare în orasele principale. Doi
dintre colaboratorii săi, Meadows si Stott, fiind gata să plece în împrejurimi, au plecat
spre Toicow si Wencow. Hudson, împreună cu un scoŃian, Duncan, s-a îndreptat
spre nord, în regiunea Marelui Lac, unde încercase să vestească Evanghelia si
altădată, cu Bums. A găsit la Hukou un loc atît de pregătit de Dumnezeu, încît s-a
hotărit să formeze acolo un centru. Apoi împreună cu Duncan si cu McCarthy, cu
Tsin si doi evanghelisti din Hangzhou, Hudson a plecat cu o luntre pe raul Tsientang,
ca să stabilească pe fiecare în cîte o localitate. La Jencow, 1-a lăsat pe McCarthy, iar
la Langcho pe Duncan.
- Biografia lui Hudson Taylor -
80
Cine a rupt această floare?
-cap. 14-
Este usor să zici: „Doamne, pentru Tine renunŃ la tot". Dar uneori, acest mic
cuvînt „tot" este peste măsură de cuprinzător.
Grace era cea mai mare fiică a lui Hudson si era urmată de trei fraŃi si o
surioară, a cărei apariŃie a fost pentru ea o bucurie deosebită. ToŃi erau iubiŃi de
părinŃii lor, dar micuŃa Grace, care avea acum opt ani, era pentru ei o plăcere
aparte. Ea reamintea, în plus, si de primii lor ani de căsătorie la Ningbo. Pe vasul
Lammermuir, ea a fost atît de miscată de minunata schimbare produsă în marinarii
care au primit pe Mîntuitorul, încît ea însăsi si-a dat Inima Domnului Isus, asa cum
nu făcuse niciodată pînă atunci. Tatăl ei putea scrie bunicilor: „De la intoarcerea ei
la Dumnezeu, a devenit un copil cu totul deosebit, privirea ei este mai gingasă,
mai dulce, mai fericită".
Vara anului 1867 a fost foarte călduroasă, atingînd temperaturi de 39 de
grade si toŃi s-au gîndit că era timpul să caute puŃină odihnă în altă localitate. ToŃi
copiii erau bolnavi, iar doamna Taylor era si ea atît de bolnavă, încît abia se putea
gîndi că s-ar putea misca. La mică distanŃă de oras erau ruinele unui templu
- Biografia lui Hudson Taylor -
81
renumit altădată si acolo si-a putut găsi mica ceată puŃină odihnă. Dealurile
ofereau o priveliste frumoasă, desi timpul florilor de primăvară trecuse. Pinii, stejarii si
alunii dădeau o umbră răcoritoare si, atît cît privirea putea ajunge, se zăreau în
depărtare un sir neîntrerupt de coline si rîuri, pînă spre marea Chinei.
Urcînd poteca strimtă de piatră făcută pentru pelerini, Grace a observat că un
om făcea un idol. „Tată", zise ea cu tristeŃe, „acest om nu cunoaste pe Domnul
Isus, pentru că face acel idol. Nu vrei să-i vorbesti de Isus?" Si cu mîna ei mică
stringînd mîna tatălui său, copila urmărea cu mult interes discuŃia care începuse.
Ceva mai tîrziu, tatăl i-a propus să se roage amîndoi pentru acest om si să se roage
ea întîi. „Niciodată n-am auzit o asemenea rugăciune", spunea Hudson. „Ea a rugat
pe Dumnezeu cu stăruinŃă să aibă milă de sărmanii chinezi nestiutori si să ajute pe
tatăl său să le vestească Evanghelia. Inima mea a fost miscată de rugăciunea ei,
cum n-a fost niciodată de altă rugăciune."
După opt zile, Ia 15 august, Hudson scria lui Berger: „Preaiubitul meu frate,
nu stiu cum să-Ńi scriu, si simt nevoia să-Ńi scriu... încerc să scriu aceste cîteva rînduri
lîngă patul pe care micuŃa mea iubită Grace este moartă... Carnea si inima noastră
suferă mult, dar Domnul este stînca inimii noastre si partea noastră de mostenire...
Cunosteam climatul acestei Ńări si nu fără să-mi dau seama, am pus pe altar
pentru lucrarea lui Dumnezeu, totul: soŃia mea, copiii mei, pe mine însumi. Acela
căruia am căutat să-I slujim desi cu multe slăbiciuni si cu sinceritate El nu ne-a
părăsit."
— Cine a rupt această floare? a întrebat gră dinarul.
— Stăpînul! a răspuns ajutorul lui. Si grădinarul a tăcut.
PărinŃii nu vroiau să critice căile lui Dumnezeu, dar lovitura era atît de
dureroasă, atît de zdrobitoare!
„Nu pot să-Ńi vorbesc decît de ea", scrie mamei sale, „scumpa noastră
Grace. Cît simŃim lipsa glasului ei dulce, acel glas pe care îl auzeam primul
dimineaŃa si peste zi si seara! Cînd trec pe drumurile atît de des călcate de piciorusul
ei, îmi vine să plîng. Si totusi ea nu este pierdută. N-as vrea s-o chem înapoi, acolo
este mai fericită ca aici. Mi se pare că niciodată n-am văzut ceva mai frumos ca ce
era copilasul meu... CurăŃia trăsăturilor ei, pacea pe care o respira întreaga ei fiinŃă,
- Biografia lui Hudson Taylor -
82
toate s-au fixat în inima noastră si în memoria noastră. Si micuŃa ei jachetă
chinezească, si mînuŃele încrucisate pe piept, Ńinînd o floare... Era o frumuseŃe
îngerească. Si a trebuit să fie luată din ochii nostri această scumpă comoară...
RugaŃi-vă pentru noi!"
După ce au dat înapoi lui Dumnezeu micuŃa lor comoară pe care Dumnezeu
le-o împrumutase, s-au ocupat cu o rîvnâ înnoită de lucrarea încredinŃată lor, de a
evangheliza interiorul Chinei.
In timp ce erau lîngă patul fetiŃei lor moarte, Duncan, care a fost unul dintre
cei mai folositori tovarăsi de lucru ai lui Taylor, se gîndea la orasul Nanking cu
zidurile lui înalte si la mulŃimea de oameni care nu auziseră despre Domnul
Hristos, în această fostă capitală a Chinei. Duncan nu avea daruri speciale, dar
avea o mare dragoste pentru suflete si o mare îndrăzneală. Părea că nu este bine
ca tocmai el să se ducă într-un oras unde avea de întîmpinat greutăŃi în ce
priveste limba chineză pe care n-o cunostea prea bine, dar el, odată ce s-a hotărit
să plece, nimeni nu-i mai putea schimba gîndul. Desi singur, Duncan s-a bucurat
de mult succes în Nanking, unde a dus pentru prima oară vestea despre Domnul
Isus răstignit si pentru chinezi.
Anul 1867 se termina, totusi, cu multe binecuvîntâri. Mai multe staŃiuni
misionare erau înfiinŃate pînă în depărtări si entuziasmul tuturor credinciosilor
devenea tot mai mare. Ultima zi a anului a fost pusă deoparte în întregime pentru
post si rugăciune, fiecare căutînd cîteva clipe de liniste înaintea lui Dumnezeu.
Totusi, toŃi lucrătorii misiunii erau preocupaŃi numai cu regiunea din partea
mării, care nu era decît o mică parte din întinderea Chinei. Dar Dumnezeu le
închidea usile în aceste locuri, pentru ca să fie siliŃi să plece si în alte părŃi.
Răscoale, boli si alte lucruri au hotărit pe Hudson încetul cu încetul, să se thdrepte
spre nord. Nu era usor să părăsească o lucrare atît de scumpă pentru inimile lor,
pentru a thcepe o altă lucrare înspre fluviul Iangtze. Adunarea din Hangzhou era
formată din cincizeci de credinciosi si Hudson i-a lăsat în grija unui credincios
chinez, Wang. Stia că Duncan avea mare nevoie de ajutor, fiind singur la Nanking.
Hudson si soŃia lui erau gata să meargă acolo sau în altă parte, oriunde fi va trimite
Dumnezeu, de la care cereau îndrumare...
- Biografia lui Hudson Taylor -
83
Ceasuri întunecate
-cap 15 -
La 10 aprilie 1868, Hudson cu soŃia si copiii au plecat din Hangzhou,
împreună cu domnisoara Blatchley, care era îngrijitoarea copiilor. S-au oprit prin
mai mult orase, însă au găsit o usă deschisă abia în nord, lîngă fluviul Iangtze, în
orasul Chinkiang, un centru populat. După multe stăruinŃe, Hudson a reusit să
cumpere clădirile necesare misiunii. In apropiere era un alt oras renumit, Yangzhou,
unde s-au stabilit întîi. In luna august însă, într-o duminică dimineaŃă, mulŃimea s-a
adunat înaintea casei misionarilor si a început să bată cu pietre în poartă. Hudson
si alŃi cîŃiva au iesit afară si le-au vorbit frumos, în timp ce femeile rămase în casă
se rugau. Dumnezeu a făcut să se împlinească cuvîntul spus în Proverbe: „un
răspuns blînd potoleste mînia" si ziua s-a sfîrsit fără mari pierderi.
- Biografia lui Hudson Taylor -
84
Răscoalele împotriva lor nu s-au terminat însă. Erau învinuiŃi de fel de fel de
lucruri închipuite si numele Domnului Hristos era batjocorit în tot orasul. Intr-o zi, cîŃiva
răzvrătiŃi au venit să dea foc casei. Dumnezeu însă n-a îngăduit acest lucru, pentru
că o furtună puternică a izbucnit chiar atunci si ploaia l-a împrăstiat. Totusi furia
oamenilor nu s-a potolit. Din întîmplare doi oameni îmbrăcaŃi în costum european
au trecut prin oras si chinezii i-au considerat misionari. Atunci au început să facă
gălăgie si să numească pe misionari: „diavoli străini care mănîncă copiii". Au venit o
mulŃime si au invadat casa misiunii. Taylor si Duncan, ca să-i poată salva pe ai lor,
s-au strecurat prin mulŃime ca să ajungă la prefectul orasului. In acest timp, doamna
Taylor si celelalte femei se rugau în camera de dormit care era la etaj. RăsculaŃii au
dat foc casei.
A doua zi domnisoara Blatchley scria lui Berger:”A trebuit să fugim din
Yangzhou. Este cu neputinŃă să descriu clipele prin care am trecut. MulŃumim lui
Dumnezeu că nu ne-am pierdut viaŃa si nici lucrurile cele mai preŃioase. Fratele Reid a
suferit cel mai rău. El a sărit jos din casa care ardea si, desi rănit, era gata să ne
primească în braŃele lui, însă Doamna Taylor si cu mine a trebuit să sărim imediat
de pe acoperisul casei, ca să ne salvăm viaŃa. Ea s-a lovit foarte rău la picioare, iar
eu am căzut peste niste pietre si este o minune că nu mi-am fracturat capul sau
coloana vertebrală. Doar m-am rănit puŃin. N-am avut nici pînă acum timp să ne
curăŃim hainele de sînge".
Hudson s-a dus la mandarin si cu multă îndrăzneală i-a cerut să oprească
răscoala. După cîteva ore, soldaŃii au fost trimisi si au izgonit mulŃimea strînsă în
faŃa misiunii. In drum spre casă, i s-a spus lui Hudson că toŃi ai casei au fost omorîŃi.
Totusi el se gîndea că aceasta ar fi numai un zvon si situaŃia în care se găsea I-a
făcut să se îndrepte si mai mult în inima sa către Dumnezeu, de la care astepta
ajutorul. Cînd a ajuns acasă, a văzut că focul îsi făcuse lucrarea. Peste tot erau
lemne arse, instrumente medicale aruncate, haine rupte, cărŃi împrăstiate, dar
nimeni nu era înăuntru. I-a găsit pe toŃi în casa unui vecin, unde se refugiaseră.
„Mamă", a spus un copil doamnei Taylor, „unde ne vom culca diseară, că neau
ars patul!" Mama i-a spus că Dumnezeu va sti cum să le dea un loc de dormit.
- Biografia lui Hudson Taylor -
85
Nu stia că avea să doarmă tot în camera lor obisnuită. In adevăr, focul a ars cea
mai mare parte a clădirii, însă camera lor de dormit era neatinsă.
Departe de a se plînge că au suferit pentru Domnul Isus, misionarii erau plini
de recunostinŃă faŃă de Dumnezeu. Si abia sosiŃi la Chinkiang, departe de furia
mulŃimii, au si început lucrarea de vestire a Evangheliei care le era atît de scumpă.
în acest timp, McCarthy le scria: „In numele Lui si pentru cauza Lui să îndrăznim.
Ceasul cel mai întunecos este cel după care vine imediat soarele." Dar venea un
ceas si mai întunecat pentru Hudson, un necaz faŃă de care răscoala celor din
Yangzhou părea fără însemnătate. Europenii au auzit că misionarii din China sînt
batjocoriŃi si au trimis o flotă de război la Nanking, ca să intimideze pe chinezi.
Atunci mandarinii imediat au reconstruit casa misiunii din Yangzhou si au pus o
placă de marmură care arăta că misionarii au aprobarea autorităŃilor de a locui în
oras. Dar nu în felul acesta dorea Hudson să intre în oras. El stia că Domnul nu
sileste inimile oamenilor. IntervenŃia autorităŃilor i-a produs o mare mîhnire.Totusi
doamnaTaylor avea nevoie de un loc în care să stea în siguranŃă, pentru că
trebuia să dea nastere unui alt copil. In situaŃia în care se aflau, orasul Yangzhou
era de preferat si de aceea Hudson ia primit să se stabilească în această casă din
care au
fost alungaŃi altădată.
Cei din depărtare nu înŃelegeau ce gînduri avea Hudson. In Anglia s-au
ridicat mulŃi împotriva misiunii si au acuzat pe Hudson pe nedrept pentru unele
urmări ale răscoalei. Ei nu înŃelegeau că Hudson astepta de la Dumnezeu toate: si
ocrotirea de vrăjmasi si progresul în lucrarea pe care o făcea.
Un rezultat al acestor acuzaŃii a fost micsorarea simŃitoare a darurilor pentru
China Inland Mission. Pentru prima oară Hudson se afla în faŃa unei serioase lipse
de mijloace bănesti. Dar chiar atunci Dumnezeu a trimis un ajutor neasteptat prin
George Muller, care arătase totdeauna multă dragoste pentru Taylor si lucrarea
în China.
Hudson avea cu atît mai multă nevoie de această simpatie, cu cît a avut
durerea să fie nevoit să concedieze pe un misionar care n-a avut o purtare de
- Biografia lui Hudson Taylor -
86
crestin. Cu foarte mare greutate a luat această hotărîre faŃă de un om pe care,
în repetate rînduri, a căutat să-l îndrepte si totusi toate încercările au fost zadarnice.
DespărŃirea de acest misionar a făcut ca si alŃi patru să plece din lucrarea pe care
o începuseră. Acestia nu se puteau acomoda cu viaŃa aspră pe care trebuia s-o
ducă un om care vrea să aducă pe alŃii la Hristos, lucrînd într-o Ńară îndepărtată
si numai între vrăjmasi.
Intr-o scrisoare către Berger, Hudson arată foarte clar gîndurile de care
trebuiau să fie însufleŃiŃi cei care doresc să fie misionari. „Este foarte însemnat ca
misionarii căsătoriŃi să fie dubli misionari... Dacă urmăriŃi o viaŃă de confort, lipsită de
sărăcie, nu vă alăturaŃi nouă. Dacă nu vreŃi ca soŃia să fie adevărată misionară,
gata să se despartă de voi, pentru un timp, atunci cînd lucrarea cere acest lucru, să
nu vă alăturaŃi nouă... Va trebui să fondaŃi o staŃiune misionară. Cu
binecuvîntarea lui Dumnezeu si cu rîvnă, veŃi putea face acest lucru cam într-un an
de zile. Dar dacă găsiŃi aceste condiŃii prea dure si aceste sacrificii prea mari, atunci
nu vă alăturaŃi misiunii noastre... Cei care nu sînt gata să îndure greutăŃi, să
renunŃe la multe si să sufere multe dezamăgiri, vor fi de puŃin ajutor în această
lucrare. Pe scurt, bărbaŃii si femeile care ne trebuiesc sînt cei care în toate lucrurile
si în orice moment vor pune în primul rînd pe Isus si lucrarea Lui în China. ViaŃa
însăsi să fie un lucru secundar, chiar si fiinŃele care ne sînt mai scumpe ca viaŃa
noastră."
In acest timp, în ciuda unei boli dureroase, Hudson nu înceta să facă planuri
si chiar mici călătorii pentru a întinde lucrarea în regiunile neevanghelizate. Cînd
sănătatea i-a îngăduit, a făcut o explorare la 700 km depărtare de Yangzhou,
pentru a încerca să pătrundă în provinciile din nord si în cele din vest. Mai mulŃi
misionari erau însufleŃiŃi de acelasi spirit de a înainta cît mai mult în inima Chinei.
Meadows, de exemplu, si-a lăsat locuinŃa de la Chinkiang, pentru a se îndrepta
spre vest, în provincia Anhui, populată de 20 milioane de suflete si fără nici un
crestin...
- Biografia lui Hudson Taylor -
87
O viaŃă schimbată (1869)
- cap 16-
In timp ce toŃi colegii erau izbiŃi de lepădarea de sine a lui Hudson, de
smerenia lui, de rivna lui înfocată, de răbdarea si dragostea lui, el simŃea că n-a
crescut în omul dinăuntru în aceeasi măsură cu lucrarea pe care o făcea. Suspina
după o legătură mai strînsă si mai intimă cu Domnul Hristos. Trăia clipele pe care
Rutherford le arăta în scris cu mult timp înainte, în 1637, unui prieten: „Am înălŃări si
căderi de neînŃeles. De sapte ori pe zi îmi alunecă piciorul si sînt obligat să mă
smeresc, pentru ca apoi din nou Domnul să-mi pună piciorul pe stînca prea înaltă,
pe care n-o pot ajunge eu singur..." Asa era si cu Hudson. Deseori a gustat din
bucuria legăturii cu Dumnezeu, dar uneori simŃea în suflet amarul pe care îl lăsa
pierderea pentru un timp a acestei sfinte părtasii.
In acea vreme, o revistă crestină cunoscută (Revival — Trezirea) vorbea
despre o miscare de trezire între cei credinciosi si acele articole din revistă erau citite
- Biografia lui Hudson Taylor -
88
cu mult interes de misionari. Ei vedeau că, după Cuvîntul lui Dumnezeu, viaŃa
normală a ucenicului lui Hristos este o biruinŃă continuă asupra păcatului, biruinŃă
posibilă pentru cel care poate spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieste în
mine". Revista spunea: „Cînd Duhul Sfînt lucrează în suflet dorinŃa după sfinŃire,
face aceasta pentru ca crestinul s-o poată realiza. CredinŃa în Hristos Cel răstignit
este calea păcii pentru omul păcătos; Hristos Cel înviat este calea unei mîntuiri
zilnice pentru cel credincios."
ViaŃa lui Hudson era foarte agitată si plină de ocupaŃii de tot felul. StaŃiuni
noi se întemeiaseră si peste tot Cuvîntul lui Dumnezeu aducea roade: la
Taichowfu, la Wenzhou, la Ninghai. Desigur, el trăia zile cînd se putea bucura de
bunătatea lui Dumnezeu si totusi scria mamei sale în martie 1869: „Am mai multă
nevoie ca altădată să fiu susŃinut de rugăciunile tale. Sînt pricină de invidie pentru
unii, de batjocură pentru mulŃi... Adeseori învinuit de lucruri de care sînt cu totul
străin, avînd de luptat împotriva unor sisteme puternice de învăŃături gresite si de
superstiŃie păgînă, mergînd pe un drum pe care nu se găsesc urmele nimănui si
neavînd decît puŃini însoŃitori neîncercaŃi; deseori bolnav în trupul meu, în
împrejurările de toate zilele as fi pierdut de mult curajul, dacă Domnul plin de
bunătate faŃă de mine, nu m-ar fi susŃinut prin convingerea că aceasta este lucrarea
Lui si că El este cu mine în cele mai apăsătoare lupte. Da, această luptă este a
Domnului si El va birui. Dar mereu gem în mine însumi că urmez atît de departe
pe scumpul meu Stăpîn si sînt atit de greoi cînd este vorba să-L chem in toate. Nu
pot să-Ńi spun în ce măsură sînt uneori chinuit de ispite. Niciodată n-am stiut ca
pînâ acum cat de rea este inima mea. Totusi, stiu bine că îl iubesc pe Dumnezeu,
că iubesc lucrarea Lui. Adesea sînt ispitit să cred că un om atît de plin de păcat ca
mine nu poate fi un copil al lui Dumnezeu. Dar mă silesc să înlătur acest gînd si mă
bucur cu atît mai mult de preŃul nespus de mare al lui Isus si de bogăŃiile acestui
har prin care am fost primiŃi în Cel Preaiubit de Dumnezeu... RugaŃi-vă lui Dumnezeu
ca El să mă păzească de păcat, să mă sfinŃească pe deplin si El să mă
întrebuinŃeze mai mult în lucrarea Lui."
In vechea locuinŃă din Hangzhou, fratele Mc-Carthy scria lui Hudson, dornic
sa-i împărtăsească bucuria care ii stâpînea inima. Un soare plin de lumină se
- Biografia lui Hudson Taylor -
89
ridicase pentru el, acest soare lăuntric a cărei strălucire face toate lucrurile noi. EI
stia prin ce experienŃe si lupte lăuntrice trecea Hudson si îi scria: „Ce mult mi-ar place
să discut acum cu dumneavoastră despre sfinŃenie, acest subiect care mi-a stâpînit
atît de des gîndurile! Adesea am stat de vorbă împreună si eu am avut să mă plîng
de multe încercări zadarnice de a deveni sfînt în toată purtarea mea, de mult
zbucium si de silinŃe neputincioase ca să ajung la o pârtâsie neîntreruptă cu
Dumnezeu, această părtăsie cîteodată atît de reală si totusi destul de des atît de
schimbâcioasă. Dragă frate, eu cred acum că aceste lupte, silinŃe, aspiraŃii,
aceasta asteptare de zile mai bune, nu sînt adevăratul mijloc prin care să ajungi
la sfinŃenie, la o viaŃă folositoare. Negresit, acestea toate preŃuiesc mult mai mult
decît să fii mulŃumit cu puŃina crestere pe care ai putea s-o constaŃi; totusi nu
aceasta este calea cea mai bună. Am fost izbit de un loc din cartea pe care mi-aŃi
lăsat-o, „Hristos este totul", în care scrie: „A primi pe Domnul Isus, acesta este
începutul sfinŃeniei. A iubi pe Domnul Isus, aceasta este cresterea în sfinŃenie. A te
încrede în Domnul Isus întotdeauna prezent, aceasta este sfinŃenia deplină. Acest
har al credinŃei este lanŃul care leagă sufletul de Hristos si face ca Mîntuitorul si
păcătosul să fie una. Atunci se deschide un canal prin care plinătatea lui Hristos se
revarsă din belsug în noi... Cei care înŃeleg cel mai adînc că au murit împreună cu
Hristos si că au suferit în persoana Lui pedeapsa păcatului, ating cele mai înalte
culmi ale vieŃii duhovnicesti. Acela este cel mai sfînt, care are cel mai bine pe
Hristos înăuntrul său si care se bucură cel mai mult de lucrarea Lui desăvîrsită.
Nedesăvîrsirea credinŃei îngreunează mersul si este pricina multor căderi."
După acest citat, McCarthy continuă: „Iată convingerea mea adîncă pe care
o am astăzi... Trebuie nu să te silesti si să duci tu însuŃi lupte mari, ci să rămai în
Hristos, să privesti la El, să te încrezi în El ca să biruiesti firea ta stricată, să te
odihnesti în dragostea unui Mîntuitor atotputernic, în bucuria încrezătoare a unei
mîntuiri săvîrsite, a eliberării de orice păcat; a dori ca voia Lui să fie voia noastră si
ea să hotărască totul. Acesta nu este un lucru nou, dar este nou pentru mine. Simt
ca si cum primele licăriri ale unei zile slăvite s-ar fi înălŃat deasupra mea. Le salut cu
cutremur si totusi cu încredere. N-am văzut din acest ocean decît marginile, dar
sînt marginile unui ocean nesfîrsit. Hristos să ne fie într-adevăr totul, iată, mi se
- Biografia lui Hudson Taylor -
90
pare, singurul secret al puterii, singura temelie a unei bucurii neschimbăcioase. El
să vă ajute să trăiŃi din plinătatea Sa nemăsurată! Deci cum poate credinŃa
noastră să fie mărită? Foarte simplu, gîndind la tot ceea ce este Isus si la tot ceea
ce este El pentru noi, făcînd din viaŃa Lui, din moartea Lui, din lucrarea Lui, din El
însusi, asa cum ne este descoperit în Cuvîntul Lui, subiectul necurmat al gîndurilor
noastre. Nu este vorba să lupŃi ca să ai credinŃă sau ca să-Ńi crească credinŃa, ci
tot ce avem nevoie, mi se pare, este să privesti la Acela care singur este Cel
credincios, să te odihnesti în totul în Cel preaiubit pentru acest timp si pentru
vesnicie."
*
Chiar în acest timp, Hudson trebuia să se ducă foarte des pe la Yangzhou,
desi locuia la Chinkiang. Pe corăbioara care îl ducea la Chinkiang, a avut o oră de
rugăciune si meditare si s-a văzut cuprins de o mare tristeŃe, aproape de
deznădejde, dîndu-si seama că pentru el prezenŃa Domnului Isus nu mai era ca
altădată. I se părea că altădată Domnul Isus li era mai aproape.
Ajuns în căsuŃa lui din Chinkiang, s-a retras imediat în camera sa ca să vadă
corespondenŃa sosită si între multe alte scrisori a găsit-o pe a lui McCarthy. A citit-o
cu atenŃie. „Citind această scrisoare", spune el, „o nouă lumină s-a făcut înăuntrul
meu. Am privit la Isus si cînd L-am văzut, ce bucurie m-a cuprins!"
Era sîmbătă, 4 septembrie 1869. Casa era plină si erau asteptaŃi noi oaspeŃi.
A luat scrisoarea lui McCarthy si una de la domnisoara Faulding, scrisă în acelasi
fel, a adunat într-un salon pe toŃi cei din casă si le-a citit aceste scrisori, arătîndu-le ce
mare schimbare a făcut Domnul Isus în el prin cunoasterea improspătată pe care ia
dat-o despre harul lui Dumnezeu. De atunci, scrisorile lui Hudson, chiar si cele mai
obisnuite, au luat un alt ton. Nu putea să nu arate acest belsug de bucurie si de
viaŃă care fi umplea sufletul. Surorii lui, Amelia, îi scrie a doua zi: „Am petrecut ieri o
zi foarte fericită. Citirea unei scrisori a fratelui McCarthy a fost o binecuvîntare pentru
mulŃi dintre noi. Si el si domnisoara Faulding par asa de fericiŃi... Dar ceea ce mi-a
făcut mai ales bine este gîndul că noi nu avem de luptat sau de făcut eforturi
disperate pentru a ne mări credinŃa, ci numai să privim la Cel care este credincios.
- Biografia lui Hudson Taylor -
91
în aceasta văd secretul: nu să caut să scot seva din butuc, pentru ca s-o aduc în
mine, ci doar să-mi amintesc că Isus este viŃa, rădăcina, trunchiul, ramurile,
frunzele, florile, roadele, în adevăr totul - da, încă mai mult, El este norul si raza de
soare, aerul si ploaia, mai mult decît putem cere, gîndi sau dori noi. Atunci nu mai
căutăm nimic în afară de El, ci ne bucurăm că noi însine sîntem în El, una cu El,
deci una cu toată plinătatea Lui. Să nu asteptăm ca credinŃa să aducă sfinŃenia, ci
să ne bucurăm de deplina sfinŃenie a lui Hristos ca de un fapt si, fiind una cu El întrun
chip nedespărŃit, această sfinŃenie este a noastră."
Un tînăr misionar, Judd, n-a putut uita niciodată cuvintele pe care i Ie-a spus
Hudson în aceste zile: „N-am să mă fac eu o mlădiŃă, ci eu sînt o mlădiŃâ, odată ce
Domnul Isus îmi spune că sînt. Eu sînt o parte din El însusi. Partea mea este să
cred si să lucrez în consecinŃă. Dacă mă duc la banca din Shanghai cu un cec de
încasat, casierul nu poate spune că nu dă banii acestia mîinii mele, pentru că ei
aparŃin domnului Taylor. Ce este al lui Taylor, mîna mea poate lua. Ea este un
mădular al trupului meu. Iar eu sînt un mădular al lui Hristos si pot să iau din
plinătatea Lui orice am nevoie. Este mult timp de cînd am văzut acest lucru în Biblie,
dar acum îl cred ca o realitate."
„Acum, Hudson este un om vesel", scrie domnul Judd. „Mai înainte, purta o
povară grea si sufletul nu fi era destul de linistit. Acum se odihneste în Isus si-L lasă
pe El să facă lucrarea; asta este toată deosebirea. Cand vorbeste în public, face
acest lucru cu o putere cu totul nouă si grijile vieŃii nu-l mai apasă."
Rugăciunea ocupa în viaŃa lui un loc mai mare ca altădată. Sculat la ora
cinci dimineaŃa, punea deoparte două ore pentru cercetarea Bibliei si pentru
rugăciune.
*
La sase săptămîni după schimbarea pe care a trăit-o, Hudson scrie surorii
sale, acum doamna Broomhall, care trecea prin aceleasi experienŃe dureroase ca
si el, o scrisoare lungă în care arată luptele lăuntrice si odihna la care a ajuns.
Scrie această scrisoare în octombrie 1869, la vîrsta de 37 ani, după 20 ani de la
întoarcerea lui la Dumnezeu: „MulŃumesc mult pentru scumpa ta scrisoare... Cred că
- Biografia lui Hudson Taylor -
92
de cînd sînt în China, nu mi-ai scris niciodată o astfel de scrisoare. în ce priveste
lucrul, n-a fost niciodată atît de abundent, de plin de răspundere si de greu, dar
povara încordată s-a dus. Ultima lună mi-a fost, asa socot, cea mai fericită din
viaŃă si doresc să-Ńi istorisesc ceva din ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sufletul
meu. Nu stiu pînă unde mă voi putea face înŃeles de tine, căci nu este nimic nou,
străin sau extraordinar si totusi totul este nou! Cu un cuvînt, am fost orb, iar acum
văd.
Poate că voi limpezi mai bine lucrurile, dacă mai intai voi spune ce era
înainte. In ultimele sase sau opt luni am avut o mare întristare, căci simŃeam cît de
mare lipsă aveam de mai multă sfinŃenie, viaŃă si putere lăuntrică, atît eu personal
cît si misiunea. Dar cea mai urgentă era lipsa mea proprie. SimŃeam nelinistea,
primejdia, păcatul care se afla în faptul că nu trăiam mai aproape de Dumnezeu.
Mă rugam, mă chinuiam, posteam si mă trudeam, luam hotărîri, citeam Cuvîntul lui
Dumnezeu cu mai mult timp pus deoparte pentru meditare, dar toate păreau în
zadar. Zilnic, aproape în fiecare oră, convingerea de păcat mă trîntea la pămînt.
Stiam că dacă as putea rămîne în Hristos, totul ar fi bine, dar nu puteam,
începeam ziua cu rugăciune, hotărit să nu-L scap din ochi; dar mulŃimea
îndatoririlor, care uneori mă obosesc, mă făceau să-L uit des. în afară de asta,
clima de aici atinge nervii într-asa fel, încît cu greu poŃi rezista să nu te iriŃi usor si să
ajungi la gînduri, ba chiar si la vorbe, fără dragoste. Fiecare zi avea lista ei de
păcate, greseli, nestăpînire de sine. VoinŃa o aveam, dar nu aveam putere pentru a
trăi în deplină sfinŃenie.
Atunci mă întrebam: nu există nici o scăpare? Asa va fi pînă la sfîrsit, mereu
luptă si în loc de biruinŃă, adesea înfrîngeri? Si cum puteam vesti altora că Isus di
celor care îl primesc puterea de a fi copii ai lui Dumnezeu, cînd experienŃa mea
proprie nu corespundea cu acest cuvînt? în loc să cresc în putere, părea că
slăbesc si mă găseam tot mai neputincios în lupta contra păcatului; si nici nu era
de mirare, căci credinŃa si chiar nădejdea mea scăzuseră.
- Biografia lui Hudson Taylor -
93
M-am urat pe mine, uram păcatul si totusi nu aflam putere asupra lui. SimŃeam
că eram un copil al lui Dumnezeu, fiindcă Duhul Său tot mai striga în mine .Ava,
Tată", dar nu eram în stare să mă ridic la ÎnălŃimea privilegiilor unui copil.
Socoteam că sfinŃenia trebuie s-o ajungi treptat, prin întrebuinŃarea continuă a
mijloacelor harului si înŃelesesem că de nimic nu aveam mai mare si mai urgentă
nevoie ca de acest lucru.


Leave a comment and / or appreciate the article!



CLICK HERE
http://www.radio-elshaday.de/

CLICK HERE :» http://www.radio-megapower.de/

CLICK HERE :» http://christliche-radiosender.blogspot.com/

CLICK HERE :» http://radiomegapower-nonstop.blogspot.de/


Posted by: *DJ_DANY* ( Admin,blog,radio )

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen